Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CONGRESUL DE CRĂCIUN PENTRU ÎNTEMEIEREA SOCIETĂŢII ANTROPOSOFICE GENERALE 1923/24

GA 260

XVII

DISCUŢII LIBERE ALE DELEGAŢILOR ELVEŢIENI

Dornach, 31 decembrie 1923, ora 2:30 după-amiază

[Vezi Cuvântarea lui Rudolf Steiner, anexe, p. 300]

La 31 decembrie, ora 2:30 după-amiază, a avut loc în Biroul arhitecţilor o adunare a delegaţilor Societăţii Antroposofice din Elveţia, convocată de dl Aeppli, care-şi exprimase rugămintea ca şi dr. Steiner să fie de faţă şi să preia conducerea adunării.

Din consiliul de conducere al Societăţii Antroposofice Generale sunt prezenţi: dr. Steiner, Albert Steffen, d-ra Vreede, dr. Wachsmuth; mai târziu şi d-na dr. Steiner.

Dl Aeppli îl salută pe dl dr. Steiner şi îl roagă să preia conducerea. Dr. Steiner deschide adunarea pentru discuţii libere a delegaţilor Societăţii Antroposofice din Elveţia.

Mulţumesc foarte frumos domnului Aeppli pentru cuvintele pe care le-a rostit şi vreau să deschid această adunare fără alte formalităţi. Rog să se facă înscrieri la cuvânt pentru discuţiile libere anunţate. Prin urmare, îi rog pe acei prieteni care doresc să vorbească, să ia cuvântul.

Doamna prof. Bürgi, Berna, îl roagă pe dr. Steiner să accepte funcţia de preşedinte al Societăţii din Elveţia.

Dr. Steiner: Sunt întrucâtva surprins de propunerea doamnei prof. Bürgi. Însă trebuie să rămână prezentă – cel puţin pe termen lung – condiţia incompatibilităţii funcţiilor din Consiliul de conducere central cu alte funcţii, astfel încât nici eu nu aş putea să îmi asum pentru mai mult timp o funcţie sau alta, într-o altă parte a Societăţii Antroposofice. Dar, făcând abstracţie de aceasta, aş vrea să întreb: Chiar dacă urmează să se creeze în acest fel o stare provizorie, oare nu ar fi dl Steffen secretarul general cel mai bun pentru Elveţia? Mie îmi pare că, dacă ar fi să se creeze un provizorat, acest provizorat ar trebui să se creeze deocamdată cu dl Steffen. Bineînţeles că admit întru totul să se facă o dezbatere pe această temă. Dar, nu-i aşa, apare totuşi aproape problematic – sau, de fapt, fără motiv – ca eu să preiau acum postul de preşedinte al Societăţii din Elveţia, de vreme ce dl Steffen e împiedicat de la aceasta, numai prin faptul că este membru al Consiliului de conducere. Iar eu sunt în aceeaşi situaţie. Poate vă mai spuneţi părerea în legătură cu aceasta.

Dl Steffen: Eu aş vrea să renunţ. Cred că nu se potriveşte.

Dr. Steiner: Dar de ce oare, dragul meu domn Steffen? Nu văd deloc de ce – dacă oricum e să se creeze un provizorat! Mă gândesc că poate am mai scăpa de necaz, într-un fel. Desigur, lucrurile stau aşa, că pot fi atinse ambele lucruri, dragii mei prieteni: ar putea fi creat modul cel mai elveţian posibil în conducerea Societăţii Antroposofice Elveţiene – datorită condiţiilor locale – şi o legătură strânsă cu Societatea Antroposofică centrală. Oare să nu fie posibil să existe o strânsă legătură între Societatea Antroposofică centrală, care-şi are sediul aici în Elveţia, şi Societatea Antroposofică Elveţiană? S-ar putea să scăpăm de necaz prin faptul că noi menţinem, în principiu, incompatibilitatea, iar dumneavoastră exprimaţi dorinţa să alegeţi, ce-i drept, un secretar general, altul decât noi, dar că ne încredinţaţi nouă amândurora funcţia de preşedinţi, în calitatea noastră de preşedinţi ai Societăţii Antroposofice centrale. Aşa că Societatea Elveţiană ar privi ca pe un fapt de la sine înţeles, rezultat din sânul adunării ei cu delegaţii, hotărârea adunării potrivit căreia Consiliul de conducere central să fie totodată consiliul de conducere al Societăţii Antroposofice din Elveţia. Iar Societatea Antroposofică din Elveţia îşi numeşte apoi un secretar general administrativ. Pentru că, dacă facem aşa, nu avem nevoie de nici un provizorat, ci, cred eu, s-ar exprima de fapt cel mai frumos lucru, şi anume: membrii elveţieni nu se tem că îşi pierd independenţa, luând pur şi simplu în sânul lor întreaga Societate Antroposofică. Deci eu cred că în acest fel am putea să rezolvăm problema. Atunci dl Steffen şi cu mine vom avea împreună funcţia de preşedinţi, în calitatea noastră de preşedinţi ai Societăţii Antroposofice.

Dr. Hugentobler: Cred că o rezolvare mai bună cu adevărat n-am fi putut găsi!

Dr. Steiner: Doreşte cineva să ia cuvântul în legătură cu aceasta?

Dl Keller propune ca alegerea secretarului general să fie lăsată în seama consiliului de conducere.

Dr. Steiner: Este, fireşte, cam greu pentru consiliul de conducere să facă o alegere, dacă problema nu este discutată mai înainte. Căci, nu-i aşa, nu trădez nici un fel de secrete esoterice, dacă spun: Astăzi este extraordinar de greu să constaţi ce personalitate se bucură în toate părţile Elveţiei de o aşa de mare popularitate, încât să fie acceptat ca un administrator de la sine înţeles. Şi un pic de discuţie în legătură cu aceasta va putea contribui, ca să se ajungă la un rezultat. Funcţia va fi exercitată apoi în strânsă legătură cu dl Steffen şi cu mine. Atunci probabil cele spuse de d-na prof. Bürgi nu vor mai fi valabile, ca în cazul în care s-ar fi ales un secretar general independent. Căci d-na prof. Bürgi a spus că Societatea elveţiană este expusă, fiind în imediata apropiere a Goetheanumului ş.a.m.d., aşa încât ar fi deci important ca funcţia să fie administrată în mod cu adevărat corespunzător. Ei bine, după ce aţi avut amabilitatea de a ne încredinţa această funcţie, poate că argumentele nu vor mai fi valabile cu aceeaşi rigurozitate. Cred că acum nu va mai intra în consideraţie decât popularitatea. Dar poate că doreşte cineva să ia cuvântul în legătură cu aceasta?

Dr. Grosheintz crede că poate nu este necesar ca pe lângă consiliul de conducere actual să mai fie şi un secretar general.

Dr. Steiner: Dar nu există oare dorinţa ca pentru mai buna funcţionare a problemelor administrative să fie stabilită o personalitate care ar putea fi desemnată din sânul adunării înseşi? Nu există totuşi această dorinţă? Vă rog să vă spuneţi cuvântul.

Dl Edgar Dürler: Noi, cei de la „Neuen Generation” [ Nota 82 ], îl propunem pe dr. Oskar Grosheintz.

Dr. Steiner: A fost propus dr. Oskar Grosheintz. Mai doreşte cineva să facă propuneri?

Dl Thut a dori să propună, pentru clarificarea problemei, să se spună ce îndatoriri are această persoană?

Dr. Steiner: Dar nu vrem mai bine să facem o nouă organizare, una temeinică, şi să facem abstracţie de funcţiile anterioare? Adică să punem în cui vechile poveşti şi să procedăm la o organizare nouă din temelii? Eu cred că sub raport obiectiv nimic nu stă împotrivă, dacă Societatea Antroposofică din Elveţia va fi astfel constituită, încât să-şi aibă reprezentanţa principală în Societatea Antroposofică Generală, aşa cum tocmai am hotărât. Eu aş vrea numai, exclusiv din sentiment, să evit ca mai târziu în unii să se poată ivi sentimentul că Societatea Antroposofică din Elveţia este tutelată sau tratată ca un copil de rangul al doilea. De fapt nu putem aceasta: dacă este prima pe care o strângem la piept, ea este de fapt un copil de rangul întâi.

Şi aşa ar şi trebui să fie lucrurile. Dar eu sunt de părere că totuşi undeva ar putea să se ivească suspiciunea [ Nota 83 ] că Societatea din Elveţia nu este decât o anexă a Societăţii Antroposofice Generale. Aceasta ar fi, fireşte, şi o chestiune de tact şi eu cred că în practică acest lucru nu se va ivi. Dar dacă totuşi în această privinţă ar putea fi în vreo inimă această suspiciune, vă rog să îi daţi liniştiţi glas, ca să putem lua cu adevărat o hotărâre în această problemă. Altfel, lucrul cel mai bun ar fi ca în Elveţia să ţinem seama de cele ce sunt îndrăgite prin tradiţie şi să asigurăm prin noi administrarea generală. Aşa că, într-adevăr, propunerea domnului Thut ar fi cea justă: să lăsăm pur şi simplu ca Societatea Elveţiană să fie со-administrată de Societatea Antroposofică Generală; iar pentru toate chestiunile care sunt constitutive, care au o importanţă lăuntrică substanţială pentru societate, îi convocăm întotdeauna pe aceia care sunt trimişi ca reprezentanţi ai diferitelor grupe. Dacă vom face din când în când aceasta, vom fi exprimat ceea ce este îndrăgit prin tradiţie în Elveţia, şi anume democraţia. Şi eu cred că vom progresa cel mai bine dacă apelăm mereu în felul acesta la toţi membrii, lucru care în Elveţia, pentru că este un teritoriu mic, e întru totul posibil. Nu va fi nevoie nici ca aceste adunări să fie convocate întotdeauna aici la Goetheanum, ele pot fi şi în alt loc, se poate ajunge foarte uşor oriunde. Ar fi chiar foarte bine dacă aceste adunări din cercul membrilor ar fi, ceea ce se numeşte, nişte adunări cu sediu schimbător. Şi în acest fel am avea din când în când adunări la Berna, Zürich, Olten ş.a.m.d. – probabil întotdeauna cu ocazia unei conferinţe pe care aş avea-o de ţinut acolo; în acest fel am înainta cel mai bine în Elveţia.

Dl Thut: N-a fost intenţia mea să ţin morţiş la această veche organizare, ci numai să se clarifice în ce fel ar subzista sau n-ar mai subzista aceasta, ca să ne fie cât mai clară funcţionarea acestor lucruri, care în prezent stau încă sub semnul întrebării.

Dr. Steiner: Atunci aş crede că e şi în asentimentul domnului Thut şi probabil al celor mai mulţi de aici, dacă am asigura reprezentarea Societăţii Elveţiene prin Societatea Antroposofică Generală de aici? De problemele curente se poate uşor ocupa administraţia, pentru acesta nu este nevoie de un secretar special. Şi poate că lucrurile se aşează cel mai bine dacă – spre a avea, ca să zic aşa, un contact cu diferitele localităţi ale Elveţiei – vom numi pe lângă comitetul de conducere de aici un colegiu de bărbaţi de încredere sau un colegiu de femei de încredere de trei, patru sau cinci membri, cărora să ne adresăm atunci când avem nevoie şi împreună cu care să ţinem apoi asemenea adunări cu sediu schimbător. Atunci acestea nu vor trebui să aibă loc la intervale foarte scurte, dar oricum noi putem întemeia un „sfat” (consiliu) prin faptul că avem câte un colegiu de persoane de încredere pe tot cuprinsul Elveţiei. Poate acesta ar fi lucrul pe care-l doriţi?

Dl Storrer: In acest caz aş dori să declar în numele consiliului de conducere al grupei „Neuen Generation” că noi, fireşte, ne retragem propunerea.

Dr. Steiner: Mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dr. Usteri pune o întrebare.

Dr. Steiner: în ceea ce priveşte întrebarea pe care aţi pus-o în legătură cu programul, aceasta este inclusiv o chestiune legată de ordinea de zi. Aţi fost de părere că aţi venit azi-dimineaţă şi că nu aţi găsit în sală ceea ce aşteptaţi? Aşa este? Ei bine, a trebuit să ne abatem de la program, pentru că în adunarea generală nu existau condiţiile pentru a se discuta în mod exhaustiv despre toate problemele care trebuie tratate. De aceea m-am abătut eu însumi, la sintetizarea ordinii de zi, de la proiectul iniţial, dar de fiecare dată, în ziua precedentă a fost anunţată în mod exact ordinea de zi pentru ziua următoare, aşa încât adunarea respectivă a membrilor a avut totuşi loc azi-dimineaţă. Păcat că n-aţi avut posibilitatea să întrebaţi vreun membru care a fost deja ieri aici, orice membru v-ar putea spune că la ora 8:30 aici în Casa Vitraliilor a avut loc adunarea medicilor practicanţi.

Căci, vedeţi dumneavoastră, noi am vrut să facem Congresul de Crăciun cât se poate mai rodnic, am dorit să evităm cât mai mult simplele discuţii generale. De aceea problemele de medicină, care trebuiau de fapt să fie discutate numai între medicii practicanţi, au fost în cadrul adunării generale şi vor fi tratate în mod special în trei întruniri, dintre care una a avut loc azi-dimineaţă la ora 8:30, a doua mâine şi a treia probabil – o vom mai anunţa – la ora 8:30 dimineaţa. Prin urmare lucrurile care au fost anunţate au loc în condiţii chiar mai bune decât s-a anunţat. Căci dintr-o discuţie generală în cadrul adunării cu membrii n-ar fi putut rezulta ceva mai bun. Însă am luat măsura ca toate adunările care nu-i privesc pe toţi membrii, ci numai un anumit grup de membri, să fie anunţate în adunarea generală cu membrii, aşa încât şi acela care nu are ce căuta la o adunare oarecare, să ştie unde se desfăşoară adunarea respectivă. Că dumneavoastră nu aţi aflat acest lucru, aceasta îşi are cauza, fireşte, numai în faptul că probabil nu aţi fost aici înainte de ora 8:30 şi că nu aţi putut întreba pe cineva. În rest, nu cred că vreun secretar general ar fi putut da o informaţie mai bună decât orice membru, dacă dumneavoastră aţi fi sosit azi de dimineaţă. În Casa Friedwart aţi fi putut primi informaţii absolut precise.

Desigur pot exista motive întemeiate de a numi, totuşi, un secretar general. Acesta e un lucru care ar putea fi discutat în continuare. E drept că nu am ajuns să votăm, dar aş dori totuşi să supunem problema la vot. Îi rog pe acei prieteni elveţieni care sunt de acord ca Albert Steffen şi eu să ne ocupăm de preşedinţia Societăţii Antroposofice Elveţiene, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Cine este împotrivă, e rugat de asemenea să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) Prin urmare: propunerea a fost adoptată. Şi se pune întrebarea dacă noi alegem modalitatea ca biroul administrativ al Societăţii Antroposofice Generale să-şi asume şi administrarea curentă a Societăţii Antroposofice Elveţiene şi ca acesta să instituie un asemenea colegiu din membri mai bătrâni sau mai tineri, cărora să ne adresăm din timp în timp, când avem nevoie; sau dacă hotărâm altceva.

Dr. Usteri este de acord cu propunerea.

Dl Geering îl sprijină pe dr. Usteri.

Dl Thut, Berna, întreabă dacă o reprezentanţă prin secretarul general nu ar fi mai favorabilă decât una prin reprezentanţi ai grupei.

Dr. Steiner: Cred că ar fi mai bine dacă diferitele grupe ne propun delegaţii lor. Colegiul delegaţilor poate fi alcătuit dintr-un număr de membri egal cu numărul grupelor. Căci partea dezavantajoasă până acum a fost că această reprezentare a grupelor a fost considerată în acelaşi timp comitet de conducere. Cu un asemenea comitet de conducere nu se poate face nimic. Dimpotrivă, dacă aici – poate că ne lăudăm, dar este intenţia noastră – administrarea este luată cu fermitate în mână de către conducerea Societăţii Antroposofice, atunci va depinde de această conducere să ia iniţiativa de a convoca împreună delegaţii diferitelor grupe. Atunci un colegiu mai mare de delegaţi nu va implica vreo dificultate. De aceea sunt de părere că am putea foarte bine să facem ca fiecare grupă în parte să-şi numească reprezentantul său pentru acest colegiu. Aşa îmi pare că va fi cel mai bine. Dacă ar fi să existe tendinţa ca diferite grupe să se asocieze formând o delegaţie, s-ar putea şi aşa. Dar nu este necesar ca aceasta să se întâmple astăzi, ci poate că ar fi recomandabil să ducem tratative temeinice cu fiecare grupă în legătură cu această chestiune şi să ni se comunice în cursul următoarelor două-trei săptămâni reprezentanţa grupelor. Atunci vom avea o administrare total democratică, aşa cum este ea îndrăgită în Elveţia.

Acum v-aş ruga să luaţi cuvântul, dacă mai aveţi probleme pe inimă. Nu-mi pot imagina că nu aveţi pe inimă mai multe dorinţe, pofte, plăceri.

Dl Aeppli ar vrea să ştie dacă problema conducerii administrative este acum rezolvată.

Dr. Steiner: Acest colegiu ar răspunde de problemele pur administrative – întrunirile vor avea totuşi loc – aşa încât administraţia se va simţi degrevată de sarcini, dacă această degrevare va fi hotărâtă de colegiu.

Mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dr. Usteri: Presupun că, după ce s-a aplaudat, nu va mai fi nevoie de o votare formală a celor două puncte?

Dr. Steiner: Aş ruga totuşi, dacă nimeni nu mai doreşte să ia cuvântul, să se voteze. Prin urmare, doreşte cineva din acest colegiu să ia cuvântul în legătură cu cele ce am spus despre degrevarea prin colegii?

Dl Storrer: Aş vrea să fac propunerea ca grupele mici să trimită un delegat sau reprezentant, iar grupele mari, doi.

Dr. Steiner: Prin urmare s-a făcut propunerea: grupele mici să trimită un reprezentant, grupele mai mari, doi reprezentanţi. Dar de fapt atunci ar trebui să avem definiţii despre ce este „mare” sau „mic”.

Dl Trinler crede că esenţial nu este dacă vin unul sau doi, ci dacă vin persoanele potrivite!

Dr. Steiner: Mai doreşte cineva să ia cuvântul în legătură cu aceasta? Veţi face o propunere? S-a făcut propunerea ca grupele mici să trimită un delegat, grupele mari, unul sau doi delegaţi.

Dl Trinler obiectează ceva (nu se poate înţelege).

Dr. Steiner: Totuşi va fi nevoie – aceste două propuneri sunt în acord una cu alta – să dăm definiţia: „grupă mai mare şi grupă mică”. Ce este prin urmare o grupă mare şi ce este o grupă mică?

Dl Storrer: Dacă avem în vedere grupele din Elveţia: grupe mari sunt de pildă la Goetheanum, la Berna, Basel, Zürich, St.Gallen.

Dr. Steiner: Dar ne putem imagina că o grupă azi mică poate să devină după un timp una mare! Ar trebui să avem totuşi un număr care să ne arate când începe o grupă să devină mare.

Dl Storrer: O grupă mică este aceea care nu are mai mult de zece membri.

Dr. Steiner: Aşadar, unde sunt zece membri, avem o grupă mică; unde sunt unsprezece membri sau mai mulţi, avem o grupă mare.

Dl Trinler este de părere: O grupă poate avea o sută de membri şi totuşi să nu realizeze mai mult decât una mică.

Dl Thut: Nu e vorba de realizările grupei. Am putea lua numărul de patruzeci sau cincizeci de membri ca indiciu pentru o grupă mare.

Dl Schweigler (St. Gallen) întreabă cum trebuie înţeleasă chestiunea cu delegaţii? Votare sau adeziune impulsivă? Cum e mai bine?...

Dr. Steiner: Condiţiile sunt diferite în funcţie de ţară. Veţi fi auzit că în Anglia eu am făcut propunerea ca aceste reprezentanţe să se facă nu după grupe, ci după un număr de membri care rezultă dacă dividem întreaga grupă a ţării la 7! Ei bine, eu cred că pentru Anglia acest lucru a fost bun, dar că pentru Elveţia nu ar fi bun, potrivit cu modul de a gândi de aici. Cred că s-ar atinge scopul dacă această delegație ar fi astfel constituită, încât grupele care au mai mult de cincizeci de membri, să trimită doi delegaţi, iar cele care au sub cincizeci de membri, să trimită un delegat; căci deosebirea nu este totuşi una esenţială. Prin urmare sunt de părere că acesta ar fi, poate, lucrul care trebuie mai degrabă luat în consideraţie. Putem, fireşte, să spunem foarte bine: O grupă de zece membri poate eventual să lucreze mai bine decât o grupă de două sute de membri, cu siguranţă. Dar aceasta se referă la toate tipurile de reprezentare democratică şi eu nu cred că putem stabili prin aceasta cine ştie ce măsuri. Altfel ar trebui să spunem: Acele grupe care lucrează bine au doi reprezentanţi, cele care lucrează prost au un reprezentant! Acest lucru însă s-ar putea determina foarte greu! Oricum grupele care lucrează prost nu ne-ar crede că lucrează prost. (Manifestare de veselie.)

Dr. Hugentobler: Cred că dl Schweigler nu este prea lămurit asupra faptului că există lucruri care nu pot fi supuse la vot...

Dl Schweigler ripostează. Dr. Hugentobler răspunde ceva (nu se înţelege ce).

Dr. Steiner: Prin urmare, dacă am înţeles bine, propunerea ar fi ca, în legătură cu această reprezentare prin delegaţi, să se procedeze astfel: mai întâi se formează grupa delegaţilor; în al doilea rând, se hotărăşte ca grupa mai mare de cincizeci de membri să aleagă doi, iar grupa sub cincizeci de membri un delegat.

Un domn întreabă: Oare membrii comitetelor de conducere nu sunt persoanele potrivite?

Dr. Steiner: Dar comitetul de conducere nu este desemnat de această adunare a delegaţilor, ci de către grupă! Prin urmare eu sunt de părere că acesta nu va avea absolut nimic de-a face cu comitetul de conducere actual.

Domnul: Se spune totuşi, că... (de neînţeles).

Dl Geering: E o neînţelegere din partea acestui domn!

Dr. Steiner: Esenţial este ca iniţiativa să fie la cineva. Iniţiativa va fi aici la noi la Dornach, iar în delegaţi noi vom avea sprijinul: această adunare a delegaţilor va fi ca un fel de corp de control. Atunci nu e nevoie ca ea să funcţioneze drept comitet de conducere. Dificultatea constă în faptul că, dacă avem un comitet de conducere împărţit astfel prin lume, el nu ar face de fapt nimic. Aceasta este dificultatea.

Dl Usteri: Se acceptă propunerea domnului Hugentobler de a se vota?

Dr. Steiner: S-a făcut propunerea de a se vota. Mă rog. Propunerea dr. Hugentobler a fost cea mai cuprinzătoare: ca diferitele grupe să-şi aleagă ele însele delegaţii şi să ni-i facă cunoscuţi. Şi anume, grupele cu peste cincizeci de membri să aleagă doi delegaţi, grupele sub cincizeci de membri, un delegat. Doreşte cineva să separ propunerea în două? Dacă nu este cazul, supun la vot propunerea nedivizată şi îi rog pe acei prieteni care sunt pentru a se proceda în acest fel, să ridice mâna. Cine este împotrivă? Se pare deci că s-a acceptat.

Cu aceasta, întreaga administrare şi conducere a Societăţii din Elveţia e de fapt constituită.

Mai doreşte cineva să ia cuvântul în vreo problemă care se referă la Societatea Elveţiană?

Dl Stokar: Aş dori numai să-l întreb pe actualul preşedinte, dr. Steiner, care este poziţia sa faţă de faptul că societatea elveţiană ia acum atitudine faţă de statut? Noi, aşa cum reiese din statute, va trebui să organizăm o dezbatere asupra statutelor şi să găsim pentru societatea ţării noastre o formă corespunzătoare, poate prin adaosuri la ceea ce stă scris în statutele generale.

Dr. Steiner: Aceasta va constitui, fireşte, conţinutul primei adunări cu delegaţii şi noi vom avea sarcina, de vreme ce suntem consiliul de conducere, de a elabora şi propune un proiect de statut. Apoi prima adunare cu delegaţii poate oferi prilejul de a se dezbate adoptarea sau modificarea acestui proiect de statut sau alte asemenea lucruri. Eu cred că în acest fel lucrurile se vor putea desfăşura întru totul într-un cadru ordonat, potrivit hotărârilor luate astăzi.

Dl Stokar mai are o întrebare: Care trebuie să fie atitudinea individuală? Se va face cunoscut ceva de aici, în mod oficial, publicului larg sau se aşteaptă ca reprezentanţii din diferite locuri să facă cunoscut ceva?

Dr. Steiner: Pentru început va fi publicat un raport oficial în primul supliment al revistei „Goetheanum” [ Nota 84 ] şi, abstracţie făcând de acest raport oficial, aici au fost o serie întreagă de prieteni care au participat la tot ce s-a întâmplat. Ei vor povesti tot ceea ce consideră că este just. Prin urmare aşa îmi reprezint eu chestiunea. Eu îmi reprezint că fiecare are chiar obligaţia de a povesti în grupul din partea căruia a participat aici, dar şi că unii se pot simţi îndemnaţi să povestească şi altundeva, într-un mod plin de tact, aşa cum vor considera necesar pentru public, despre cele ce s-au petrecut aici.

Dr. Hugentobler doreşte stabilirea unei mai bune legături cu Dornachul.

Dl Geering:... Nu va ajunge absolut nimic la urechea marelui public?

Dr. Steiner: Răspunsul era conţinut deja în cele ce am spus adineaori: Fiecare ar trebui să se simtă dator să povestească în cercul membrilor ceea ce a vieţuit el aici. Atât cât a vieţuit el aici! Dar el poate să se simtă îndemnat să aducă şi în faţa lumii chestiunea, numai – cum să spun – într-un mod plin de tact. Aici este inclusă şi presa. Va fi fără îndoială posibil, într-un mod corespunzător, iar noi vom avea desigur grijă ca aceasta să se petreacă într-un mod corespunzător. Eu consider – şi în măsura în care cunosc consiliul de conducere, în a cărui constituire sunt atât de mult angajat, sunt convins că este de aceeaşi părere – aşadar, eu consider politeţea printre lucrurile care ar trebui să fie în mai mare măsură în societatea noastră. De politeţe avem nevoie. Şi, de altfel, unii consideră că unul dintre lucrurile cele mai rele care s-au putut întâmpla este că am pierdut unul dintre membrii cei mai valoroşi din Elveţia [ Nota 85 ], şi anume chiar un membru al comitetului de conducere. Iar printre motivele pe care membrul respectiv al comitetului de conducere le-a putut pomeni a fost, de pildă, şi faptul că a apărut o dată în Goetheanum, că a intrat în interiorul Goetheanumului ca membru al comitetului de conducere – şi a fost dat afară de acolo. Prin urmare au survenit tot felul de exemple de „impoliteţe”! Şi noi ne vom face urgent o sarcină din faptul că printre paragrafele nescrise, nepuse pe hârtie ale statutelor, politeţea să nu fie pe ultimul loc. Acesta este un lucru pentru care va trebui să ne străduim foarte, foarte mult. Şi aici este cuprins, desigur, mult din ceea ce dr. Hugentobler a vrut să spună.

Însă nu a fost o sarcină uşoară nici pentru comitetul de conducere provizoriu care a lucrat aici, să îi adăpostească pe toţi oamenii care au venit, în locuri în parte destul de modeste şi în modul cel mai îngrozitor. Totuşi a mers. Dar, nu-i aşa, munca depusă pentru aceasta nu a fost mai puţină. Şi pe lângă toate celelalte, va veni şi timpul – aveţi numai răbdare, daţi-ne puţin răgaz – când vom reuşi fără îndoială să fim cu adevărat politicoşi, atât faţă de Elveţia, cât şi faţă de exterior, în toate privinţele!

Un vorbitor spune că poate ar trebui să se ia seama mai bine şi să se acorde atenţie unor lucruri: ieri-seară a venit la Dornach cineva care şi-a pierdut legitimaţia deja de 2-3 ani. Toate scaunele îşi aveau deja stăpânul lor, nu a fost posibil să se găsească un loc ş.a.m.d.

Dr. Steiner: În acest caz tot nu ar fi ajutat la nimic dacă Societatea Elveţiană ar fi avut un reprezentant sau un comitet de conducere, pentru că, aşa cum se ştie, aceasta a fost adunarea Societăţii Antroposofice Generale. Şi noi ne-am fi bucurat foarte mult dacă dumneavoastră aţi fi venit la masa noastră, a consiliului de conducere! Eu am pus în mod expres, tocmai pentru aceste scopuri, încă de la începutul adunării, condiţia ca consiliul de conducere să poată fi văzut. Şi pe viitor el va putea fi văzut la orice adunare, şi, după cum sper, după cum cunosc consiliul de conducere, pe viitor el va fi politicos! Prin urmare, dacă veţi fi atât de buni să vă adresaţi consiliului de conducere, lucrurile vor merge, desigur. Mai are cineva de întrebat ceva?

Răspunsul general: Nu.

Dr. Steiner: Şi eu sunt de părere că în esenţă ordinea de zi este epuizată şi, în ceea ce priveşte politeţea, pe aceasta mai bine să o exercităm în mod practic! Cred că putem încheia acum această adunare. Cer deci îngăduinţa de a încheia adunarea.