Referitor la aceste reguli, vezi şi Cerinţele generale (Exerciţiile secundare) în GA 267; sau în ediţia specială Îndrumări pentru o educaţie esoterică.
Traduse în germană de Mathilde Scholl
În timp ce cele „trei ţeluri” ale Societăţii Teosofice sunt general cunoscute, ea mai are încă un alt ţel, despre care nu se vorbeşte în public, şi anume de a fi un ajutor în dezvoltarea vieţii interioare a acelora dintre membrii ei care sunt mai serioşi şi mai dedicaţi, de a le indica drumul către „cărarea strâmtă, veche”, şi anume corespunzător cu diferitele lor temperamente, atunci când se hotărăsc să înceapă o viaţă care este dedicată unor scopuri mai înalte. În lunga viaţă a fiecărui individ există un punct de cotitură în care se întoarce de la ţelurile obişnuite ale vieţii pământene: bunăstare, faimă, putere, şi încearcă să se găsească pe sine însuşi. Țelurile numite pot să îl intereseze pe om în continuare, ba chiar să exercite o forţă de atracţie asupra lui, dar ele nu mai stau pe primul loc, iar în cazul unui conflict ar fi jertfite pentru scopurile mai înalte. A şti, a iubi sau a sluji, aşadar a păşi pe una din cele trei cărări, ale ştiinţei, dăruirii, slujirii, a devenit o necesitate imperioasă a vieţii, căreia toate celelalte îi sunt subordonate. Omul este decis să caute înainte de toate „împărăţia lui Dumnezeu şi a dreptăţii”.
Pentru asemenea căutători serioşi şi oneşti îşi deschide şcoala Teosofiei porţile şi se străduieşte să-şi adapteze metodele la necesităţile acestor oameni. În acest scop ea oferă în prezent trei metode deosebite, corespunzător cu trei temperamente fundamental diferite, la care pot să fie adăugate şi altele în măsura în care este necesar, precum şi o metodă generală care poate să fie urmată de oricine nu vrea să se specializeze de la început şi care serveşte ca fundament pe care poate fi construită mai târziu o disciplină specială. Există aşadar patru drumuri: disciplina generală; disciplina christic-gnostică sau a dedicării; disciplina pitagoreică sau intelectuală şi artistică; disciplina karmică sau a faptelor. Metodele sunt diferite, dar ţelul este mereu acelaşi – realizarea Dumnezeului din interior. Aceasta este adevărata înţelepciune, adevărata gnoză; este cunoaşterea directă a aspectului etern prin dezvăluirea fiinţei noastre eterne proprii, iar faptul că omul este în stare să facă acest lucru este esenţa propriu-zisă a teosofiei. Prin unitatea ţelurilor, toate aparţin de o singură şcoală esoterică, iar diversitatea metodelor slujeşte aceluiaşi ţel. Este necesar ca această unitate să fie menţinută, dacă şcoala este să îşi îndeplinească scopul ei, care formează inima Societăţii Teosofice. De aceea este de aşteptat din partea fiecărui membru ca el, deşi preferă propria sa metodă ca fiind pe măsura temperamentului său, să aducă pentru ceilalţi respect şi un sentiment frăţesc faţă de combatanţi, în care Dumnezeul interior caută de asemenea să se reveleze. Numai printr-o toleranţă atât de largă a inimii poate să fie menţinută unitatea şcolii, în timp ce se adaptează, prin aspectul cuprinzător al caracterului ei, la extinderea ce devine tot mai mare a Societăţii Teosofice.
Școala esoterică are două secţii. Prima constă în Ordinul încercării, al ascultătorilor. A doua constă din membrii care au depus un angajament; ea este împărţită în grade. Trecerea de la un grad la altul depinde de progresul făcut şi este decisă de secretarul corespondent al Secţiei, care se foloseşte de un raport de la Sub-Warden (conducătorul de grup) al candidatului.
De la nou-venit nu se cere niciun angajament, în afară de promisiunea de a da hârtiile înapoi, la cerere, şi a le considera încredinţate privat atâta timp cât sunt în posesia lui, precum şi după aceea. Nerespectarea acestei promisiuni, dacă devine cunoscută pe plan fizic, are drept urmare excluderea, iar dacă nu devine publică, nimiceşte orice progres interior.
După doi ani în Ordinul de încercare şi după ce candidatul a dovedit că este suficient de familiarizat cu învăţătura teosofică, el poate obţine permisiunea de a depune un angajament. Pentru a deveni părtaş la acest privilegiu, el trebuie să fi dovedit strădanie serioasă şi dedicare în studiu şi în viaţa practică, prin care se face demn să devină un membru angajat; şi trebuie să aibă recomandarea conducătorului său de grup către secretarul corespondent.
Angajamentul nu este permis să fie depus înainte ca respectivul candidat să fi petrecut cel puţin doi ani în Ordinul de încercare, el poate însă să şi rămână în acest Ordin după ce l-a depus şi trebuie să rămână în acesta până ce este pregătit pentru studiile gradului următor. Permisiunea de a depune un angajament presupune fermitate de caracter, precum şi o anumită treaptă în cunoaştere şi în meditaţie, iar membrii angajaţi au permisiunea să asiste la anumite adunări ale Școlii, de la care sunt excluşi cei neangajaţi.
Intrarea într-o disciplină are loc pe calea încercării, pentru a-i face posibilă candidatului judecata despre faptul că metoda aplicată îi corespunde temperamentului său. Detaliile metodelor se găsesc în paginile următoare, unde sunt date îndrumări pentru fiecare dintre ele. Aceste foi le sunt transmise candidaţilor pentru un timp de şase luni, timp în care studiază metodele generale şi cele speciale, lecturile şi meditaţiile şi se pot decide ce cărare vor să urmeze. Candidatul ar trebui să îi dedice fiecărei discipline o lună de practică zilnică, iar efectul spiritual, de sentiment şi fizic pe care îl exercită ea asupra lui să îl noteze cu grijă. A cincea şi a şasea lună ar trebui să servească pentru a împrospăta lucrul lunilor anterioare, până la decizia luată cu grijă, privind drumul care ar fi de ales.
În tot acest timp se consideră că elevul aparţine de clasa candi daţilor Ordinului de încercare. El poate să asiste la adunări ale fiecărui grup la care îi permite respectivul conducător de grup. Informaţii despre adunările de grupuri i le dă secretarul corespondent.
La sfârşitul celor şase luni, candidatul poate să îşi desemneze disciplina şi să se anunţe la secretarul corespondent pentru admitere. El este atunci solicitat să scrie de mână şi să semneze următoarea promisiune:
Eu promit să nu îi arăt nimănui din afara E.S. vreun document al Ordinului de încercare al E.S., precum şi să urmez regulile disciplinei ... în care intru acum. Promit, de asemenea, să îi dau înapoi Capului şcolii înspre exterior sau reprezentantului său, la cerere, documentele primite.
Nume ..................................................................................
Adresă .................................................................................
Dată ....................................................................................
Vârstă ..................................................................................
Religie .................................................................................
Castă, biserică sau sectă .......................................................
Căsătorit sau necăsătorit ......................................................
Regulile Ordinului formează un întreg, dar cel care învaţă trebuie să le urmeze în meditaţia sa pe cele care corespund cu disciplina sa. El poate să adauge de la sine reguli care sunt pe măsura lui, dar nu este permis să lase deoparte nici una.
La sfârşitul perioadei sale de încercare de doi ani, el are permisiunea de a alege o altă disciplină, trebuie însă în acest caz să înceapă din nou şi iarăşi să lucreze douăsprezece luni în disciplina nou aleasă, până ce poate să intre în primul grad sau să depună angajamentul şcolii. El are nevoie şi de o recomandare de la secretarul disciplinei la care renunţă.
Liniile directoare generale se găsesc în regulile disciplinelor de testare în parte, cu detalii şi extinderi suplimentare, în funcţie de progresele realizate. Cu totul, în general, urmează disciplina generală vechea metodă hindusă şi budistă de stăpânire a corpului prin prescripţii de dietă, a mişcărilor sufleteşti printr-o reglementare de bună voie a acestora, a capacităţii de gândire prin meditaţii prescrise, care duc la practica din yoga; disciplina christic-gnostică sau a dedicaţiei conduce apostolii săi la iluminarea prin rugăciuni, prin meditaţii făcute cu dăruire, încercare de sine, studiu şi postire ocazională; disciplina pitagoreică educă prin tăcere, adâncire de sine în meditaţie, contemplarea a ceea ce este bun şi frumos, studiul ideilor şi al adevăratei „matematici şi muzici”; disciplina karmică sau a faptelor cere acte de jertfă reglementate şi muncă altruistă severă, antrenarea voinţei pentru subordonare şi spre colaborare şi a corpului pentru disponibilitate permanentă, trează. Ele toate formează o singură cărare în principal, cu diferenţe la fiecare în parte. Nu ar fi nevoie de fapt să fie menţionat că învăţăturile mai profunde sunt date doar de învăţătorul individual către elevul individual şi că ajutorul pe care îl acordă şcoala este pregătire pentru cărarea de încercare.
Shrâvaka ar trebui să aibă zilnic în faţa ochilor faptul că ţelul cel mai nemijlocit al vieţii sale este intrarea pe drumul şcolirii. Cu acest scop el caută să dobândească control asupra gândurilor sale şi să ducă o viaţă curată.
Cel puţin de trei ori pe zi ar trebui să cheme la ordine spiritul rătăcitor şi să ţină în faţa lui idealul său; aceste trei puncte fixe ar trebui să fie: meditaţia de dimineaţă, la amiază, seara înainte de culcare.
Meditaţia: Aşează-te cu picioarele încrucişate pe podea sau pe un scaun scund, cu cele două palme în jos, pe genunchi. Spatele drept, nu strâmb, ochii închişi. Spune lent versul care a fost imprimat în memorie în seara dinainte; gândeşte-te la el, încearcă să îi cercetezi sensul şi nu lăsa spiritul să devieze asupra altui lucru; dacă o face totuşi, adu-l înapoi şi fixează-l pe vers. fă asta timp de cinci minute. Îndreaptă apoi gândurile tale asupra Sinei supreme în calitate de Dumnezeu aflat în afara ta şi în tine, şi imprimă-ţi faptul că eşti una cu el; spune pentru aceasta: „Mai strălucitoare decât Soarele, mai curată decât zăpada, mai fină decât eterul este Sinea, spiritul în inima mea. Această Sine sunt eu. Eu sunt această Sine.” şi aceasta timp de cinci minute. Îndreaptă gândurile tale apoi asupra omului desăvârşit, asupra Maestrului, strălucind de iubire şi frumuseţe dumnezeiească; gândeşte-l ca întrupare a virtuţii lunii. Presupunând că această virtute ar fi „compasiune”, reprezintă-ţi cum s-ar exprima acest lucru în comportamentul tău şi încheie cu dorinţa serioasă: „fie ca eu, prin compasiune faţă de toate fiinţele, să mă pregătesc pentru a deveni elev al LUI, care este el însuşi compasiunea.” şi pentru aceasta cinci minute. Dacă există posibilitatea de a medita o jumătate de oră, duratele de timp pot fi şi dublate.
La amiază: În jurul amiezii adună-ţi gândurile şi fixează-le asupra reprezentării că nu eşti nici corpul tău, nici spiritul tău, ci omul spiritual. Repetă: „Mai strălucitoare decât Soarele” etc.
Înainte de a merge la culcare: Lasă să treacă pe lângă tine evenimentele zilei, cu atenţie deosebită asupra gândurilor tale, dorinţelor tale şi asupra efectului comportamentului tău asupra stării de bine din mediul tău. Memorează versul pentru meditaţia de dimineaţă a zilei următoare.
I pledge myself to endeavour to make Theosophy a living power in my life, and to support the Theosophical movement before the world.
I pledge myself to maintain a constant struggle against my lower nature, to abstain from untruthful and injurious speech, and to be charitable to the weakness of others.
I pledge myself to do all in my power, by study and otherwise, to fit myself to help and teach others.
To all this I pledge my word of honour, invokind my Higher Self.
Name ...........................................
Eu mă angajez să mă străduiesc să fac din teosofie o putere vie în viaţa mea şi să întăresc mişcarea teosofică din lume.
Eu mă angajez să păstrez o severitate constantă împotriva naturii mele inferioare, să mă ţin departe de vorbirea neadevărată şi nedreaptă şi să mă comport iubitor faţă de slăbiciunile altora.
Mă angajez să fac tot ce stă în puterea mea, ca prin studiu şi în alt mod să mă duc înainte pe mine însumi şi să-i instruiesc pe alţii.
Pentru aceasta îmi dau cuvântul de onoare, cu apel la Sinea mea superioară.
Anexă la scrisoarea către Amalie Wagner din 2 august 1904 Manuscrisul original nu s-a păstrat.
Confidenţial
E.S.T.
Ordinul Shrâvaka
Meditaţie din însărcinarea Capului şcolii
(Este de copiat şi de trimis semnat cu numele întreg şi adresa către Arch-Warden)
Eu îmi dau cuvântul de onoare că am citit cu grijă regulile Ordinului şi că mă voi strădui să le respect cu exactitate. De asemenea, promit ca nimănui altcuiva, care nu aparţine de şcoală, să nu îi arăt vreuna dintre hârtiile sau cărţile care îmi sunt date cu menţiunea „confidenţial, eliberate de capul E.S.T.”
De asemenea, promit că la solicitare voi da înapoi toate hârtiile către conducerea şcolii.
Vârstă:............ Nume:............
Religie:............ Adresă:..........
Confidenţial. Din însărcinarea Capului şcolii E.S.T (Esoterische Theosophische Schule) (şcoala Teosofică Esoterică)
Confidenţial. În numele Capului Școlii. Ordinul Shrâvaka al E.S.T. Reguli. Transmise prin dr. Rudolf Steiner, Arch-Warden E.S.T. pentru Germania, Austria şi Elveţia germană.
86 Grupuri regionale, care erau conduse de un aşa-numit „Sub-Warden”, existau de asemenea sub Rudolf Steiner. De exemplu, în Nürnberg sub Michael Bauer (vezi scrisoarea lui Rudolf Steiner către el, din 4 august 1907), de asemenea, în Stuttgart sub Adolf Arenson care, conform mărturiei sale, a fost numit în 1906 de către Rudolf Steiner şi a ţinut şi adunări.
Prima pagină din Regulile manuscrise care i-au fost transmise personal lui Carl Unger în Stuttgart, nr. arhivă 6851-53. Formularea este aceeaşi ca şi precedenta. Apoi urmează meditaţia (aceeaşi ca şi la prima scrisoare circulară din 5 iunie 1905), cu îndrumarea „Începere 14 decembrie 1904”.
(Confidenţial / În numele Capului Şcolii / Ordinul Shrâvaka / al / E.S.T. / Reguli / Predate domnului dr. Unger prin / dr. Rudolf Steiner / Arch-Warden al E.S.T pentru / Germania, Austro-Ungaria şi / Elveţia germană)
Confidenţial. Primele Reguli ale şcolii Esoterice ale S.T. Din însărcinarea Capului şcolii.
87 Înscris în carnetul de notiţe (nr. arhivă 124): „5.VI.05 Comunic. Esot. I trimisă la 8 membri.”
În timp ce cele „trei ţeluri” ale Societăţii Teosofice sunt general cunoscute, ea mai are încă un alt ţel, despre care nu se vorbeşte în public, şi anume de a fi un ajutor în dezvoltarea vieţii interioare a acelora dintre membrii ei care sunt mai serioşi şi mai dedicaţi, de a le indica drumul către „cărarea strâmtă, veche”, care îi duce la domeniile mai înalte ale existenţei.
Prin acest ţel, Școala esoterică este inima Societăţii Teosofice. Școala este împărţită în grade.
Primul grad constă din Ordinul încercării; este primul grad, după aceea urmează al doilea ş.a.m.d.
Cel care intră nou, vine în Ordinul încercării. El nu are încă de depus un angajament, doar să facă promisiunea că va înapoia hârtiile sale dacă va fi solicitat să o facă şi să le considere o chestiune despre care se vorbeşte doar cu membri ai şcolii.
Celor care intră în şcoală le va fi înmânată pe parcursul următoarelor trei săptămâni o descriere a organizării şcolii în continuare. Aici însă se vorbeşte pentru început de sarcinile imediat următoare, prin care cel care se află pe cărarea încercării ajunge la ţelurile lui. Aceste îndrumări sunt valabile deocamdată pentru primele două luni. După trecerea acestora are loc îndrumarea următoare. Trebuie să se rămână cel puţin douăsprezece luni pe cărarea de încercare. Apoi poate să aibă lor ridicarea în primul grad.
Se ating ţelurile cărării de încercare mai întâi prin observarea unei „reguli zilnice”. Ea constă din următoarele:
Apartenentul la şcoală trebuie să se trezească la o anumită oră şi, înainte de a fi consumat vreo hrană, să cultive o meditaţie. Ora pentru aceasta nu este determinată de şcoală. Fiecare trebuie să şi-o stabilească singur, dar apoi să o respecte cu stricteţe. Numai prin configurarea regulată (ritmică) a vieţii poate omul să se includă în ritmul universului şi să imite pe această cale legile dumnezeieşti ale acestui univers însuşi. În această reproducere a marilor legi ale lumii se află însă posibilitatea de a ajunge la existenţa superioară.
1. Meditaţia de dimineaţă are de început cu faptul că cel aflat pe cărarea încercării caută o adunare deplină în sine însuşi, astfel încât în timpul desemnat pentru această adunare nu aude, nu vede etc. nimic din exterior şi nici nu îşi aduce aminte de nimic din viaţa obişnuită. Pentru început trebuie să-şi îndrepte, într-o astfel de linişte, gândurile către dumnezeiescul din cosmos. Iar apoi trebuie să-şi clarifice faptul că Sinea proprie este una cu acest cosmos. În acest scop trebuie să-şi spună în sufletul lui, în stare de deplină concentrare, [următoarele] cuvinte. Aceste cuvinte trebuie să se adreseze nu numai raţiunii, ci întregului om; ele trebuie să fie o deplină trăire interioară:88
Mai strălucitoare decât Soarele,
Mai curată decât zăpada,
Mai fină decât eterul
Este Sinea
Spiritul în inima mea.
Această Sine sunt eu
Eu sunt această Sine.
88 Vezi, privitor la aceasta, p. 425–426.
2. După ce s-a încheiat cu asta, să se concentreze asupra uneia din propoziţiile din Licht auf dem Weg (Lumină pe cărare), şi anume primele 14 zile
asupra
„Înainte ca ochiul să poată vedea, trebuie să se dezobișnuiască de lacrimi”,
următoarele 14 zile asupra:
„Înainte ca urechea să poată auzi, trebuie să îi dispară sensibilitatea”,
alte 14 zile asupra:
„Înainte ca glasul să poată vorbi în faţa maeştrilor, el trebuie să se dezveţe de a răni”,
alte 14 zile asupra:
„Înainte ca în faţa lor să poată sta sufletul, sângele inimii lui trebuie să ude picioarele”.
Nu este vorba de a se specula despre propoziţii, ci de a se trăi în interior câteva minute cu ele, de a se adânci în ele iubitor.
3. După ce a fost încheiat şi acest lucru, fiecare trebuie să îndrepte gândurile spre ceea ce este pentru el dumnezeirea. El trebuie să se dăruiască cu deplină devoţiune către acest dumnezeiesc. Această a treia parte trebuie să fie un fel de dăruire a sentimentului către ceea ce admite ca fiind Dumnezeul lui.
Întreaga meditaţie ar trebui să dureze cam 15 minute. Este de observat cu severitate ca în timpul meditaţiei să fie deplin treaz, să nu se cadă într-o stare de estompare a conştienţei.
4. Seara înainte de adormire a se arunca o privire retrospectivă timp de 3-4 minute asupra trăirilor zilei. A se întreba referitor la ce s-a trăit, dacă s-a tras suficient folos din aceasta; iar faţă de ceea ce s-a făcut, a se întreba dacă nu s-ar fi putut face mai bine. Aşa să se devină pentru sine însuşi judecător obiectiv. Nu părerea de rău trebuie dezvoltată. Aceasta este lipsită de valoare pentru propria personalitate şi pentru lume. Noi trebuie să învăţăm în fiecare zi din trecutul nostru pentru viitorul nostru şi astfel să facem din viaţă o lecţie. În aceasta constă întreaga evoluţie. Privirea retrospectivă este de ţinut aşa, încât se începe cu ultimele trăiri de seara şi se înaintează către dimineaţă (mergând înapoi).
5. Trebuie ţinut un carnet de notiţe, în care zilnic se notează cu câteva cuvinte felul în care a reuşit meditaţia de dimineaţă şi meditaţia de seară şi din care, la solicitare, se transmite conducătorului şcolii cu privire la progresele sale.
6. Consumul de băuturi alcoolice este incompatibil cu sarcinile meditaţiei.
7. Abţinerea de la alimente cu carne nu este dată ca regulă, dar e recomandată pentru că stimulează atingerea ţelurilor Școlii esoterice.
Altele în următoarele trei săptămâni.89
89 Nu este cunoscut.
Berlin, 17 octombrie 1906
Confidenţial!
Tuturor celor care m-au abordat pentru a căuta educaţia lor esoterică, să le fie comunicate următoarele, cu cele mai bune salutări „în spirit şi în adevăr”.90
Această comunicare conţine lucruri din a căror respectare trebuie să îşi facă o obligaţie oricine tinde către o dezvoltare esoterică. Ele nu aparţin de meditaţia propriu-zisă, ci trebuie să fie cultivate în afara acesteia. Chestiunea este de înţeles aşa, că educaţia esoterică numai atunci este îndreptăţită, când în acelaşi timp sunt puse aceste cerinţe de către elev către sine însuşi. Un succes bun numai în acest caz poate să fie realizat.
În acelaşi timp, trebuie să fie atrasă aici atenţia asupra faptului că pentru educaţia esoterică este necesară răbdarea. Să nu creadă nimeni că succesul său va fi mai mare dacă îşi doreşte noi îndrumări sau le cere. Fiecare să rămână energic la îndrumările care i-au fost date odată; să le repete tot mereu iarăşi şi iarăşi, până ce primeşte unele noi. Nimeni care are realmente nevoie de ceva nu va rămâne nebăgat în seamă la timpul potrivit. faptul că se exersează răbdare în acest lucru, de aceasta depind multe.
Îndeosebi despre ceea ce observă sau crede că observă elevul ca neregularităţi în starea sa sufletească şi trupească, ca urmare a exerciţiilor, să îmi relateze imediat. De asemenea, despre tot ce are nevoie în rest ca sfat sau sprijin sufletesc.
Alte trimieri necesare vor urma la timpul potrivit. Dacă totul este observat corect, Maeştrii adevărului vor conduce drumul elevului.
În asemenea sens
Dr. Rudolf Steiner
Berlin, Motzstrasse 17
90 Aşa-numitele „exerciţii secundare”, vezi Îndrumări pentru o educaţie esoterică.
| Învăţător: | Ce vrei de la mine? |
| Elev: | Eu vreau să verific tot şi să păstrez ce este cel mai bun. |
| Învăţător: | Atunci nu ai ce căuta în această şcoală, căci atunci ştii deja care este norma pentru ce este cel mai bun. |
| I | |
| Învăţător: | Ce vrei de la mine? |
| Elev: | Eu tind către adevăr. |
| Învăţător: | Atunci lasă-te încercat de adevăr; el va păstra ce este cel mai bun din tine. |
| II | |
| Învăţător: | Ce ai învăţat? |
| Elev: | Eu am învăţat să las adevărul să judece asupra mea. |
| Învăţător: | Atunci ştii ce este smerenia: exerseaz-o, până ce este cu totul a ta proprie. |
Tinzi către cunoaşterea de sine? Aşa-numita ta Sine va însemna mâine pentru lume mai mult decât astăzi, dacă ai cunoscut-o?
1. Răspuns
Nu: dacă mâine nu eşti nimic altceva decât ce eşti astăzi şi cunoaşterea ta de mâine repetă doar existenţa ta de astăzi.
2. Răspuns
Da: dacă mâine eşti un altul decât eşti astăzi şi noua ta existenţă de mâine este efectul cunoaşterii tale de astăzi.
Teosofia este cunoaşterea Sinei dumnezeieşti din om; dar mulţi cred că sunt teosofi atunci când consideră propria lor Sine mică drept dumnezeiască.
Cunoaşterea de sine nu este în multe cazuri nimic altceva decât auto-oglindire egoistă.
Unii teosofi cred că recunosc în ei Sinea dumnezeiască; dar ei confundă doar mica lor Sine umană cu cea dumnezeiască.
Tu vrei să găseşti Maestrul doar în tine, nu în celălalt; cât de adânc eşti totuşi încâlcit în existenţa distinctă! Nu ştii oare că Sinea Conducătorului este Sinea ta!?
Se spune: Maeştrii sunt de găsit peste tot; acest lucru este cu siguranţă corect – dar dacă tu nu eşti nicăieri, nu îi poţi găsi în „Pestetot”.
De când rasa-rădăcină a ierarhiei adepţilor a coborât pe Pământ şi fiii negurii de foc au venit jos în calitate de învăţători ai omenirii, lumea nu a fost niciodată fără învăţători şi niciodată nu a lipsit vreo verigă în lanţul sfânt care începe la Unul Cel fără Nume, care este marele Iniţiator, şi care se încheie la elevii de jos, care se obligă în serviciul marii Loje pe unul din drumurile prescrise. Secţia încheietoare a ierarhiei, care îşi are începutul ei la primii, marii iniţiaţi, este formată din rândurile elevilor ştiinţei sfinte. Iar ca elevi sunt recunoscuţi aceştia, dacă intră în şcoală şi sunt admişi pe cărarea de încercare. Atunci li se dau primele instrucţiuni care îi ajută să facă primii paşi.
Într-o astfel de şcoală păşeşti tu astăzi ca membru ce se obligă, poarta cărării de încercare pluteşte deasupra ta şi se închide; noi te salutăm înăuntrul ei în numele Maeştrilor, care au acordat mijloacele pentru intrarea în templul în care este dată adevărata iniţiere şi către care trebuie să-ţi îndrepţi inima şi gândul în fiecare zi. Căci inutilă ar fi intrarea ta, dacă ea însăşi nu este deja primul pas pe cărarea de încercare. şi la ce foloseşte să păşeşti pe o cărare, pe care nu mergi până la capăt. Nu există aici nicio greutate pe care să nu ţi-o pregăteşti tu ţie însuţi; nu există nicio piedică pe care Dumnezeul din tine nu ar putea să o depăşească. Ascultă ce spune Maestrul nostru:91
„O viaţă clară, un spirit deschis, o inimă curată, o raţiune serioasă, o concepţie spirituală care se deschide, înclinaţia frăţească faţă de fiecare coleg de instruire, disponibilitatea de a da şi a primi sfat şi îndrumare, un simţ loial pentru îndatorirea faţă de învăţător, supunerea de bunăvoie la cerinţele adevărului, încrederea faţă de învăţător şi credinţa că el este în posesia adevărului; suportarea curajoasă a nedreptăţii personale, explicarea curajoasă a principiilor, o apărare fără reţinere a celor care sunt atacaţi pe nedrept şi o privire constantă pentru idealurile progresului uman şi ale desăvârşirii care sunt descrise de ştiinţa sfântă: acestea sunt stelele de aur pe drumul pe care trebuie să meargă cel ce învaţă către templul înţelepciunii.”
91 Citat din H.P. Blavatsky, E.S. Instruction No. III, vezi p. 444.
92 În notiţe ale participanţilor transmise de la ora E.S. din Berlin din 5 iu 1908 se găseşte prezentată această discuţie ca provenind „din Cartea primordială a şcolii rosicruciene”. Vezi Din conţinuturile orelor esoterice, GA 266/I.
