În 1883, la recomandarea lui Schröer, Joseph Kürschner îmi ceru să public în colecția lui ‒ Literatura națională germană ‒, cu introducere și comentarii, operele științifice ale lui Goethe. A arătat ‒ în cuvântul său înainte ‒ locul pe care-l ocupă poezia și gândirea în mișcarea intelectuală contemporană, subliniind faptul că vedea în concepția științifică despre lume din perioada ce a urmat epocii lui Goethe o decădere în raport cu gândirea strălucită a scriitorului. Sarcina ce-mi revenea mie era schițată în linii mari în acea prefață.
Trebuia să fac un studiu amănunțit al ideilor științifice și, în general, al întregii filosofii a lui Goethe. Însă publicarea acestor studii impunea o finalizare a ideilor mele cu privire la această lume.
Până atunci scrisesem doar câteva articole prin ziare, așa încât nu mi-a fost deloc ușor să dau acestor lucruri existente în mine o formă care să le poată face publicabile. Aveam impresia că fraza era doar o jalnică reflectare a elaborărilor mele interioare, ceea ce a făcut să fiu decepționat de aceste încercări literare.
Concepțiile dominante în știință ‒ după ce acestea dobândiseră o influență deosebită asupra civilizației sec. XIX ‒ mi se păreau prea puțin favorabile înțelegerii eforturilor pe care Goethe le făcuse în domeniul cunoașterii naturale cât și a rezultatelor obținute.
Pentru mine Goethe a fost un spirit care a știut să unească ‒ prin intermediul unei legături deosebite și spirituale ‒ ființa umană de restul universului, dând astfel cunoașterii locul cuvenit în domeniul general al activităților omului. Concepțiile din vremea aceea îmi păreau bune doar pentru formarea unor idei generale cu privire la natura neînsuflețită, deoarece le consideram incapabile să atingă natura vie, să-i pătrundă forțele. Îmi spuneam că pentru a dobândi ideile referitoare la lumea organică, în primul rând trebuiau însuflețite noțiunile intelectuale folosite la cunoașterea naturii anorganice; căci aceste noțiuni îmi păreau a fi lipsite de viață și bune doar pentru perceperea lucrurilor moarte.
Deci, pentru explicarea concepțiilor naturale ale lui Goethe, încercam să arăt cum ideile sale au prins viață, devenind idei formale.
Ceea ce gândise Goethe cu privire la diferitele domenii ale cunoașterii naturale, sau activitatea ce o desfășurase în această direcție, erau lucruri ce-mi păreau mai puțin importante decât descoperirea centrală pe care mă vedeam obligat să i-o atribui: modul în care trebuie privit organicul, astfel încât studierea lui să devinã posibilă.
