Creștinismul ca fapt mistic este titlul dat de autor acestei scrieri în urmă cu opt ani, când a adunat în ea conferințele pe care le ținuse în anul 1902. Acest titlu trebuia să sublinieze caracterul deosebit al cărții. Nu era vorba doar de încercarea de a prezenta din perspectivă istorică conținutul mistic al creștinismului, ci trebuia înfățișată apariția creștinismului din viziunea mistică. La bază se afla ideea că în această apariție au acționat realități spirituale care pot fi văzute doar printr-o asemenea contemplare. Conținutul cărții este singurul care poate justifica faptul că autorul ei numește „mistică” nu о viziune care ține mai mult de cunoștințe imprecise de proveniență afectivă decât de „expunerea riguros științifică”. Căci acesta este sensul în care este înțeleasă astăzi „mistica” în cercuri largi, fiind considerată de mulți ca domeniu al vieții sufletești umane, care nu poate avea nimic de-а face cu „o veritabilă știință”. Dar în cuprinsul acestei cărți cuvântul „mistică” este folosit pentru descrierea unei realități spirituale care poate fi cunoscută în esența ei numai atunci când cunoașterea provine din izvoarele vieții spirituale înseși. Cine respinge un mod de cunoaștere care provine din asemenea izvoare nu se va putea apropia de conținutul acestei cărți. Numai cel pentru care în „mistică” poate domni claritatea expunerii logice proprie științei va admite felul mistic în care este înfățișat aici conținutul creștinismului ca mistică. Căci ceea ce contează este nu numai conținutul scrierii, ci – și aceasta înainte de toate – mijloacele gnoseologice prin care a fost dobândit.
În vremurile de acum, mulți au încă о aversiune violentă față de asemenea modalități de cunoaștere. Ei le consideră ca fiind în contradicție cu adevăratul spirit științific. Și acesta este cazul nu numai cu aceia care nu vor să admită decât о concepție despre lume pe care ei о cred bazată pe temeiul „unor adevărate cunoștințe științifice”, ci și cu aceia care vor să cerceteze natura creștinismului ca adepți ai acestuia. Autorul acestei scrieri pornește de la concepția potrivit căreia cuceririle științelor naturii din zilele noastre cer ridicarea la adevărata mistică. Această concepție poate arăta că о altă atitudine față de cunoaștere vine chiar în contradicție cu tot ceea ce oferă aceste cuceriri ale științelor naturii. Realitățile științelor naturii nu pot fi cuprinse prin acele modalități de cunoaștere, pe care ar dori să le folosească mulți dintre cei care se situează pe temelia sigură a acestor științe.
Numai cel ce poate recunoaște că aprecierea pe deplin corectă a minunatelor noastre cunoștințe de astăzi despre natură este compatibilă cu adevărata mistică, numai acela nu va respinge această carte.
Prin ceea ce este numit aici ,,cunoaștere mistică” se va arăta în carte cum originile creștinismului se găsesc în premisele create de misteriile perioadei precreștine. Această „mistică precreștină” este solul în care creștinismul se dezvoltă ca un germene de sine stătător. Acest punct de vedere face posibilă înțelegerea creștinismului în esența sa de sine stătătoare, cu toate că se urmărește dezvoltarea sa din mistica precreștină. Nesocotind un asemenea punct de vedere, poți foarte ușor să nu realizezi aceasta autonomie, deoarece îți închipui că creștinismul n-a făcut altceva decât să dezvolte mai departe ceea ce exista deja în mistica precreștină. În această greșeală cad multe concepții actuale, care compară conținutul creștinismului cu concepțiile precreștine și apoi cred că cele creștine ar fi numai о perfecționare a celor precreștine. Cartea de față vrea să arate cum creștinismul presupune mistica de altădată, așa după cum germenele plantei își presupune solul. Prin cunoașterea felului cum a apărut, cartea vrea să sublinieze și nicidecum să pună în umbră originalitatea esenței creștinismului.
Autorul poate menționa cu profundă satisfacție că, prezentând astfel „esența creștinismului”, el și-a atras recunoașterea unei personalități care, prin importantele sale scrieri asupra vieții spirituale a omenirii, a îmbogățit în sensul cel mai profund cultura timpului nostru. Edouard Schuré, autorul Marilor inițiați*, a fost în asemenea măsură de acord cu punctele de vedere ale acestei cărți, încât s-a îngrijit el însuși de traducerea ei în limba franceză (sub titlul: Le mystère chretien et les mystères antiques). Amintim în plus, ca un simptom al nevoii resimțite în prezent de a înțelege esența creștinismului în sensul acestei cărți, că prima ediție este tradusă, în afara limbii franceze, și în alte limbi europene.
* Această lucrare a fost tradusă în limba germană de Marie Steiner, cu titlul Die großen Eingeweihten de Edouard Schuré (ediția a 12-a completă, München, 1956).
La pregătirea acestei a doua ediții, autorul n-a considerat necesar să opereze modificări esențiale față de prima ediție. Totuși, vom găsi în prezentă ediție, dezvoltate mai amplu, idei expuse în urmă cu opt ani. De asemenea, el a căutat ca unele lucruri să fie exprimate mai exact și mai amănunțit decât a fost posibil la vremea respectivă. Din păcate, autorul s-а văzut silit de numeroasele sale preocupări să lase mult timp să se scurgă între momentul epuizării primei ediții și apariția acestei a doua ediții.
RUDOLF STEINER
Scris în mai 1910
