Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA21Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
DESPRE ENIGMELE SUFLETULUI

GA 21

NOTE

  1. Max Dessoir, 1867-1947, profesor de filozofie la Berlin; editor al «Revistei pentru estetică și știință generală a artei».
  2. un amestec făcut din interpretări gresite…: Max Dessoir, Despre transcendentul sufletului. Științele oculte în considerarea lor critică, Stuttgart 1917, Cuvânt înainte, pag. VI.
  3. Robert Zimmermann, 1824-1898, filosof, estetician. Antroposofia în linii mari. O schiță a unui sistem de concepere ideală a lumii pe baze realiste, Viena, 1882.
  4. „ochi spirituali”, „urechi spirituale”: vezi, de exemplu, articolul lui Goethe «Câteva observații» (referitoare la Kaspar Friedrich Wolff); în Lucrările de științe naturale ale lui Goethe editate si comentate de Rudolf Steiner în «Literatura națională germană» a lui Kürschner, 1883-1897, cinci volume, reeditată la Dornach în 1975, GA 1a-e, vol. I, pag. 107: „Oricât de eminentă ar fi această metodă, prin care el (K. Fr. Wolff) a obținut atâtea rezultate, eminentul bărbat nu s-a gândit că ar exista vreo diferență între un văz și altul, că ochii spirituali trebuie să acționeze într-o legătură vie continuă cu ochii trupului, pentru că altfel se cade în pericolul de a vedea, și a trece totuși cu vederea”. Vezi și «Faust II » I/V. 4667 „Răsunând pentru urechile spirituale/Se naște noua zi”.
  5. scrierile mele referitoare la concepția despre lume a lui Goethe: vezi nota precedentă; Linii fundamentale ale teoriei cunoașterii în concepția despre lume a lui Goethe (1886), GA 2, Concepția despre lume a lui Goethe (1897), GA 6.
  6. Franz Brentano, 1838-1917, fost teolog catolic, ca filosof și psiholog a predat la Würzburg și Viena. Vezi și articolul lui Steiner: «Franz Brentano. Despre viitorul filosofiei», din: Bazele metodice ale antroposofiei din 1884 până în 1901, GA 30, ca și «Franz Brentano și teoria spirituală aristotelică», conferință din: Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie, GA 115, și articolele «Învățătura lui Iisus Christos explicată de Franz Brentano» și «Înțelegerea omului» (Brentano și Nietzsche), din Ideea Goetheanumului în cadrul crizei culturale a prezentului. Articole reunite dintre 1921-1924, GA 36.
  7. William James, 1842-1910, psiholog si filosof american, vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei, GA 18.
  8. Emil du Bois-Reymond, 1815-1896, fiziolog. Citatul sună asa: „În privința enigmei lumii corporale , cercetătorul naturii este obisnuit de mult să-și exprime renunțarea sub forma lui ‹Ignoramus›. Privind retrospectiv la traiectoria victorioasă parcursă el are constiența că ceea ce nu știe acum ar putea totuși ști în anumite circumstanțe, și va ști într-o bună zi. Dar în privința enigmei a ceea ce sunt materia și forța, și cum ajung ele să gândească, el trebuie să se hotărască odată pentru totdeauna să exprime adevărul greu de acceptat: ‹Ignorabimus!›”. În «Despre limitele cunoașterii naturale», conferință ținută la Adunarea cercetătorilor naturii și medicilor germani de la Leipzig, pe 14 august 1872. prima ediție Leipzig 1872, pag.33.
  9. acțiunea senzorial-morală a culorilor: J.W. Goethe, Schiță a unei teorii a culorilor, capitolul 6 din partea didactică, vezi nota 4, vol. III, pag. 289 ș.u.
  10. acest demon al lui Socrate: vezi de exemplu Platon, „Apărarea lui Socrate”, 31 C: „Pricina e aceea despre care m-ați auzit adesea vorbind pretutindeni, că în mine vorbeste ceva divin, un Daimon, după cum a scris în bătaie de joc și Meletos în acuzația sa. Dar în mine există din copilăria mea o voce care, ori de câte ori se face auzită, mă opreste să fac ceea ce aveam de gând, dar niciodată nu mă îndeamnă să fac ceva.” – vezi si Xenofon, Memorabilia T4, 15; IV 3, 13 si G.F.W. Hegel, Istoria filosofiei, capitolul Socrate.
  11. concepția mea despre Galilei: vezi Lucrările de științele naturii ale lui Goethe, GA 1.
  12. Ferdinand August Louvier: Sphinx locuta est. ‹Faust›-ul lui Goethe și rezultatele unei metode raționale de cercetare (două volume), Berlin 1887
  13. Guido von List: Numele triburilor germanice si semnificația lor (1909), Taina runelor (1907); Scrierea cu ideograme a ario-germanilor (1910).
  14. Friedrich Theodor Vischer: vezi nota 26.
  15. un alt necrolog (scris de Utitz): articolul lui Höfler conține (la pag. 324) și citatul expus de Rudolf Steiner din necrologul realizat de Emil Utitz; acesta a apărut ca prim supliment la ziarul din Vossich pe 25 martie 1917, sub titlul: «Franz Brentano, amintiri despre un remarcabil înțelept».
  16. citatul din Jakob Moleschott nu a putut fi găsit până în prezent. Un pasaj semnificativ din articolul lui Richard Wallascheck sună asa: „Simțurile ne spun însușirile unui obiect, și când cunoaștem toate aceste însușiri, cunoaștem lucrul însusi, și nu trebuie să presimțim vreo taină ascunsă dincolo de ele. Obiectul este suma însușirilor sale, și acestea conțin și legăturile sale cu alte obiecte.” («Die Zeit», nr.97, 8 august 1896, pag. 87).
  17. Eduard von Hartmann, 1842-1908, teolog și filosof. Vezi și Rudolf Steiner, Cursul vieții mele, GA 28.
  18. Eduard Zeller, 1814-1908, teolog și filosof. «Despre învățătura lui Aristotel despre veșnicia spiritului», referat la Academia regală prusacă de științe, Berlin 1882.
  19. Nihil est intellectu, quod non fuerit in sensu: sub această formulare afirmația se găsește pentru prima oară la Thomas d’Aquino (De veritate II,3). Formulare similară găsim deja la Cicero (De finibus I, 19); cu toate acestea, ea corespunde expunerilor lui Aristotel din De anima. Vezi în mod special cartea 3, capitolul 8: „Deoarece în afara mărimilor resimțite (prin simțurile senzoriale) se pare că nu există nici un lucru care să existe separat, pentru sine, în formele resimțite se află și ceea ce va fi gândit, cele formulate abstract, ca și toate calitățile și stările celor resimțite. Și de aceea, atunci când nu simțim nimic, nu putem nici învăța și nici înțelege nimic.”
  20. Nihil est in intellectu, quod non fuerit in sensu, nisi ipse intellectus: vezi Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646-1716), Nouveaux essais sut l’entendement humain. (Un nou tratat despre rațiunea omenească), cartea II, cap.I („Theophilus”): „Accept că experiența este necesară, pentru ca sufletul să se acordeze pe un gând sau altul și pentru ca el să fie atent la ideile care se află în noi. Dar care este mijlocul prin care experiența și simțurile pot da idei? Are sufletul ferestre, sau se aseamănă cu o tablă? Este ca alcătuit din ceară? Este evident că toți aceia care gândesc în felul acesta despre suflet, îl consideră, în fond, ca fiind corporal. Mi se aduce de către filosofi axioma că în suflet nu se află nimic care să nu provină din simțuri. Dar de la aceasta trebuie exceptat sufletul însuși cu afectele sale. Nihil est in intellectu, quod non fuerit in sensu, excipe nisi ipse intellectus. Sufletul conține în sine însuși Existența, Substanța, Unul, Egalul, Cauza, Percepția, Gândirea rațională și multe alte concepte pe care
    simțurile nu i le pot oferi.” Vezi si Rudolf Steiner, Valoarea gândirii pentru o cunoaștere satisfăcătoare pentru om, conferință din 17 septembrie 1915, editura Zbinden, Basel 1958 (GA 164).
  21. Hieronymus Lorm, pseudonimul lui Heinrich Landesmann, 1821-1902, scriitor de lucrări politico-satirice, romane și poezii. Optimismul neîntemeiat – O carte de observații, Viena 1894.
  22. Adolf Exner, 1841-1894, profesor de drept roman la Viena. «Despre formarea politică», cuvânt inaugural, Viena 1891.
  23. Învățătura despre suflet fără suflet: Expresia aparține lui Friedrich Albert Lange, 1828-1875, și apare în opera sa: Istoria materialismului și critica importanței sale în prezent, Iserlohn 1866 (Psihologia fără suflet).
  24. Theodor Ziehen, 1862-1950, medic, psihiatru. Principii conducătoare în psihologia fiziologică în 15 prelegeri, ediție parțial prelucrată, Jena 1900.
  25. ceea ce am spus în alte locuri despre memorie și amintire: vezi Teosofie, GA 9, începutul capitolului «Reîncarnarea spiritului și karma», Știința spirituală în schiță, GA 13, capitolul «Ființa omului».
  26. Friedrich Theodor Vischer, 1807-1887, estetician și scriitor Vechi și nou, trei caiete într-un volum, Stuttgart 1881/82. primul caiet: «Visul. Un studiu referitor la lucrarea lui Dr. Johannes Volkelt: Fantezia visului».
  27. Gideon Spicker, 1840-1912, teolog și filosof. La răspântia perioadei creștine a lumii. Confesiunea filosofică a unui fost călugăr capucin, Stuttgart 1910.
  28. Vincenz Knauer, 1828-1894, filosof. Problema principală a filosofiei în dezvoltarea ei și soluționare parțială de la Thales până la Robert Hamerling, Viena si Leipzig 1892. prelegerea a douăzeci și una, «Sursele cunoașterii», pag. 136 ș.u. vezi și Rudolf Steiner, Bazele metodice ale antroposofiei 1884-1901, GA 30, 1961, pag.329 ș.u.
  29. Fritz Mauthner, 1849-1923, scriitor și lingvist. Referitor la conceptul său de «Simțuri aleatorii» vezi în special: Contribuții la o analiză critică a limbajului, vol.I, «Limbaj si psihologie», Stuttgart 1901, pag. 320-374.
  30. „...dacă înlocium teoria fragmentară a simțurilor...”: vezi în special Rudolf Steiner, Antroposofie. Un fragment al anului 1910, GA 45. O privire rezumativă asupra expunerilor sale referitoare la teoria simțurilor se găseste în «Nachrichten der Rudolf Steiner-Nachlassverwaltung», caiet 14, Dornach, Michaeli 1965 (Hendrik Knobel, «Despre teoria simțurilor a lui Rudolf Steiner». Vezi și «Contribuții la Operele complete ale lui Rudolf Steiner», caiet 34, Dornach, vara anului 1971.
  31. Wilhelm Dilthley era, cu cercetările sale filosofice…: Wilhelm Dilthey, 1833-1911; vezi în special volumul V din Opere complete, Stuttgart 1957: Contribuții la soluționarea problemei originii credinței noastre în realitatea lumii exterioare, și justificarea ei (1890).
  32. Johann Friedrich Herbart, 1776-1841; vezi Rudolf Steiner Enigmele filosofiei, GA 18, 1968, pag. 256-265.
  33. conferință pentru Congresul filosofilor din Bologna, ținută pe 8 aprilie 1911. «Bazele psihologice și poziția gnoseologică a antroposofiei», în: Filozofie si antroposofie, GA 35, 1965, pag. 111-144.
  34. Referitor la expresia trup al forțelor plăsmuitoare compară cu revista trimestrială «Das Reich», editată la München și Heidelberg de baronul Alexander von Bernus, 1917, Cartea IV: Rudolf Steiner, «Alte expuneri despre cunoașterea stării dintre moarte și o nouă nastere», pag. 486-499, reeditată în Filozofie și antroposofie, GA 35, 1965, pag. 269-306.
  35. Arnold Rudolf Karl Fortlage, 1806-1881, filosof si psiholog

AcasăLucrări OnlineIndex GA21Precedenta