Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA24PrecedentaUrmătoarea

Rudolf Steiner
ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24

NOTE

1. «Apel către poporul german…»: vezi nota 120.
2. Punctele centrale ale problemei sociale (1919), GA 23.
3. Revista «Tripartiția organismului social»: a apărut săptămânal în Stuttgart din 8 iulie 1919. Din 1922: «Antroposofia, revistă săptămânală pentru o viață spirituală liberă».
4. Versailles, Spa,: Tratatul de pace de la Versailles, semnat la 28 iunie 1919, prin care s-a încheiat formal primul război mondial. Spa, în Belgia, este localitatea unde, între 5-16 iulie 1920, a avut loc Conferința Europeană asupra reparațiilor germane. Germania a fost forțată să accepte condițiile impuse prin amenințarea cu invazia armată a regiunii Ruhr.
5. Friedrich Engels, 1820-1895,  «Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință » (1891) Ediția a 6-a, Berlin 1919.
6. «Conceptele generale și marea aroganță…»: Goethe, «Maxime în proză».
7. Waldorfschule:  Școala liberă Waldorf din Stuttgart a fost înființată în anul 1919 de către Emil Molt (1876-1936), patronul fabricii de țigarete Waldorf Astoria, la început pentru copiii muncitorilor care lucrau la această fabrică. Conducerea pedagogică a avut-o Rudolf Steiner, care a numit cadrele didactice și le-a predat cursuri și seminare pregătitoare. Școala din Stuttgart a devenit model pentru înființarea a numeroase școli de același tip în multe țări din lume.
8. Claude Henri de Saint Simon, 1760-1825, Fondatorul așa-numitei prime școli socialiste, conform căreia organizarea societății umane ar trebui să se facă după legi naturalist-științifice.
9. Robert Owen, 1771-1858, reformator social ideealist. Comp. Rudolf Steiner «Știința spirituală și problema socială».
10. Fourier, Franfois Marie Charles, 1772-1835, creatorul unui sistem socialist pe baze naturailist-științifice.
11. Punctele centrale ale problemei sociale (1919), GA 23.
12. Herman Grimm, 1828-1902, «Schiller și Goethe» în «Cincisprezece eseuri», 1. Folge, Gütersloh 1889, p. 166.
13. deprecierea valutei: moneda germană a fost depreciată total prin inflație în timpul primului război mondial (în 1923, l Goldmark = l Billion).
14. Mathias Erzberger, 1875-1921, parlamentar, octombrie 1918, împuternicit pentru semnarea armistițiului, 1919-1921, ministru de finanțe, 1921, ucis de naționaliști.
15. Karl Kautsky, 1854-1938. «Cum am început războiul mondial», Berlin 1919 pag. 13 ș.u.
16. «Teosoful Steiner – colaborator al Antantei»… Afirmație neadevărată: Compară cu aceste două calomnii și conferința din 17 ianuarie 1920 din ciclul Transformări spirituale și sociale în evoluția omenirii, GA 196, pag. 83/296, ca și «Tripartiția organismului socială», Stuttgart 1919/20, nr. 38, ambele articole de Carl Unger și Walter Joh. Stein.
17. Ottokar Czernin, 1872-1932, ministru de externe austriac, din decembrie 1916 până în aprilie 1918, «În războiul mondial», ediția a II-a, Berlin 1919, pag. 69/70.
18. Alfred von Tirpitz, 1849-1930, amiral, secretar de stat al administrației marine a Reich-ului, creator al flotei de război germane.
19. John Maynard Keynes, 1883-1946, unul dintre cei mai importanți specialiști în științele economice din epoca contemporană. «Consecințele economice ale tratatului de pace», München 1920.
20. Thomas Woodrow Wilson, 1856-1924, președinte al Satelor unite din 1913 până în 1921, a proclamat pe 8 ianuarie 1918 «Cele 14 puncte» (vezi nota nr. 27).
21. Georges Clemenceau, 1841-1929, premier francez din 1917 până în 1920.
22. David Lloyd George, 1863-1945, prim-ministru englez din 1916 până în 1922.
23. Propunerea de pace a Puterilor Centrale: Apelul germano-austriac pentru pace din 12 decembrie 1916.
24. Vezi nota nr. 120.
25. Karl Helfferich, 1872-1924, secretar de stat, conducător al Partidului Național german. Adversalș și rival al lui Matthias Erzberger (vezi nota nr. 14).
26. Johann Heinrich, Graf von Bernstorff, 1862-1939, ambasador german la Washington, înainte de intrarea Americii în primul război mondial. «Germania și America, amintiri din războiul de cinci ani» (1920).
27. Cele paisprezece idei aparente ale lui Wilson: «Cele paisprezece puncte» ale lui Wilson din 8 ianuarie 1918. traducere în «Discursurile lui Woodrow Wilson», ediție bilingvă engleză și germană, Berna 1919.
28. Pe atunci s-a făcut încercarea de a explica personalităților conducătoare…: vezi memorandumurile lui Rudolf Steiner din iulie 1917, și nota nr. 96.
29. Războiul nelimitat cu submarine: pentru a opune ceva eficient supremației engleze asupra mărilor, Germania a forțat introducerea în luptă a submarinelor, fapt care s-a dovedit deosebit de eficient în luptă. Submarinele au scufundat nenumărate vapoare, chiar și nave comerciale neutrale, fără a putea însă periclita serios aprovizionarea Angliei. Pe baza protestelor diplomatice, în special din partea satelor Unite, pe atunci încă oficial neutre, războiul cu submarine a fost limitat în 1915, fiind reluat abia în 1917, ceea ce a constituit prilejul intrării în război a Statelor Unite. Principalul susținător al ideii războiului cu submarine a fost amiralul von Tirpitz.
30. Mișcare rebelă: pe 13 martie 1920, cercurile reacționare conduse de Friedrich Kapp, un înalt funcționar administrativ, și de generalul de armată al Reichului, von Lüttwitz, să răstoarne puterea de stat. S-a ajuns la o grevă generală a muncitorilor, iar după câteva zile așa-numitul puci „Kapp” a fost înfrânt după câteva zile.
31. „legile veșnice, imuabile”: din poezia lui Goethe «Divinul».
32. corespondența: este vorba despre corespondența dintre Mathilde Reichardt și savantul Jakob Moleschott din anul 1856, despre care relatează Jürgen Bona Meyer în «Probleme filosofice contemporane», Bonn 1874, pag. 33 ș.u. Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 13 iunie 1920 din Contradicții în evoluția omenirii, GA 197.
33. Spa: vezi nota nr. 4.
34. John Maynard Keynes: vezi nota nr. 19.
35. în estul european: se are în vedere Rusia bolșevică din timpul lui Lenin.
36. Greva minerilor: în octombrie și noiembrie 1920 a avut loc în Anglia o grevă aminerilor care a zguduit profund țara.
37. Deoarece bolșevismului nu i-a reușit să cucerească Polonia: în urma „Victoriei de la Varșovia” a mareșalului Pilsudski, 1920.
38. Cei care cultivă concepțiile americane despre lume: nu au putut fi identificați.
39. Calea de la Versailles la Londra: între 1 și 7 martie 1921 a avut loc o întâlnire la Londra în privința împlinirii tratatului de pace și a plății despăgubirilor de război germane.
40. Lloyd George, vezi nota nr. 22.
41. Warren Gamaliel Harding, 1865-1923, a fost ales în noiembrie 1920 ca președinte al Statelor Unite, prin victoria împotriva lui Wilson.
42. prăbușirea lui Lenin și a lui Trotzki: se spera în prăbușirea bolșevismului, care, după cum se știe, nu a survenit.
43. tineri turci…, anexarea Bosniei: revoluția turcă sub conducerea lui Kemal Atatürk a avut loc în 1908, în urma căreia s-a renunțat la anexarea Bosniei la Austria.
44. problema Bagdadului: construirea căii ferate din Asia Mică prin Bagdad înspre Golful Persic, întreprinsă începând din 1899 cu o puternică participare germană a dus la tensiuni politice din cauza temerii față de influența Germaniei în Orientul mijlociu.
45. Saint Simon, Fourier: vezi notele nrle. 8 și 10.
46. Hartley Withers, autor al lui «The meaning of money» («Banii și creditul în Anglia»), Jena 1911.
47. Cursul de pedagogie spiritual-științifică: Antropologie generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Arta educației. Metodică și didactică, GA 294, Arta educației. Convorbiri de seminar și conferințe de plan de învățământ, GA 295.
48. „Solidaritatea convingerilor morale…”: Hermann Grimm, în «Iliada lui Homer» ediția a 2-a, Stuttgart 1907, pag. 214.
49. Heinrich von Treitschke, 1834-1896.
50. tratatul «Libertatea», Leipzig 1861.
51. pe cât de sigur este că un om poate înțelege…: «Poezia germană în secolul XIX», partea a 5-a, pag. VI, Leipzig 1894.
52. „Puțini au fost atât de îndrăgiți…”: Herman Grimm, Fragmente, vol. I, Berlin 1900, pag. 262.
53. Ernst Curtius, 1814-1896, arheolog și istoric.
54. Leopold von Ranke, 1795-1886, istoric.
55. „Timp de treizeci de ani…”: «Viața lui Michelangelo», ediția 16, Berlin, vol. II. Pag. 439.
56. „Războiul de treizeci de ani…”: «Prelegeri despre Goethe» ediția a 8-a, Berlin 1903, prelegerea a 2-a.
57. „Ei păstrau specificul poporului nostru…”: vezi nota precedentă.
58. Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814.
59. alte aspecte referitoare la epoca prezentă…: Această lucrare nu a apărut.
60. sunt extrase din conferințe: vezi, printre altele, Destin al omului și destin al popoarelor, GA 157.
61. „Atâta timp cât în Germania mai bate o inimă…”: Robert Zimmermann, 1824-1898, din «Jubileu Fichte», în «Despre filosofie, studii și critice», Viena 1870, pag. 304.
62. timpul și veșnicia: Fichte, «Discurs către națiunea germană», Discursul al 7-lea.
63. „Timpul îmi apare ca o umbră goală…”: – Primul Discurs.
64. „Această învățătură presupune…”: Conferințe introductive în teoria științifică, 1813, pag. 2.
65. „Adevărata filosofie ajunsă la capăt prin sine însăși…”: «Discursul către națiunea germană», al 7-lea Discurs.
66. „Cel ce crede în spiritualitate și libertatea acestei spiritualități…”: vezi nota precedentă.
67. Ernest Renan, 1823-1892, istoric al religiilor.
68. David Friedrich Strauss, 1808-1874, teolog, filosof.
69. „Eram la seminarul din St. Sulpice…”: Corespondența Renan/D. F. Strauss: Scrisoarea din 13 septembrie 1870, citată din Strauss/Renan/Karlyle «Război și pace 1870», nr. 164, Leipzig.
70. Carl Vogt, 1817-1895, «Scrisori politice», Biel 1870, pag. 30 ș.u. Este vorba de cercetătorul materialist al științelor naturii, adesea menționat de Rudolf Steiner.
71. Alexei Stepanovici Comiacov, 1804-1860.
72. Nikolai Iakovlevici Danilevski, 1822-1885, «Rusia și Europa», Petersburg 1871.
73. Vladimir Soloviev, 1853-1900. Controversele sale cu Danilevski sunt expuse în articolul «Rusia și Europa», Opere alese ale lui Soloviev, vol. IV, Stuttgart 1922 (în traducerea lui Harry Köhler).
74. „Europa se teme de noi…”: loc. cit. pag. 175.
75. Nicolai Nicolevici Strahov, 1828-1896, filosof, scriitor slavofil.
76. scrisorile lui Schiller: «Scrisorile estetice pentru educația omului», 1795.
77. „Există popoare…”: Fichte «Discursuri către națiunea germană», Discursul al 13-lea.
78. Ralph Waldo Emerson, 1803-1882.
79. „O anumită însușire…”: Emerson, «Goethe sau scriitorul», tradusă de H. Grimm în cele «Cincizeci de eseuri», Berlin 1882.
80. John Stuart Mill, 1806-1873, filosof și economist.
81. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof și sociolog.
82. Ferdinand C. S. Schiller, 1864-1937, filosof englez.
83. John Locke, 1632-1704, filosof, teolog, medic.
84. Thomas Henry Huxley, 1825-1895, filosof, zoolog, adept al darwinismului.
85. „Însă în timp ce germanii…”: / din convorbirile lui Goethe cu Eckermann din 24 februarie 1825 și 1 septembrie 1829.
86. încălcarea neutralității belgiene: în august 1914 Germania a început atacul împotriva Franței, trecând prin teritoriul belgian fără să ia în considerare neutralitatea Belgiei.
87. Napoleon a fost un fenomen trecător…: Helmuth von Moltke (cel bătrân), 1800-1891, feldmareșal prusac.
88. Karl Julius Schröer, 1825-1900, prietenul patern și învățătorul lui Rudolf Steiner, profesor la Școala tehnică superioară din Viena.
89. Noi, cei din Austria, ne vedem…: Schröer, «Poezia germană în secolul XIX», Leipzig 1875, pag. 5.
90. Emerich von Halász, 1841-1918, scriitor și politician ungur. «Tânăra Ungarie, revistă lunară de cultură politică, spirituală și economică a Ungariei», Caietul al treilea, martie 1911, pag. 311 ș.u.
91. o lucrare ce va apărea ulterior: vezi nota nr. 60.
92. Un articol premiat științific: Jakob Ruchti, «Despre istoria izbucnirii războiului», ediția a doua, Berna 1917.
93. Sir Edward Grey, 1862-1933. Între 1905-1916 ministru de externe britanic.
94. Serghei Dimitrievici Sasanov, 1860-1927. Între 1910-1916 ministru de externe rus.
95. Conte de Oxford și Asquith, 1852-1928; prim-ministru englez între anii 1908- 1916.
96. Memorandumurile: Concepute de Rudolf Steiner în urma convorbirilor avute cu contele Otto von Lerchenfeld și contele Ludwig von Polzer-Hoditz, care voiau să-și folosească relațiile cu cercurile dominante germane și austriece pentru a aduce la cunoștință unor personalități influente gândurile lui Rudolf Steiner ce depășeau țelurile imediate de război, gânduri referitoare la o contribuție germană pozitivă a însănătoșirii situației mondiale, în special în Europa centrală. Contele von Lerchenfeld s-a adresat, printre alții, secretarului de stat german Kühlmann, contele von Polzer fratelui său, Arthur von Polzer-Hoditz, șef de cabinet al împăratului Karl al Austriei. Memorandumurile nu au fost publicate în timpul vieții lui Rudolf Steiner; vezi în acest sens și capitolul IV din Puncte centrale ale problemei sociale, ca și din rapoartele principalilor participanți: contele Otto von Lerchenfeld în «Rudolf Steiner în timpul Războiului mondial», editată de Roman Boos, Dornach, 1933 și contele Ludwig von Polzer-Hoditz în «Antroposophie», revistă lunară, Stuttgart, al XVI-lea an de apariție, 1933/34, pag. 165 ș.u.
    Cele tipărite de noi sunt în conformitate cu manuscrisele încă parțial existente ale lui Rudolf Steiner, ca și cu lucrări din anii 1920. Relativ la datarea memoriilor din cursul lunii iulie 1917, luăm în considerare aici datele lui Ludwig von Polzer-Hoditz, care concordă cu numerotarea manuscriselor găsite în arhiva moștenirii lui Rudolf Steiner. Privind prima formă a celui de-al doilea memorandum, suntem în posesia unei date exacte: el a fost conceput în noaptea dinspre 22 iulie 1917 și era destinat să ajungă împreună cu primul memorandum prin intermediul lui Ludwig von Polzer-Hoditz la fratele Arthur al acestuia (vezi mai sus). Acest text a fost extins de Rudolf Steiner în zilele următoare, la cea de a doua formă a sa, tipărită aici la pag. 134 ș.u. (după Boos: Memorandum A).
    Relativ la conținut, indicăm conferințele lui Rudolf Steiner din 1916/17: Considerații istorice. Karma neadevărului, partea I și a II-a, GA 173 și 174.
97. explicațiile cancelarului Reichului german: Theobald von Bethmann-Hollweg, 1856-1921; cancelar al Reichului din 1909-1917.
98. asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand: a avut loc la 21 iunie 1914. Evenimentul a declanșat primul război mondial.
99. programul lui Wilson: „Cele paisprezece puncte” ale lui Wilson din 8 ianuarie 1918. Traducere în «Discursurile lui Woodrow Wilson», în limbile engleză-germană, Berna 1919.
100. regele Eduard: Eduard al VII-lea, 1841-1910; a domnit între 1901 și 1910.
101. formulele politice existente în cercurile inițiate din Anglia: aici ar fi de indicat opera lui C. G. Harrison, apărută prima oară în anul 1894, «Universul transcendental», unde situația creată datorită primului război mondial, în special relativ la estul Europei, este expusă cu o exactitate remarcabilă drept țel necesar al evoluției. Arthur Polzer Hoditz citează (vezi nota 96) revista «Truth» a englezului Labouchere din anul 1890, care ar fi publicat o hartă ce reda în punctele esențiale configurarea Europei după primul război mondial.
102. problema căii ferate a Bagdadului: construirea unei căi ferate din Asia Mică prin Bagdad înspre golful Persic, cu o puternică participare germană, a condus la tensiuni politice din cauza temerii că va crește influența Germaniei în Orientul Mijlociu.
103. într-o carte recent apărută: Ernst Krieck, «Ideea statului german», Jena 1917.
104. mesajul său către ruși: Wilson, comunicat către conducerea provizoriei a Rusiei din 9 iunie 1917 (President Wilson’s Foreign Policy, New York 1918, pag. 320).
105. problema limbii în imperiul austro-ungar: în statul multinațional Austro-Ungaria, problema limbii a constituit neîncetat un subiect controversat.
106. „Vina” războiului, «Considerații și amintiri ale generalului șef de stat major H. V. Moltke despre evenimentele din iulie 1914 și până în noiembrie 1914, editate de ‹Asociația pentru tripartiția organismului social›, cu o notă introductivă redactată de Dr. Rudolf Steiner în acord cu d-na Elisa von Moltke». – Lucrarea nu a fost pusă la dispoziția publicului (vezi pag. 148 ș.u.). După trei ani, memoriile lui Moltke au apărut împreună cu alte documente, dar fără introducerea lui Rudolf Steiner, în H. V. Moltke, «Amintiri, scrisori, documente 1877-1916», Stuttgart 1922.
107. Helmuth von Moltke (cel tânăr), nepot al feldmareșalului, 1848-1916. General șef de stat major al armatei germane; la izbucnirea războiului în 1914 a fost destituit în toamna anului 1914 din funcțiile sale de șef al armatei.
108. Apelul «Către poporul german și lumea culturală»: vezi nota nr. 120.
109. Friedrich von Bernhardi, 1849-1930, general, autor al lucrării «Germania și războiul ce urmează», ediția a 6-a 1913.
110. Jules Sauerwein, născut în 1880, scriitor și jurnalist francez, a tradus printre altele Știința ocultă a lui Rudolf Steiner.
111. bătălia de la Marna: în septembrie 1914, la Marna, înaintarea către Franța a fost blocată, ajungându-se la un război de poziții care a durat un an de zile.
112. o personalitate care era însărcinată cu reprezentanța diplomatică a Prusiei la Stuttgart: Hans Adolf von Moltke, consilier de legație, nepot al generalului șef de stat major. Compară cu H. Wiesberger, «Acțiunea publică a lui Rudolf Steiner pentru tripartiția organismului social, o cronică a anului 1919», în «Amintiri despre Rudolf Steiner» – administrarea moștenirii lui Rudolf Steiner, nr. 27/28 Dornach 1969.
113. Mai târziu a venit la mine un general: Generalul Dommes.
114. Alfred Graf von Schlieffen, 1833-1913; precursor al lui Moltke ca șef de stat major. Creator al planului operațiilor germane pentru caz de război (așa-numitul plan Schlieffen) sub premisa unui război pe două fronturi.
115. marșul prin Belgia: Germaniei i s-a reproșat de a fi încălcat neutralitatea belgiană.
116. Theobald von Bethmann-Hollweg, 1856-1921; între 1909 și 1917 cancelar al Reichului german.
117. Erich von Falkenhayn, 1861-1922; între 1913 și 1915 ministru de război al Prusiei, între 1914 și 1916 șef de stat major al armatei.
118. Baronul Moritz von Lyncker, între 1908 și 1918 șef al cabinetului militar.
119. memoriile lui Tirpitz: «Amintiri», 1920.
120. Apel către poporul german: publicat pentru prima oară în martie 1919. Modificările din ultimul aliniat (pag. 161) au fost realizate câteva luni mai târziu, după semnarea tratatului de pace din iunie 1919. Apelului i-au fost adăugate următoarele explicații:
     
     „Publicarea acestui apel în presa Germaniei, Austriei de limbă germană și a Elveției în luna martie a dus la întemeierea unei Asociații pentru tripartiția organismului social, cu sediul la Stuttgart pentru Germania. În urma extinderii rapide a Mișcării, au luat naștere grupe locale în toate marile orașe ale Germaniei, grupe care și-au propus drept sarcină purtarea ideilor tripartiției în toate cercurile populare.
     În Austria germană, Elveția, Scandinavia, Olanda și Cehoslovacia au fost create organizații lucrative cu sediile la Viena, Zürich, Copenhaga, Stocholm, Bergen, Haga și Praga, de unde Mișcarea este dirijată în conformitate cu raporturile existente acolo. Și în alte state europene este activă o serie de colaboratori pentru răspândirea ideii de tripartiție.
     Evoluția lucrurilor în Germania de la prima apariție a acestui articol arată cât de puțină înțelegere există față de acele baze a căror luare în considerare ar putea produce o transformare cu adevărat eficientă a întregii noastre ordini sociale. Celelalte încercări care au fost făcute până acum s-au dovedit a nu fi de lungă durată. Și pentru că ele sunt lipsite de orice speranță, paralizează voința poporului și fortifică pe adversarii Germaniei.
     Din ideile tripartiției rezultă că nu este îngăduită numai o transformare economică, ci și una spirituală. Uniunea a lansat un apel pentru întemeierea unui consiliu cultural care să facă posibilă reunirea acelor personalități ale vieții spirituale pentru care propria administrare și înnoire a vieții spirituale constituie o problemă de responsabilitate față de continuitatea spirituală a Germaniei. Pregătirile pentru constituirea acestui consiliu cultural au început deja la Stuttgart”.
     Apelul a fost adăugat și cărții Puncte centrale ale problemei sociale, ca anexă. Această operă oferă suportul științific pentru ceea ce este cuprins în apel. În privința adunării de semnături ș.a.m.d., vezi conferințele lui Rudolf Steiner din februarie și martie 1919, și în special din 15 februarie (prima conferință din Problema socială ca problemă a conștienței), GA 189
121. Principii călăuzitoare pentru activitatea tripartită: Emil Leinhas, cel care a publicat pentru prima oară acest text în lucrarea sa «Din activitatea desfășurată împreună cu Rudolf Steiner» (Basel 1950), scrie în această privință: „Membrii comitetului pentru ‹Apelul la poporul german și la lumea civilizată› au desfășurat, deja cu mult înaintea apariției ‹Apelului› – propriu-zis de la izbucnirea revoluției din noiembrie –, în cercurile industriale din Württemberg, o activitate intensă pentru întemeierea unei Asociații industriale fără garanție juridică, în Württemberg. Ei au găsit pentru aceasta un anumit interes în aceste cercuri. Rudolf Steiner formulase pe atunci câteva „principii călăuzitoare” pentru această activitate, care au fost redate ca manuscrise ale lui Rudolf Steiner existente în posesia lui Emil Molt. După apariția ‹Apelului către poporul german și lumea civilizată›, această propagandă s-a extins la una în favoarea ideilor Apelului.” (vezi pag. 40 loc.cit.)
122. Calea „organismului social tripartit”: Emil Leinhas se exprimă în această privință astfel: „De dragul perfecțiunii, tipăresc o foaie volantă programatică a Uniunii (pentru tripartiție), concepută de însuși Rudolf Steiner. Această foaie volantă, care exprimă țelurile Uniunii într-un mod clar și inconfundabil, a fost folosită de către noi de mult timp. Eu tipăresc varianta originară a textului, și adaug în paranteză locurile corectate de însuși Rudolf Steiner pentru edițiile următoare. Forma modificată a celor tipărite a rezultat din luarea în considerare a modificării situației politice generale. Corecturile sunt interesante pentru că ele arată modul precis în care ținea Rudolf Steiner cont la asemenea publicații, până în modul de exprimare, de înțelegerea și capacitatea de simțire a unei anumite categorii de cititori, ca și de dispoziția predominantă în acel timp. Foaia volantă purta în mod caracteristic titlul «Calea organismului social tripartit».”
123. Referitor la problema comitetelor de întreprinderi: vezi E. Leinhas, op.cit. pag. 56: „În clipa de față Rudolf Steiner consideră că este necesar să se afirme viața spirituală liberă drept un alt element component autonom al organismului social, față de tendințele pur social-economice ale muncitorilor. Mișcarea comitetelor pe întreprinderi a prezentat tendința de a ajunge la un anumit radicalism unilateral orientat pur economic… Partide radicale ce făceau parte din ea au încercat să radicalizeze comitetele pe întreprinderi pe care le-a propus Asociația pentru tripartiție. De aceea, Asociația pentru tripartiție s-a văzut nevoită să ia o atitudine publică împotriva acestora, pentru a se distanța de aceste strădanii de radicalizare… Amănunte în această privință se găsesc în colecția anuală a săptămânalului «Tripartiția organismului social»…”.
124. Despre „tripartiția organismului social”: în iulie 1919 s-au scris în revista bilunară pentru înștiințări sociale «Tribuna» din Tübingen mai multe articole despre tripartiție, dintre care unele scrise Philipp von Heck, profesor de drept la Universitatea din Tübingen. Alfred Mantz era student, Gustav Seeger era zețar și coeditor al revistei.
125. Replică la un atac…: „Pe 26 și 27 mai 1920, prof. Dr. Fuchs din Göttingen a publicat în ziarul local două articole în care a atacat știința spirituală orientată antroposofic, strădaniile Asociației pentru tripartiția organismului social și inițiativele provenite din «Der Commende Tag», încercând să le discrediteze în fața publicului în modul cel mai grav. În plus, profesorul Fuchs și-a folosit și prelegerile pe care le ținea pentru a denigra antroposofia în fața ascultătorilor săi prin remarci absurde, și pentru a calomnia personalitatea Dr. Rudolf Steiner într-un mod care intră sub incidența legilor penale. O replică a membrilor Societății Antroposofice din Göttingen nu a fost acceptată de către redacția ziarului local… Societatea Antroposofică și Asociația pentru tripartiția organismului social a organizat la Güttingen o adunare publică, unde au trimis doi vorbitori, pe Dr. Walter Johannes Stein și Dr. Eugen Kolisko, care urmau să explice adunării tema tratată de ei pur obiectiv, «Antroposofia ca știință».” (Din «Tripartiția organismului social», anul  doi de apariție, nr. 4, iulie 1920) Articolul redat aici al Dr. Steiner a apărut în nr. 5 împreună cu o relatare a lui Walter Johannes Stein despre conferința organizată la Göttingen.
126. Idei conducătoare: se referă la «Der Kommender Tag SA», aflată pe atunci în fază de întemeiere. Vezi și Leinhas, loc.cit., capitolul 19, pag. 163 ș.u.
127. catalog de cărți: tipărit în catalogul «Cărțile Editurii Kommender Tag», catalog al cărților dintre anii 1920-23. O copie a acestuia se găsește în arhiva moștenirii lui Rudolf Steiner.
128. Apel pentru salvarea Sileziei de Nord: în conformitate cu spusele domnului Dr. Karl Heyer, care ne-a pus în mod prietenos un exemplar original al Apelului la dispoziție, acesta a fost conceput de Rudolf Steiner. În Silezia de Nord a avut loc atunci un referendum referitor la apartenența de Germania sau de Polonia, al cărui rezultat a fost separarea acestui domeniu economic comun. Vezi și Leinhas, op.cit. pag. 87 ș.u.
129. Versailles, St. Germain și Spa: vezi nota nr. 4. La St. Germain din Paris a fost încheiat tratatul de pace cu Austria.
130. Delimitarea programului: vezi Leinhas, op.cit. cap. 19. Devalorizarea progresivă și continuă a banilor a dus la faptul ca Societatea pe acțiuni «Der Kommende Tag» să nu ajungă la înălțimea așteptărilor.

AcasăLucrări OnlineIndex GA24PrecedentaUrmătoarea