În anul 1917 am vorbit în cercuri restrânse cu un număr de personalități despre tripartiția organismului social. Intenția mea a fost să câștig oameni care să gândească politic în așa fel încât să-i opună politicii lui Wilson o altă politică. Nu mi s-au părut că gândurile lui Wilson ar constitui o ieșire din confuzia în care se afla lumea. Prin difuzarea la mare distanță a acestor gânduri sub formă de lozinci, puteau fi puse în mișcare armate întregi, se puteau trimite vapoare de război peste ocean, dar ele nu conțineau nimic din ceea ce luptă în prezent în omenire pentru ieșirea din vechile relații, și care, pentru că nu se putea exprima rațional, s-a descărcat în iraționalul războiului mondial.
Cele paisprezece puncte ale lui Wilson au fost abstracte și străine de realitate. Se poate da o aparență de realitate unor astfel de idei, deoarece oamenii pot executa și ceea ce se dovedește, prin înfăptuire, a fi incapabil să dureze. Din acele paisprezece puncte, nu se putea ajunge nicicând la o adevărată pace. Căci lumea civilizată a ajuns la un punct al evoluției sale în care ceea ce a rezultat ca viață spirituală, ca relații juridice în sensul cel mai înalt și drept condiții economice de existență din domeniul vechilor state, nu mai putea fi continuat în cadrul acestor state. Până în prezent a fost nevoie de formațiunile statale individuale, pentru a cultiva prin ele, în conviețuirea pe baze juridice a oamenilor, viața spirituală, și pentru a da naștere noilor forme economice. Dar atât viața spirituală cât și economia mondială au ajuns la configurații care nu mai pot fi dezvoltate în continuare. Pentru o privire nepărtinitoare, războiul mondial nu a fost altceva decât expresia faptului că statele s-au ciocnit între ele deoarece forțele a căror adevărată natură era aceea de a găsi noi forme pentru viața spirituală și economie, au căutat o cale de ieșire irațională.
Oamenii nu și-au putut aduce în conștiență adevărata natură a acestor forțe și de aceea au lăsat să izbucnească aspectul pustiitor. Politica lui Wilson a fost doar o reunire abstractă a vechilor gândiri statale. Oamenii urmau să-și creeze, într-un anumit mod, formațiuni statale. Prin aceasta, cauzele războiului urmau să fie eliminate din lume. Dar modul în care s-au creat realmente formațiunile statale a fost tocmai cel care a produs cauzele războiului. Intenția mea din anul 1917 a fost să opun celor paisprezece puncte ale lui Wilson ceea ce punea în locul acestui mod un altul, care conferă autonomie forțelor vieții spirituale și economice, și a cărui ne-existență a dus la dezastru. Fără ca acest mod de a aborda lucrurile să devină sufletul politicii externe a popoarelor, nu se poate găsi o adevărată ieșire din adevăratul haos.
Războiul mondial a dus la Versailles, la Spa. Strădania inconștientă a omenirii însă nu a găsit calea rațională de a crea pentru viața spirituală și economia mondială formele de care ele au imperios nevoie. De aceea, bolșevismul pustiitor din Rusia constituie continuarea războiului mondial, iar ceea ce străbate omenirea în mod similar bolșevismului există pentru a distruge în continuare ceea ce a mai lăsat războiul nedistrus.
Așa cum în 1917 a trebuit să indic tripartiția organismului social pentru a opune ceva celor paisprezece puncte ineficiente ale Proclamației lui Wilson, ceva care putea duce la o adevărată cale de ieșire înspre pace, acum trebuie să indic aceeași tripartiție pentru a veni în întâmpinarea stafiei care amenință civilizația. Cât de ineficiente au fost „cele paisprezece puncte”, au demonstrat-o neajutorarea reprezentanților lor la Versailles. John Maynard Keynes [Nota 34], care a fost prezent la tratativele de la Versailles, a exprimat acest lucru suficient de limpede în cartea sa despre consecințele economice ale războiului.
Dar pe cât de ineficiente s-au dovedit propunerile lui Wilson la Versailles, tot pe atât de ineficiente se vor dovedi și toate celalelte care încearcă să remedieze situația socială internațională prin vechile moduri de reprezentare. Oamenii sunt bucuroși când se revelează pe undeva câte ceva, pe baza căreia își pot spune: Bolșevismul este pe cale de a slăbi, deci va ajunge cândva la prăbușirea sa. Dar oare oamenii nu au nici o idee despre faptul că astfel de lucruri se prăbușesc doar aparent, pentru a renaște din nou sub alte forme? Cei care acceptă presupusa salvare conținută în aceste fraze, ar trebui să-și aducă aminte cât de des au vorbit „oamenii de stat” înainte de 1914 despre faptul că situația politică s-ar fi „detensionat”.
Mișcarea pentru tripartiția organismului social va duce acolo unde trebuie să ducă, dacă un număr suficient de mare de oameni se vor elibera prin aprecierea ei de părerile acelora care nu vor să vadă ce anume este necesar omenirii, și care nu fac altceva decât să privească în câte un colț al lumii pentru a vedea dacă pe ici sau pe colo nu se „detensionează” ceva, pentru ca ei să nu mai trebuiască să reflecteze la idei ce nu duc la „detensionarea” a ceea ce se ciocnește apoi cu sălbăticie, ci care dezvoltă ceea ce vrea să fie dezvoltat în conformitate cu mersul evolutiv al omenirii.
