Dis de dimineață, imediat după trezire, înainte ca alte impresii să fi pătruns în suflet, te dărui meditației. Te străduiești să faci cu totul liniște în lăuntrul tău, adică să desprinzi întreaga atenție de impresiile exterioare, precum și de toate amintirile legate de viața cotidiană. Încerci, de asemenea, să-ți eliberezi sufletul de toate supărările și grijile care, te apasă poate în aceste momente, vor vrea să te năpădească. După aceasta începe meditația. Ca să-ți ușurezi liniștea interioară, îndreaptă-ți mai întâi conștiența asupra unei singure reprezentări, să zicem „liniștea”, cufundă-te în ea pe deplin, după care fă-o să dispară din conștiență, astfel încât în suflet să nu mai rămână nici o reprezentare, și să poată primi viață în el doar conținutul următoarelor șapte rânduri. Aceste șapte rânduri trebuie acum să trăiască cinci minute în conștiență. Dacă vor să dea năvală alte reprezentări, te reîntorci mereu la aceste șapte rânduri în care încerci să te adâncești cu totul.
După ce ai exersat acest conținut cinci minute, treci la cele ce urmează.
Inspiri o dată, liniștit și puternic; după inspirație expiri imediat, la fel de liniștit și puternic, în așa fel încât între inspirație și expirație să nu fie nici o pauză. Te abții apoi un scurt timp de la respirație, străduindu-te totodată să lași aerul cu totul în afara corpului.
Trebuie respectate cu aproximație următoarele raporturi de timp: durata inspirației este la voia fiecăruia, în funcție de forțele de care dispune; durata expirației trebuie să fie dublă față de a inspirației, iar reținerea respirației durează de trei ori cât inspirația. Deci, dacă avem nevoie de două secunde pentru inspirație, atunci vor fi patru pentru expirație, șase pentru reținere. Repetați de patru ori aceasta: inspirație, expirație, reținere.
Când inspiri și expiri nu te gândești la nimic, ci îți îndrepți toată atenția asupra respirației; dimpotrivă, în timpul primei rețineri te concentrezi cu totul asupra punctului dintre sprâncene, adică la rădăcina nasului (puțin înlăuntrul părții anterioare a creierului), și umpli conștiența numai cu aceste cuvinte:
Eu sunt. (Ich bin.)
În timpul celei de a doua rețineri te concentrezi asupra unui punct din interiorul laringelui, umplându-ți totodată conștiența numai cu reprezentarea:
Ea gândește. (Es denkt.)
În timpul reținerii a treia, te concentrezi asupra celor două brațe și mâini. Mâinile se țin acum fie împreunate fie așezate dreapta peste stânga. Îți umpli de data aceasta conștiența cu ideea:
El simte. (Sie fühlt.)
În timpul celei de a patra rețineri te concentrezi asupra întregii suprafețe a corpului, căutând să ai o cât mai clară reprezentare corporală proprie și îți umpli totodată conștiența cu ideea:
El voiește. (Er will.)
(Dacă vei continua energic aceste exerciții de concentrare timp de câteva săptămâni, vei simți ceva, în punctele asupra cărora te-ai concentrat, deci la rădăcina nasului, în laringe; un curent în brațe și mâini și pe întreaga suprafață exterioară a corpului.
Concentrându-te asupra brațelor și mâinilor, vei simți cum acestea sunt desfăcute ca printr-o forță; lasă-le să se desfacă, adică să urmeze fluxul de putere, dar nu-ți sugera singur acest lucru. Trebuie să apară de la sine.
În cele de mai sus, la „ea gândește”, „ea” se referă la gândirea generală universală, care trebuie să trăiască impersonal în cuvintele noastre. La „el simte”, „el” se referă la sufletul lumii, ceea ce înseamnă că trebuie să trăiești afectiv nu în mod personal, ci impersonal, în felul în care o face sufletul lumii; la „el voiește”, „el” se referă la Dumnezeu, în a cărui voință ne lăsăm întreaga noastră existență.)
După ce ai executat aceste patru respirații, îți umpli conștiența pentru o bucată de timp, dar în mod exclusiv, cu una din următoarele reprezentări, cufundându-te în ea pe deplin și neîngăduind ca altceva să mai intre în acest timp în suflet :
Date de Rudolf Steiner în funcție de personalitatea discipolului, ca de exemplu:
„Puterea mea” („Meine Kraft”)
sau „Eu în mine” („Ich in mir”)
sau „Eu vreau” („Ich will”)
sau „Eu sunt statornic” („Ich bin beständig”)
sau „Liniște în tărie,
tărie în liniște”
(„Ruhe in der Stärke,
Stärke in der Ruhe”)
sau „Căldură sufletească mă străbate”
(„Seelenwärme durchdringet mich”)
După aceasta te adâncești cinci minute în propriul tău ideal divin. Fă-o cu toată cucernicia.
Întreaga meditație nu trebuie să depășească 15 minute.
La toate raporturile de timp indicate mai sus orientează-te nu după ceas, ci după simț. Atenție ca poziția corpului să ți-o alegi în așa fel încât să nu-ți distragă atenția, de pildă prin oboseală.
*
O formulare mai individualizată a mantrei de mai sus: [Nota 9]
1. Se va lua o meditație de dimineață care trebuie dezvoltată în felul următor:
Dis de dimineață, înaintea oricăror îndeletniciri cotidiene și înainte de a fi mâncat ceva, se va crea în suflet o liniște desăvârșită. Atenția să fie sustrasă tuturor impresiilor senzoriale exterioare si tuturor reprezentărilor obișnuite ale intelectului. Trebuie să tacă pe deplin și toate amintirile evenimentelor obișnuite. Înainte de toate, grijile și supărările vieții trebuie să fie complet reduse la tăcere.
Atunci trebuie să se ridice din sufletul pe deplin liniștit o singură idee :
Acum, timp de zece minute (socotite nu după ceas, ci după senzație) trebuie să trăiești numai în astfel de reprezentări, pe care le poți obține din lume prin aplicarea acestei reprezentări asupra fenomenelor lumii. La început nu este atât de important ca aceste reprezentări să fie toate corecte, ci ca ele să fie îndreptate în această direcție. Trebuie totuși să te străduiești, cât poți de mult, să gândești numai reprezentări corecte.
Odată terminată aceasta, se va trece la următoarele: vei face șapte respirații, îngrijindu-te însă să inspiri numai atât încât să nu prejudicieze executarea pe mai departe :
Inspiri; după terminarea inspirației expiri imediat, apoi lași aerul afară, așa încât un timp inspirația să fie complet oprită.
Trebuie luați în considerare următorii timpi:
Inspirație: așa cum s-a arătat mai sus, oricât de lungă.
Expirația: durată dublă față de inspirație.
Reținerea suflului: de patru ori mai lungă decât inspirația (asta la început, treptat până la o durată de zece ori mai mare decât inspirația).
În timpul primei și celei de-a doua rețineri trebuie să te adâncești cu totul în reprezentarea:
Eu sunt
concentrându-te asupra punctului de la rădăcina nasului. (Se poate găsi acest punct dacă de la punctul dintre sprâncene tragi o linie orizontală înapoi; punctul căutat se află la aproximativ un centimetru în spate).
În timpul celei de-a treia și a patra rețineri te vei adânci în reprezentarea:
Ea gândește
concentrându-te asupra laringelui.
În timpul celei de-a cincea si a șasea rețineri te adâncești în reprezentarea:
El simte
concentrându-te asupra inimii.
În timpul celei de-a șaptea rețineri te vei adânci în:
El vrea
concentrându-te asupra buricului, trasând în gând raze ce străbat întregul abdomen.
În timpul inspirației și al expirației să te abții de la orice gând. („Ea” (ea gândește) înseamnă gândirea lumii; „El” (el simte) înseamnă sufletul lumii; „El” (el vrea) înseamnă spiritul cosmic. Aceste reprezentări sunt doar orientative. În timpul meditației nu trebuie să fie prezente în conștiență. N-ar face decât să tulbure caracterul mantric al formulelor de mai sus).
Se încheie întreg exercițiul cufundându-te cu evlavie timp de cinci minute în propriul tău ideal divin.
2. În cursul zilei se vor face exercițiile secundare descrise separat.
3. Seara, privire retrospectivă asupra evenimentelor zilei.
Alcoolul trebuie absolut evitat. Hrana vegetariană nu este neapărat necesară; este însă stimulatoare. [Nota 10]
Celui ce tinde spre o dezvoltare esoterică, trebuie să-i fie limpede, înainte de orice, că în anumite propoziții foarte simple se află ascunsă o forță care devine activă atunci când lasă aceste propoziții să trăiască în sufletul său. Nu cuprinde ce trebuie, dacă vrea să înțeleagă asemenea propoziții numai cu intelectul. Ele îi vor spune foarte puțin astfel. El trebuie să lase ca întregul său interior să se umple de o asemenea propoziție un anumit timp, să i se dăruie cu toate puterile lui sufletești. ‒ O asemenea propoziție este: „Eu sunt“.
În această propoziție zace de fapt întregul mister al existenței umane contemporane.O asemenea propoziție poate fi gândită, simțită și voită în interior numai de o ființă care are o înfățișare exterioară cum e aceea a omului pământean contemporan. Figura unei asemenea ființe trebuie să se fi constituit în așa fel, încât toate forțele active în trup să țintească spre forma care culminează prin fruntea boltită înainte. Fruntea astfel boltită și „Eu sunt” merg mână în mână. În perioadele timpurii de dezvoltare ale înfățișării omenești a existat o treaptă când această înfățișare încă nu ajunsese la o asemenea frunte boltită înainte. Odinioară „Eu sunt” nu putea fi încă gândit, voit și simțit lăuntric. Ar fi însă cu totul incorect acum să credem că înfățișarea corpului descrisă mai sus l-a generat pe „Eu sunt”. Acest „Eu sunt” era deja dinainte prezent. Numai că nu se putea exprima într-o formă corespunzătoare. Așa cum se manifestă acum în forma corporală a omului, se exprima înainte într-o lume sufletească. Și tocmai această forță a lui „Eu sunt” e cea care, într-o vreme a trecutului îndepărtat, s-a unit cu acel corp omenesc care încă nu avea forma de azi a frunții, și această forță a lui „Eu sunt” a împins înfățișarea anterioară spre fruntea actuală. ‒ Așa se face că omul, printr-o anumită cufundare în „Eu sunt” poate simți în sine forța care l-a făcut să ajungă chiar la forma actuală. Iar această forță este superioară forțelor existente astăzi în viața lui obișnuită. Căci forța creatoare sufletească e cea care modelează trupul acționând din suflet. ‒ De aceea discipolul esoteric trebuie să se cufunde pe deplin, pentru un timp scurt, în „Eu sunt”, adică să-l gândească pe acest „Eu sunt” și totodată să trăiască în sine ceva ce s-ar putea formula cam așa: „Mă bucur că pot participa la lume ca ființă de sine stătătoare”. Și să încerce și un sentiment de genul acesta: „Vreau să-mi introduc existența și pe mine însumi în întreaga înlănțuire a lumii”. Când omul condensează toate acestea într-un unic act lăuntric al conștienței și totodată își transpune întreaga forță a conștienței asupra regiunilor frontale și a părților din creier aflate sub ea, el se transpune într-adevăr într-o lume superioară din care a s-a realizat alcătuirea frunții sale. Numai să nu creadă că va putea cuceri îndată, de azi pe mâine, aceste lumi superioare. Trebuie, dimpotrivă, să dovedească răbdarea de a întreprinde zilnic, tot mereu, timp îndelungat, această cufundare. Dacă are această răbdare, va remarca după câtva timp cum în el răsare un gând care nu mai e un simplu gând gândit, ci un gând viu, străbătut de forță. Își va putea spune cam așa: ca acest gând trebuie să fie lăuntric vie și forța care se află în germenul vegetal și care îl face să crească într-o plantă complexă. ‒ În curând acest gândi se va arăta așa, ca și cum ar emana lumină. În această revărsare lăuntrică de lumină omul se simte bucuros că există. Îl străbate un sentiment pe care îl putem caracteriza numai prin cuvintele: „Iubire bucuroasă pentru viața creatoare”. Iar voinței i se transmite o forță, ca și cum gândul amintit ar impregna-o de o căldură care o face energică. Omul poate sorbi toate acestea din adâncirea justă, descrisă mai sus în „Eu sunt”. Omul își va da seama, încetul cu încetul, că pe această cale în el s-a născut o forță intelectuală, sufletească și morală de cea mai înaltă calitate, și că astfel reușește să intre într-o relație din ce în ce mai conștientă cu o lume mai înaltă.
O a doua propoziție de acest fel este: „Ea gândește”. Acest „Ea gândește” înfățișează, într-un fel asemănător celui care tocmai a fost descris pentru „Eu sunt”, forța prin care a fost plăsmuită, din lumile superioare, forma instrumentelor umane de vorbire. Când gândirea nu trăia încă într-un corp omenesc, ci într-o lume mai înaltă, sufletească, ea făcu de acolo ca făpturii umane să i se adauge organele vorbirii, până atunci absente. De aceea, când discipolul esoteric se cufundă pe dea-ntregul cu gândirea, simțirea și voința sa în „Ea gândește”, și totodată își concentrează conștiența asupra zonei laringelui, el trăiește forța sufletească creatoare ce s-a manifestat din lumile superioare în crearea organelor vorbirii. Dacă are iarăși răbdarea menționată, va putea trăi felul în care din „Ea gândește” ies iradieri care sunt ca un punct de plecare al unei armonii muzicale spirituale și îl umplu cu un sentiment de pietate sacră, și în același timp cu o forță care-i spune: „Ceea ce vreau eu ca om, va deveni, treptat, tot mai înțelept”. El va dobândi o presimțire despre acea forță care se revarsă ca forță divin-spirituală în cosmos și care ordonează toate lucrurile după mărime, număr și greutate.
A treia propoziție este: „El simte”. Nici forța cuprinsă în această propoziție nu era odinioară ‒ și anume într-un timp și mai îndepărtat ‒ în om, ci într-o lume sufletească superioară. De acolo ea acționa în jos modificând forma pe care corpul omenesc o avusese până atunci. Căci acest corp omenesc nu avusese, până atunci, mâinile deosebite de picioare. Mâinile și picioarele de azi erau odinioară organe de mișcare formate la fel. De aceea omul nici nu-și dobândise încă mersul vertical. A fost un mare pas înainte în dezvoltarea omenească faptul că organele de mișcare din față s-au transformat în organe de lucru. Omul dobândi prin aceasta mersul vertical, care-l face capabil să învingă natura inferioară, în timp ce privirea îi este îndreptată spre lumile spirituale cerești. Prin aceasta însă, deveni în stare să-și formeze și o karmă. Căci numai faptele unei ființe astfel constituite stau în propria ei responsabilitate. În acest scop l-au transformat entități spirituale pe om pe vremea când „El simte”, care se afla înainte numai în ele, s-a revărsat în corpul omenesc. Dacă discipolul esoteric se cufundă în acest „El simte” într-un mod asemănător celui care a fost descris mai sus, atunci el se ridică la forțele creatoare corespunzătoare ale lumilor superioare. Trebuie doar ca la propoziția „El simte” să-și concentreze întreaga conștiență asupra ambelor brațe și mâini. Din gândul „El simte” se va revărsa atunci în el o trăire lăuntrică de indescriptibilă fericire. Am putea caracteriza acest sentiment ca fiind cel al iubirii în existență activă. Prin el, omul devine conștient de felul cum curge iubirea creatoare prin spațiul cosmic și cum introduce în toate suflul dătător de viață.
O a patra propoziție este: „El vrea”. Prin puterea acestei afirmații ‒ în trecutul celor mai îndepărtate origini ‒ a fost format pentru prima dată corpul omenesc ca ființă independentă de mediu.
Înainte ca această forță să acționeze asupra lui din lumile sufletești superioare, corpul omenesc nu era încă izolat din toate părțile printr-o piele exterioară, curenții de substanță curgând de pretutindeni în el, și din el. Nu avea o viață de sine stătătoare, viața sa fiind una cu cea a ambianței. Firește că această ambianță era odinioară cu totul alta decât ambianța pământească actuală. Dacă discipolul esoteric se adâncește în „El vrea” cu întreaga sa gândire, simțire și voință, și totodată își concentrează conștiența asupra întregii suprafețe exterioare a pielii, el se transpune treptat în înaltele forțe creatoare ale lui „El vrea”. Sunt acele forțe creatoare ale lumii suprasensibile prin care lucrurilor sensibile le este dată forma și înfățișarea proprie. Dacă are suficientă stăruință, omul va simți în trăirea lăuntrică a acestui gând ceva deosebit: ca și cum s-ar fi ridicat deasupra întregii existențe senzorial-corporale și ar privi în jos la câmpul creației senzoriale pentru a acționa asupra acestuia așa cum o cer gândurile divine dobândite în lumea spirituală. Forța care provine din gând este cea a transpunerii ardente în spiritualitatea pură precum și a câștigării conștienței că poți procura acestei lumi sensibile, din regiunile superioare, tot ce are nevoie.
În timp ce se adâncește în aceste gânduri-forță, esotericianul își va îndrepta atenția asupra procesului de respirație și îl va modifica, pentru o scurtă perioadă de timp, dintr-o activitate inconștientă într-una reglată în mod conștient. Căci, în timp ce influența descrisă a forțelor din lumile superioare asupra formei omului dădea naștere transformării arătate, în interiorul acestei forme umane era realizat, prin aceleași forțe, sistemul actual de respirație, care este necesar unei ființe cu o asemenea autonomie a corpului, cu asemenea mâini care lucrează cu răspundere proprie, cu asemenea organe ale vorbirii care transpun viața interioară a sufletului în ton perceptibil în afară. Prin orientarea corespunzătoare a atenției asupra procesului respirator se stimulează ridicarea în regiunile creatoare superioare ale lumii.
Dacă discipolul esoteric învață să trăiască din ce în ce mai conștient forțele superioare ale lumii care dormitează mereu în el ‒ lucru ignorat până atunci de el ‒, cele însușite deja anterior prin studiu vor deveni vii pentru el, va putea să le înțeleagă cu presimțirea. Trebuie să fi făcut cunoștință cu trecerea omului prin diverse trepte de transformare, odată cu întreaga evoluție a pământului, înainte de ajungerea la starea actuală a pământului. Aceste stări de transformare se numesc: starea saturneană, starea solară, starea lunară. Discipolul a trebuit să mai facă cunoștință și cu faptul că în epocile mai târzii se repetă, într-un anumit mod, anumite stări anterioare. Așa s-au repetat în timpul dezvoltării terestre stările saturneană, solară și lunară, în așa fel încât repetarea saturneană corespunde activității creatoare a lui „El vrea” asupra învelișului omenesc exterior. Repetarea solară corespunde activității creatoare a lui „El simte” asupra brațelor și mâinilor, iar repetarea lunară corespunde activității creatoare a lui „Ea gândește” asupra organelor vorbirii. Se poate vedea astfel cum omul părăsește concepția despre trup ca ființă creată numai în lumea senzorială și se familiarizează cu contemplarea lumilor superioare, unde se află forțele care lucrează asupra omului. Tot așa, simple noțiuni pe care le-a preluat până acum despre lucruri ca Saturn, Soare, Lună devin contemplări și trăiri vii. Și așa trebuie să fie, dacă trebuie găsit drumul de la exoteric la esoteric. Firește, ceea ce a fost dat aici ca exercițiu trebuie considerat doar un început. Cele de aici trebuie însă lucrate cu toată energia: discipolul va ajunge atunci în stare să realizeze și celelalte exerciții prin care vor fi trezite în el forțe încă și mai înalte ce dormitează în lăuntrul omului. Important este să intuiască realitățile spirituale latente în cuvintele „Eu sunt”, „Ea gândește”, „El simte”, „El vrea” și să simtă legătura lor cu membrele corpului, care este o formațiune reieșită din lumea spirituală.
Pentru informare mai trebuie spus că, în cuvintele-forță de mai sus, cele trei forme
EA ‒ EL ‒ EL
au rădăcini în însăși natura lumii superioare.
„Ea” („Es”) este cuvântul-forță pentru gândirea lumii, adică pentru acele entități din lumea superioară cărora gândirea creatoare le e proprie în același grad precum contemplarea senzorială oamenilor aflați sub ele.
„El” („Sie”) este cuvântul-forță pentru sufletul lumii care are o simțire ce se revarsă din el, pe când simțirea omenească se declanșează printr-un stimulent din afară. Acea simțire a sufletului lumii este iubirea creatoare a lumii, prin care lucrurile intră în existență.
„El” („Er”) este cuvântul-forță pentru voința lumii, pentru spiritul lumii a cărui voință acționează din sine însuși, în timp ce voința omenească este determinată să acționeze prin lumea exterioară. Acest „El” este forța originară creatoare a lumii.
Exerciții principale pentru dimineața și seara.
Dimineața, pe cât posibil imediat după trezire :
Sustrageți atenția de la toate impresiile senzoriale exterioare precum și de la toate amintirile legate de viața cotidiană. Cu sufletul astfel golit umple-te mai întâi de reprezentarea „liniște”. Trebuie să fie ca și cum acest sentiment al liniștii s-ar revărsa în tot trupul. Asta va dura însă foarte puțin (două-cinci secunde). Lași apoi sufletul, pentru aproximativ cinci minute, să se umple de conținutul următoarelor șapte rânduri:
Încearcă să-ți reprezinți aceste rânduri cât mai plastic cu putință. Pentru primele două versuri imaginează-ți o mare de lumină în care se încheagă forme; pentru al treilea, al patrulea si al cincilea rând gândește-te cum apare sufletul, la trezire, din această mare de lumină. La ultimele două rânduri gândește-te cum intri, prin trezire, în învelișurile corpului.
În cursul zilei vei face exercițiile secundare. La acestea nu e atât de important să fii legat de o anumită oră.
Seara: „Am primit toată ziua impresii de la lumea exterioară fizic-sensibilă și mi-am format reprezentări asupra lor. În timpul nopții nu voia vea asemenea impresii. Voi fi în lumea spirituală. Îmi voi reprezenta acum lumea suprasensibilă prin simboluri, pentru ca aceste simboluri să mă introducă încetul cu încetul în această lume suprasensibilă. Îmi voi imagina că spațiul din jurul meu și din mine este umplut de lumină suprasensibilă ca și când o mare de lumină ar străluci multicolor, iar această mare de lumină ar fi străbătută de curenți de căldură; unul din acești curenți de căldură pătrunde în inima mea.” (lumina ‒ simbol al înțelepciunii divine; căldura ‒ simbol al iubirii divine)
Străduiește-te să reții în mod meditativ această reprezentare în deplină liniște a sufletului, timp de trei - patru minute, iar după aceea păstrează bine în suflet impresia pe care o lasă în el cele șapte rânduri ale meditației de mai jos:
Apoi privirea retrospectivă a celor trăite în timpul zilei, imaginativ și în ordine inversă.
Seara:
(Dăruiește-te cinci minute efectului acestei meditații, apoi privirea retrospectivă a celor trăite în cursul zilei, șapte - opt minute.)
Dimineața:
(Dedică cinci minute efectului. Apoi: liniște sufletească)
Reprezentarea unei plante care crește; să crească în gând foarte lent în fața ta: frunză cu frunză, floare, fruct. Imaginează-ți forța: cum determină ea devenirea. Închipuie-ți apoi această forță sălășluind în propria-ți inimă.
(Concentrează-te asupra ei două - trei minute).
Sălășluiască în inima mea Cuvânt al lumii
In meinem Herzen wohne Weltenwort.
În timpul zilei: exerciții secundare.
Seara:
Meditația asupra crucii cu trandafiri.
Dimineața:
În cursul zilei, exerciții secundare.
Seara:
Reprezentarea crucii cu trandafiri.
Dimineața:
Reprezentarea crucii cu trandafiri.
Seara:
1. Privire retrospectivă așa cum se cere în Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare, aproximativ cinci minute.
2. Meditația crucii cu trandafiri, care durează aproximativ cinci minute și urmată de alte cinci minute consacrate acestei meditații.
Dimineața:
Mai întâi meditația crucii cu trandafiri.
Apoi cufundarea în gândul:
Exercițiile secundare în sensul celor din Știința ocultă.
Seara:
Dimineața:
Reprezentarea crucii cu trandafiri.
Seara:
1. Privire retrospectivă. De seara spre dimineață.
2. Albastrul cerului cu multe stele :
Dimineața:
Reprezentarea crucii cu trandafiri.
Șase exerciții secundare.
Dimineața:
Seara:
Cuvinte meditative pentru cei deja avansați, destinate trezirii sentimentului.
Seara:
1. Privire retrospectivă.
2. Transpune-te cu închipuirea în spațiul nocturn luminat de lună; apoi trăiește sentimentul acesta:
Apoi transformă cu închipuirea spațiul luminat de lună în zi luminată de soare și trăiește cu aceste sentimente:
Dimineața:
Mai întâi zi luminată de soare ‒ trăiește apoi, într-o dispoziție sufletească crepusculară :
La sfârșit va fi Christos
Am Ende wird sein Christus
Apoi reprezentare ‒ soarele deasupra capului:
Și Christos este în mine
Und Christus ist in mir
Apoi reprezentarea zilei ‒ trăiește într-o dispoziție sufletească matinală:
Și eu sunt într-o lume christificată.
Und ich bin in durchchristeter Welt.
La acestea: șase exerciții secundare.
Seara:
Dimineața:
| Trăiește în Eul meu Spiritualizează în mine Strălucește în spațiu |
 |
meditează mai mult simțind |
| E lumina spiritului |
‒ |
meditează simțind și reprezentând |
| E lumina Soarelui christic Din adâncuri de lumi, De unde vine plutind |
|
meditează reprezentând |
Seara:
Dimineața:
Dimineața:
| Statornicie: Siguranță: Iubire: Speranță: Încredere: |
piciorul stâng piciorul drept mâna stângă mâna dreaptă capul |
| Statornic să mă așez în existență: Sigur să pășesc în viață: Iubire să nutresc în miezul ființei: Speranța să o întipăresc în fiecare faptă: Încredere să pun în orice gând: |
concentrare asupra piciorului stâng concentrare asupra piciorului drept concentrare asupra brațului stâng concentrare asupra brațului drept concentrare asupra capului |
Seara:
Altă formă a exercițiului precedent.
Dimineața:
| Statornicie: Siguranță: Forță: Iubire: Speranță: Încredere: |
piciorul stâng piciorul drept inima brațul stâng brațul drept capul |
| Statornic să mă așez în existență: Sigur să pășesc în viață: Forță îmi curge în inimă: Iubire nutresc în miezul ființei mele: Speranță întipăresc în fiecare faptă: Încredere pun în orice gând: |
concentrare asupra piciorului stâng concentrare asupra piciorului drept concentrare asupra inimii concentrare asupra brațului stâng concentrare asupra brațului drept concentrare asupra capului |
Acestea șase mă călăuzesc prin existență
Seara:
