Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA42PrecedentaUrmătoarea

Rudolf Steiner
ÎNDRUMĂRI PENTRU O EDUCAȚIE ESOTERICĂ

GA 42/245

INDICAȚII

1. Misiunea științei spirituale: Notele de la această prelegere, nedatată, ținută la Berlin probabil în 1903 sau 1904 provin de la Marie Steiner von Sivers.
2. Cuvânt al lui Hegel: Textual: „Gândul cel mai profund este unit cu figura lui Christos, cea istorică și cea exterioară, și tocmai aceasta este măreția religiei creștine că ‒ cu toată această profunzime ‒ ea este ușor de înțeles dintr-un punct de vedere exterior și în același timp invită la o mai profundă pătrundere. Ea este astfel potrivită pentru orice treaptă de educație și totodată satisface cele mai înalte exigențe.” Din „Prelegeri asupra filozofiei istoriei” Secțiunea a III-a, cap. 2: Creștinismul, Vol. 9, pag. 403 din Ediția completă, Ediția a 3-a, Berlin 1848.
3. acea veche carte: se referă la geometria lui Euclid.
4. Cerințe generale...: Sub această denumire au fost așternute pe hârtie de către Rudolf Steiner, pentru multiplicare, așa numitele exerciții secundare, în octombrie 1906, după ce ele fuseseră deja expuse anterior în ciclul de prelegeri În fața porții Teosofiei (Stuttgart, august/septembrie 1906), ediția completă, Dornach 1967, GA 95. Legenda persană despre Christos Isus (pag. 16) se găsește în: „Note și studii pentru o mai bună înțelegere a divanului apuseano-răsăritean ‒ Generalități” de Goethe.
5. Reguli în continuarea „Cerințelor generale”: Acest text a fost așternut pe hârtie de către Rudolf Steiner aproximativ în anul 1907, de asemenea pentru multiplicare. Pe atunci titlul suna: „Reguli pentru toți cei care s-au străduit deja să îndeplinească acele cerințe care le-au fost puse în prima circulară (lecție).”
6. Pentru zilele săptămânii: Pentru ediția de față a fost folosit un alt original decât cel care era la dispoziție pentru tipărirea caietului al III-lea Din conținuturile școlii esoterice, Dornach 1951. Un manuscris original al lui Rudolf Steiner nu există însă în arhivă. Compară pentru aceste exerciții capitolul „Despre unele efecte al inițierii” în Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? ediția completă, Dornach 1961, GA 10, precum și ciclul de conferințe Evanghelia după Luca, ediția copletă, Dornach 1967, GA 114, prelegerea a III-a.
7. Cele doăsprezece virtuți asupra cărora trebuie meditat și care trebuie avute în vedere: Această denumire și transpunere în germană a virtuților lunilor, date probabil de E. P. Blavatskz în engleză, precum și dezvoltarea („duce la…”) provin de la Rudolf Steiner. În ceea ce privește transpunerea indicațiilor engleze în germană, există în transcriere unele variante rescrise în paranteză pentru identificare. Un text original nu există însă în arhivă. Se tipărește pentru prima oară în această ediție.
8. Două din exercițiile principale cu valabilitate generală: Aceste exerciții principale date tuturor, sau cel puțin unui cerc de discipoli, au fost probabil scrise, împreună cu exercițiile secundare „Cerințe generale...”, în octombrie 1906 în vederea multiplicării. Pentru exercițiul I există manuscrisul, pentru exercițiul II ‒ publicat pentru prima oară în ediția de față ‒ există numai un exemplar provenit din multiplicare. Denumirea „Conținut al unei singure ore esoterice”, dată pentru exercițiul I la editarea în caietul I în Din conținuturi ale școlii esoterice, provine dintr-o eroare.
9. O formulare mai individualizată a mantrei de mai sus: Pentru prima publicare a acesteia, deja Marie Steiner a folosit un manuscris pus la dispoziție de Johanna Mücke, directoarea Editurii filozofico-antroposofice, care primise probabil acest text de la Rudolf Steiner personal.
10. Alcoolul trebuie absolut evitat: Această cerință avea o valabilitate generală în școala esoterică și a fost menționată doar în primele timpuri; ulterior era înțeleasă de la sine.
11. Explicații la cele două exerciții principale cu valabilitate generală: Aici nu e vorba ‒ cum s-a admis în ediția din 1968 ‒ de note de la lecția esoterică, ci ‒ cum s-a putut stabili între timp ‒ de un text scris de Rudolf Steiner, din al cărui manuscris a fost găsită o foaie. Textul a fost scris probabil în 1906/1907, simultan cu exercițiile principale cu valabilitate generală.
12. Exerciții principale date individual diferiților discipoli: Exercițiile cuprinse în această parte nu pot fi determinate deocamdată mai precis temporal. Se prea poate ca unele din ele să fi fost date abia după întreruperea școlii esoterice. Pentru tipărire au stat la dispoziție următoarele originale :
    Exercițiul I: Manuscris original al lui Rudolf Steiner.
    Exercițiul II: Manuscris Marie Steiner.
    Exercițiul III: Manuscris Marie Steiner cu observația: ”dat unui rus care călătorea la Helsinkfors la curs”. Marie Steiner l-a tradus pentru acela în limba rusă.
    Exercițiul IV: A fost reprodus încă de la prima tipărire după transcrierea de care dispunea Marie Steiner.
    Exercițiul V: Manuscris original al lui Rudolf Steiner. Prima tipărire la ediția engleză ”Verses and Meditations by Rudolf Steiner”, Londra 1961.
    Exercițiul VI: Originalul nu există în arhivă. Prima apariție în ediția engleză, ca mai sus.
    Exercițiul VII: Manuscris original Rudolf Steiner. Prima tipărire ca mai sus.
    Exercițiul VIII: Ca pentru exercițiul III.
    Exerciții IX - X: Manuscris original Rudolf Steiner.
    Exercițiul XI: Ca pentru exercițiul V.
    Exerciții XII - XIII: Manuscris original Rudolf Steiner. Prima tipărire în această ediție.
13. Meditații care cuprind esența ființa temporală a ierarhiilor: Această denumire a fost dată de Marie Steiner pentru prima tipărire în caietul al III-lea Din conținuturile școlii esoterice. Textul pus în frunte a fost extras din scrisoarea adresată în 4 august 1907 unui discipol personal. Al optulea aforism: „După fiecare zi” a fost dat așadar mai târziu. Pare foarte probabil că la început aceste meditații au fost date doar câtorva persoane și că abia mai târziu au devenit de uz general, căci o menționare a lor în lecțiile esoterice colective se găsește doar din 1909. Textul a fost reprodus după un manuscris original al lui Rudolf Steiner în care lipsește antepenultimul vers, ‒ din care cauză și în prima tipărire din Caietul al III-lea Din conținuturile școlii esoterice ‒ în meditația de vineri pentru sâmbătă. Acesta a fost probabil intercalat mai târziu de Rudolf Steiner căci, în diversele manuscrise existente, printre care ale Mariei Steiner, acest rând este cuprins.
14. În spirit se afla germenele trupului meu…: Această meditație a fost de la început valabilă pentru toți discipolii și a fost probabil dată pentru prima oară în octombrie 1906. În orice caz, se găsește o primă menționare în notele Mariei Steiner a orei esoterice din 2 octombrie 1906. Există un manuscris al lui Rudolf Steiner cu textul acestei meditații. El prezintă unele deosebiri insignifiante însă, față de textul reprodus aici, după cel tipărit pentru prima oară. Pentru prima tipărire Marie Steiner a folosit un text ce i-a fost pus la dispoziție de un membru al școlii esoterice. Probabil că mai târziu Rudolf Steiner a modificat ceva și în textul acestei meditații.
    Există o comunicare a unui membru al școlii esoterice care ne informează că, în lecțiile esoterice, înaintea acestei mantre, Rudolf Steiner spunea mereu aforismul rosicrucian: Ex Deo nascimur ‒ in Cristo morimur ‒ per Spiritum Sanctum reviviscimus - iar în continuare: „Și maestrul înțelepciunii și armoniei trăirii dă explicația: În spirit odihnea germenele trupului meu...”
15. Privesc în întuneric..: Această meditație a fost dată și explicată de Rudolf Steiner în prelegerea ținută la Londra la 2 Septembrie 1923 și a fost tipărită în Știința inițiatică și cunoașterea stelelor, ediția completă, Dornach 1964, GA 228. Deși meditația nu a fost dată în legătură cu școala esoterică, a fost totuși păstrată în această nouă ediție deoarece Marie Steiner o publicase în caietul al II-lea Din conținuturile școlii esoterice, probabil pentru că Rudolf Steiner o definește ca „un fel de meditație pentru dobândirea eului”, ale cărei cuvinte „pot fi scrise în sufletul oricărui om al zilelor noastre”.
16. În legătură cu aceste cinci meditații, care au fost date unor discipoli diferiți, nu se poate stabili dacă darea lor s-a petrecut în cadrul sau în afara școlii esoterice.
17. O, Spirit Divin, umple-mă: după un manuscris original al lui Rudolf Steiner. Cunoscută sub denumirea: „Rugăciune pentru cei bolnavi”.
18. Se revelează sufletul lumii: Pusă la dispoziția Mariei Steiner de către destinatarul meditației, pentru tipărire în ediția a doua a caietului I Din conținuturile școlii esoterice. Manuscrisul original nu există în arhivă.
19. Soarele strălucește; Port liniște în mine; Spirit biruitor: Publicate de Marie Steiner în Din conținuturile școlii esoterice după un text ce i-a stat la dispoziție.
20. Denumirea: „Cuvinte meditative care cuprind voința” pentru meditația „Spirit biruitor...” a fost dată de Marie Steiner la prima publicare în Din conținuturile școlii esoterice. Într-un text ce ne stă la dispoziție se numește „Rugăciune pentru curaj.” În penultimul rând apare textul „Walt als Quelle”, precum și în două texte existente cu aceleași cuvinte, și nu ca în prima tipărire „Waltet als Quelle”.
21. Pentru un decedat: Dintr-o scrisoare a lui Rudolf Steiner către un membru, din 31 Decembrie 1905. Vezi de asemenea Morții noștrii, ediția completă, Dornach 1963, GA 261.
22. Lecție esoterică de la Berlin, din 24 octombrie 1905: Aceasta este singura lecție esoterică notată de Rudolf Steiner însuși. Redactarea ei a avut loc pentru doamna Anna Wagner din Lugano, care nu putuse fi de față la lecție. Aforismul citat: „Mai strălucitoare decât soarele…” nu este de Rudolf Steiner, ci este meditația pe care o primeau toți discipolii școlii esoterice din Theosophical Society, ca prim lucru. În textul original englez se spune:
    

    „More radiant than the sun
    Purer than snow
    Subtler than the ether
    Is the Self
    The Spirit of my heart.
    I am this Self
    This Self am I.”
    

    și există în multe limbi. E de presupus că traducerea ei în germană fusese preluată de Rudolf Steiner. Mai târziu a înlocuit această formulă meditativă prin cea creată de el însuși: „În razele pure ale luminii / Strălucește divinitatea lumii...”
23. Note de la lecția esoterică de la Berlin, din Vinerea Mare, 13 aprilie 1906: Text după manuscrisul existent al unui auditor. Aforismul de la sfârșit „Sine originară, din care am ieșit...” se găsește într-o altă formă, în „Wahrspruchworte” (Maxime) ediția completă, Dornach 1968, GA 40. Pentru expresia: Discipolul yoga face exerciții de respirație (pag. 97) compară descrierea căii de inițiere orientală, creștină, și creștin-rosacruciană în volumele: În fața porților teosofiei, ediția completă, Dornach 1964, GA 95; Teosofia rosacrucianului, ediția completă, Dornach 1962, GA 99.
24. Note de la lecția esoterică de la Berlin, din 2 octombrie 1906: Primul text după un manuscris existent al Mariei Steiner, în care Rudolf Steiner a făcut cu propria-i mână desenul; al doilea text, după manuscrisul existent al unui alt auditor. Prima tipărire în această ediție. Cu privire la epocile menționate ale dezvoltării umane: a cincea, a șasea rasă originară, ș.a.m.d., compară Știința ocultă în rezumat, ediția completă, 1968 GA 13.
25. Note de la lecția esoterică de la Berlin, din 14 noiembrie 1906: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor.
26. Note de la lecția esoterică de la  München, din 6 iunie 1907: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor. Prima tipărire în această ediție.
27. Note sumare de la lecția esoterică de la Berlin, din 9 octombrie 1907: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor.
28. Corecturi față de prima tipărire în Caietul I Din conținuturile școlii esoterice, care fuseseră avute în vedere încă de Marie Steiner pentru o nouă ediție:
    Anul 1250 indicat în paragraful: „În anul 1250 a început un curent spiritual care a atins apogeul în 1459…” l-a înlocuit pe „1050” inițial, după toate probabilitățile, o eroare a însemnărilor celui care luase note; comp. în această privință indicațiile lui Rudolf Steiner în Conducerea spirituală a omului și a omenirii, ediția completă, Dornach 1963, GA 15, precum și Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii ediția completă, Dornach 1962, GA 130.
    Mai departe, în același paragraf, a fost corectată indicația referitoare la începutul epocii lui Gabriel, din „1050” în „1510”, după următoarele însemnări din caietul de notițe al lui Rudolf Steiner la ciclul de prelegeri Conștiența inițiaților, (Torquai, august 1924), ediția completă, Dornach 1960, GA 243:
    

    1879 - 1510 Gabriel (Luna) 1510 - 1190 Samuel (Marte) 1190 -  850 Rafael (Mercur)

    850 - 500 Zahariel (Jupiter) 500 - 150 Ariel  (Venus) 150 - 200 î.Chr. Orifiel (Saturn)

    Trebuie precizat că epoca lui Mihael e socotită de la 1879 până aproximativ la 2300. O expunere amănunțită a însemnătății anului 1879 se găsește bunăoară în volumul Temeliile spirituale ale lumii exterioare. Prăbușirea spiritelor întunericului, ediția completă, Dornach 1966, GA 177.
29. Note de la lecția esoterică de la München, din 16 Ianuarie 1908: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor. Prima tipărire în această ediție. Pentru precizări comp. conferința ținută la Dornach la 3 Ianuarie 1915: ”Despre existența jupiteriană viitoare și ființele ei” în Arta în lumina înțelepciunii misteriilor, ediția completă, Dornach 1966, GA 275.
30. Note de la lecția esoterică de la Berlin, din 26 Ianuarie 1908: Extras din notițele luate în expunerea de altfel asemănătoare aceleia pe care Rudolf Steiner o ținuse la Berlin la 16 Ianuarie 1908
31. Alocuțiune la punerea pietrei fundamentale a edificiului de la Dornach: Această alocuțiune ținută în încheierea acțiunii festive a punerii pietrei fundamentale, și întru totul în felul unei lecții esoterice, fusese inclusă de Marie Steiner în publicațiile Din conținuturile școlii esoterice. Textul alocuțiunii ‒ deși lacunar ‒ s-a păstrat numai datorită faptului că un auditor cunoscător al stenografiei s-a străduit, în ciuda condițiilor nefavorabile ‒ pe vreme urâtă și la lumină de făclii, căci festivitatea a avut loc la sfârșitul lunii septembrie, între 18,30 și 20,30 ‒ să ia note pe spatele unui vecin. Manuscrisul transcrierii făcută de el acestor notițe se află azi la arhivă. Unele corecturi și intercalări în raport cu prima tipărire se bazează pe comparația cu manuscrisul, iar unele corecturi următoare la sens [ 32, 33, 34] se datorează Mariei Steiner:
32. a pornit în țările din Apus: în notițe stă scris „a fost eliberată”.
33. dacă acel strigăt plin de dor după spirit n-ar fi auzit: în notițe stă scris: „nu ar avea loc”.
34. atacul ahrimanic al maurilor: în notițe urmează propoziția: „pe când s-a mutat aici, venind din partea cealaltă, mai întâi bunul Ahriman”, care din pricina neinteligibilității ei, (probabil și a faptului că nu este completă), a fost lăsată la o parte încă de Marie Steiner cu ocazia primei tipăriri.
35. învelișurile veșnice ale lumii: În edițiile anterioare stă scris: „Hülle” în loc de „Hyle”, probabil o greșeală de transcriere.
36. Ca prima din cea de a cincea Evanghelie: Explicații suplimentare în Din cercetarea în cronica akașa ‒ Evanghelia a cincea, ediția completă, Dornach 1963,  GA 148.
37. Și vă veți putea dovedi mărturisitori ai lumii spirituale cu o gândire de neclintit chiar și atunci....: cuvintele de încheiere ale celei de-a patra dintre dramele misterii Trezirea sufletelor, în „Patru drame misterii”, ediția completă, Dornach 1963, GA 14.
38. Exegeza la „Lumina pe cale” de Mabel Collins: Această „Scriere spre folosul celor care, nefamiliarizați cu înțelepciunea Orientului, năzuiesc să pășească sub influența acesteia”, foarte cunoscută în cadrul Societății Teosofice, scrisă de teosoful englez Mabel Collins (1851-1927), a fost tradusă în anii 80 în germană de către baronul Oskar von Hoffmann. Rudolf Steiner a scris prima parte a exegezei sale la Crăciunul anului 1903 iar a doua parte în vara anului 1904, adăugând la sfârșit, „Continuarea în cel mai apropiat viitor”. Această continuare nu a venit. Expresiile indiano-teosofice, încă în uz pe atunci, trebuie înțelese în felul următor din punctul de vedere al terminologiei antroposofice:
    

    Pag. 132 Pag. 133 Pag. 136	Kama Manas = sufletul rațiunii Kama = trup astral Pralaia = intervalul de timp dintre două încorporări ale planetei Pământ, în contrast cu intervalul de timp dintre două încorporări ale omului = Manvantara
    Pag. 136	Pitri = străbun Dangma = văzător K.H = denumire pentru Koot Hoomi, un „maestru” al Societății Teosofice; comp. ultima indicație de la pag. 167 trupul mental = eul inferior (obișnuit)

    În legătură cu afirmațiile din a doua parte a exegezei, comp. Din cronica akașa, ediția completă, Dornach 1964, GA 11.
39. Mai strălucitoare decât soarele / Mai curată decât zăpada:...” comp. nota 22.
40. Meditație în legătură cu „Lumina pe cale”: La începutul școlii esoterice, Rudolf Steiner dădea adeseori ca text pentru meditație mica scriere „Lumina pe cale” și în mod deosebit primele ei patru fraze. Această meditație dată în mai-iunie 1904 și tipărită aici pentru prima oară, a fost unul dintre primele exerciții principale cu valabilitate generală date de Rudolf Steiner în cadrul școlii esoterice, din care cauză mai sună și aici formula „Mai strălucitoare decât Soarele / Mai curată decât...” comp. nota 22.
41. Exegeză la „Vocea liniștii” de H. P. Blavatsky:. Text după manuscrisul lui Rudolf Steiner. Prima tipărire în această ediție. Ca și în exegeza la „Lumina pe cale” întâlnim și aici, în încheiere: „urmarea în curând”, ‒  dar nici aceasta n-a venit. H. P. Blavatsky (1831 - 1891) a fost întemeietoarea Societății Teosofice și a școlii acesteia esoterice. A se consulta în această privință Povestea vieții mele, ediția completă, Dornach 1962, GA 28.
42. Cel care vrea să audă vocea spiritului: Traducerea celor două fraze din „Vocea liniștii” este redată aici liber de Rudolf Steiner.

În ceea ce privește „maeștrii” de mai multe ori menționați, Rudolf Steiner se referă la individualități superior dezvoltate, care sunt de cea mai mare însemnătate pentru evoluția omenirii. „Aceste mărețe entități au străbătut deja drumul pe care restul omenirii îl are încă de mers. Ei acționează acum ca marii Învățători ai înțelepciunii și ai armoniei trăirilor sufletești ale omenirii”. (Dintr-o scrisoare către un membru, Berlin, 2 ianuarie 1905). Comp. și Rudolf Steiner / Marie Steiner-von Sivers, Corespondență și documente 1901-1925, ediția completă, Dornach 1967, GA 262

AcasăLucrări OnlineIndex GA42PrecedentaUrmătoarea