Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
DESTINE ALE OAMENILOR ȘI DESTINE ALE POPOARELOR

GA 157

CUPRINS [Notă]

PRIMA CONFERINȚĂ — Berlin, 1 septembrie 1914

Despre destinele oamenilor și destinele popoarelor

Clădirea neterminată de la Dornach și începutul războiului. Despre credința în victoria vieții spirituale. Necesara înțelegere a necesității mondiale a evenimentelor grave ale timpului (Referire la Bhagavad Gita). Limbajul karmei cosmice care domnește în acestea urmează să fie înțeles abia mai târziu. Despre puterea iubirii, care poate crește din dispoziția lăuntrică spiritual-științifică pentru încadrarea corectă, într-un mod ajutător, în evenimentele timpului. Aforisme mantrice.

A DOUA CONFERINȚĂ — Berlin, 31 octombrie 1914

Naționalități și aspecte naționale în lumina științei spirituale

Necesitatea specială actuală de a pătrunde evenimentele exterioare cu știința spirituală. Veșnicul din om și configurația sa pământeană, de care ține elementul național. Ura popoarelor și încetarea oricărui aspect național prin moarte. Naționalitățile Europei ca reprezentante a elementelor componente ființiale ale omului. Ura ca furie împotriva propriei Sini superioare, legată în viitor de alte naționalități. Caracterele deosebite ale popoarelor Europei. Raporturile lor diferite față de aparținătorul unei națiuni străine. Experiențele lor diferite la pășirea prin poarta morții. Raporturile lor în privința ducerii războiului. Atitudinea deosebită a Rusiei; dispoziția fundamentală de rugăciune din Est; Mereschkowski. Experiențe oculte din perioada din jurul izbucnirii războiului. Cum trebuie să-și confirme știința spirituală valoarea în timpuri grave.

A TREIA CONFERINȚĂ — Berlin, 28 noiembrie 1914

Despre ființa sufletelor popoarelor europene

Dificultatea de a stă-vedea viața pământeană ca maya. Motivul excluderii simpatiei și antipatiei în privința cercetării și caracterizării sufletelor popoarelor. Raportul sufletului în somn cu sufletele altor popoare. Despre puterea adevărurilor spirituale. Acțiunea spiritelor popoarelor în evoluția Pământului, acțiune prin care sufletul individual se desprinde prin moarte; sensul morții pe câmpul de luptă. Diferita amprentare a sufletelor franceze și rusești de către spiritele popoarelor lor. Lupta ființelor spirituale superioare pentru pătrunderea unui curent spiritual în evoluția omenirii cu ajutorul sufletelor trecute prin moarte. Răstălmăcirea actuală a situației de luptă spirituală în alianțele și luptele terestre. Antroposofia ca cerință a lumii spirituale, adresată oamenilor. Problema vinii războiului și a raportului care trebuie dobândit cu karma sufletului poporului. Contribuția ce trebuie realizată în viitor printr-o viață de gândire reînnoită spiritual.

A PATRA CONFERINȚĂ — Berlin, 17 ianuarie 1915

Esența impulsului lui Christos și a spiritului mihaelic ce-I slujește. (I)

Măreția impulsului lui Christos, care depășește toate posibilitățile de înțelegere de până acum, și acțiunea sa vie în istorie. Lupta pentru Roma dintre Maxentius și Constantin din anul 312. Legătura multor suflete cu creștinismul doar în trupul eteric până în secolele VIII/IX în vestul și sudul Europei. Cea de-a cincea epocă post-atlanteană și sarcina deosebită a Angliei pe de o parte, și a Europei continentale pe de altă parte. Intervenția impulsului lui Christos prin fapta Jeannei d’Arc. Diferența dintre evoluția popoarelor și evoluția individuală; în general, nu au loc mai multe încarnări în cadrul aceluiași popor; cu excepția Europei Centrale. În Estul actual: multe suflete care au purtat odinioară creștinismul în trupurile lor eterice și care configurează acum o legătură în sentiment. În Europa Centrală: o pregătire de secole în privința unei uniri printr-o cunoaștere trează a impulsului lui Christos cu Eul și trupul astral. Goethe; Faust. Sarcinile de viitor ce se completează reciproc ale Europei Centrale și Europei de Est; dezastru pentru amândouă dacă Europa Centrală ar fi copleșită prin forța exterioară.

A CINCEA CONFERINȚĂ — Berlin, 19 ianuarie 1915

Esența impulsului lui Christos și a spiritului mihaelic ce-I slujește. (II)

Marile corelații istorice sunt reglate întotdeauna pornind din lumea spirituală. Diferența între modul cum se realiza acest lucru pe vremea Jeannei d’Arc și cum se realizează el în ziua de azi. Actuala lume a mașinilor, a căror spiritualitate demonic-ahrimanică acționează distructiv asupra omului. Impulsurile spirituale ce se revelau lăuntric ale păstoriței din Orleans; christificarea vechii clarvederi romane; taina nașterii Jeannei; caracterul morții ei; Jeanne ca învingătoare a forțelor luciferice. – Cum se pot revărsa în ziua de azi prin acțiunea omenească forțe divin-spirituale în lumea ahrimanizată; despre ființa lui Mihael; forța sa de a putea acționa până în rațiunea fizică. Opunerea față de ahrimanic prin spiritualizarea forțelor treze de înțelegere. Concordanța dintre sarcina timpului și spiritul poporului german. Caracter al sufletului german: forța de jertfă; în epoca lui Gabriel mai mult legat de raporturile de sânge, în cea mihaelică, în privința voinței de a cunoaște. Devenirea nedăunătoare a forțelor ahrimanice atunci când sunt stră-văzute.

A ȘASEA CONFERINȚĂ — Berlin, 26 ianuarie 1915

Cerința timpului după cunoaștere spirituală

Îndreptarea cercetătorilor actuali înspre existența lumii spirituale; incapacitatea de consecvență; O. Binswanger; legătura dintre procesul nervos și moral-spiritual. – Esența sistemelor religioase: intermedierea de reprezentări care duc în afara lumii sensibile și fortifică omul pentru lumea spirituală; necesitatea fortificării spirituale mai profunde în ziua de azi. Despre sensul războiului. Numărul mare al celor decedați tineri; forța neconsumată a trupurilor lor eterice, care poate sluji evoluției omenirii dacă oamenii devin conștienți de legătura cu lumea spirituală. Cultivarea relației cu cei decedați. Trăsătura unei anumite spiritualizări – periculoase – prin război. Importanța războiului poate fi înțeleasă doar spiritual. Cerința timpului după strădania spirituală. Motivul comodității: teama ascunsă în fața unei treziri prea mari în privința realităților pământești și a celor de după moarte. Creșterea dereglărilor nervoase (Dostoievski comparativ cu Hamerling). Forța vindecătoare a științei spirituale.

A ȘAPTEA CONFERINȚĂ — Berlin, 22 februarie 1915

Personal – suprapersonal

Trei experiențe concrete cu persoane decedate, legate de ceremonia funeraliilor lor. Necesitatea diferită, apărută întreit după moarte de ajungere la cunoașterea de sine. Supraabundență orbitoare a spiritului după moarte, care trebuie atenuată pentru a face posibilă conștiența. Ajutorul dat de știința spirituală. Știința spirituală nu ca teorie, ci în calitate de conducător înspre o cuprindere plină de viață a lumii spirituale. – Multele trupuri eterice neconsumate ale celor decedați tineri, ale căror forțe intră în sufletele popoarelor; strădania lor de a se uni cu forțele spirituale ale celor vii, pentru a ajuta la progresul Pământului. Experiența unei asemenea colaborări cu un decedat în legătură cu clădirea de la Dornach.

A OPTA CONFERINȚĂ — Berlin, 2 martie 1915

Cele trei decizii în priința căii imaginative de cunoaștere

Părăsirea trupului pe calea de cunoaștere prin trei porți. Poarta morții: Vivifierea gândurilor în meditație; învingerea piedicilor lăuntrice; creșterea gândului până la a deveni o ființă-cap înaripată; interesul lui Ahriman de a împiedica vizibilitatea lui; învingerea necesară a pământescului în gânduri. – Poarta elementelor: Voința care trebuie cuprinsă în marea gândurilor vivifiate, faptul de a deveni stăpân al gândurilor; imaginațiunea unui leu care inspiră teamă; capacitatea învingerii sale prin forța identificării cu destinul. Pericolul egoismului; interesul lui Lucifer de a-l voala; magia gri. – Poarta Soarelui: Întâlnirea cu dragonul alcătuit din natura organică inferioară și cea sufletească inferioară a omului. Diferența dintre „clarvederea cu capul” și „clarvederea abdominală”. Cuprinderea forțelor superioare ale naturii inferioare printr-o identificare și mai profundă cu destinul. – Dificultăți la poarta morții. Necesitatea cunoașterii spirituale în ziua de azi. Importanța morții ca învățător al sufletului; în special pentru cei căzuți pretimpuriu.

A NOUA CONFERINȚĂ — Berlin, 9 martie 1915

Ritmul dintre somn și veghe în marele mers evolutiv al ființei lumii

Procesul cunoașterii superioare: conștientizarea celor trăite în somn. Evoluția firească de la Lună la Pământ și Jupiter sub aspectul că „somnul” anumitor organe face posibilă trezirea în gândire. Procesul real cosmic de meditație: un consum subtil de căldură și lumină, care lasă în urmă o amprentă de umbră, mai rece, în eterul cosmic. Amprente de acest tip sunt lăsate în urmă involuntar de orice trăire a Eului. Legătura de după moarte cu acestea și acțiunea lor ulterioară în formarea karmei pentru următoarele vieți pământești. – Somn și veghe în privința istoriei spiritului: trecerea în somnul profund a materialismului în secolul XIX (J. Mosen, W. Jordan, J. v. Auffenberg). Legătura compactă, care nu se mai destinde în mod firesc în ziua de azi, dintre spiritual-sufletesc și corporal-fizic. Sarcina de a elabora meditativ, din liberă voință, conștiența lumii spirituale. Necesitatea reunirii dintre cunoașterea spirituală și forțele eterice neconsumate ale celor căzuți în război.

A ZECEA CONFERINȚĂ — Berlin, 16 martie 1915

Dificultățile căii spirituale. Modelarea caracterelor naționale europene de către spiritele popoarelor lor

Dificultatea principală a căii spirituale: unirea strânsă a sufletului cu trupul. Compararea procesului amintirii cu cel al cunoașterii spirituale: întipărirea de sigiliu a fiecărei trăiri sensibile în corporalitate, care va fi din nou vivifiată sufletește printr-un proces subconștient de citire prin procesul de amintire; întipărirea fiecărei meditații în eterul cosmic. Primele experiențe în suprasensibil; recunoașterea apartenenței celor viețuite spiritual la o ființă superioară proprie. Meditarea și munca la această ființă. Legătura ființelor ierarhice cu omul; în special a spiritelor popoarelor cu popoarele europene. Mersul evolutiv al spiritului poporului german; motivul înrudirii vieții spirituale germane cu drumul științei spirituale. Evenimentele actuale ca fortificare a legăturii spirituale și ca avertizare pentru învingerea materialismului.

A UNSPREZECEA CONFERINȚĂ — Berlin, 20 aprilie 1915

Omul eteric din omul fizic

Experiența sufletului la părăsirea trupului fizic în privința lumii Pământului; raportul său viu cu ființa organismului Pământului. Corespondența dintre veghea și somnul din ziua unui om și iarna și vara anului spiritului Pământului. Despre forța care trăiește în spiritul Pământului începând de la Misteriul de pe Golgota. „Vârsta” capacităților sufletești: amintire, gândire, simțire și voire în legătura lor cu treptele de evoluție planetară ale Pământului și bazele corporale formate de fiecare dată. Amintirea. Voința omenească și karma. Posibilitatea stră-vederii karmei prin tăcerea voinței (visul lui E. Francisci). Observarea conformă cu realitatea a vieții ca bază pentru o creștere cunoscătoare împreună cu lumea spirituală. Despre sensul vieții pământești; avertizarea evenimentelor prezentului.

A DOUĂSPREZECEA CONFERINȚĂ — Berlin, 10 iunie 1915

Despre grupul sculptural pentru clădirea de la Dornach

Clădirea de la Dornach; aspecte acustice. Descrierea celor trei staturi ale grupului sculptural. Despre forțele staturii centrale care trebuie făcute vizibile prin cunoașterea entității lui Christos. Reprezentarea lui Christos de către Michelangelo în «Judecata de apoi». Mișcarea necesară de pendul a vieții omenești între luciferic și ahrimanic. «Faust»-ul lui Goethe și statura dublă a lui Mefisto. Sarcina de sine-stătătoare a Europei Centrale între Estul orientat luciferic și Vestul orientat ahrimanic. Seriozitatea solicitată de evenimentele prezentului.

A TREISPREZECEA CONFERINȚĂ — Berlin, 22 iunie 1915

Despre natura profetică a viselor
Omul lunar, solar și saturnian

Viața omenească între formele ei trecute de existență și cele viitoare. Caracterul profetic al viselor în veșmântul trăirilor trecute; nașterea visului din interacțiunea trupului astral cu cel eteric. Cauzele planetare ce trăiesc mai departe, tăinuite în om, ale existenței pământești: „Viața lunară” ca „visător” în om (exemplu: Caracterizarea lui Shakespeare și a lui Goethe de către Emerson); intervenția Îngerilor în „visător”, dar și cea a lui Lucifer și Ahriman (exemplu: Jushakov). „Omul saturnian” ca bază a vieții terestre și a științei exterioare; importanța sa pentru viitoarea formare a unui schelet mineral pentru Jupiter. Efectul științei spirituale asupra „omului solar”, ca pregătire a faptului de a deveni posibilă creșterea plantelor pe Jupiter. Acțiunea viitoarelor forme ale științei spirituale ca pregătire a faptului ca pe Jupiter să fie posibilă o lume animală și baza unei culturi umane. Nonsensul atomismului pur fizic. Importanța macrocosmică a gândului, cuvântului și moralității omului. Explicarea unei afirmații a lui Christos.

A PAISPREZECEA CONFERINȚĂ — Berlin, 6 iulie 1915

Despre importanța cosmică a percepțiilor noastre senzoriale, a gândirii, simțirii și voirii noastre

Omul ca ființă cosmică și ființă pământeană în raport cu partea restrânsă care ajunge în conștiență în această privință. Aspectul cosmic al percepției senzoriale; „văzul” determină faptul ca Pământul să fie vizibil în mod luminos pentru alte planete. Gândirea omenească și raportul său cu marea eterică urzitoare a lumii de gândire ce curge în imagini. Importanța cosmică și mai cuprinzătoare a simțirii și a voirii: Imaginile oglindite care iau naștere în om ale însușirilor și faptelor (simțire), respectiv ființelor (voire) Ierarhiilor inspiratoare, respectiv clăditoare de lumi. Simțirea și voirea ca pietre de construcție ale lumilor viitoare. – Pierderea vechii clarvederi de dragul libertății. Dezvoltarea gândirii autonome prin cuprinderea tot mai intensă a trupului fizic. Contraponderea necesară prin știința spirituală. Pericolul ca forțele spirituale – deși negate, dar totuși existente – ale omului să fie cuprinse de Lucifer și Ahriman. Exemplu din istoria italiană (Cola di Rienzi și d’Annunzio).

Mantrele și versurile în original

Note

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea