Am vorbit până acum într-o serie de conferințe despre școli secrete, alianțe secrete, iar acum, înainte de a trece data viitoare la altceva, mi se pare totuși corect să închei astăzi întreg acest ciclu de conferințe despre Uniunile oculto-științifice. De azi în opt zile am să vorbesc [Nota 129] despre importanța acelor sărbători legate, în cadrul anului bisericesc, de nopțile de Crăciun; înainte de toate despre sărbătoarea de mai mică semnificație a Anului Nou și apoi despre sărbătoarea plină de semnificație a Epifaniei. Voi vorbi așadar despre sărbătorile care se alipesc la sărbătoarea Crăciunului. Așadar, astăzi voi ține o conferință mai mult concluzivă.
Dumneavoastră vă puteți pune, desigur, întrebarea: În ce constă semnificația mai profundă a unor astfel de Uniuni oculto-științifice și care este scopul lor în ce privește evoluția lumii? Dacă este să răspund la această întrebare, aș spune că ele au în general legătură cu întregul mod în care se dezvoltă ființele, cu felul în care ele progresează. Dacă dumneavoastră vreți să vă dezvoltați, știți că în acest scop sunt necesare și există diferite exerciții. Ați auzit de Hathayoga, de Rajayoga și despre alte exerciții; ați auzit despre diferite Alianțe oculto-științifice, care și-au inițiat oamenii lor în modurile cele mai diverse, și așa mai departe.
Cineva ar putea spune: Toate acestea s-ar putea atinge și fără astfel de Alianțe secrete. Dar eu vă pot replica la aceasta – și dumneavoastră veți înțelege în cursul acestei ore că așa este –, că fără astfel de Alianțe lucrurile nu merg, că nu se poate schimba ceva în lume. Dar nu este posibil – trebuie s-o spun fără înconjur – să vorbești în public în stilul în care s-a făcut, de exemplu, cu Manifestul francmasonilor, pe care vi l-am citit cu paisprezece zile în urmă [Nota 130].
Nu se poate ajunge la ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin nemurire, fără a te interesa de științele oculte. Desigur, rezultatele științelor oculte transpar în modul cel mai divers în lume. În cadrul religiilor există o parte considerabilă a științei oculte, și toți cei care trăiesc cu o participare interioară într-o comunitate religioasă participă și la această știință și se pregătesc să devină în totalitate părtași la nemurire. Este însă altceva să primești cunoașterea acestei nemuriri și sentimentul apartenenței la lumea spirituală printr-o viețuire concretă, cu o conștiență deplină.
Toți dintre dumneavoastră ați trăit deja de foarte multe ori; dar nu toți au o conștiență că au trăit de atâtea și atâtea ori. Această conștiență dumneavoastră v-o veți cuceri în mod treptat, iar asta depinde de cât de conștient îți trăiești viața. Sensul științei oculte nu era cela de a le mijloci oamenilor o supraviețuire confuză, ci o supraviețuire în spirit, drept cunoaștere deplin clară, conștientă. Iar aici există o lege, o mare lege, care spune de ce depinde avansarea conștienței în toate stadiile de viață viitoare. Și anume, la dezvoltarea conștienței contribuie tot ceea ce face omul nu doar pentru el însuși spre obținerea acestei conștiențe. Această frază sună aparent paradoxal: La menținerea [dezvoltarea?] conștienței unei ființe contribuie tot ceea ce face această ființă, fără ca ea să urmărească dezvoltarea propriei conștiențe.
Imaginați-vă de exemplu, că un arhitect construiește o casă. El nu construiește casa pentru sine, ci își impune să construiască casa dintr-un motiv ce nu are nimic de-a face cu el însuși. Că aceasta se întâmplă în cazurile cele mai rare, o știți și dumneavoastră. Aparent, foarte mulți oameni nu lucrează pentru ei înșiși; dar în realitate ei lucrează pentru sine.
Luați, de exemplu, un avocat. Aparent, el lucrează pentru clienții săi. O parte din munca sa va putea fi dezinteresată; dar nervul de bază al chestiunii constă în obținerea mijloacelor sale de trai. Mai exact, în măsura în care afacerea sa este destinată în totalitate pentru propria subzistență, în măsura în care o afacere este doar un mijloc în scopul întreținerii vieții, în aceeași măsură, fără nici un dubiu, câștigul spiritual se pierde. Dimpotrivă, tot ceea ce este introdus în obiectivitate, ceea ce este strâns legat cu un altul, contribuie la menținerea conștienței noastre în evoluția viitoare. Aceasta este foarte clar.
Luați acum pe francmasoni. La primele lor construcții ei îi îndemnau pe oameni tocmai spre acest lucru: Construiți clădiri care nu contribuie cu nimic, care nu au nimic de-a face cu propria subzistență. – Ceea ce a mai rămas până la urmă din vechea și buna Francmasonerie, sunt anumite instituții de binefacere. În organismele de asistență publică care s-au mai păstrat, se observă și astăzi – după ce știința secretă, înrădăcinarea vie în înțelepciunea străveche, s-a pierdut în cadrul Lojelor – o umanitate, chiar dacă goală, totuși încă existentă și cultivată prin tradiție. Acest lucru, a acționa dezinteresat, altruist, este însă ceva ce a aparținut Francmasoneriei. Ceea ce a făcut Francmasoneria la origini a fost că i-a îndemnat pe membrii ei să lucreze în slujba omenirii, să construiască în lumea obiectivă.
Noi trăim acum în runda, pe care o putem numi runda minerală. Iar sarcina noastră este să îmbibăm în întregime toată această lume minerală cu propriul nostru spirit. Reprezentați-vă mai exact aceasta. Construiți o casă. Pietrele de construcție le luați dintr-o carieră oarecare. Le fasonați apoi în așa fel încât să se potrivească la casa pe care o construiți și așa mai departe. Ce uniți dumneavoastră cu materialul brut pe care îl extrageți din regnul mineral? Uniți substanța brută cu spiritul omenesc. Când construiți o mașină, încorporați în mașină spiritul dumneavoastră. Mașina ca atare se distruge, devine praf și pulbere, va fi cândva sfărâmată. Nu va mai exista nicio urmă din ea. Dar ceea ce ea a făcut, nu dispare fără urmă, ci pătrunde până în atomi. Fiecare atom poartă o urmă din spiritul dumneavoastră, și va duce mai departe această urmă. Nu este indiferent dacă un atom a fost cândva într-o mașină sau nu. Prin faptul că un atom a fost într-o mașină, atomul a fost modificat, iar această modificare pe care dumneavoastră ați adus-o atomului prin aceasta, nu dispare niciodată. Celălalt aspect este că dumneavoastră, datorită faptului că ați modificat atomul, ați unit spiritul dumneavoastră cu lumea minerală, că prin aceasta ați imprimat conștienței generale o amprentă durabilă. Tot atât de mult luăm cu noi în lumea cealaltă.
Așadar, întreaga știință ocultă constă din aceasta: cum să acționezi în afara ta însuți altruist, dezinteresat, pentru a-ți mări cât mai mult propria conștiență. Vă imaginați că aceia care știau acest lucru foarte clar, erau în așa măsură dezinteresați, încât au avut grijă ca numele lor să nu se transmită posterității. Un exemplu în acest sens este „Theologia deutsch”[Nota 131] Nimeni nu știe cine a scris-o. Pe copertă stă scris doar atât: „Omul din Frankfurt”. Acesta deci s-a îngrijit ca nici măcar numele să nu-i poată fi divulgat. El a lucrat în așa fel, încât a integrat în lumea obiectivă ceva, fără a avea nici cea mai mică pretenție la cinstirea sau la păstrarea numelui său. Ca să facem o comparație cu altceva, să menționăm că Maeștrii nu sunt de regulă chiar personalități istorice [Nota 132], ei se încarnează [încorporează] uneori, atunci când este necesar, în personalități istorice; dar aceasta este, până la un anumit grad, o jertfă. Gradul conștienței lor nu se mai asociază cu o acțiune pentru ei înșiși. Iar o acțiune pentru sine însuși este deja simpla păstrare a numelui.
Această regulă este greu de pătruns cu gândirea. Însă dumneavoastră veți înțelege acum că francmasonii aveau drept scop să facă cât mai multe lucruri în lume, în așa fel încât faptele lor să rămână întipărite în marile Domuri, în organizații și organizări sociale, sau în instituții de binefacere. Căci faptele altruiste sunt de fapt întemeietorii propriu-ziși ai nemuririi: Acesta este reflexul faptelor dezinteresate făcute în lumea exterioară. Nu este nevoie să fie fapte foarte mari. Dacă cineva dăruiește cuiva un bănuț în mod dezinteresat, aceasta este o faptă ce poate fi catalogată în acest mod. Trece în contul nemuririi doar atât de mult, cât altruism există acolo. Și doar o infimă parte este dezinteresată. Dacă, de exemplu, o faptă bună procură cuiva un sentiment de mulțumire, acea faptă poate fi foarte egoistă. Fapta bună izvorăște adesea din interese egoiste. Dacă un sărac care trăiește printre noi nu are pe masă la vremea Crăciunului nicio friptură și eu simt nevoia să-i dau și lui ceva, pentru ca eu să mă simt dezvinovățit când mănânc friptura mea, aceasta este de asemenea ceva egoist.
În Evul mediu, despre multe domuri și tablouri nu se putea spune că acesta sau acela l-a construit sau l-a pictat. Abia în subrasa noastră a început să se pună așa mare preț pe numele unei individualități omenești. Timpurile anterioare au pus un preț mai mic pe numele individualității omenești. Acele timpuri erau încă ceva mai spirituale. Iar spiritualitatea se îndreaptă spre adevăr, în timp ce epoca noastră este orientată spre aparență, vrea să învețe să obțină imediatul.
Cu aceasta am vrut doar să vă arăt la ce țineau foarte mult aceste societăți secrete. Ele țineau foarte mult să se deconecteze complet ca personalitate și să lase faptele să trăiască prin efectele lor. Iar acum dumneavoastră veți recunoaște și esența secretului. Este mult mai puțin important ca ceva să fie ținut secret; important este să se țină secretă participarea respectivului. Prin faptul că cineva ține secretă participarea sa, el își asigură nemurirea. Regula spune deci clar și răspicat: în măsura în care tu însuți ai pus ceva cu mâna ta în lume, în aceeași măsură lumea îți returnează drept conștiență. – Aceasta are legătură cu cele mai mari legi cosmice.
Dumneavoastră toți aveți un suflet și cu toții aveți un spirit. Acest suflet și acest spirit sunt chemate să urce cândva la treptele cele mai înalte de perfecțiune. Dar dumneavoastră ați existat și înainte să fi existat aici corpul fizic al dumneavoastră. Ați existat chiar înainte să fi coborât în prima dumneavoastră încarnare fizică. Dumneavoastră ați existat în încarnare fizică abia de pe vremea raselor hiperboreeană și polară. Anterior însă erați ființe pur sufletești. Iar ca ființe sufletești erați o parte a sufletului lumii, iar ca spirit o parte a spiritului universal al lumii. Spiritul lumii și sufletul lumii erau răspândite în jurul dumneavoastră, precum natura astăzi. După cum lumea minerală, lumea vegetală, lumea animală există în jurul dumneavoastră, tot astfel era răspândită în jurul dumneavoastră lumea sufletească și lumea spirituală. Iar ceea ce atunci era afară, este acum sufletul dumneavoastră: Dumneavoastră ați interiorizat ceea ce inițial era exterior. Ceea ce astăzi este interiorul dumneavoastră, era cândva răspândit în exterior. Aceasta a devenit acum sufletul dumneavoastră interior. Și odinioară spiritul era astfel răspândit. Iar ceea ce acum este răspândit în jurul dumneavoastră, va deveni viața dumneavoastră interioară. Ceea ce acum este regn mineral, dumneavoastră îl aspirați și va deveni interiorul dumneavoastră. Regnul vegetal va deveni interiorul dumneavoastră; pe acesta îl aspirați. Dumneavoastră veți apărea cu ceea ce vă înconjoară acum în natură, drept suflet al dumneavoastră.
Acum veți înțelege și care este legătura cu primul exemplu: dumneavoastră construiți biserica pentru alții, nu pentru dumneavoastră înșivă. Dumneavoastră puteți aspira o lume mare, frumoasă și minunată, dacă o faceți mare, frumoasă și minunată. A face ceva pentru Sinea superioară nu este egoist, deoarece nu o faci doar pentru tine. Această Sine superioară va fi unită, desigur, cu toate celelalte Sine superioare, așa încât ea va fi în același timp pentru toți.
Aceasta este ceea ce știau francmasonii. Francmasonul știa, atunci când, construind, participa la spiritualizarea lumii minerale – iar „a construi” nu înseamnă altceva decât a spiritualiza lumea minerală –, că aceasta va deveni cândva conținutul sufletului său. Iată lucrul care importă: Dumnezeu ne-a făcut odinioară natura care ne înconjoară ca natură minerală, vegetală și animală. Pe acestea noi le vom primi în noi. Noi nu avem nicio vină că ea este aici, noi nu putem decât să ne-o însușim. Dar ceea ce facem noi înșine prin noi înșine în lume, aceasta este ceea ce va reprezenta Sinea noastră viitoare.
Lumea minerală noi o percepem ca atare; ceea ce facem noi din ea, aceasta vom fi noi în viitor. Ceea ce facem noi din lumea vegetală, aceasta, de asemenea, vom fi noi. La fel este și cu lumea animală și la fel cu lumea umană. Dacă fondați un așezământ de binefacere sau contribuiți cu ceva la acesta, veți fi ceea ce ați făcut. Dacă omul nu face nimic pe care să-l poată aspira din nou din exterior în sufletul său, atunci sufletul rămâne gol. De aceea, în omenire trebuie să existe posibilitatea ca, pe cât posibil, cele trei sau patru regnuri ale naturii – căci omul aparține și el acestora –, să fie spiritualizate. Aceasta a fost misiunea societăților secrete din toate timpurile: de a introduce spirit în toată lumea exterioară.
Dumneavoastră înțelegeți că așa trebuie să fie. Luați un copil, care acum începe să învețe cititul și scrisul. Obiectele de uz casnic sunt la început răspândite în jurul lui. Astăzi copilul învață să citească. În el nu există deocamdată nimic, totuși învățătorul, abecedarul și toate celelalte sunt acolo. Aceasta continuă până când tot ceea ce era în afară intră în copil, iar copilul dobândește capacitatea de a citi. La fel este și cu natura. Tot ceea ce acum este răspândit în jurul nostru va fi mai târziu în noi. Noi suntem suflete, ne avem obârșia în sufletul cosmic, pe care, atunci când era răspândit în jurul nostru, noi l-am aspirat. Spiritul a fost de asemenea aspirat, iar natura va fi și ea aspirată de noi, pentru a rămâne acolo o facultate activă.
Aceasta este ideea măreață care stă la baza societăților secrete, că orice mers înainte se bazează pe involuție și evoluție. Involuția este aspirația, evoluția este cedarea în exterior, risipirea. Toate mărimile de stare alternează între aceste două extreme. Acum dumneavoastră aspirați natura atunci când o priviți, auziți, mirosiți, gustați. Ceea ce dumneavoastră vedeți, nu trece pe lângă dumneavoastră fără să lase o urmă. Ochiul dispare, obiectul piere și el, însă ceea ce dumneavoastră ați văzut, rămâne. Acum veți înțelege, că în anumite perioade poate fi necesar să existe o înțelegere pentru astfel de lucruri. Ne îndreptăm spre o epocă în care, așa cum am arătat recent, înțelegerea va pătrunde până în interiorul atomului. Se va înțelege – chiar și la nivelul mentalității populare –, că atomul nu este altceva decât electricitate înghețată. Gândul însuși este compus din aceeași substanță.
Înainte chiar ca subrasa a cincea să ia sfârșit, se va ajunge realmente ca omul să fie în stare să acționeze până în interiorul atomului. Abia după ce se înțelege materialitatea ca o realitate între gând și atom, se va putea înțelege și cum să se acționeze în lăuntrul atomului. Și atunci nimic nu va mai putea sta în calea unui anumit tip de a acționa: Eu voi sta aici și, fără ca cineva să observe, voi putea apăsa un buton pe care îl am în buzunar, pentru a face ca un obiect aflat la distanță, să zicem în Hamburg, să sară în aer, exact la fel cum dumneavoastră puteți să telegrafiați acum producând aici o mișcare ondulatorie, și într-un alt loc, într-un anumit mod, să dați expresie acesteia. Acest lucru va putea interveni în momentul în care adevărul ocult, că gândul și atomul constau din aceeași substanță, va fi transpus în viața practică.
Este greu să-ți imaginezi ce s-ar putea întâmpla, dacă omenirea nu reușește până atunci să depășească egoismul. Doar prin realizarea altruismului va fi posibil ca omenirea să se oprească înainte de a ajunge la marginea prăpastiei și distrugerii ei. Decăderea și ruina rasei noastre-rădăcină va fi provocată de lipsa de moralitate. Rasa lemuriană a pierit prin foc, cea atlanteeană prin apă; rasa-rădăcină a noastră va pieri prin războiul tuturor contra tuturor, prin lupta oamenilor între ei. Oamenii se vor nimici singuri în lupta dintre ei. Și acest fapt, că oamenii înșiși vor purta vina pentru aceasta, va fi ceva dezolant – mai dezolant decât alte feluri de distrugere.
Un mic pâlc de oameni se va salva și va intra în a șasea rasă-rădăcină. Acest mic număr de oameni se va fi dezvoltat până la altruismul total. Ceilalți vor folosi întregul rafinament pentru prelucrarea până la capăt și exploatarea pragmatică a forțelor fizice ale naturii, însă fără să fi ajuns la gradul corespunzător de altruism. Ei vor iniția lupta tuturor contra tuturor, iar aceasta va forma temelia distrugerii rasei noastre-rădăcină.
Această luptă a tuturor contra tuturor se va dezlănțui în modul cel mai înspăimântător în special în cea de a șaptea subrasă. Forțe puternice, enorme, vor veni de la descoperirile viitoare, care vor transforma întregul glob pământesc într-un fel de aparat electric funcționând automat. Micul grup va fi protejat într-un mod despre care nu se poate vorbi.
Acum vă veți putea reprezenta și mai clar, decât ați putut-o face din cele pe care le-am spus ultima dată în legătură cu aceasta, de ce este căutată forma bună și de ce Francmasoneria ajunge să conștientizeze faptul că ea trebuie să ridice o construcție care să corespundă altruismului și dezinteresului total. Poți mai ușor să te salvezi în viitor cu forme vechi bune, să te salvezi printr-un mic grupuleț al noii omeniri, decât să ieși din haos.
Putem astăzi ușor să luăm în batjocură formele goale, însă ele au totuși o mare semnificație. Ele sunt adecvate structurii evoluției noastre. În cele din urmă avem de-a face aici cu trepte necesare sădite în natura omenească și necesare pentru dezvoltarea sufletească viitoare. Imaginați-vă: Noi ne aflăm în prezent într-a cincea subrasă a rasei-rădăcină a cincea; mai avem de parcurs încă două subrase din cea de a cincea rasă-rădăcină. Urmează apoi șapte subrase ale celei de-a șasea rase-rădăcină și șapte subrase ale rasei a șaptea-rădăcină, pe care încă le mai avem de parcurs. Aceasta face în total șaisprezece trepte de evoluție viitoare. Oamenii mai au de parcurs aceste șaisprezece trepte. Acela care află ceva despre stările care mai sunt posibile, este într-un anumit grad inițiat. Gradele corespund întrucâtva secretelor raselor viitoare.
Pe globul nostru aveți șapte rase-rădăcină și fiecare rasă-rădăcină are șapte subrase. În total aceasta face patruzeci și nouă de stări. Pe următorul glob aveți din nou patruzeci și nouă de stări. Obțineți astfel, pentru cercetarea secretelor următoarelor faze ale evoluției, un anumit număr de trepte. Inițial, gradele înalte ale Francmasoneriei n-ar trebui să fie altceva decât o expresie pentru câte o treaptă de evoluție viitoare a omenirii. Prin aceasta, în Francmasonerie este dat realmente ceva ce a fost foarte frumos, și anume, că acela care a atins un anumit grad știa cum să se posteze în viitor, astfel încât să poată fi un fel de pionier. El știa, de asemenea, că acela care deținea grade mai înalte poate acționa mai mult. Putem deci foarte bine să facem această împărțire pe grade, căci ea corespunde realității.
Dacă așadar în aceste forme ar putea fi turnat un nou conținut cu o nouă știință, aceasta ar fi foarte bine. Atunci și Francmasoneria ar fi din nou pătrunsă de spirit adevărat. Întregul însă este compus din conținut și formă. Astăzi însă lucrurile se prezintă așa cum am spus: Gradele există, dar în realitate nimeni nu a obținut aceste grade. În ciuda acestui fapt, nu este inutil ca ele să existe. În viitor ele vor fi din nou însuflețite.
Subrasa a cincea este o rasă pură intelectuală, o rasă a egoismului, în prezent ne aflăm în punctul culminant al egoismului. Intelectul este elementul cel mai egoist. El este semnul distinctiv fundamental al subrasei noastre. Noi trebuie așadar prin intelect să urcăm spre spiritualitate, care a existat anterior... [lipsă text].
Așadar, secretul secretului este că omul înțelege să ascundă Egoul său, că el consideră hotărâtor nu Egoul său, ci faptele sale. Faptele sale și biruirea Egoului prin faptă, acesta este secretul secretului propriu-zis. Egoul trebuie de fapt să rămână ascuns. Suprimarea Egoului din Karma curentă – aceasta aparține de primul grad. Partea din Karmă ce se răsfrânge asupra Egoului este ștearsă prin aceasta din Karmă. Națiune, rasă, apartenență sexuală, familie, stare socială, confesiune religioasă, toate aceste lucruri sunt ceva ce contribuie la egoismul omenesc. Omul se va putea elibera de egoism doar dacă va învinge toate aceste lucruri.
În corpul astral dumneavoastră puteți descoperi o culoare foarte bine precizată pentru fiecare națiune, pentru fiecare rasă, pentru fiecare epocă. Pretutindeni veți găsi o culoare de fond, în funcție de apartenența omului la una dintre aceste diviziuni sau diferențieri. Problema care se pune întâi este de a ne dezbăra de ele. Societatea teosofică lucrează la uniformizarea culorilor corpurilor astrale ale membrilor ei. Ele trebuie să ajungă toate la aceeași culoare, aceeași culoare în ce privește această culoare de fond. Această culoare de fond formează o anumită substanță [Nota 133]... [lipsă text].
Pentru producerea acestei uniformizări, se va ajunge realmente la războaie sângeroase, apoi la războaie de tip economic și de exploatare, se va recurge la malversațiuni bancare și industriale, la subjugări, prin care se va reuși tot mai mult și mai mult, prin anumite mecanisme, să se pună în mișcare mase mari de oameni, să le siluiască cu ușurință. Un individ va căpăta din ce în ce mai multă putere asupra unor mase mari de oameni. Căci mersul evoluției nu este acela de a deveni mai democrați, ci de a deveni autocrați brutali, unde un singur om va dobândi tot mai multă putere. Dacă nu va avea loc o înnobilare a moravurilor, aceasta va conduce la lucrurile cele mai brutale. Aceasta va veni, desigur, așa cum a venit pentru atlanteeni catastrofa potopului.
