Dacă vrem să avem o înțelegere adevărată pentru Teosofie, trebuie să fim pătrunși în principal de un sentiment, și anume că în curentul teosofie noi ne menținem sufletul dilatat, ne simțim inima mai cuprinzătoare și mai deschisă pentru a urca spre misiuni mai înalte, pentru a participa la rezolvarea problemelor lumii, despre care nu poți avea nici cea mai mică bănuială dacă nu știi nimic despre ocultism.
Se vorbește adesea despre intenția măreață a Mișcării teosofice de a dirija omenirea spre acel punct, când în viitor va răsări o nouă rasă de oameni, când intelectul nostru actual nu va mai juca rolul principal în lume, ci el va fi fecundat de Buddhi. Noi trebuie să cooperăm cu acest mare curent cosmic, iar prin aceasta ne revine o mare responsabilitate față de Mișcarea teosofică. Misiunea teosofilor se întinde până în viitorul îndepărtat. Prin aceasta noi nu ne angajăm la cine știe ce acțiune utopică*, ci ceea ce aflăm despre un astfel de viitor îndepărtat trezește în noi forțe, este în noi ceva productiv, ceva ce putem lua spre folosință și în viața de zi cu zi. Cu totul altfel se comportă cineva care, măcar zece minute pe zi, lasă să-i treacă prin cap aceste perspective grandioase, decât acela care se epuizează în cotidian. El poate introduce în prezent ceva care să fie nou, productiv și original. Întreaga evoluție se bazează pe introducerea originalului în omenire.
* Germ. Wolkenkuckucksheim = cuib de cuci în nori.
Vom porni de la ceva care are legătură cu acțiunea Devașilor. Devașii [Nota 173] sunt ființe ce stau pe o treaptă superioară omului și care sunt în stare să acționeze pe trepte mai înalte ale existenței. Astfel, noi îi aflăm pe Devași atunci când ne ridicăm ca văzători pe planurile mai înalte. Îi găsim pe Devași pe planul Astral, pe planul Rupa, pe planul Arupa și mai sus. Ce înseamnă acțiunea Devașilor pentru lumea în care noi înșine ne aflăm? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să ne întrebăm: Care este scopul existenței noastre omenești, al acestor continue reîncarnări? Omul ar veni în zadar și fără un țel pe lume, dacă la fiecare coborâre nu ar învăța o anumită lecție, dacă nu ar putea împlini o anumită sarcină. Pentru ca omul să se întâlnească cu o situație cu care nu s-a mai confruntat încă într-o încorporare precedentă, este necesar ca de fiecare dată Pământul să se schimbe într-o măsură suficient de mare.
Din punct de vedere ocult, o încorporare se consideră compusă dintr-o încorporare masculină și una feminină. Două astfel de încorporări legate strâns una de alta au loc în intervalul de 2600–3000 de ani. Experiențele pe care le face omul pe actuala treaptă de evoluție a lumii sunt atât de diferite la bărbat și la femeie, încât este absolut necesar să le facă pe amândouă.
Modificările care se produc în lume între două încarnări ale omului sunt propriu-zis, pentru un om aflat în afara lumii teosofice, destul de greu de înțeles. În realitate însă oamenii găsesc condiții complet schimbate nu numai din punct de vedere moral, ci și fizic. Pentru cel care privește în mod ocult în urmă, chiar și condițiile fizice s-au schimbat esențial în ultimii trei mii de ani. Încarnările noastre precedente le-am putea situa în timp, în medie, în epoca grecilor antici, a grecului Homer, circa 800 de ani înainte de Christos. Condițiile geografice și climatice erau atunci cu totul diferite, exista o cu totul altă floră și, de asemenea, o altă faună, în aceste regnuri se produc [permanent] modificări substanțiale. O expresie exterioară pentru aceste modificări este deplasarea Soarelui pe bolta cerească. Avem douăsprezece constelații zodiacale, iar Soarele avansează mereu* cu punctul său vernal de la una la alta. Înainte cu 8000 de ani, Soarele răsărea pentru prima dată la începutul primăverii în constelația Racului. Timpul în care Soarele parcurge o constelație este de aproximativ 2600 de ani [Nota 174]. Acesta este și timpul dintre două încarnări ale omului. Aproximativ la pragul dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea Soarele a avansat de la constelația Berbecului la constelația Peștilor, astfel încât în prezent el răsare primăvara în constelația Peștilor.**
* În mișcare retrogradă (n.t.).
** Vezi notele de la sfârșit.
Oamenii care mai aveau încă un simț pentru ocultism, știau câte ceva despre legătura schimbărilor din viața omului cu aceste modificări de pe firmament. Înainte, până ca Soarele să intre în semnul Berbecului, în Asia domnea cultul Taurului (al lui Mitra, Apis). A urmat apoi venerarea Berbecului, care începe odată cu nașterea Legendei despre fason și lâna de aur. Christos este numit „Mielul lui Dumnezeu”. Și mai în urmă, întâlnim simbolul persan al Gemenilor. Acesta are legătură cu cultura [persană] din acea vreme [și cu concepția lor duală] a Binelui și Răului.
Când Soarele strălucește sub alte condiții pe Pământ, există întotdeauna și alte condiții aici. De aceea, răsăritul Soarelui într-o altă constelație atrage după sine de fiecare dată o nouă încarnare. Sus pe cer, avansarea Soarelui de la o constelație la alta, jos pe Pământ, modificarea condițiilor climatice, a vegetației și așa mai departe.
Cine provoacă aceasta? Teosoful trebuie să se întrebe, căci pentru teosofi nu există minuni. Există fapte în planurile superioare, dar nu minuni. Față de întrebarea cu privire la legătura omului cu fenomenele de pe Pământ, trebuie să adoptăm un punct de vedere superior.
După moarte omul ajunge în Kamaloca. Întrebarea care ne-o punem nu este dacă animalele și plantele au o conștiență, ci unde își au ele conștiența? – După cum știm, animalele își au conștiența în Kamaloca sau planul Astral, plantele în planul Rupa, mineralele în planul Arupa. Omul își are conștiența în planul fizic. Să presupunem că omul ar ajunge acum în Kamaloca. El se va afla atunci în același loc în care își au conștiența animalele. După aceea el urcă în Devahan, unde își au conștiența plantele, în actuala etapă de evoluție, omul nu este în situația de a exercita o influență asupra regnului animal sau vegetal. El are însă pe deplin această posibilitate în porțiunile inferioare ale planului devahanic. Tovarășii lui sunt, acolo, toți aceia care au o conștiență devahanică. Aceștia sunt forțe, ființe care creează pornind din Devahan, care provoacă creșterea și dezvoltarea regnului vegetal. Viața tuturor plantelor este dirijată din planul devahanic. În acest loc omul colaborează la crearea și transformarea plantelor. Acolo i se dezvoltă forțe, astfel încât la propriu, el capătă posibilitatea de a influența regnul vegetal. Guvernarea acestei activități aparține însă Devașilor. El este dirijat de ei, astfel încât, poate colabora la transformarea lumii vegetale. Forțele cumulate astăzi de om într-o încarnare sunt folosite de el în Devahan pentru metamorfozarea lumii vegetale. În funcție de cum se schimbă forțele existențiale în cursul perioadei devahanice, modifică și el vegetația de pe Pământ. Omul metamorfozează efectiv mediul lui înconjurător, pornind din Devahan.
Cei ce zăbovesc mult timp în Devahan, colaborează de asemenea la modificarea forțelor fizice. Dacă se merge în urmă cu un milion de ani în Germania, găsim încă munți de natură vulcanică; Alpii, drept niște valuri colinare joase. Următoarea modificare este efectuată de oameni pornind din planul Arupa, unde ei acționează pentru a găsi mai târziu în Europa o configurație fizică adecvată lor. Acțiunea omului în Univers, privită din interior, este aceea pe care o vedem în Cosmos din exterior.
Ajungem acum să vorbim despre un mod diferit de a acționa transformator în Cosmos, de pe planuri și mai înalte.
Citim adesea despre revărsarea Logosului în lume și ne întrebăm cum să ne reprezentăm aceasta, ce idee ne putem face despre Logos, o idee care să fie mai mult decât un simplu cuvânt. Să ne imaginăm deci legătura Logosului cu lumea cea mai mică. Eu vă fac o descriere – nu speculații – a rezultatelor unor cercetări oculte străvechi, așa cum ne-au fost ele transmise prin tradiție, cercetări dezvoltate în special în școlile oculte din Germania începând în special din secolul al XIV-lea.
Atunci când ne gândim la atom, primul lucru care ne vine în minte este că el este un obiect foarte mic. Fiecăruia îi este clar că micul obiect, pe care îl numim atom, nu poate fi văzut niciodată, la niciun microscop, oricât de perfecționat ar fi acesta. Cărțile oculte dau însă descrieri despre atom, imagini ale atomilor [Nota 175]. De unde au fost luate aceste imagini? Cum poate să știe deci ocultistul ceva despre atomi?
Reprezentați-vă acum că ar fi posibil ca acest ceva ce se cheamă atom să-l faceți să crească, astfel încât să devină din ce în ce mai mare și mai mare, până ajunge cât Pământul de mare. Atunci s-ar descoperi o lume foarte complicată. În interiorul acestui obiect foarte mic s-ar percepe multe mișcări și o mulțime de fenomene. Să reținem această comparație, că atomul ar fi fost mărit până a ajuns cât Pământul. Dacă ar fi într-adevăr posibil să facem ca atomul să crească într-atât, am putea observa în el fiecare proces în parte. Doar un ocultist este în stare să mărească în felul acesta un atom și să privească în interiorul lui.
În al doilea rând, dacă privim toate îndeletnicirile omului de pe Pământ, începând de la treptele de cultură cele mai de jos, cu impulsurile și pasiunile lui, și mergând până la idealuri morale înalte, comunități religioase și așa mai departe, vom vedea că oamenii urzesc oarecum fire între ei, care se împletesc de la un om la altul și iau naștere comunități din ce în ce mai înalte: familia, tribul și în continuare comunități etnice și statale, iar în final comunități religioase. În acestea ajung deja să se exprime acțiunile individualităților superioare. Asemenea comunități au lut ființă din izvorul și din fântâna înțelepciunii cosmice unitare prin intermediul unui fondator religios. Religiile coincid toate [în ceea ce au mai profund], deoarece ele au la origine întemeietori ce aparțin marii Loje.
Există o Lojă albă aparte, care are doisprezece membri, dintre care șapte deosebit de activi [Nota 176], comunitățile religioase fiind întemeiate de către aceștia. Așa au fost Buddha, Hermes, Pitagora și așa mai departe. Marele plan al întregii evoluții a omenirii se concepe realmente spiritual în mare Lojă albă, care este la fel de bătrână ca și omenirea. Acolo ne întâmpină un plan de conducere uniform, egal pentru întregul mers înainte al omenirii. Toate celelalte comunități sunt doar ramificații; chiar și comunitățile familiale și așa mai departe, toate sunt strâns legate de marele plan, care ne conduce în sus, la Loja Maeștrilor. Acolo se urzește și se țese planul, conform căruia se dezvoltă întreaga omenire.
Să urmărim tot ceea ce se întâmplă în continuare. Aici noi trebuie să facem cunoștință cu un plan special, și anume planul Pământului nostru. Să luăm runda a patra a Pământului, în care ne aflăm în momentul de față. Ea este destinată a preface și a metamorfoza în sens omenesc din ce în ce mai mult regnul mineralului. Gândiți-vă cât de mult a transformat deja intelectul omenesc lumea minerală, mergând până la metamorfoza pe care o vedem în domul din Köln, până la mașinile tehnice. Omenirea noastră are drept sarcină să transforme întreaga lume minerală într-o operă de artă pură. Electricitatea ne trimite deja în adâncurile oculte ale materiei.
Când omul va fi reclădit din nou, din interiorul său, lumea minerală, atunci va veni și sfârșitul Pământului nostru; atunci Pământul va fi ajuns la capătul evoluției fizice. Planul special, conform căruia regnul mineral este transformat, trăiește în Loja Maeștrilor. Acest plan este deja gata astăzi, așa încât, dacă îl examinăm cu atenție, putem vedea ce alte minuni de construcții, mașini și așa mai departe mai pot lua naștere din această lume minerală. Când Pământul va fi ajuns la capătul globului fizic, întreg Pământul va avea o structură internă dată de omul însuși, astfel încât să devină o operă de artă conform planului Maeștrilor Lojei albe. Dacă s-a întâmplat aceasta, Pământul trece în starea sa astrală. Este ceva asemănător cu planta care începe să se veștejească. Fizicul piere, se stinge; totul intră în Astral. La intrarea în lumea astrală, fizicul se concentrează, se micșorează, devine un nucleu din ce în ce mai mic înconjurat de astralitate, trece în starea de Rupa și apoi în starea de Arupa, după care dispare într-o stare asemănătoare somnului.
Ce mai rămâne atunci din planul fizic? Când Pământul a trecut în starea Arupa, în el mai există, comprimat la maximum, o mică amprentă, o mică urmă din întreaga evoluție fizică, din ceea ce a fost construit conform planului Maeștrilor, ceva în genul unei ediții miniaturale extrem de mici a ceea ce a fost cândva Pământul mineral. Aceasta este ceea ce rămâne [din fizic]. Fizicul există aici doar sub forma acestei mici ediții miniaturale a evoluțiilor anterioare, Arupa însă mare. Când aceasta [evoluția n.t.] trece de starea devahanică, el [Pământul n. t.] se multiplică în exterior în nenumărate obiecte asemănătoare. Și când Pământul trece din nou în starea fizică, el va fi alcătuit din nenumărate astfel de biluțe, de mici sfere, ce sunt un tipar, o reproducere în miniatură a ceea ce a fost Pământul înainte. Dar toate sunt niște biluțe diferit întocmite, însă conduc înapoi la același lucru. Astfel, noul Pământ fizic al celei de-a cincea runde [Nota 177] va consta din nenumărați astfel de corpusculi, ce conțin tot ceea ce Maeștrii au drept țel, ceea ce au întocmit drept plan în Loja lor pentru lumea minerală. Fiecare atom al rundei a cincea va conține întregul plan al Maeștrilor. Astăzi Maeștrii elaborează în mare atomul celei de-a cincea runde. Tot ceea ce se petrece în omenire se concentrează într-un rezultat: acesta este atomul rundei a cincea.
Drept urmare, dacă noi ne îndreptăm privirea spre atomul din ziua de azi și mergem înapoi, în cronica Akasha, vom vedea că atomul de astăzi parcurge un proces de creștere. El crește din ce în ce mai mult; se descompune din ce în ce mai mult, se dezagregă... [lipsă în text]... și conține forțele omenirii din runda a treia, tălăzuind de-a valma, unele peste altele. În acesta noi putem vedea planul Maeștrilor celei de-a treia runde pământești. Ceea ce inițial este complet exterior, devine complet interior, iar în atomul cel mai mic noi vedem o imagine în oglindă a planului Maeștrilor. Aceste mici planuri speciale nu sunt decât o mică părticică din planul întreg al omenirii. Dacă îl privim în acest fel, în sensul că planul unei runde este atomul următoarei runde, putem vedea atunci structura marelui plan cosmic. Marele plan cosmic urcă astfel în sfere tot mai înalte, până la ființe ce dețin planuri din ce în ce mai înalte ale edificiului lumii. Dacă privim acest plan, avem al treilea Logos. Logosul se strecoară astfel continuu în lăuntrul atomului. Mai întâi este în exterior și devine plan de organizare, pentru atom, după care atomul devine o imagine a acestui plan. Ocultistul își notează pur și simplu planul din cronica Akasha privitor la rundele anterioare, și cercetează astfel atomul.
De unde au acum ființele superioare acest plan? Răspunsul la această întrebare îl obținem dacă ne gândim că există trepte de evoluție și mai înalte, acolo unde se concep aceste planuri. Acolo se prefigurează evoluția cosmică. Treptele superioare le găsim indicate la antici, de exemplu la Dionisie [Nota 178] discipolul Apostolului Pavel și, de asemenea, la Nicolaus Cusanus [Nota 179]. El a recunoscut: Mai presus decât toată știința și cunoașterea este necunoașterea. Dar această neștiință este o supraștiință și această necunoaștere este o supracunoaștere.
Dacă nu ne mai uităm la ceea ce primim ca gânduri și noțiuni dinspre lume, ci ne îndreptăm spre ceea ce încolțește și crește, la forța din interior, vom descoperi ceva și mai înalt. Maeștrii pot urzi [al treilea] Logos, deoarece ei au urcat și mai sus decât natura gândirii. Dacă s-au dezvoltat forțele superioare, ceea ce a fost gândit apare la astfel de ființe drept ceva diferit. Aceasta este atunci precum la noi cuvântul rostit. Gândul, care pentru Maestru reprezintă ființa cea mai lăuntrică, poate să fie însăși expresia unei ființe superioare, după cum cuvântul este expresia gândului. Dacă privim gândul în sine drept Cuvântul unei ființe și mai înalte, ne apropiem de noțiunea de Logos. Știința, cunoașterea separată de gând* se situează pe un plan și mai înalt.
* Germ. Das Wissen aus dem Gedanken herausgeholt = Știința scoasă în afara gândului – în sensul că nu se mai folosește de gândurile venite dinspre lume.
La un capăt al lumii se află atomul. El este o imagine, o reflectare a planului izvorât din adâncul spiritului Maeștrilor, plan care este Logosul.
Dacă căutăm acum metamorfozarea omenirii însăși în perioada cosmică mare, suntem de asemenea introduși în Cosmos.
După cum omul a coborât până la planul fizic, tot astfel s-a petrecut cu întreaga lume. Ceea ce împinge înainte, ceea ce face să progreseze Sinea omenească, se află în lume, în jurul omului.
Apoi suntem conduși în jos, la planurile inferioare, care însă conțin înseși planurile superioare... Loja Maeștrilor.
Astăzi spiritul Pământului trăiește în Maeștri, iar acest spirit al Pământului va fi veșmântul următoarei planete. Cel mai mic lucru pe care îl facem, își va avea efectul în cel mai mic atom al următoarei planete. Abia acest sentiment ne pune într-o deplină legătură cu Loja Maeștrilor. Acesta trebuie să ofere un centru al Societății teosofice, deoarece noi știm ceea ce știu aceia care știu.
Când Goethe vorbește de Spiritul Pământului [Nota 180], el rostește un adevăr. Spiritul Pământului țese la veșmântul următoarei planete, „în torente de viață, în tumult de fapte” Spiritul [Pământului] țese veșmântul următoarei Dumnezeiri planetare.
În completare:
Doi ani mai târziu, de asemenea cu ocazia Adunării generale, Rudolf Steiner a vorbit, în conferința de la Berlin de pe 21 octombrie 1907 (GA 101), încă o dată despre atom, în
sensul că de pe o planetă se acționează asupra altei planete, că așadar „de pe Lună se acționează pe Pământ, și tot astfel de pe Pământ se acționează pe succesoarea planetei Pământ, Jupiter.”
Fragmentul în cauză sună astfel:
După cum știți, Pământul este condus, într-un anumit sens, de așa-numita Lojă albă, în care sunt reunite individualități omenești înalt evoluate și individualități de o factură și mai înaltă.Ce fac ele acolo? Ele lucrează; ele conduc evoluția pământească; în timpul conducerii evoluției pământești ele elaborează un plan foarte bine stabilit. Realmente, așa stau lucrurile, că în cursul evoluției fiecărei planete se elaborează de către puterile conducătoare un anumit plan. În timp ce Pământul evoluează, în așa-numita Lojă albă a Pământului se întocmește în cele mai mici detalii planul pentru felul cum trebuie să evolueze următoarea planetă, Jupiter, care va lua locul Pământului. Planul este dezvoltat în cele mai mici amănunte. În aceasta constă binefacerea și norocul unei evoluții, că se acționează în concordanță cu acest plan.
Dacă acum o evoluție planetară ajunge la sfârșit, dacă deci Pământul nostru va fi ajuns la capătul evoluției sale planetare, atunci și Maeștrii înțelepciunii și armoniei sentimentelor vor fi gata cu planul pe care îl au de elaborat pentru Jupiter. Iar acum, la sfârșitul unei asemenea evoluții planetare, se întâmplă ceva extrem de curios.
Printr-o anumită procedură, acest plan este infinit micșorat și în același timp infinit multiplicat. Așa încât din întregul plan jupiterian vor exista infinit de multe exemplare, însă la scară extrem de mică. Așa a fost și pe Lună: planul evoluției pământești a fost multiplicat și micșorat acolo infinit de mult. Și știți ce este acest plan micșorat care a fost elaborat acolo în spiritual? Acesta sunt atomii reali ce stau la baza întregului Pământ. Iar atomii care vor sta la baza lui Jupiter vor fi de asemenea planul elaborat acum în cadrul Lojei albe conducătoare, transpus „en miniature”. Doar cine cunoaște acest plan poate cunoaște și ce este un atom.
Dacă dumneavoastră veți vrea, încet, încet, să cunoașteți acest atom care stă la baza Pământului, atunci pentru cunoașterea acestui atom vă vor veni în întâmpinare tocmai acele entități, acele ființe sublime ce pornesc de la marii Magi ai Lumii.
Desigur, noi nu putem vorbi decât aluziv despre aceste lucruri, dar putem cel puțin să dăm ceva care ne oferă o noțiune despre ceea ce este vorba aici.
Pământul este, într-un anumit fel, compus din acești atomi ai lui. Orice ființă, dumneavoastră înșivă, sunteți toți alcătuiți din acești atomi. Prin aceasta, prin faptul că purtați în dumneavoastră într-un număr infinit și în miniatură planul pământesc care a fost elaborat anterior, dumneavoastră sunteți în rezonanță cu întreaga evoluție pământească. Acest plan pământesc a putut fi elaborat pe starea planetară anterioară Pământului nostru, Luna, doar prin faptul că au acționat niște ființe conducătoare în concordanță cu întreaga evoluție planetară ce pornește de la Saturn și continuă cu Soarele și Luna. S-a pus însă apoi problema de a da numărului infinit de atomi ceea ce îi aduce în raporturile juste, ceea ce îi corelează și îi coordonează în mod just. Spiritelor conducătoare ale Lunii le-a fost posibil să întreprindă acest lucru, doar dacă dirijau evoluția pământească pe o traiectorie foarte bine stabilită, ceea ce eu am pomenit deja adesea.
Când după evoluția lunară Pământul a apărut din nou, el nu a fost încă propriu-zis „Pământ”, ci Pământ plus Soare plus Lună; un corp pe care l-ați obține dacă amestecați la un loc Pământul, Soarele și Luna și ați face din acestea un singur corp. Acesta a fost Pământul la început. După aceea s-a separat mai întâi Soarele, și odată cu el acele forțe care, pentru om, erau prea diafane și spirituale și sub a căror influență s-ar fi spiritualizat prea repede. Dacă omul s-ar fi aflat doar sub influența forțelor cuprinse în acest corp comun Soare-Lună-Pământ, el nu ar fi coborât în evoluție până la nivelul materialității fizice, și atunci nu ar fi putut ajunge la acea conștiență de Sine, la acel Eu, la care trebuia să ajungă....
