Am vorbit despre conștiența diferitelor regnuri ale naturii. Organele omului au o conștiență a lor, conștiența organelor; această conștiență o întâlnim ca stare de excepție la idioți. Este conștiența astrală, pe care o posedă și insectele nocturne, furnici, păianjeni și așa mai departe. O conștiență cu totul diferită o întâlnim la albine [Nota 24]. Am luat exemplul albinelor pentru a arăta modul cum ajungem la astfel de adevăruri și pentru a le folosi apoi spre orientare în lume.
O instruire ocultă este ceva cu totul diferit față de instruirea noastră obișnuită din școală; ea nu pornește, precum aceasta, de la ideea de a băga cu toptanul în elev cât mai multă materie. Într-o instruire ocultă riguroasă, elevului nici nu i se predă vreo materie, ci el primește o frază plină de miez, cu forță interioară. Așa era și în epocile anterioare. Elevul trebuia să mediteze fraza într-o stare de totală liniște interioară. Aceasta avea ca efect în final instaurarea în interior a unei limpezimi și lumini cu totul deosebite. Dacă omul ajunge apoi să se strălumineze pe el însuși, își poate cufunda conștiența în alte ființe. În acest scop trebuie să sesizezi exact punctul dintre ochi situat ceva mai în spate, apoi să cobori de acolo conștiența la nivelul inimii. Ulterior îți poți transpune conștiența în alte lucruri, de exemplu poți să cercetezi ceea ce trăiește într-un mușuroi de furnici.
După aceea putem percepe și viața dintr-un stup de albine. Aici survine însă un fenomen pe care nu-l întâlnim în mod obișnuit pe Pământ. În activitatea, în forfoteala stupului de albine viețuim ceva ce depășește existența noastră terestră, ceva ce nu se regăsește de obicei pe Pământ. Noi nu putem să ne imaginăm ceea ce se întâmplă pe alte planete. De exemplu, nu putem afla ce se întâmplă pe Soare sau pe Venus dacă nu putem recurge la această metodă, de a ne transpune în viața și activitatea unui stup de albine. Albina nu a parcurs tot drumul evolutiv pe care l-am parcurs noi. Prin începuturile ei ea nu se află pe același lanț evolutiv ca celelalte animale sau omul. Conștiența stupului de albine, nu a unei singure albine, ci a stupului de albine, este una colosal de înaltă. Înțelepciunea acestui tip de conștiență va fi atinsă de om abia în existența Venus. Atunci el va avea acea conștiență care îi va permite să construiască din propriul lui interior cu o substanță pe care o va produce din el însuși. Furnicile construiesc în comun mușuroiul de furnici din tot ceea ce găsesc, dar nu construiesc încă faguri. Construirea fagurilor este, pe planurile superioare, ceva cu totul diferit. Prin transpunerea conștienței în stupul de albine, prin receptarea conștienței de Venus, învățăm ceva cu totul deosebit de ceea ce există îndeobște pe Pământ, învățăm cu anticipație ceva din ceea ce va interveni în existența noastră de Venus, și anume, reducerea completă a importanței sexualității. La albine, sexualul este repartizat doar unei regine. Kama-sexualul este aproape complet eliminat; trântorii (bărbătușii) sunt omorâți. Ceea ce se va întâmpla efectiv în omenirea viitoare avem prefigurat aici, iar munca va fi principiul suprem. Ne putem transpune în statul albinăresc dar cu încuviințarea unui impuls din spirit.
Să mergem acum mai departe și să dezvoltăm noțiunea de alchimie în adevăratul ei sens. Încă din secolul al XVIII-lea puteau fi citite în „Reichsanzeiger” (Monitorul oficial al Reichului) din Germania articole despre alchimie [Nota 25]. Kortum, poetul care a scris „Jobsiada” [Nota 26], a fost unul dintre cei mai importanți alchimiști ai secolului al XVIII-lea. În unele articole din acea vreme se vorbește despre o așa-zisă materie originară, care este asociată cu piatra înțelepților. Kortum, care era introdus profund în problemă, spunea pe atunci: A căuta piatra înțelepților este un lucru foarte greu, dar ea se găsește pretutindeni, căci voi vă întâlniți cu ea în fiecare zi, o cunoașteți foarte bine, o aveți în mână în fiecare zi, dar nu știți că aceasta este piatra înțelepților.– Aceasta este o descriere cât se poate de nimerită.
În natură totul este organizat infinit de înțelept, cu o știință economică infinit de înțeleaptă. Toate viețuitoarele kamaice – animalele și oamenii – și toate viețuitoarele pranaice – plantele – stau într-o relație de reciprocitate. Noi inspirăm oxigen și expirăm dioxid de carbon. Acest lucru îl fac și animalele. Dacă aceasta ar continua în felul acesta fără să se întâmple altceva, aerul ar deveni saturat complet cu dioxid de carbon. Însă plantele asimilează bioxid de carbon și elimină oxigen. Animalele și oamenii nu pot trăi fără plante. Dioxidul de carbon este compus, după cum știm, din carbon și oxigen. Plantele păstrează în ele carbonul și elimină oxigenul. Omul, dimpotrivă, asimilează oxigenul și îl transformă, prin unirea cu carbonul în cadrul procesului său de întreținere a vieții, în dioxid de carbon. Plantele își clădesc din carbonul reținut corpul lor.
În epocile anterioare Pământul arăta altfel decât acum. Pe atunci creșteau păduri de ferigi și coada calului uriașe și în regiunile în care ne aflăm acum. Acestea au dispărut. Pământul s-a acoperit la început cu un strat de turbă, rămas de la resturile de plante putrezite; mai târziu, pădurile de ferigi și coada calului de odinioară s-au transformat în depozitele uriașe de cărbune ale Pământului. Roca Pământului s-a format treptat din regnul vegetal sau animal. Dacă privim huila ne putem spune că aceasta a fost cândva plantă. Dacă mergem în urmă și mai mult putem găsi de asemenea plantele din care au luat naștere cristalele de stâncă, malahitul și așa mai departe. Centura mediană a Alpilor s-a format înaintea huilei, din plantele străvechi. Diamantul este la fel ca și huila. Natura a creat diamantul dintr-un cărbune și mai vechi decât cel actual. La fel a luat naștere și cristalul de stâncă (sau de mină) din plante.
Roca de calcar s-a sedimentat din animale. Munții Jura, de exemplu, sunt un astfel de conglomerat de calcar. Mai înainte a fost un teritoriu acoperit de mare, iar din animalele marine, din carapacele și cochiliile lor s-au format acești munți. Astfel, munții de calcar sunt o formațiune mai recentă, provenită din animale, iar roca primară a luat naștere din plante. Regnul vegetal trece treptat în regnul mineral. Tot ce este solid pe Pământ a provenit dintr-un Pământ vegetal. Acest proces de mineralizare poate fi studiat din felul cum a luat naștere cărbunele din plante.
Regnul mineral, așa cum este el sedimentat acum, există doar în timpul rundei a patra. După această rundă întregul regn mineral va fi spiritualizat de către om. El îl ară cu spiritul său. Tot ceea ce face omul astăzi, toată industria, este o muncă de prefacere a regnului mineral. Dacă cineva dărâmă o stâncă pentru a utiliza pietrele la construirea unei case, dacă construiește un dom, totul este o artificializare a regnului mineral. În runda a patra omul poate prelucra artificial regnul mineral. Cu planta în schimb omul nu poate începe să facă deocamdată nimic. Omul va prelucra întregul regn mineral. Acest lucru se întâmplă în mare parte prin intermediul electricității oscilante (curentul alternativ – n. tr.), care nu mai are nevoie de sârmă. Aici se intră până la nivel molecular și atomic. La sfârșitul celei de-a patra runde omul va fi prelucrat întregul regn mineral.
Din runda a cincea omul va face același lucru cu regnul vegetal. El va putea efectua în mod conștient procesul pe care îl efectuează azi planta. După cum planta asimilează dioxidul de carbon și își clădește corpul din carbon, tot așa omul rundei a cincea își va crea singur corpul din substanțele mediului său înconjurător. În runda a cincea sexualitatea va înceta să existe. Omul va trebui atunci să lucreze el însuși la corpul său, să îl producă singur. Același proces, de prelucrare a carbonului [Nota 27], pe care planta îl suferă acum în mod inconștient, îl va realiza atunci omul în mod conștient. El va transforma substanța, așa cum planta transformă astăzi aerul în carbon. Aceasta este alchimia adevărată. Cărbunele este piatra înțelepților. Omul care a atras atenția asupra acestui lucru în secolul al XVIII-lea a indicat procesul de metamorfozare pe care îl realizează azi plantele, și care va fi realizat în viitor de către om.
Dacă studiem conștiența pe planurile mai înalte, felul cum lucrează ea în stupul de albine, învățăm cum va produce omul însuși materie în viitor. Corpul omului va fi clădit în viitor tot din carbon; atunci el va fi ca un diamant moale; corpul îl vom locui atunci nu din interior, ci îl vom avea înaintea noastră ca un corp exterior. În felul acesta sunt clădite astăzi planetele de către spiritele planetare. Dintr-o ființă care are nevoie de un corp, care este produs de către alții, te transformi într-o ființă emanândă, revelândă. Omul va fi atunci o ființă cu trei membre: omul de seară, care merge în trei picioare, așa cum spune legenda Sfinxului. Cele patru organe originare s-au diferențiat. Mâinile au fost mai întâi și organe de locomoție. După aceea ele au fost organe pentru spiritual. În viitor nu vor mai exista decât trei organe: inima ca organ – Buddhi, floarea de lotus cu două petale dintre ochi și mâna stângă ca organ de locomoție. La acest viitor se referă și indicația Helenei Blavatsky [Nota 28] [despre o a doua coloană vertebrală]. Glanda pineală și hipofiza organizează o a doua coloană vertebrală, care se unește mai târziu cu cealaltă. A doua coloană vertebrală va porni din cap – față, în jos.
Pentru a căpăta astfel de îndrumări, astfel de fire călăuzitoare, trebuie să ne transpunem conștiența într-o ființă aflată pe un plan mai înalt decât cel pe care stăm noi acum, în stadiul nostru terestru de evoluție din prezent.
Toate acestea au fost predate în școlile oculte și, într-un anumit sens, exersate practic. Trebuie să ne obișnuim să ne orientăm modul de a gândi în această direcție. Vom dezvolta atunci în noi sentimentul de a nu trata nimic superficial, ci a recunoaște valoarea ascunsă în fiecare lucru. Nu există nimic în natură pe care am putea să-l desconsiderăm, fără ca prin aceasta să nu distrugem întreaga natură.
Și mușuroiul de furnici are o conștiență mult mai înaltă decât omul actual. Conștiența mușuroiului de furnici se află pe palierele superioare ale planului mental. Conștiența albinelor se găsește însă pe paliere și mai înalte, cele ale planului Buddhi. Cum a ajuns acum conștiența furnicilor să se alăture Pământului nostru? Aceasta s-a realizat datorită unor ființe situate mai sus decât noi, care au parcurs deja procesul prin care își creează singure corpul. Bărbătuși, femeiuși și lucrători, cele trei elemente ale mușuroiului de furnici, sunt corpul unei ființe spirituale superioare. Spiritul omenesc va ajunge și el treptat să se dividă în trei părți. Voința, simțirea și gândirea se disociază la elevul ocult [Nota 29]. Moleculele creierului se separă în trei grupe. Elevul ocult trebuie atunci să lege, pornind din sine, un anumit sentiment de o anumită reprezentare. Dacă el vede sărăcie și mizerie trebuie, pentru a simți compasiune, să dezvolte separat, conștient, acest sentiment. În partea anterioară a capului se află zona gândirii, în partea superioară zona simțirii, în partea posterioară a capului cea a voinței. Elevul ocult învață să lege în mod conștient aceste părți. Mai târziu aceste trei părți se despart complet. El trebuie atunci să dirijeze cele trei părți, așa cum o face un mușuroi de furnici cu bărbătușii, femeiușile și lucrătorii.
Ne putem întreba acum, de ce niște ființe superioare se manifestă într-un mușuroi de furnici. Dacă însă nu s-ar secreta acidul formic, întregul Pământ ar fi altfel. Înțelepciunea vizionară a unor inteligențe superioare a prevăzut momentul în care trebuia să intre în Pământ acidul formic.
Putem cuprinde întregul Pământ cu conștiența, astfel încât să știm și să recunoaștem ce trăiește și există acolo înăuntru. Așa s-a întâmplat cu Paracelsus, care își forma reprezentările sale după felul cum pot fi folosite lucrurile ca medicament, fiindcă el știa relațiile în care se află ele față de om și organele lui. Astfel, Digitalis purpurea stă efectiv în legătură cu inima, și de aceea ea continuă pe bună dreptate să fie folosită pentru aceasta. Acum se caută medicamente noi prin experimentare, probându-se efectul lor pe un număr de oameni. Pe atunci medicamentele erau căutate prin intuiție, deoarece se observau corelațiile interioare. Medicamentele găsite astfel își păstrează mereu efectul, în timp ce la celelalte apar de obicei în timp efecte secundare, care i-au scăpat din vedere experimentatorului în primă instanță.
