Să încercăm să înțelegem ceva mai exact corpul fizic. În alcătuirea omului noi distingem în prezent patru componente: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral și Eul. Pentru studiul corpului fizic acum, trebuie să intrăm în detalii. Omul exista deja ca om încă de pe vremea unei existențe foarte îndepărtate, ce își are originea în existența saturniană. Corpul fizic este elementul cel mai vechi și mai desăvârșit pe care îl are omul astăzi. Corpul fizic este quadripartit, ceea ce nu se întâmplă și cu celelalte corpuri. El a fost dezvoltat în linii mari deja pe Saturn. Corpul eteric s-a adăugat abia pe Soare. Atunci corpul fizic a ajuns la o mai mare perfecțiune. Corpul astral s-a alăturat și el pe Lună; corpul fizic a urcat atunci încă o treaptă. Pe Pământ s-a adăugat în plus Eul, iar corpul fizic a urcat o a patra treaptă. Astfel, corpul fizic este, să zicem așa, în clasa a patra, în timp ce corpul eteric este în clasa a treia, corpul astral în a doua, iar Eul în primul an de școală.
Ca urmare, doar corpul fizic are o conștiență de sine, celelalte trei corpuri nu. În clipa în care omul își închide organele sale de simț fizice, când doarme, conștiența de sine încetează. Când le deschide înspre interior are conștiență de sine. Conștiența de sine se dobândește prin faptul că putem observa cu organele noastre mediul înconjurător. Doar corpul fizic este atât de avansat încât să-și poată deschide spre exterior organele sale. Dacă corpul eteric și corpul astral ar putea observa cu organele lor mediul înconjurător, omul ar dobândi și în ele o conștiență de sine. Dar pentru aceasta este nevoie de organe. Corpul fizic are conștiența sa de sine de asemenea prin intermediul organelor sale. Aceste organe ale corpului fizic sunt simțurile.
Să urmărim simțurile în progresia lor. În realitate există douăsprezece simțuri [Nota 53]. Dintre acestea, cinci există deja fizic și alte două vor mai deveni fizice în cursul evoluției viitoare de pe Pământ. Cele cinci simțuri pe care le avem deja sunt mirosul, gustul, văzul, pipăitul și auzul. Alte două simțuri omul le va dezvolta treptat până la stadiul de simț fizic. Acestea două sunt în curs de pregătire în glanda pituitară (hipofiza) și în glanda pineală (epifiza). Acestea vor da naștere următoarelor două simțuri în corpul fizic. Pentru corpul fizic intră în discuție șapte simțuri. Pentru a putea înțelege simțurile în progresia lor trebuie să ne fie clar că omul, ca ființă conștientă de sine, se găsește pe o pantă coborâtoare. Chiar dacă corpul este pe o curbă ascendentă [Nota 54], simțurile sunt totuși pe partea descendentă a curbei.
Dintre componentele superioare ale omului, pe Saturn s-a dezvoltat Atma, pe Soare Buddhi și pe Lună Manas. Monada s-a format, s-a asamblat și ea bucată cu bucată odinioară, demult, iar ulterior, în era lemuriană, și-a făcut intrarea în casa construită de ea însăși. Acum monada a coborât pe treapta a patra: Atma, Buddhi, Manas, Kama-Manas. Arcul coborâtor se exprimă în dezvoltarea senzorială. La început, pe Saturn, exista propriu-zis doar un simț, simțul mirosului. Simțurile ce urmează a se forma în viitor trebuie să coboare din regiunile superioare în regiuni tot mai joase.
În natură noi deosebim solidul, lichidul, aericul, eterul căldurii, eterul luminii, eterul chimic și eterul vieții. Acestea sunt cele șapte trepte ale substanțialului. În cursul coborârii omul a traversat toate aceste trepte, de sus în jos. La începutul evoluției, primul germene de viață omenesc s-a putut manifestat doar în eterul vieții. Acestuia îi corespunde ca simț mirosul. Pe atunci omul avea un singur simț, mirosul, din care mai există doar un ecou. Solidul își are propriu-zis viața, așa cum am văzut în urmă cu câteva zile, pe planul Mahaparinirvana, lichidul pe planul Parinirvana, aericul (gazosul) pe planul Nirvana, etericul caloric pe planul Buddhi, etericul luminii pe planul mental, etericul chimic pe planul astral, eterul vieții pe planul fizic; de aceea aici putem vorbi și de eterul atomistic.
Un corp poate fi mirosit doar dacă îl apropiem de organul mirosului, dacă intră în contact cu el. Organul mirosului trebuie să se unească cu substanța însăși. A mirosi înseamnă să percepi cu un simț, care stabilește o relație de rudenie cu materia.
Ca o a doua treaptă avem eterul chimic. Aici s-a dezvoltat simțul gustului. Acesta este condiționat de proprietatea de a se dizolva a substanței ce urmează a fi gustată. Aici nu avem de-a face cu substanța însăși, ci cu ceea ce se face din substanță. Acesta este un proces fizico-chimic, prin care din substanță facem ceva diferit. Limba poate face acest lucru, ea poate să dizolve întâi și apoi să guste.
A treia treaptă se află în domeniul eterului luminii. Acolo se dezvoltă văzul. Aici noi nu percepem ceva care a fost mai întâi descompus fizico-chimic, ci percepem o imagine a obiectului, care este preparată prin intermediul luminii exterioare.
A patra este eterul căldurii. În acesta se dezvoltă simțul pipăitului. Aici nu mai percepem o imagine, ci mai puțin de o imagine. Căldura este o stare trecătoare a corpului, o stare ce aparține corpului doar în momentul respectiv. Despre simțul pipăitului vorbim aici ca resimțind căldura și răceala, el este propriu-zis „simț caloric”.
A cincea treaptă este aericul. Acesta corespunde auzului. Aici nu mai percepem o stare a corpului respectiv, ci ceea ce ne spune nouă corpul. Aici pătrundem în interiorul corpului. La sunetul clopotului nu ne mai interesează clopotul în sine, exteriorul clopotului, materialul, ci ceea ce el are să ne divulge din interiorul lui. Auzul este o unire cu ceea ce se comunică drept spiritual în materie. Pe această treaptă, activitatea senzorială trece de la ceva pasiv la ceva activ. Sunetul receptat pasiv devine în om activ în limbă. În limbă omul din el scoate sufletescul.
A șasea treaptă este cea a lichidului. Simțul pentru lichid este glanda pituitară (hipofiza). Aceasta este localizată în creier, într-un corp cilindric lunguieț.
Drept a șaptea treaptă urmează la rând solidul. Simțul pentru solid este glanda pineală (epifiza).
În viitor omul, după cum în prezent vorbește [Nota 55] și acționează asupra aerului, va dobândi capacitatea de a influența și lichidul. „Eu gândescul” și gândul în general capătă expresie în aer, și anume în forme precum cristalul, de exemplu. Pe treapta următoare, în gând va acționa concomitent și sentimentul. Evoluția merge înapoi [spre punctul de pornire – n. tr.]. Căldura inimii se va exprima atunci în vibrații și se va contopi cu gândul, revărsându-se în exterior. Iar ultima treaptă omul o atinge atunci când va crea ființe adevărate, care rămân atunci când el, prin cuvânt, va da glas voinței. Aducerea în exterior a sentimentului este doar un pas intermediar. Când omul va deveni creator prin voință, atunci ființele create de el vor exista acolo în mod real.
În viitor, omul va naște în mediul înconjurător ceea ce simte. Aceasta se va comunica elementului lichid. Tot lichidul care va exista pe următoarea planetă (Jupiter) va deveni o expresie a ceea ce simt oamenii. Astăzi omul adresează în afară cuvintele; ele sunt înscrise în Cronica Akasha. Acolo ele rămân, chiar dacă undele de aer se topesc. Din aceasta va căpăta formă Jupiter în viitor. Dacă deci astăzi omul ține discursuri deplorabile, pe Jupiter vor fi ridicate eșafodaje deplorabile! De aceea trebuie acordată atât de mare atenție la ceea ce spunem, de aceea se pune atâta preț pe înfrânarea vorbirii. În viitor omul va trimite în afară și sentimentul său; starea lichidului jupiterian va fi un rezultat al sentimentelor pe care le avem pe Pământ. Ceea ce pronunță azi omul, va da formă planetei Jupiter; ceea ce simte îi va da căldura interioară. Ceea ce sădește azi omul în voința sa, vor fi diferitele ființe ce vor locui planeta Jupiter. Jupiter va fi clădit din forțele fundamentale ale sufletului omenesc.
După cum noi putem deduce astăzi scheletul stâncos al Pământului din stările precedente, tot așa scheletul stâncos al lui Jupiter va fi rezultatul cuvintelor noastre. Marea lui Jupiter, căldura lui Jupiter vor lua naștere din sentimentele oamenilor actuali. Ființele lui Jupiter iau naștere din voința omenească. Astfel, locuitorul planetei precedente creează realmente baza pentru planeta următoare. Iar ființele, care astăzi încă mai plutesc peste ... (Lipsă în text), precum odinioară monada peste Pământul nostru, se vor încorpora pe Jupiter în el. Va exista atunci un fel de rasă jupiteriano-lemuriană. Vor exista atunci ființe create de noi, precum au creat odinioară Pitris. După cum noi am ocupat făpturile grotești de pe Lună, aceste ființe vor locui atunci în făpturile pe care noi le dezvoltăm cu ajutorul glandei noastre pineale.
Noi lucrăm în continuare la casa care va găzdui următoarele, viitoarele monade. O procedură absolut identică a stat la baza procesului prin care omul și-a continuat evoluția de pe Lună pe Pământ. Acest lucru lămurește foarte exact faptul că orice apariție exterioară este creată în principiu dinspre interior în afară.
Corpul pur fizic este greu de separat de ceea ce s-a format ca urmare a rătăcirilor omenești. Un cocoșat își datorează cocoașa astralului, karmei sale. Forma exterioară, fizionomia și așa mai departe sunt dependente de karmă. Ceea ce modifică corpul fizic, este deci dependent de corporalitățile superioare. Dacă abstragem tot ceea ce ține de karmă, atunci corpul fizic este întocmit realmente înțelept. Tot ceea ce este bolnav, sunt rătăciri, care se exprimă în corpul fizic. Toate bolile sunt nedreptăți comise în trecut. Orice lucru rău va fi în viitor boală. Dacă oamenii se vor comporta demn, ființele durabile pe care le vor crea vor fi corpuri pline de înțelepciune, pe măsura faptelor lor.
Orice înțelepciune, sentiment și voință vor fi prezente în mod real aici în evoluția următoare, ca formă și ființă. În toate vechile religii, corpul fizic, întrucât este construit atât de înțelept, este numit templu. Nu este just să vorbim de corpul fizic ca despre natura inferioară, căci inferiorul din om este localizat propriu-zis în corpurile superioare, care astăzi sunt în stadiul de bebeluș.
Aici putem observa, de asemenea, o legătură karmică importantă. Trăim într-o epocă materialistă, iar ea este urmarea unei epoci anterioare. Această epocă materialistă a realizat multe lucruri, nu numai pe plan exterior, ci și interior. Ne gândim, de exemplu, la ceva precum scăderea mortalității ca urmare a măsurilor de igienă. Acesta este efectiv un progres, realizat prin procedee exterioare de igienă. Un astfel de progres exterior este întotdeauna un efect karmic al progreselor făcute înainte în interior. Aceste progrese fizice sunt urmarea progreselor interioare ale Evului Mediu. De aceea este complet nedrept, atunci când privim în urmă, să considerăm Evul Mediu drept epoca „întunecată”. Materialiștii noștri cei mai de seamă au fost mai întâi educați idealist, de exemplu, Haeckel, Büchner, Moleschott. De aceea sunt așa frumos închegate sistemele lor din punct de vedere conceptual, însă aceasta ei o datorează educației lor idealiste. Materialismul actual este în fapt expresia exterioară a perioadei idealiste anterioare.
Este necesar și acum să lucrăm pentru a pregăti viitorul. Când efectul karmic al perioadei idealiste anterioare a intrat în materialism, a trebuit să fie instituit un nou început al idealismului și spiritualismului. Individualitățile conducătoare, când au chemat la viață mișcarea teosofică, s-au orientat după această lege.
În secolul al XIV-lea ne-am aflat în plină epocă de fondare a orașelor. În câteva sute de ani au luat ființă în toate țările europene de cultură orașe independente. Locuitorul cetății este acum fondatorul materialismului în viața practică. Acest lucru a fost exprimat în legenda lui Lohengrin [Nota 56]. Lohengrin, trimisul Lojei Graalului, a fost conducătorul înțelept care a intervenit în cursul Evului Mediu și a pregătit întemeierea de orașe. El avea pentru sine ca simbol lebăda; inițiatul de gradul trei este lebăda. Conștiența este reprezentată întotdeauna cu ceva feminin. Elsa von Brabant reprezintă conștiența simțului orășenesc materialist. Viața spirituală trebuie însă salvată; aceasta s-a întâmplat prin aceea că Christian Rosenkreutz [Nota 57] a întemeiat Ordinul rosicrucian. Viața spirituală a rămas să se desfășoare în școli oculte. Astăzi deci materialismul a fost împins la extrem. De aceea a trebuit să intervină în epoca noastră un impuls nou cu impact puternic. Aceeași mișcare, care astăzi popularizează învățăturile elementare ale vieții spirituale prin teosofie, a intervenit și atunci pentru a crea un nou interior, care să se poată manifesta mai târziu în exterior. Interiorul se exprimă întotdeauna mai târziu în exterior. O boală este urmarea karmică a unei fapte anterioare greșite, de exemplu a unei minciuni. Dacă așa ceva devine real, ea devine o boală. Epidemiile au legătură cu o nedreptate a popoarelor, comisă cu mult timp în urmă. Ele sunt ceva imperfect, care a migrat din interior spre exterior.
Al șaselea simț este lumina Kundalini din sentimentul radiant de căldură [Nota 58]; al șaptelea este simțul sintetic.
