Dacă considerăm omul în întreaga sa ființă, vedem mai întâi corpul fizic, apoi corpurile eteric și astral. Corpul fizic al omului poate fi văzut de oricine. Corpul eteric devine vizibil dacă, printr-un puternic act de voință putem face abstracție, prin autosugestie, de corpul fizic. Spațiul corpului fizic rămâne umplut atunci cu corpul eteric. Ocultistul privește de fapt corpul eteric drept corpul cel mai de jos. El este corpul după care este construit omul fizic. Conform liniei descendente, corpul eteric este opus corpului fizic; ele sunt identice doar conform liniei ascendente [Nota 59]. Femeia are un corp eteric bărbătesc și bărbatul un corp eteric femeiesc.
De jur-împrejurul corpului eteric apare corpul astral. Corpul astral este forma exterioară pentru toate conținuturile sufletești; pentru pasiuni, afecte, impulsuri, pofte, sentimente de plăcere și neplăcere, entuziasm și așa mai departe. El se manifestă în formele cele mai variate. În jur se prezintă formațiuni noroase; el radiază în cele mai diverse culori. Câteodată, de el atârnă niște formațiuni ca niște cârpe. Formele și culorile sunt diferite și se schimbă. Verdele arată simpatie și compasiune cu semenii. Păturile mai de jos ale populației vădesc mult roșu în corpul astral, roșu-brun, roșu-cărămiziu, roșu-sângeriu. O asemenea culoare de roșu, care indică pasiuni inferioare, se poate observa adesea mai cu seamă la birjari.
Întreaga vălurire a corpului astral este înconjurată apoi la fiecare om de un înveliș ovoidal. Acesta are un fond albastru și prezintă în principal în mijlocul creierului o porțiune de culoare violet-închis. Acest înveliș ovoidal este numit de Helena Petrovna Blavatsky oul auric [Nota 60]. La copiii mici oul auric este precumpănitor; la ei apar mulți nori în culori luminoase, deschise. În porțiunile inferioare și copiii mici au adesea nori întunecați, ce indică un element inferior. Aceasta este karma moștenită pe care ei o au în comun cu strămoșii lor. Sunt păcatele înaintașilor lor. Aceste păcate ale strămoșilor se moștenesc până la a șaptea generație.
Însușirile oamenilor pot avea legătură cu străbunii, până la a șaptea generație. După a șaptea generație moștenirea dispare. Într-un secol se perindă trei generații. Omul de astăzi continuă să prezinte ceva bun sau rău din însușirile bune sau rele ale strămoșilor din secolul al XVII-lea.
Putem arunca astfel o privire asupra strămoșilor de acum două sute de ani sau mai mult.
Pentru a vedea cum s-a format oul auric, trebuie să privim evoluția unui corp cosmic. Starea Pământului cea mai apropiată de ceea ce vedem noi o numim starea fizică. O stare de formă este denumită în literatura teosofică glob, și de aceea ea vorbește de globul fizic. Pământul, ca glob fizic, este al patrulea dintr-o evoluție de șapte stări. Globului fizic i-au premers alte trei stări, și alte trei îi vor urma. Înainte ca Pământul să devină fizic, el a fost astral. Tot ceea ce trăia atunci pe Pământ era astral. Când omul va fi trecut prin rasele-rădăcină (ere) a șasea și a șaptea el va fi într-atât de spiritualizat, încât va avea din nou o formă astrală. În această stare de formă astrală viitoare va fi conținut însă tot fructul evoluției.
Șapte stări de formă alcătuiesc împreună o rundă. Pământul parcurge acum a patra lui rundă, iar aceasta este runda minerală. Misiunea omului în această perioadă este de a prelucra regnul mineral. Lucrul asupra regnului mineral este deja atunci când omul ia o piatră de cremene și făurește din ea o pană, cu care prelucrează alte lucruri. Dacă dărâmă stânci și din pietre construiește piramide, dacă din metale face unelte, dacă conduce curentul electric printr-o rețea peste întreg Pământul, omul prelucrează regnul mineral. El utilizează astfel întregul regn mineral în serviciul său. El transformă complet Pământul într-o operă de artă. Dacă pictorul combină culorile după al său Manas, el prelucrează de asemenea regnul mineral. Noi ne aflăm acum în mijlocul acestei activități, iar în următoarele rase (ere principale) Pământul va fi complet transformat, astfel încât la sfârșit nici un atom nu va mai exista pe acesta care să nu fi fost prelucrat. Anterior, acești atomi au cunoscut un proces tot mai pronunțat de solidificate; acum însă ei se dezintegrează din nou tot mai mult, înainte nu exista niciun fel de radioactivitate, de aceea ea nici nu a putut fi descoperită. Ea există abia de câteva mii de ani, deoarece acum atomii se dezagregă din ce în ce mai mult.
Când runda a patra va ajunge la final, întregul regn mineral va fi trecut prin mâna omului. Dacă el a ajuns să prelucreze în întregime regnul mineral, Pământul va trebui, pentru ca rodul acestei munci să poată apărea, să treacă într-o stare astrală. În această stare se pot dezvolta formele. După aceea Pământul va trece într-un glob mental și apoi în starea mentală superioară, Arupa. Pământul dispare apoi în întregime și din aceste stări, trecând printr-o mică Pralaya. El trece apoi printr-o nouă stare, starea următoarei runde, runda a cincea, apoi într-o Rupa-mentală, apoi într-o stare astrală; după aceea el apare din nou fizic. Tot ceea ce omul a introdus prin munca sa în regnul mineral apare apoi din nou în runda a cincea și crește ca regn vegetal; de exemplu, Domul din Köln va crește în runda a cincea ca plantă.
În intervalul dintre ultima stare arupică a rundei a patra și prima stare arupică a rundei a cincea Pământul trece printr-o Pralaya. În runda a cincea, regnul mineral anterior apare în toate formele sale ca regn vegetal. În starea arupică a rundei a cincea este conținut tot ceea ce omul a prelucrat în runda minerală. Aceasta reapare mai întâi în starea arupică, în Akasha pură. Această stare se și numește de altfel „Akasha”. La începutul oricărei noi runde totul se găsește în Akasha. Ulterior există doar amprente lăsate în Akasha. În aceste amprente din Akasha avem astfel întregul Pământ, cu toate ființele sale. La trecerea din runda a treia în runda a patra, la începutul rundei a patra, reapar în Akasha, de asemenea, toate ființele ce au luat naștere în runda a treia.
În treapta de evoluție care urmează după Akasha, totul trebuie să se condenseze, să primească o formă mai densă. Acest lucru se întâmplă în starea Rupa a Pământului. Această formă mai materială se numește în ocultism, de exemplu și în unele locuri la H.P. Blavatsky, Eter. Totul era conținut aici doar în gânduri. În acest Pământ eteric toate ființele au existat sub formă de gânduri. Dar în spate, Akasha se păstrează ca fundament. Eterul se densifică în continuare din nou, în Lumină astrală. Pământul astral, a treia stare de formă (globul) începe să strălucească în Lumina astrală; el radiază în lumina astrală cea mai pură, această lumină astrală fiind compusă absolut din aceeași substanță, în care mai târziu va iradia Oul astral al omului. Sub această formă ea se găsește în special la copiii foarte mici, de doar câteva luni. După aceea Pământul trece în starea lui actuală, în starea fizică. Apoi el devine Pământul propriu-zis, dobândind treptat o formă din ce în ce mai fizică. În măsura însă în care devine din ce în ce mai fizic, el porționează ouăle aurice individuale pentru omenire. Ele se divid ca și când într-un vas umplut cu apă pe de o parte apa este răcită devenind gheață, iar pe de altă parte ea este picurată sub formă de mici perle. În felul acesta, pe de o parte se separă Pământul fizic, iar pe de altă parte se perlează ouăle aurice pentru dezvoltarea oamenilor.
În prima fază oul auric apare ca ceva nediferențiat. În realitate el nu este nediferențiat. Lucrurile stau precum în exemplul care urmează: Dacă avem o soluție de sare de bucătărie în apă, ea apare ca o masă uniformă cenușie; dacă o lăsăm să stea mai mult timp, din ea începe să se separe frumoasele cubulețe de sare de bucătărie. În oul auric au fost sădite ca predispoziții forțele pe care corpul eteric, Linga sharira, le scoate în relief. Din ceea ce a devenit Pământ solid iese la iveală mai târziu și ceea ce a trecut deja printr-o evoluție pe vechea Lună. Aceasta are în sine predispoziția dezvoltării regnurilor inferioare până la primele animale vertebrate, până la șerpi. Animalele vertebrate care urmează după aceea nu au existat încă pe Lună, ele au venit abia pe Pământ. Animalele nevertebrate au ieșit deci din Pământ, când acesta s-a densificat în Pământul fizic, ca de altfel și plantele și regnul mineral.
După ce toate acestea se separaseră, au venit oamenii în epoca lemuriană. Omul tot mai dens de mai târziu s-a dezvoltat din prima rasă, rasa polară, urmată de a doua rasă, rasa hiperboreenilor. A urmat apoi era lemuriană; de aici începe evoluția animalelor vertebrate, care abia de acum au început să se dezvolte.
Astfel, noi deosebim: În primul rând Akasha, în al doilea rând Eterul, în al treilea rând Lumina astrală, în al patrulea rând Pământul, în al cincilea rând Oul astral.
Aceasta se numește un vârtej. Până la Pământ, până la a patra stare de formă, Pământul a devenit din ce în ce mai dens. Cu prețul acesta, al densificării ei tot mai pronunțate, Lumina astrală s-a individualizat, după ce solidul s-a ridicat la suprafață. Ouăle aurice ale oamenilor sunt Lumina astrală individualizată. De aceea putem citi în Lumina astrală; nu acțiunile, însă emoțiile legate de acestea pot fi citite în Lumina astrală. De exemplu, Caesar a formulat gândul de a trece Rubiconul, fapt legat la el de anumite sentimente și pasiuni. Acțiunea de atunci corespunde unei sume de impulsuri astrale. Faptele fizice de pe planul fizic au trecut o dată pentru totdeauna. Trecerea lui Caesar peste acea barieră nu mai poate fi văzută în Lumina astrală; impulsul însă care l-a împins să facă aceasta a rămas în Lumina astrală. Trăirile kamice (astrale) corelate cu ceea ce se petrece pe plan fizic rămân în Lumina astrală. Trebuie să te obișnuiești să faci abstracție de toate percepțiile fizice și să vezi doar impulsurile kamice. Trebuie să reții aceste impulsuri și să faci apoi conștient retroversiunea lor în fizic. Nu are nici un sens să cauți ceva care să arate ca și cum am fotografia lucrurile.
Cele mai mărețe impulsuri ale istoriei însă nu mai pot fi citite în Lumina astrală, căci impulsurile marilor inițiați au fost lipsite de pasionalitate. De aceea, pentru cel ce citește numai în Lumina astrală, întreaga operă a inițiaților nu este de găsit acolo; de exemplu, conținutul cărții Les grands Initiés (Marii Inițiați) de Edouard Schuré [Nota 61] n-ar putea fi găsit în Lumina astrală. Astfel de impresii sunt înscrise doar în Eter. Ceea ce se poate citi în Lumina astrală din ceea ce au făcut marii inițiați se bazează pe o iluzie, deoarece acolo se poate citi doar urmarea apariției marilor inițiați, din impulsurile discipolilor lor. Discipoli și popoare întregi au simțit cu putere și pasiune ceea ce se leagă de faptele marilor inițiați, iar aceasta a rămas înscris în Lumina astrală. Este însă foarte greu să studiezi motivele cele mai lăuntrice ale marilor inițiați, deoarece ele există doar în Eter.
Evenimentele cosmice – prefaceri majore, precum scufundarea Atlantidei – stau încă și mai sus, nu în Eter, ci în Akasha propriu-zisă. Aceasta este Cronica Akasha. În ciuda dificultății și mai mari de a ajunge la ea, Cronica Akasha are legătură într-un fel cu problemele inferioare ale oamenilor. Căci omul stă în legătură cu marile evenimente ale Cosmosului. Fiecare om în parte poate fi găsit, în linii mari, în Cronica Akasha. Ceea ce este acolo se continuă și funcționează în Eter și Lumina astrală. Omul individual este recunoscut din ce în ce mai clar cu cât îl căutăm în domeniile inferioare. Și pentru a înțelege mecanismul propriu-zis al Karmei trebuie să studiem toate aceste domenii.
