Am văzut ieri că omul stă într-o anumită relație cu puterile astrale. Atunci când moare, el intră prima dată în lumea astrală. Însă și acum el stă într-o relație permanentă cu planul astral. De fapt, lucrurile stau astfel că pe planul astral sunt vizibile în permanență ființe spirituale, care nu s-ar afla acolo dacă nu ar exista oameni. Ele ajung pe planul astral prin oameni și, într-un anumit raport, mai mult prin animale. Ele nu se aseamănă cu celelalte ființe ale planului astral. Acolo, pe planul astral, este vizibil în primul rând ceea ce pentru om este doar simțit. Bucurie, tristețe, porniri există acolo la fel de concret precum obiectele exterioare, un scaun sau o masă, pe planul exterior. Ele există acolo în așa fel, încât o ființă care nouă ne apare ca plăcere, acționează mai întâi asupra sentimentului nostru, dacă materialul său astral este încă foarte firav.
Ceea ce apare pe planul astral este de regulă acolo ca un fel de imagine în oglindă, comparativ cu planul fizic; de exemplu, numărul 563 este acolo 365. Un sentiment de ură apare acolo și ca venind de la omul căruia i-a fost adresat. Acest fapt este valabil pentru toate lucrurile de pe planul astral. Sufletescul, care luminează de pe planul astral pe planul fizic, este posibil să-l percepem cu însușirile opuse. Când pătrund în noi de pe planul astral sentimente sufletești, pătrund astfel încât dacă acolo, de exemplu, avem căldură, aici avem imaginea în oglindă a planului astral, și anume sentimentul paradoxal de frig. Acestea sunt lucruri pe care trebuie să le avem foarte clar în minte.
Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere faptul că ființele planului astral au drept materie ceea ce noi numim simțire. Ele se exprimă prin acest sentiment. Dacă aceste ființe nu sunt încă foarte puternice, atunci noi nu le putem percepe decât în acest mod, ca senzație de răceală. Când însă devin mai puternice, când materia lor se fortifică, ele devin vizibile ca ființe luminoase. Așa se explică de ce atunci când materializările, la ședințele spiritiste, se densifică suficient de mult, intervine un fenomen luminos (de exemplu un rac). Acesta este un proces natural într-o astfel de chestiune. Cine vede așa ceva fără a fi în cunoștință de cauză, vorbește aici despre minuni. O minune nu este altceva decât o intervenție a unei lumi superioare în lumea noastră. Este pur și simplu un proces natural. Așa se întâmplă atunci când alte ființe, de pe planuri superioare, intervin în viața omenească.
Cu toții suntem de acord că un gând sec, rece de pe planul astral este mai puțin eficace decât un gând impulsiv, care pornește din suflet. Dacă omul, în epoca actuală de cultură, a ajuns atât de departe încât nu mai este robul pasiunilor – epoca noastră de cultură are, desigur, ceva rafinat –, dacă de la el urcă pe planul astral gânduri reci privitoare la procesele care au loc în lume, atunci ele se prezintă acolo ca niște spații vide, din care s-a eliminat materia. În spațiul obișnuit putem aduce materie, care umple spațiul. Nu așa se întâmplă în cazul materiei care se revarsă în spațiul astral prin gânduri. Ea acționează în opoziție cu materia fizică, și anume astfel: ea dă deoparte ceea ce există acolo, de exemplu, ca atunci când am face o gaură într-un aluat. Așa se întâmplă atunci când gândurile noastre se revarsă în planul astral. Materia superioară este opusul materiei inferioare: în loc să umple spațiul, ea dislocă, golește ceea ce este în spațiu. Aceasta este materia astrală care este acolo eliminată.
Când un gând pătrunde în spațiul astral, se formează o pătură mai densă în jurul spațiului gol creat prin gând. În jurul acestui spațiu gol apar fenomene de culoare. În jurul spațiului gol începe să ardă mocnit, începe deodată să strălucească. Aceasta este forma-gând pe care noi o vedem în primă instanță. Materia astrală se comprimă de jur-împrejur, și prin aceasta devine mai luminoasă. Această apariție mai luminoasă ce se formează în jurul gândului dispare curând; dacă însă gândul este legat de un impuls pasional puternic, atunci el are o afinitate cu materia astrală densificată și o animă, o însuflețește. În felul acesta oamenii – nu foarte evoluați, dar care sunt foarte pasionali – creează în spațiul astral, atunci când gândesc, ființe vii. Acest lucru încetează mai târziu; după ce oamenii evoluează și devin tot mai liniștiți, aceste ființe nu se mai formează atunci când gândesc. Acum înțelegeți însă că pe planul astral există ființe ce sunt create de oameni, dar pot proveni și de la animale. Căci și de la anumite animale se formează astfel de ființe, și aceasta într-un mod mult mai intens. Animalul însă îngrămădește propriile sale impulsuri în forma astrală proprie, astfel încât în spațiul astral el creează cel mai adesea propria sa formă, imaginea sa.
Fiecare animal lasă în spațiul astral o anumită urmă, care de fapt are o viață scurtă, dar care totuși persistă un anumit timp. Prin gândurile pasionale puternice ale oamenilor iau naștere însă în spațiul astral populații elementare noi. Treptat, omul ajunge însă la stadiul în care pe planul astral ia naștere un fel de ființe elementare neutre. Odată depășit punctul în care pe planul astral iau naștere doar niște mecanisme, omul ajunge să înnobileze tot mai mult pasiunile și pornirile sale. Aceasta îl conduce într-acolo, că el împrumută gândurilor sale un entuziasm nobil. Acesta are de asemenea forța de a însufleți materia astrală aflată împrejurul gândului [Nota 82]. Prin dezvoltarea patriotismului iau naștere, de exemplu, și ființe cu formă nobilă, iar ființele elementare create în felul acesta contribuie la propășirea a ceea ce trăiește în spațiul astral. Ființele mai puțin nobile, pe care omul le produce prin gânduri grevate de pasiuni, sunt obstacole și determină un regres, însă tot ceea ce omul obține fără a fi influențat de senzorial, prin entuziasm și așa mai departe, aceasta acționează favorabil în spațiul astral.
Materia din spațiul astral comprimată prin gândurile pasionale, este aceeași care a înconjurat odinioară planeta precedentă, Luna, din care Luna s-a ridicat pe o treaptă de evoluție superioară. De aici și pericolul care există peste tot unde există o astfel de materie. Noi oamenii suntem astfel făcuți, încât trebuie să ne încorporăm în materia fizică actuală. Pe planeta anterioară nu există încă materia fizică din prezent; ea era mai desăvârșită decât aceea a animalelor și mai puțin desăvârșită decât acea a oamenilor din ziua de azi. Această materie, în care Jehova tinde să se încorporeze, nu oferă ca atare o bună găzduire. Ființele însă, ajunse atât de departe încât au atins treapta pe care trebuia să o atingă pe Lună, nu vor pricinui niciun fel de pagubă. Ele nu iubesc această materie.
Ea nu este materia în care este încarnat în prezent omul. Însă pentru anumite ființe care au rămas în urmă pe Lună, materia astrală a Lunii este, să zicem așa, o hrană potrivită, din care ele vor să se hrănească, ea are o mare putere de atracție pentru ele. Aceasta dovedește faptul că noi suntem în permanență înconjurați de ființe, a căror natură superioară este înrudită cu natura noastră inferioară. Când omul creează gânduri egoiste, acestea sunt cât se poate de bine-venite pentru aceste ființe. Ele sunt de fapt, în alt sens, mai avansate decât oamenii, însă ele au sub acest aspect pofta nestăvilită de a se încorpora în formele astrale pe care noi înșine le creăm. Sunt așa-numiții Asuras. Prin formele de gânduri inferioare noi furnizăm acestor ființe asurice hrană.
Oamenii care nu sunt îndeajuns de purificați, care nu sunt încă suficient de lipsiți de pasiuni, meditând creează forme de gânduri puternice, produc în jurul lor o aură încărcată de pasiuni. În aceasta se încarnează astfel de entități asurice, care îl pot trage apoi în jos pe om. Când omul meditează într-o stare somnambulică și nu se ridică apoi suficient de sus în gânduri, el creează această materie și, întrucât nu are o contrabalansare, în formele lui de gânduri se încorporează astfel de entități. Acestea sunt ființe superioare, deoarece deja de pe Lună și-au dezvoltat complet un Manas, înainte să-și facă apariția componenta Buddhi; ele nu au deci în sine influența elementului Buddhi. Din această cauză, Manas este la ele egoist. Dacă omul nu ar fi primit pe Pământ, din momentul când Manas s-a apropiat de el din exterior, și un element specific de Buddhi, el n-ar fi făcut altceva decât să dezvolte în continuare un Manas arivist, ar fi devenit o ființă în sensul cel mai înalt egoistă. Dezvoltarea manasică este una înclinată spre egoism și autonomie. Ea ar trebui să-l facă pe om independent, dar ulterior trebuie să se conjuge cu elementul specific naturii Buddhi. Ființele asurice menționate, întrucât au dezvoltat prea devreme în ele Manas, au lăsat să le scape influența naturii Buddhi. De aceea ele se află pe de o parte mai sus decât omul, dar pe de altă parte nu pot progresa, ci continuă să dezvolte Kama-Manas, latura egoistă.
Kama-Manas a apărut pe planul fizic la mijlocul rasei lemuriene în bisexualitate. Dumnezeul care a patronat Kama-Manas a fost Iehova. De aceea Helena Petrovna Blavatsky îl numește Dumnezeul lunar [Nota 83]; el este numit pe drept Dumnezeul fecundității. El a împins acțiunea exterioară a Kamei-Manas la extrem. Latura sexuală, care a apărut în era lemuriană, devine, dacă o urmărim retrospectiv, dacă o privim în natura ei din ce în ce mai înaltă, al doilea Logos. El a devenit, prin principiul Kama mergând coborâtor, Jehova; prin principiul Buddhi mergând suitor, el a devenit principiul Christos.
Dacă ne cufundăm însă în elementul kamic al perioadei preterestre, suntem trași în jos de entitățile asurice. Forțele superioare ale precursorilor noștri spirituali sunt legate de forțele propriei noastre naturi inferioare. Pasiunile omenești se află într-o relație ocultă cu forțele superioare ale entităților spirituale care ne-au precedat [Nota 84]. Peste tot, acolo unde există excese și o viață desfrânată, este terenul propice unde forțe asurice puternice revarsă în lume intelectualitate rafinată. La semințiile omenești corupte se găsesc astfel de forțe asurice puternice. Magicianul negru își procură cele mai puternice forțe de care se slujește tocmai din mocirla senzorialității. Ritualurile sexuale sunt nelipsite, pentru a fermeca și a capta aceste cercuri. Pe Pământ există o permanentă luptă între cei care, pe de o parte, se străduie să purifice pasiunile și cei care, pe de altă parte, caută să întărească latura senzorială. Entitățile care au drept conducător principiul Christos caută să câștige Pământul pentru ele, dar și celelalte entități, entitățile adverse, caută să acapareze Pământul pentru ele.
Aceste încorporări de entități asurice în revărsările de gânduri încărcate de pasiuni ale omului sunt un tip de entități astrale. Ele sunt numite ființe elementare artificiale, întrucât sunt create artificial de om. Mai există apoi în spațiul astral ființe elementare naturale. Ele provin de la sufletele-grup ale animalelor. Pentru fiecare grup de animale există în spațiul astral o entitate care reunește tot ceea ce există în animalele individuale. Și pe acestea noi le întâlnim în spațiul astral. Fiecare animal târăște după sine, precum o coadă, întreaga sa natură astrală. Această creatură nu poate acționa însă la fel de dăunător ca ființele elementare create de om în spațiul astral. Ea este nedăunătoare, deoarece este paralizată de sufletul-grup al animalelor respective. În cazul entităților create de către om lucrurile stau diferit, întrucât la om nu există ceva care să le paralizeze, astfel încât aceste ființe elementare durează în timp.
Când un animal este chinuit, suma durerilor produse acestuia se răsfrânge imediat asupra corpului astral al omului. Aici, desigur, ea se reflectă pe invers; de aici voluptatea cruzimii. Un sentiment de plăcere de acest fel ruinează corpul astral omenesc. Când omul distruge viața [Nota 85], aceasta înseamnă ceva monstruos la om ... (Lipsă în text). Prin nimic altceva nu ne putem însuși forțe astrale cu acțiune distructivă decât prin ucidere. Orice ucidere a unei ființe cu corp astral produce o fortificare a egoismului cel mai pustiitor. Ea înseamnă o mărire a puterii. De aceea, în școlile de magie neagră se învață mai întâi cum să faci vivisecții pe animale; când tai cu gândurile corespunzătoare îndreptate spre un anumit loc, asta produce o anumită forță, cu gândurile îndreptate spre un alt loc, produce o altă forță. Acțiunea corespunzătoare la magicianul alb constă în meditare. Pe planul fizic se întoarce ceva, dacă meditarea este însoțită de gânduri concrete; fără gânduri, ea se reîntoarce pe planul Kamaloka.
Covârșirea omului prin procedee de hipnotizate este o ucidere și mai puternică, întrucât distruge voința. De aceea, ocultistul nu intervine niciodată în libertatea omului; el relatează doar niște fapte.
Minciuna este, din punct de vedere astral, o crimă și o sinucidere în același timp. Ea îi dă celuilalt o anumită iluzie și produce în el un sentiment ce se referă la ceva ce nu există, la un nimic. Pe planul astral apare imediat contraimaginea nimicului, uciderea. Așadar, când prin minciună vă îndreptați sentimentul spre ceva ce nu există, dumneavoastră ucideți ceva în om și comiteți un suicid, deoarece ... (Lipsă în text).
