Astăzi vrem să vorbim despre funcțiile pe care le atribuim anumitor entități spirituale, pe care le numim luciferice. Ne vom izbi de acea legătură remarcabilă pe care o are omenirea cu ele. Ca punct de plecare luăm faptul că știința, relativ la gândire, la reflectare, nu merge înapoi mai departe de opt până la nouă sute de ani înainte de Christos. Cine studiază istoria filosofiei, știe că aceasta începe cu Thales, care a trăit în jurul anului 600 înainte de Christos, și a prezis o dată o eclipsă solară după observații natural-științifice, lucru care era pe atunci încă neobișnuit. Filozofia logicii occidentale o avem abia de la Aristotel încoace. Mai înainte nu a existat nici o învățătură despre gândire, căci gândirea însăși, rațiunea abstractă a răsărit abia între anii 800 și 600 înainte de Christos. Germenii pentru aceasta erau conținuți, firește, deja în rasa atlanteană. Noi avem desigur și o astronomie de la caldeeni, de la egipteni și de la alte popoare orientale, totuși acestea au provenit din aptitudinile mai profunde ale clarvederii.
Abia cu o jumătate de mileniu înainte de Christos apare rațiunea, iar acest fapt este în legătură cu modificarea tuturor formelor de înrudire și de căsătorie. Acestea erau complet altele decât în ziua de azi. Știința a constatat și la popoarele sălbatice americane că înrudirea dintre veri și verișoare este mult mai complicată decât la noi. Irochezii, de exemplu, numesc verii și verișoarele din partea tatălui frați și surori, dar nu și pe cei din partea mamei, din motivul că bărbații de aceeași vârstă ai unei familii puteau avea toate femeile de aceeași vârstă, că în cadrul unei familii era exact cunoscută mama unui copil, nu însă și tatăl. Irochezii au și în ziua de azi aceste relații și desemnări de înrudire. Numai ocultismul poate da explicația justă pentru aceste raporturi. Între anii 900 și 800 înainte de Christos, trebuie să constatăm fapte care arată că de acum înainte căsătoria consanguină a devenit căsătorie îndepărtată. Mai înainte, tatăl tribului era o căpetenie a familiei. La germani aflăm și într-o perioadă mult mai târzie această organizare, în timp de în Africa și în țările din jurul Mării Mediterane deja se trece la căsătoria îndepărtată. În Evul Mediu aflăm din legende germane că – de exemplu în «Cântecul lui Gudrun» [Nota 74] – este elogiată trecerea la căsătoria îndepărtată. Tacitus vorbește, în scrierea sa «Germania» [Nota 75], despre triburile germane având un străbun. Acest obicei este întrerupt mai târziu, iar în «Cântecul lui Gudrun» regii pleacă în țări îndepărtate pentru a-și căuta soțiile. În legenda lui Siegfried [Nota 76] avem o descriere despre felul cum se revoltă noua ordine împotriva căsătoriei consanguine: Siegmund și Sieglinda, a căror căsătorie este respinsă de către Frigga. Wotan este întemeietorul căsătoriei îndepărtate. La diferite popoare, căsătoria îndepărtată a fost introdusă în momente diferite, dar există o legătură specifică între trecerea la căsătoria îndepărtată și apariția rațiunii. Este un principiu ocult faptul că prin căsătoria îndepărtată se acționează ucigător asupra unei părți a trupului eteric: creierul mare este vivifiat, în timp ce vechea clarvedere, care crește prin căsătoriile consanguine, este înăbușită. Se trezește înțelegerea rațională a lucrurilor. Astăzi omenirea s-a adaptat la căsătoria îndepărtată, așa cum mai înainte era adaptată la căsătoria înrudită. Căsătoria înrudită acționează dăunător astăzi asupra activității spirituale a copiilor, în special asupra organului senzorial care are legătură cu dezvoltarea rațiunii, ochiul. De aceea există atât de mulți orbi în căsătoriile înrudite. Numai prin căsătoria îndepărtată este îmbunătățit creierul. Această realitate fiziologică se află în strânsă legătură cu evoluția omenirii. Acest lucru era necesar pentru a pregăti apariția creștinismului. S-ar fi putut naște el în alte împrejurări? El aduce iubirea de la suflet la suflet, acțiunea sufletului asupra sufletului. Mai întâi trebuia să fie învinsă iubirea consanguină. Popoarele vor deveni în general mature pentru creștinism abia după ce vor fi învins iubirea înrudită. Vechii inițiați egipteni au provenit întotdeauna din aceeași familie, de-a lungul generațiilor. Înțelepciunea mai veche era intuitivă, lucru ce iese în evidență cu atât mai clar cu cât urmărim înapoi omenirea. Reflectarea rațională se află în legătură cu temelia creștinismului.
Care era relația zeilor cu oamenii? Oamenii vor ajunge zei în decursul evoluției lor, iar zeii au parcurs o altfel de evoluție umană decât a noastră, pe alte planete, dar oricum ceva asemănător. Cei ce se află mai sus, evoluează mai departe pe temelia celor aflați mai jos: om și animal trăiesc din plantă, aceasta, la rândul ei, din mineral. Niciodată nu ar fi putut exista zei dacă nu ar fi existat oameni. Și între ei există aceeași relație. Ce nevoie au zeii de noi? Ei se hrănesc din iubirea noastră. Intervine bipartiția sexelor. Semnificația reală a nectarului și ambroziei, hrana zeilor, este iubirea bărbatului și a femeii. Aceasta este expresia unei realități oculte.
Între zei și oameni se află entități care nu și-au desăvârșit evoluția în același timp cu zeii care, așa-zicând, au rămas repetenți în școala evoluției, dar care se află mult înaintea oamenilor. Acestea sunt entitățile luciferice. Ei sunt stimulatorii independenței spirituale superioare a omului. Ei au cultivat răzvrătirea împotriva zeilor, ei au cultivat în el acea parte care nu-i hrănește pe zei. De aceea în legenda Paradisului apare Lucifer drept șarpe, iar pedeapsa lui Jehova este [Nota 77]: „Cu dureri să naști copiii”. Cetele lui Lucifer au acționat mai departe la educarea rațiunii. Ceea ce nu atinseseră ei, au recuperat când a luat naștere căsătoria îndepărtată. Nu sângele neliber produce iubirea, ea vine din afară, prin armonia sufletelor. Dacă luăm în considerare acest fapt ne devine clară și domnia lui Jehova: El ordonează prin adevărate Legi înrudirea consanguină. Vechea Lege creează ordine printre oameni. Lucifer a fost liber până înainte cu opt sute, nouă sute de ani de nașterea lui Christos, când începe să se dezvolte puterea lăuntrică a sufletului. Christos este reprezentantul noii ordini. Legea exterioară a fost dată pe Sinai, Legea lăuntrică, harul, este dată acelora care sunt eliberați prin Christos. Așa este progresul omenirii: în oameni trebuia să se dezvolte tot mai mult principiul luciferic. Știința exterioară trebuie să devină liberă prin teosofie, știință aprofundată până la înțelepciune. Numele Lucifer indică principiul independenței, de aceea doamna Blavatski și-a numit așa prima ei revistă și de aceea se numește revista noastră așa, pentru a documenta acest principiu. Deosebirile dintre oameni și popoare se vor ascuți tot mai mult și se va manifesta în forță a doua parte a principiilor Societății Teosofice: formarea nucleului unei frății umane. Iubirea înrudirii de sânge va fi tot mai mult depășită, și se vor căuta mai mult legăturile sufletești. Se vor reuni suflete de la cele mai mari depărtări. Evoluția în continuare și transformarea rațiunii ne vor aduce în viitor o nouă clarvedere. Depășirea iubirii sexuale înseamnă mai întâi însingurare. Chela trebuie dezrădăcinat – marea depășire a tuturor sentimentelor de înrudire, aceasta este menirea principiului luciferic.
Întrebările nu au fost notate.
La baza esenței castelor din India stă cunoașterea karmei. Conducătorii clarvăzători ai Indiei prevedeau pentru ce castă era predestinat omul prin karmă, astfel încât fiecare se năștea în casta corespunzătoare lui. Prin creșterea rațiunii datorită căsătoriilor îndepărtate oamenii vor obține o clarvedere conștientă, iar la sfârșitul subrasei a șasea se vor împărți în caste morale. O dată cu subrasa următoare va dispărea orice iubire bazată pe înrudire de sânge. Prin aceasta, zeilor le dispare hrana și ei se retrag tot mai mult de la oameni, către trepte superioare de evoluție. Oamenii sunt conduși în continuare prin intermediul maeștrilor lor care, ca să spunem așa, parcurgând toate treptele, s-au dezvoltat din omenire mai repede, însă în mod conștient. Acești conducători divini nu au nevoie de iubirea oamenilor ca hrană, de aceea încetează iubirea sexuală. Dacă nu s-ar fi manifestat în forță principiul luciferic, Pământul ar fi devenit treptat o zgură asemănătoare Lunii, moartă și pustiită. El nu trebuie să ajungă așa, omul însuși îl va feri și-l va transforma. Când a apărut omul, Pământul nu arăta ca acum. Lemuria nu avea metale și pietre încremenite, moarte; totul curgea, curenți de metal străbăteau munții, ceea ce se mai poate recunoaște în mod clar și acum. Minerii, care ajung în relație atât de intimă cu interiorul pământului, înțeleg aceasta, și de aceea sunt întotdeauna cei mai buni spiritualiști. Multe plante erau pe atunci încă animale, iar laptele, cu care oamenii se hrăneau, curgea de asemenea în curenți liberi. Noi parcurgem încă o dată acest stadiu, în mod inconștient, în calitate de copii. Dar trebuie să ne întoarcem în mod conștient la acest mod de hrănire. Aceasta este conținută în afirmația: Dacă nu deveniți ca niște copilași…[Nota 78] – Laptele și alimentația vegetariană trezesc puteri oculte vii, din care motiv un medic al viitorului trebuie să se hrănească astfel, adică cu tot ceea ce se îndreaptă către Soare. Medicii hinduși ajung imuni la mușcătura de șarpe prin faptul că ei se lasă mușcați de șarpe, pentru a putea vindeca apoi pe alții de astfel de mușcături. Alimentația noastră va fi minerală. Inițiați fiziologi se hrănesc deja de acum în mod mineral. Există diverși inițiați: unii care predau înțelepciunea, alții care lucrează în mod fiziologic la îmbunătățirea sângelui omenirii. Aceștia din urmă nu au nevoie să fie deosebit de inteligenți în cealaltă direcție; simțul lor pentru fiziologie este dezvoltat în mod exclusiv. Ne trebuie să mâncăm de la plante și de la animale doar ceea ce nu conțin forțele lor de viață, deci nu rădăcini, nu carne, ci fructe și lapte, frunze. Ceea ce crește deasupra pământului, ceea ce mănâncă vaca, aceasta constituie alimentația justă, cea care crește la Soare. Din minerale să nu se mănânce ceea ce se depune, deci nu sare, doar apă. Ocultiștii fiziologi supraveghează tranziția sângelui către rasa următoare.
Noi ne-am dezvoltat de zece ori mai repede în ultimul secol de la Frederic cel Mare încoace, decât în mileniul de la Carol cel Mare până la Frederic cel Mare, iar evoluția va continua și mai repede, în mod corespunzător. În Rusia se formează a șasea subrasă. Necredința este un mare obstacol în calea evoluției.
Mercur este corpul anumitor entități înalte, dintre care una s-a întrupat în Gautama Buddha. În decursul evoluției, omul își va stăpâni din exterior corpul, îl va purta cu sine oarecum ca melcul care își poartă casa, îl va lua la el și îl va transforma, așa cum face deja acum în mod inconștient în somn.
