Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA97PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
MISTERUL CREȘTIN

GA 97

NOTE

Deviind de la primul proiect, așa cum a fost el prevăzut încă în rezumatul bibliografic, Dornach 1961, copiile și notițele din treizeci și una de conferințe unice și duble ținute în diverse locuri în anii 1906 și 1907 sunt unite în volumul prezent, iar conferințele ținute în Berlin în aceeași perioadă sunt cuprinse într-un volum separat din bibliografia nr. 96. Determinant pentru aceasta este faptul că Rudolf Steiner obișnuia să se refere în Berlin, centru îndelungat al activității sale, după o absență mai scurtă sau mai lungă, în conferințe unice, la cele spuse în conferințele precedente, de dinainte de plecare, astfel încât conferințele ținute în Berlin pentru membri prezintă în sine o anumită coeziune, la fel ca în cazul conferințelor publice berlineze.

Volumul prezent a fost împărțit în patru domenii tematice, în locul seriei cronologice obișnuite de conferințe. În paisprezece conferințe, Rudolf Steiner lămurește conținutul spiritual al adevărurilor revelației creștine. Trei conferințe ulterioare tratează esența și misiunea spiritelor luciferice, cinci conferințe tratează calea de cunoaștere rosicruciană în particularitatea sa față de formele mai vechi de inițiere. A patra grupă o formează nouă conferințe care tratează parțial cunoștințe antroposofice centrale, parțial aplicarea acestora în domenii particulare de viață. Adevărate notițe există, din nefericire, doar de la conferințele de la Basel 19 septembrie 1906, Karlsruhe 4 februarie 1907 și Viena 22 februarie 1907; notițe sumare, de cele mai multe ori incomplete, de la conferințele de la Düsseldorf 9 și 11 februarie, 30 martie, 4 aprilie 1906 și 7 martie 1907, Köln 12 și 13 februarie, 30 noiembrie 1906 și 6 martie 1907, Stuttgart 14 martie și 29 aprilie 1906, Leipzig 15 decembrie 106 și 12 ianuarie 1907, Landin 29 iulie 1906, München 11 decembrie 1906 și 17 martie 1907, Heidelberg 3 februarie 1907. Notițele foarte incomplete ale conferinței despre Parsifal, de la Landin, au putut fi completate prin notițele doamnei Marie Steiner. Toate celelalte conferințe ale volumului sunt reproduse după notițele auditorilor; două conferințe, și anume de la München 21 aprilie 1906 și Kassel 16 ianuarie 1907, după o rezumare liberă a cuprinsului lor de către auditori. În ciuda caracterului predominant nesatisfăcător al suportului textual, conferințele prezente au fost acceptate, fiindcă ele procură, în ansamblul lor, o imagine a activității de conferențiar a lui Rudolf Steiner din această perioadă și se completează adesea atât din punct de vedere al conținutului, cât și în amănunte esențiale.

Rudolf Steiner se afla în acest timp cu știința sa orientată antroposofic, încă înăuntrul Societății Teosofice de atunci, folosind cuvintele „teosofie” și „teosofic” în sensul cercetării sale spirituale independente. Conform unei declarații ulterioare a lui Rudolf Steiner, aceste denumiri sunt înlocuite prin „știința spirituală” sau „antroposofie”, „spiritual-științific” sau „antroposofic”, cu excepția cazului în care se referă în mod expres la curentul teosofic fondat de H. P. Blavatsky, așa cum se petrece la conferința de la Düsseldorf 4 aprilie 1906, Leipzig 25 aprilie 1906, cu răspunsurile la întrebări, și Leipzig 12 ianuarie 1907.

Pentru denumirile specifice care erau cunoscute pe atunci din literatura teosofică multor auditori, Rudolf Steiner a folosit în anii ulteriori o terminologie proprie. Desemnarea epocilor omenirii de „rase” și „subrase”, păstrată încă în conferințele precedente, a folosit-o ulterior doar pentru evoluția lemuriană și atlanteană. În locul noțiunilor de rase și subrase, intervine de la perioada postatlateană încoace, aceea de mari epoci ale omenirii și de perioade de cultură. Un adept sau un discipol spiritual este desemnat prin cuvântul sanscrit „Chela”, iar treapta de îngeri a ierarhiilor creștine este desemnată prin expresia de proveniență de asemenea hindusă, „Pitris lunari”.

În săptămânalul «Das Goetheanum», respectiv în suplimentul acestuia «Nachrictenblatt» («Ce se întâmplă în Societatea Antroposofică») au fost publicate următoarele conferințe ale acestui volum:

Düsseldorf, 11 februarie 1906, în «Nachrictenblatt» 1936, al 13-lea an de apariție. Nr.18-19.

Köln, 2 decembrie 1906, în «Nachrictenblatt» 1945, 22 A.a. Nr. 20.

Karlsruhe, 4 februarie 1907, în «Das Goetheanum» 1945, 24 A.a. Nr. 25-27.

Düsseldorf, 7 martie 1907, în «Nachrictenblatt» 1941, 18 A.a. Nr. 27-28.

München, 17 martie 1907, în «Nachrictenblatt» 1936, 13 A.a. Nr. 6-7.

Răspunsuri la întrebări la conferința de la Stuttgart, 19 ianuarie 1907, în «Nachrictenblatt» 1945, 22 A.a. Nr. 33.

Operele scrise de Rudolf Steiner, numite în conferințe, au apărut toate în Operele Complete. Vezi privirea de ansamblu de la sfârșitul volumului.


  1. pe muntele Tabor: În legenda creștină, muntele Tabol (Thabor) este considerat MunteleTransfigurării. În Noul Testament nu este menționat numele. Vezi următoarele versete: Matei 17, 1-9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36.
  2. Ordinul călugărilor trapiști: Cistercieni cu reguli foarte severe. Regula Ordinului recomandă tăcere îndelungată și muncă agricolă grea. Numele de trapist provine de la mânăstirea benedictină La Trappe, fondată în 1140.
  3. nunta din Cana: Ioan 2, 1-11.
  4. Apostolul Pavel… îl numește pe Christos, Adam cel inversat: 1 Corinteni 15, 45.
  5. istoria lui Cain și Abel: 1 Moise 4, 1-15.
  6. Dante Alighieri, 1265-1321.
  7. Ceea ce voi numiți spirit al timpurilor: Faust I, 577-578.
  8. traducere germană de Carneri: «Șase cântece din Comedia Divină a lui Dante». În limba germană și prefațată cu o încercare de schimbare a aliterației la Dante de B. Carneri, Viena 1896.
  9. etician al darwinismului: Bartolomäus Ritter von Carneri, 1821-1909. Compară «Bartolomäus Carneri, eticianul darwinismului» în Bazele metodice ale antroposofiei, GA 30, Opere Complete Dornach 1961.
  10. Nicolaus Cusanus, 1401-1464.
  11. Toma d’Aquino, 1225-1274.
  12. cu treizeci de mii de ani înaintea erei noastre: Scufundarea Atlantidei prin catastrofe glaciare și inundații s-a extins asupra unei lungi perioade de timp. Epoca pământească postatlanteană (a cincea) este datată de Rudolf Steiner ca începând cu mileniul opt î. Ch.
  13. în revista «Cosmos», an de apariție 1904/05, caiet 10.
  14. Theodor Arldt, născut în 1878, geofizician, paleontolog și paleograf.
  15. Virgiliu, Publius Vergilius Maro, 70-19 î. Ch.
  16. Augustin, 354-430. Învăța despre incapacitatea omului de a evolua spre bine, produsă de căderea lui Adam (păcatul originar) și despre alegerea unică pentru mântuirea veșnică (predestinare).
  17. John Worrell Keely, născut în 1837, inginer american. Rămâne un lucru nedecis dacă expunerile lui Rudolf Steiner sunt reproduse fără greșeli în notițele incomplete prezente. Compară Revendicarea socială fundamentală a timpului nostru. În momentele de cotitură ale epocii, GA 186, Opere Complete Dornach 1963, pag. 70 și urm; Contraste în evoluția omenirii, GA 197, Dornach 1967, pag. 164 ș.u.
  18. Cine mănâncă pâinea mea: Ioan 13, 18.
  19. parabola despre vița-de-vie: Ioan 15, 1-8.
  20. Ceea ce este în viitor: Ioan 16, 13.
  21. Și cât timp nu îl ai pe acest: «Divanul apusean-răsăritean», «Dor fericit».
  22. Jakob Böhme, 1575-1624, «Theosophia Revelată sau: Toate scrierile divine», 4 volume, 1730, retiprărire în 11 volume, editat de A. Faust, 1942 ș.u.
  23. Christian Karl Josias, baron von Bunsen, 1791-1860, diplomat prusac și teolog. Autor de opere istorice și teologice, printre care «Dumnezeu în istorie sau progresul credinței într-o ordine morală a lumii», 3 volume, 1857-1859.
  24. printre cele trei femei, la cruce: Ioan 19,25.
  25. El i-a spus mamei Sale: Ioan 19, 26.
  26. Se-ntrece-n cântec vechiul Soare: Faust I, 242-246.
  27. Răsunând pentru urechi spirituale: Faust II, 4667-4668.
  28. Atunci, ei au luat pietre: Ioan 8, 59.
  29. Să nu spuneți nimănui aceasta: Marcu 9, 9.
  30. Cine nu își lasă tatăl: Luca 14, 26; Matei 10, 37; Marcu 10, 29.
  31. Iudeii nu au amestec: Ioan 4, 9.
  32. Când Fiul Omului va veni: Matei 25, 31 și 34-35.
  33. Ceea ce ați făcut unuia dintre cei mai neînsemnați: Matei 25, 40.
  34. Acesta este trupul meu: Matei 26, 26 și 28.
  35. Eli, Eli, lama sabachtani: Matei 27, 46; Marcu 15, 34. „Sabachtani” se traduce de cele mai multe ori cu „a părăsi”. Expresia care răsună la fel, „shevachtani” înseamnă „înălțat” sau „glorificat”. Compară Evanghelia după Matei, GA 123, Dornach 1959, 12 conferințe.
  36. Unul dintre voi mă va trăda: Ioan 13, 21.
  37. Era unul dintre ucenicii Săi: Ioan 13, 23 și 25. Traducerea lui Luther deviază de la textul grecesc. Versetul 23 înseamnă „ἐν τῷ κόλπῳ”, textual: în poală, iar în traducerea lui Luther: la piept. Versetul 25 începe „ἀναπεσὼν οὖν ἐκεῖνος οὕτως ἐπὶ τὸ στῆθος τοῦ Ἰησοῦ”, textual: „Pe când acela s-a așezat la pieptul lui Iisus”, iar în traducerea lui Luther: „Căci acela odihnea la pieptul lui Iisus”.
  38. Acum Fiul Omului este glorificat: Ioan 13, 31.
  39. Îngerul a venit la ea: Luca 1, 28, 31 și 35.
  40. trebuie ca El să crească: Ioan 3, 30.
  41. Și Lumina strălucește în întuneric: Ioan 1, 5.
  42. parabola bobului de grâu: 1 Corinteni 15, 35-44.
  43. Pe Natanael, Iisus îl numește un „adevărat israelit”: Ioan 1, 47.
  44. adevăratul nume al lui Iahve: 2 Moise 3, 14.
  45. În acest trecut foarte îndepărtat: Într-una dintre notițe scrie: În urmă cu vreo 200000 de ani.
  46. învierea din morți a lui Lazăr: Ioan 11, 1-45.
  47. Acum, Iisus vedea acolo pe mama Sa: Ioan 19, 26.
  48. îl lasă pe înțeleptul Silen să răspundă astfel la întrebarea: Vezi Friedrich Nitzsche «Nașterea tragediei din spiritul muzicii». Din Moștenirea literară 1869-73, Opere vol. I, Leipzig 1924, pag. 62 ș.u
  49. Mabel Collins, «Lumina pe cărare». Traducere din limba engleză, ediția a treia modificată cu note de subsol și explicații, Leipzig 1898.
  50. astăzi vei fi cu mine în Rai: Luca 23, 43.
  51. Tot ceea ce este trecător, nu este decât un simbol: Faust II, 12104.
  52. Tată, dacă e cu putință: Matei 26, 39.
  53. Când te rogi: Matei 6, 6.
  54. Marii Frății Albe: În unele notițe scrie”Lojei Albe”.
  55. Dionisie Areopagitul: Faptele apostolilor 17, 34; menționat ca discipol al apostolului Pavel. Sub semnătura lui au apărut la sfârșitul secolului al V-lea în Siria lucrările: «Despre ierarhiile cerești» și «Despre ierarhiile bisericești». Ele au fost traduse în secolul al IX-lea de Scotus Erigena din limba greacă în limba latină. Ediția germană «Scrierile atribuite sfântului Dionisie Areopagitul», tradusă de Josef Stiglmayr, Kempsten 1911.
  56. Cuvintele Bibliei: Ioan 14, 1-2, 15-17, 21-23.
  57. Eu și Tatăl una suntem!: Ioan 10, 30.
  58. Ludwig Anzengruber, 1839-1889, dramaturg și prozator.
  59. Peter Rosegger , 1843-1918, poet din Steiermark.
  60. Rosegger se mira așadar: «Altădată, cu Anzengruber, la o plimbare,… flecăream despre creația poetică și despre motivele poetice. Atunci eu am spus că el trebuie să fi trăit în Oberbayern sau măcar să fi avut multe relații cu țăranii din Oberbayern. Figurile țăranilor descriși de el aminteau mult de acest neam. El își așeză ochelarii pe nasul foarte încovoiat și spuse: "Oberbayern? Nu. Eu nu am avut niciodată relații cu țărani, în general. Cel puțin, nu mai apropiate." – Când a observat mirarea mea: "Eu nu am nevoie de aceasta. Am nevoie să văd pe cineva doar din depărtare, să aud câteva cuvinte obișnuite, să observ un gest oarecare de-al lui – și cunosc întregul exterior și lăuntric." – Ciudat! – "Dragă prietene" – spunea el – "dumneavoastră înșivă știți aceasta. Toate ocaziile și motivele exterioare sunt doar moașe. Poetul trebuie să se nască din sine. Ce țărani? Eu sunt om dintr-un mare oraș! Dar dacă, așa cum spuneți dumneavoastră, eu pot scrie despre țărani versuri mai bune decât despre lumea de la oraș, acest lucru probabil că-l am în sânge. Sau în vreun os, ca o artrită moștenită ereditar. Predecesorii mei din partea tatălui au fost țărani din Austria de Sus. Aceasta se trezește și în mine."», Opere complete de Peter Rosegger , Leipzig 1914-16, 36 volume, «Colegi buni – Amintiri personale despre contemporani celebri și ciudați», pag. 145 ș.u.
  61. lucrarea «Germania» a lui Tacitus: Cornelius Tacitus, în jurul anilor 55-116 d. Ch., cel mai mare scriitor istoric roman. A doua parte a operei sale «De origine et situ Germanorum», cap. 28-46, conține în detaliu descrierea triburilor germanice.
  62. >Eu sunt ca lăstarul din vița-de-vie: Comparația din Ioan 15, 5.
  63. în Evanghelie chiar, se găsesc aluzii: Matei 13, 10-13, 34-36; Marcu 4, 33-34.
  64. „atomul permanent”: O teorie care a fost pregătită de către teosoful englez Charles Webster Leadbeater. Annie Besant și C. W. Leadbeater «Chimie ocultă», tradus din limba engleză de P. Lange. Leipzig 1909.
  65. Veți cunoaște adevărul: Ioan 8, 32.
  66. în miracolul Rusaliilor: Faptele apostolilor 2, 4.
  67. spunea apostolul Pavel: Compară Efes. 2, 4-6; 4, 3. Copia prezintă în acest loc o lacună.
  68. Natură și spirit: Faust II, 4897-4902.
  69. luciferieni: Aderenții episcopului Lucifer de Cagliari, mort în 370, răspândiți o vreme în Sardinia, Spania, Galia, Italia și Africa.
  70. Edouard Schurè, 1841-1929. Vezi Marie Steiner-von Sivers «Edouard Schurè» în «Informații cu privire la administrarea moștenirii literare a lui Rudolf Steiner» nr. 17.
  71. drama «Copiii lui Lucifer»: Traducere autorizată de Marie Steiner von Sivers, Leipzig 1905. Aceeași traducere în ritm liber, făcută de Rudolf Steiner (1909), publicată în Rudolf Steiner/Edouard Schuré, «Lucifer. Copiii lui Lucifer». Dornach 1955.
  72. Revista teosofică «Lucifer»: Vezi Lucifer-Gnosis. 1903-1908. GA 34, Dornach 1960. Compară lucrarea Cursul vieții mele, pag. 421 ș.u.
  73. dogma infailibilității: Prin Conciliul de la Vatican din 1869-70 s-a insuflat papei infailibilitatea ex cathedra (infailibilitatea în exercitarea funcției sale).
  74. «Cântecul lui Gudrun»: Epopee medievală germană, a luat ființă în secolul al XI-lea până în secolul al XII-lea.
  75. în scrierea sa «Germania»: loc. cit. cap. 2.
  76. legenda lui Siegfried: Sursă principală a tradiției cu forme diferite, în nord Cântecele Eddei și saga Thidrek, în Germania Cântecul Nibelungilor.
  77. pedeapsa lui Jehova: 1 Moise 3, 16.
  78. Dacă nu deveniți ca niște copilași: Marcu 10, 14; Matei 18, 3.
  79. în revista «Lucifer-Gnosis»: numerele 13-28, Berlin 1904-1905. Prima ediție sub formă de carte a apărut la Berlin în 1909.
  80. Dacă ochiul nu ar fi solar: Epigrame blânde III.
  81. Subba Row (Rao), 1856-1890, erudit hindus. «Scrieri esoterice», ediția a doua, Adyar 1931.
  82. Într-o scriere din secolul al XVIII-lea: Karl Arnold Kortüm, 1745-1828, publicată în ziarul «Monitorul oficial» din 8 octombrie 1796, un studiu asupra pietrei filosofale. Compară Ludwig Kleeberg «Căi și cuvinte», ediția a doua, Stuttgart 1961, notă de subsol la pag. 131.
  83. Paracelsus, de fapt Theophrastus Bombastus von Hohenheim, 1493-1541. Compară conferința de la Berlin, 26 aprilie 1906 în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54, Dornach 1962.
  84. El numea un bolnav de holeră, arsenicus: „Din aceasta rezultă faptul că nu trebuie să spuneți că aceasta este holera, aceasta este melancolia, ci acesta este arsenicus, acesta este aluminosum; deci acesta este de asemenea Saturni, acesta este Martis, și nu că aceasta este melancolie, aceasta este holeră. Atunci o parte este a cerului și o parte este a Pământului și se amestecă una cu alta ca focul cu lemnul, oricare din ele își poate pierde numele; atunci două lucruri sunt în unul”. Din «Paragranum», ale lucrărilor medicale, editat de K. Sudhoff, München-Berlin, 1922-33, vol. 8, pag. 74.
  85. «Tainele»: Compară cu conferința cu același nume, Köln, 25 decembrie 1907, extras din GA 98, Dornach 1963.
  86. Goethe însuși își explică poezia: În «Tainele. Fragment de Goethe», publicat în «Gazeta de dimineață pentru profesiunile intelectuale», 27 aprilie 1816. Vezi «Tainele», extras din GA 98.
  87. Johann Baptist von Helmont, 1577-1644, medic și chimist. Învățătura sa naturalist-filosofică și teosofică a fost dezvoltată mai departe de fiul său Franciscus Mercurius von Helmont, 1614-1699.
  88. Gottfried Wilhelm Leibnitz, 1646-1716. Sursa folosită de Rudolf Steiner nu este descoperită până acum. Compară Paul Arnold «Esoterism în operele lui Shakespeare», Berlin f.a.: „Leibnitz s-a văzut determinat să scrie că tot ceea ce se spune despre frații rosicrucieni ar fi pură născocire a unora cu fantezie bogată”. Este sigur însă că Leibnitz era membrul unui cerc rosicrucian în timpul conferirii titlului de Doctor la Universitatea Altdorf (Nürnberg) în anul 1667, cerc căruia îi aparținea și președintele precedent al Consiliului Secret de Stat al principelui elector de Mainz, baronul Johann Christian von Boyneburg. Prin intermedierea lui Boyneburg, Leibnitz a fost numit în serviciile diplomatice și juridice ale principelui elector de Mainz.
    G. F. Leibnitz, « și scrisori», editat de Academia Germană (Prusacă) a Științelor, 40 volume, 1923 și urm.
  89. «Fama Fraternitatis»: Lucrarea «Fama Fraternitatis sau descoperirea Confreriei Ordinului Înalt-onorabil al R. C.» apărută anonim, Kassel 1614.
  90. În lume există litere separate: „Aceasta vreau eu să dovedesc cu natura: cine vrea să o studieze temeinic, acela trebuie să-i parcurgă cărțile cu picioarele. Scrierea este studiată prin literele ei, natura însă porțiune cu porțiune; fiecare porțiune corespunde unei pagini. Astfel este codex naturae, astfel trebuie să parcurgem paginile ei”. Loc. cit., vol. 11, München 1924, A patra apărare, pag. 145 ș.u.
  91. Johann Valentin Andreae, 1586-1654, «Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz», în Filozofie și antroposofie. 1904-1918, GA 35, Dornach 1965.
  92. Ulterior, Andreae a făcut să apară o carte: Scrierile sale ulterioare, printre care poezia alegorică «Christburg», 1626, au mai mult un caracter pietist.
  93. Eduard von Hartmann… a exprimat în mod repetat: „Noi gândim fie în imagini, și atunci primim în mod direct impresiile senzoriale și transformările lor, și combinațiile amintirilor, fie gândim în abstracțiuni. Dar aceste abstracțiuni sunt totuși doar simple generalizări ale impresiilor senzoriale, și când abstractizăm putem elimina câte impresii vrem, cât timp păstrăm cât de cât ceva – poate fi numai ceva care exista în întregul din care s-a făcut abstractizarea –, adică și noțiunile abstracte sunt pentru noi doar resturi de impresii senzoriale, și au astfel forma senzorialului.
  94. În val de viață: Faust I, 501-509.
  95. Darwin însuși spune: „Poate că nu este o exagerare să afirmăm că o rădăcină, care are capacitatea de a realiza mișcări ale părților ei limitrofe, exercită o activitate asemănătoare cu a creierului unui animal inferior”. Charles Darwin asistat de Francis Darwin, «Puterea mișcării plantelor», New York 1892. Vezi Walter von Wyb, «Charles Darwin», Zürich 1958, pag 262.
  96. Platon spune: «Timaios» cap. VIII, pag. 36 B.
  97. Cineva publicase… ceva despre aceasta: Vezi nota 83.
  98. Și Dumnezeu a insuflat omului suflu: 1 Moise 2, 7.
  99. Lorenz Oken, 1779-1851. A înfățișat în filosofia sa naturală un sistem cuprinzător al tuturor regnurilor naturii. «Manual didactic al sistemului filosofiei naturii», 3 părți. 1809-1811, ediția a doua, 1843.
  100. Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, 1775-1854. «Prima schiță a unui sistem al filosofiei naturii», 1799.
  101. Ochiul este format din lumină, pentru lumină: „Ochiul își datorează existența sa, luminii. Din organele animale auxiliare indiferente, lumina își formează un organ care să devină ca ea, și așa se formează ochiul din lumină și pentru lumină, pentru ca lumina lăuntrică să vină în întâmpinarea luminii exterioare”. «Schița unei teorii a culorilor. Introducere». Scrierile de științe naturale ale lui Goethe. Publicat de Rudolf Steiner în Literatura Națională Germană a lui Kürschner, volumul al treilea, 1890, pag. 88.
  102. Dacă ieri am discutat o temă: Conferință publică, Viena, 21 februarie 1907, «Cercetarea suprasensibilului și misiunea ei în prezent». Nu există notițe; vezi conferința cu aceeași temă ținută la Berlin, 11 octombrie 1906, în Cunoașterea suprasensibilului în epoca noastră și semnificația ei pentru viața actuală, GA 55, Dornach 1959.
  103. Hatha-yoga și Raja-yoga: Metodele Hatha-yoga sau Krya-yoga sunt metode predominant exterioare, ca oprirea respirației și poziții corporale speciale. Prin Raja-yoga trebuie să se înțeleagă al șaselea până la al optulea membru al căii sfinte a filosofiei Sankhya: concentrare, meditație, cufundare în Divin.
  104. Soarele răsună după vechea melodie: Faust I, 243.
  105. Răsunător pentru urechi spirituale: Faust II, 4667.
  106. de către un om care a auzit ceva: Vezi nota 83.
  107. Bruno Wille, 1860-1928, scriitor. Membru fondator al alianței Giordano Bruno și al teatrului popular german liber. Compară «Viața mea», pag. 385 ș.u.
  108. Bach: Familia a imigrat în jurul anului 1590 din Ungaria în Turingia. Cel mai vechi muzician este Hans Bach, lucru care poate fi demonstrat. Strănepotul său este marele compozitor Johann Sebastian Bach, 1685-1750. Dintre fiii acestuia: Friedmann, 1710-1784, Phillip Emanuel, „Bach berlinezul”, 1714-1788, Johann Christian, „Bach londonezul”, 1735-1782, renumiți în epocă. Ultimul descendent bărbătesc al familiei a fost capelmaistrul berlinez Wilhelm Friedrich Ernst Bach, 1759-1845.
  109. Bernoulli: Provin din familii expulzate în secolul al XVI-lea din Antwerpen prin prigoana protestantă; printre alții: frații Jakob, 1654-1705 și Johann, 1667-1748, amândoi inițiatori în utilizarea calculului infinitezimal descoperit de Leibnitz. După ei, Nikolaus, 1687-1759 și Daniel, 1700-1782, au fost matematicienii cei mai importanți ai numelui Bernoulli.
  110. Richard Wagner: Compară conferința de la Berlin, 28 martie 1907, «Richard Wagner și mistica» în Cunoașterea suprasensibilului în epoca noastră și semnificația ei pentru viața actuală, GA 55, Dornach 1959; conferințe, Berlin 22 și 29 martie 1906 în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54, Dornach 1966.
  111. Richard Strauß, 1864-1949. Compară: Walter Thomas, «Richard Strauß și contemporanii săi», München-Viena 1964, pag. 46, 72, 75.
  112. «Învingătorul»: Conceput la Zürich, mai 1856, în «și poezii» de Richard Wagner, Leipzig 1911, volumul 11. Wagner scrie despre aceasta din Paris la începutul lunii august 1860 Mathildei Wesendonk: „Numai ipoteza profundă a metempsihozei mi-a putut arăta punctul consolator spre care în final totul se adună spre aceeași culme a mântuirii, după ce viețile diferite care curg separat una lângă alta în timp, s-au atins într-un mod plin de înțelegere în afara timpului. Conform frumoasei ipoteze budiste, puritatea imaculată a lui Lohengrin devine pur și simplu explicabilă din faptul că el este continuarea lui Parsifal – care și-a cucerit puritatea doar prin luptă. Tot așa ar ajunge Elsa până la Lohengrin, în renașterea ei. Deci planul «Învingătorului» meu mi-a apărut drept continuarea definitivă la Lohengrin. Aici, „Savitri” (Elsa) îl ajunge întru totul din urmă pe „Ananda”. Astfel, tragismul îngrozitor al vieții ar fi de găsit doar în existența separată unul de celălalt prin timp și spațiu: deoarece însă timpul și spațiul sunt doar modurile noastre de a vedea, în afară de acestea neavând nici o realitate, ar trebui să poată fi limpede clarvăzătorului desăvârșit că și durerea tragică extremă este doar din greșeala individului: eu cred că așa este! Și în adevărul desăvârșit este vorba în mod absolut doar despre puritate și noblețe, care sunt lipsite de durere în sine”. Richard Wagner către Mathilde Wesendonk. Foi din jurnalul personal și scrisori. 1853-1871; ediția 36, Berlin 1909, pag. 242.
  113. În 1857, el formula marea idee pentru «Parsifal»: „…Se apropia astfel o frumoasă vreme de primăvară; în Vinerea Mare, m-am trezit pentru prima dată în această casă în strălucirea deplină a Soarelui; grădina înverzise, păsările cântau iar eu mă puteam așeza pe acoperișul căsuței, pentru a mă bucura de liniștea ademenitoare de mult timp dorită. Plin de toate acestea, îmi spusei deodată că azi este chiar „Vinerea Mare”, și îmi aminteam cât de plin de semnificație mi se păruse acest avertisment deja odată, în Parsifal al lui Wolfram. De când am fost atunci la Marienbad, când am conceput «Maeștrii cântăreți» și «Lohengrin», nu mă mai ocupasem deloc de acea poezie; acum se apropia de mine conținutul său ideatic într-o formă copleșitoare, și de la gândul Vinerii Mari, am conceput repede o întreagă dramă, pe care am împărțit-o în trei acte, și am schițat-o imediat în grabă cu câteva trăsături de condei”. Richard Wagner, «Viața mea», vol. 3, München 1915, pag. 133 ș.u.
  114. în scrierea sa «Eroism și creștinism»: Richard Wagner, și poezii în 10 volume, publicat de Wolfgang Gother, Leipzig f.a., vol. 10, pag. 75 ș.u.: «Expuneri la „Religie și artă”», 2. «Eroism și creștinism».
  115. Joseph Arthur, conte de Gobineau, 1816-1882, «Eseu asupra inegalității raselor umane», 4 volume, 1853-1855; în limba germană de L. Schemann, 3 volume 1898-1900.
  116. Sângele este un suc cu totul deosebit: Faust I, 1740.
  117. El vorbește chiar despre relația: loc cit. pag. 281.
  118. Richard Wagner spune mai departe: loc. cit. pag. 282.
  119. Wolfram von Eschenbach, în jurul anilor 1170-1220. El interpretează astfel numele eroului din scrierea sa Epopeea V. 140, 16 ș.u.: „de aceea tu să te numești Parsifal. Numele este ‚Cel ce trece prin vale’”, în special după franțuzescul „perce val”.
  120. Referitor la prietenul său, contele de Gobineau, el spune: loc. cit. pag 276 ș.u.
  121. La conferința de la Kassel, 16 ianuarie 1907: Compară Ludwig Kleeberg, «Căi și cuvinte. Amintiri despre Rudolf Steiner, din jurnale personale și scrisori». Ediția a doua, Stuttgart 1961, pag. 134 ș.u.
  122. El a folosit pentru aceasta sunetul de orgă mi bemol major: În introducere la «Aurul Rinului».
  123. sub impresia acelor evenimente naturale copleșitoare: În aprilie 1906, vârful conic al Vezuviului, circa 100 milioane de metri cubi, s-a prăbușit în sine. Masele aruncate din nou prin presiunea aburului au produs o ploaie enormă de cenușă, care a întunecat regiunea zile întregi și a pricinuit pagube grele împreună cu curenți de lavă. Peste 100 de oameni și-au pierdut viața. În 18 aprilie 1906, San Francisco a fost lovit de un cutremur, care împreună cu un incendiu ce a durat mai multe zile, a distrus aproape întreg orașul.
  124. Nikolaus Copernic, 1473-1543. «De revolutionibus orbium coelestium», Nürnberg 1543.
  125. Matthias Jakob Schleiden, 1804-1881. «Contribuție la filogeneză», în «Arhivă pentru anatomie, psihologie și medicină științifică», seria 5, 1838.
  126. G. N. Chakravarti, Prof. Dr., a vorbit în 1893 la Congresul mondial al religiilor, în Chicago, despre hinduism, și în aceeași perioadă a vorbit ca teosof despre teosofie, la Congresul teosofic.
  127. Helena Petrovna Blavatschy, 1831-1891. A întemeiat împreună cu Henry Steel Olcott, în New York, Societatea Teosofică. «Isis dezvăluită», Boston 1877.
  128. Ca-n ziua: «Cuvinte primordiale. Orfice».
  129. Omul este animalul care imită cel mai bine: Aristotel, «Despre arta poetică», cap. 4.
  130. Cartesius, René Descartes, 1596-1650. Întemeietorul concepției mecaniciste despre lume. Potrivit lui Descartes, nu numai obiectele fizicii și astronomiei cad sub incidența legilor mecanice de bază, ci și fiziologia și psihologia, cu excepția „substanței gânditoare”. Opere filosofice, tradus de Buchenen, 1907-1922.
  131. în concepția sa despre metamorfoza animalelor: Vezi Scrierile lui Goethe despre științele naturii, publicat de Rudolf Steiner, primul volum, ediția a doua, Stuttgart-Berlin-Leipzig f.a. (1921), Conferințe despre primele trei capitole ale schiței unei introduceri generale în anatomia comparată, plecând de la osteolgie, 1976, pag. 332.

AcasăLucrări OnlineIndex GA97PrecedentaUrmătoarea