Astăzi vrem să vorbim amănunțit despre legea karmei omului. Dumneavoastră știți că aceasta acționează neîntrerupt prin viețile individuale ale oamenilor. Orice discuție precisă a acestei legi este, firește, întotdeauna incompletă, întrucât ocultistul nu trebuie să vorbească despre cazuri născocite, ci despre experiențe de viață care au fost făcute în acest domeniu și despre care el știe într-adevăr în mod sigur, de exemplu prin observarea unui om care a fost așa și așa și ale cărui diverse vieți le urmărește ocultistul. Noi întrebăm așadar: Cum se realizează destinul vieții, cum se stabilește situația pe care o are omul în viață, cum se realizează caracterul său, înclinațiile sale, deprinderile sale ș.a.m.d.? Unul se naște cu un caracter violent, furios, altul se naște ca om îngăduitor, liniștit. Unul are parte de un destin bun, altul se află într-o luptă neîncetată, sărăcia și îngrijorarea îl însoțesc.
Înainte de toate, noi trebuie să ținem seama de trupurile diferite ale omului și să ne întrebăm cum acționează în om cauzele karmice în cele trei trupuri: cel fizic, cel eteric și cel astral. Mai întâi privim trupul fizic și ce se petrece prin intermediul lui. El este, înainte de toate, factorul prin care sunt realizate faptele noastre în lume, căci ceea ce facem noi are loc prin mișcările pe care le face trupul nostru fizic. De această comportare a noastră depinde destinul nostru exterior în următoarea încarnare. Dacă ne naștem săraci sau bogați, într-un loc sau altul, într-o ambianță sau alta, acest lucru este rezultatul faptelor trupului nostru fizic din viața anterioară. Dacă săvârșim fapte rele, atunci ne naștem într-o ambianță rea, faptele bune ne determină o ambianță bună. Aceasta este prima lege.
Acum vine a doua lege. Ajungem cel mai ușor la înțelegerea ei dacă ne transpunem în propria noastră copilărie. Cu toții vom găsi că de atunci ne-am însușit multe noțiuni și reprezentări noi, și că am învățat multe. De exemplu, noi, cei care am ajuns la știința spirituală, ne-am însușit numai prin aceasta deja multe concepte noi. Căci ce nu învățăm noi prin ea, și ce bogăție de idei ne dă ea! Conținutul a ceea ce învățăm și a ceea ce ne însușim în viața noastră de gânduri își are sediul în trupul astral. Prin aceasta iau naștere transformări ale acestuia, și fiindcă este relativ cel mai rarefiat și mai subtil dintre trupurile pe care le are omul, el reacționează și cel mai rapid la orice influență. Dar din copilărie nu ne-am schimbat doar noțiunile și reprezentările, ci și temperamentul, înclinațiile noastre, deprinderile noastre și caracterul nostru au devenit altfel. Ne amintim că aceste ultime însușiri menționate sunt formate la copil prin influența asupra trupului eteric.
Prin faptul că trupul eteric este un corp mult mai dens decât trupul astral, aceste deprinderi se mențin mult mai bine și mult mai îndelungat, iar în caz că nu se acționează în mod conștient asupra lor, se mențin aproape toată viața. Reprezentările și conceptele pe care ni le însușim și care determină schimbări în trupul astral îl transformă cu pași gigantici, în comparație cu însușirile de caracter care se schimbă lent, care transformă treptat și trupul eteric. Putem compara acest lucru cu cele două indicatoare ale ceasului, cel mare și cel mic: Indicatorul lung se deplasează rapid, cel scurt se deplasează mai lent. Așa este și cu schimbările rapide ale trupului astral, și cu schimbările mai lente ale trupului eteric.
În cazul corpului fizic, care este cel mai grosier, schimbările se desfășoară și mai lent, el este cel ce lucrează cel mai lent. Vom auzi însă în serile următoare faptul că cel ce urmează a fi inițiat învață să lucreze cu viteză sporită la trupul său astral și la trupul său eteric, și în cele din urmă chiar la trupul său fizic. Da, el va ajunge cândva, în final, atât de departe încât să-și poată schimba pulsul. Acum, desigur, nu suntem așa departe, și ceea ce învățăm în această viață va provoca abia în viața următoare schimbările corespunzătoare. Schimbarea de care are parte trupul astral în această viață apare în trupul eteric în următoarea încarnare prin faptul că ea acționează în mod plăsmuitor asupra lui. Faptele bune dau înclinația către fapte bune în viața următoare. Trebuie să ne pregătim acum obiceiurile pentru ca ele să aibă efect în viața următoare. Dacă cineva vrea să se nască în viața viitoare cu o memorie bună, atunci el trebuie să se străduiască să-și amintească totul, pe cât posibil, și să-și reamintească tot ceea ce viețuiește. El trebuie să gândească seara ce a făcut în ziua respectivă, și apoi mai departe, ce a făcut în ziua precedentă, în urmă cu o lună, anul trecut, ce a făcut și a viețuit el în anii care au trecut. Așa se formează memoria. Oamenii dare doar gonesc neatenți prin lume, se vor naște cu înclinații care fac imposibil ca ceva ce li se întâmplă să le dea de gândit. Firește că cineva poate fi constrâns să gonească, dar eu mă refeream, prin cele spuse înainte, doar la privirea superficială asupra a tot ceea ce viețuiește un om.
Cu toții cunoaștem temperamentele. Colericul, cu voința sa care acționează puternic și cu imboldul de a face foarte multe, care se arată deja în cazul copilului, vrea să domine și să dea tonul printre colegii săi. El este curajos, îndrăzneț, dornic de fapte mari. Napoleon, Cezar, Hanibal au fost naturi colerice. Copilul melancolic, dimpotrivă, se izolează, este suspicios, ar dori cel mai mult să-și țină încuiate lucrurile și privește în urma colegilor săi, când ei pleacă, să vadă dacă nu au luat nimic cu ei. El se preocupă mult cu sine însuși. Este omul contemplării, și nu al faptei. Copilul flegmatic nu manifestă un interes deosebit pentru ceva. El investighează într-un anumit fel totul, dar nimic nu face o impresie puternică asupra sufletului său. El visează mult, este inactiv și caută desfătarea simțurilor. Temperamentul sanguin manifestă într-adevăr interes pentru toate, dar acest interes nu durează, ci se evaporă curând. Totuși oamenii nu se pot împărți total în diferitele temperamente. În fiecare este reprezentat de obicei doar un singur temperament ca nuanță fundamentală, dar și celelalte sunt implicate. Aceste patru temperamente se exprimă în trupul eteric drept patru naturi diferite, iar în trupul astral sunt de recunoscut drept patru nuanțe fundamentale. Temperamentul melancolic va ieși în evidență în următoarea încarnare, când cineva are înclinația de a trăi în cercul cel mai restrâns și mai liniștit, și de a se preocupa doar de sine însuși. În schimb altul, care se întâlnește cu multe lucruri, care a căutat temeiul lor și a parcurs viețuiri multe și grele, se va naște drept coleric. Cine a avut o viață plăcută, fără multă luptă și osteneală, va deveni sanguin sau flegmatic în viața următoare. Ceea ce se petrece cu trupul astral în această viață, trece karmic ca esență fundamentală, în următoarea viață, asupra corpului eteric.
În școlile de inițiere se lucrează așadar, în mod conștient, potrivit acestei cunoașteri, la diferitele corpuri, și anume înainte mai mult decât astăzi. Acest lucru este în legătură cu evoluția ciclică. Astăzi învățătura secretă are un cu totul alt mod de predare decât în urmă cu cinci mii de ani. Pe atunci trebuia să se lucreze pe grupe de oameni. Se lucra în mod conștient la aceea că întregi categorii de oameni se puteau armoniza în următoarea viață. În India întreaga populație a fost împărțită în patru caste și s-a lucrat asupra lor astfel încât oamenii se potriveau în următoarea viață într-o anumită castă. Instruirea oamenilor era organizată sistematic, pentru a da, timp de milenii, o formă exterioară concepției despre lume. Tocmai asta dădea conducătorilor oculți marea lor putere. Acum acest lucru a devenit complet altfel. Dezvoltarea progresivă a omului îl desprinde din aceste grupe, din aceste caste, el nu mai poate fi educat oarecum „en gros”. Omul va deveni și va trebui să devină tot mai individualizat.
Cum acționează așadar omul în privința vieții următoare, asupra trupului său eteric? Toate înclinațiile și deprinderile trupului eteric actual dau în viața următoare predispoziția către sănătate sau boală. Din ceea ce se dezvoltă acum lent în trupul eteric drept anumite deprinderi, atât bune cât și rele, se cristalizează treptat caracterul bun sau rău al unui om în viața următoare. De exemplu, un om caută să-și cultive hărnicia, sau un altul lucrează la a renunța la mânie. Un altul se obișnuiește cu băutura, prin care voința sa devine slabă. Altul devine leneș, și așa mai departe. Ceea ce este așadar depus în trupul eteric într-o viață, capătă expresie în următoarea în trupul fizic. O obișnuință rea în viața anterioară este o cauză pentru boală în următoarea, o obișnuință bună este, firește, o cauză pentru sănătate. O anumită patimă ne aduce o anumită boală pentru viața următoare. Am putea vedea cum predispoziția unui om pentru boli infecțioase este dobândită în acest mod. Știm bine că cineva poate merge la toți oamenii bolnavi, în toate locurile unde domnesc epidemii sau boli contagioase, fără ca să fie în pericol să primească aceste boli. Altul le capătă oarecum pe stradă și se molipsește imediat. Depinde numai de predispoziția lui, dacă se molipsește sau nu. Astfel, inițiații știu foarte precis că predispoziția care duce la boli infecțioase se bazează pe un simț de câștig egoist în viața trecută, care gândește în mod egoist să adune bogății pentru sine. Cine vrea să fie bogat într-o viață, își dăunează pentru încarnarea următoare. Acest imbold egoist după câștig și bogăție este o însușire a trupului eteric, care iese în evidență în viața următoare ca predispoziție către boli infecțioase.
Dacă cineva vrea să se informeze cu privire la sănătate și boală, atunci trebuie să reflecteze, desigur, că în acest caz conlucrează multe lucruri. Cauzele unei boli nu trebuie găsite doar în karma individuală. Cu privire la boli, există și o karmă a poporului. Un exemplu poate arăta acest lucru. Acest caz se referă la anumite împrejurări ale sănătății raselor și popoarelor. Toți cunoaștem migrația popoarelor și istoria lor. Știm că pe atunci, din est au venit încoace spre Europa diverse seminții, hunii, mongolii. Ele s-au revărsat încoace asupra teritoriului și s-au ciocnit cu germanii. Acești huni, ca rasă mongolă, erau urmași întârziați ai atlanteenilor – de aici și numele Attila sau Atli – erau ceea ce rămăsese din această mare rasă. În timp ce germanii, perșii, indienii reprezentau rasele avansate, mongolii, care au rămas pe loc la o anumită treaptă atlanteană, se aflau pe cale de pieire. În timp ce curentul important al omenirii se dezvoltă înainte, astfel de rase izolate de popoare rămân în urmă și se dezmembrează. Trupurile astrale ale acestor rase întârziate poartă astfel în sine substanță astrală în descompunere. Firește că astfel de corpuri astrale au venit spre noi în număr mare. Europenii au fost cuprinși de frică și groază din cauza acestor mulțimi care năvăleau, și prin această frică și groază pe care o simțeau ei, substanțele astrale în descompunere s-au dezvoltat și mai bine, întrucât frica și groaza sunt însușiri ale trupului astral, care acționează favorabil asupra dezvoltării acestor influențe nocive. Trupurile astral europene au fost infectate, iar această infecție se manifesta în generațiile de mai târziu drept lepră, acea boală îngrozitoare care pricinuia devastări în Evul Mediu. Aceasta a fost consecința fizică a influenței trupurilor astrale mongole asupra celor europene, iar curentul director care își revarsă oarecum această influență în trupurile europene, a fost teama și groaza care îi umplea pe germani înaintea cetelor năvălitoare care le copleșeau țara. Se vede aici cum bolile iau ființă în karma poporului, și cum se transmit acestea ereditar, din generație în generație. Predecesorii au viețuit spiritual boala, iar ea a trecut fizic asupra generațiilor ulterioare. În acest sens, și nu în altul, trebuie înțeles versetul biblic: „Pentru păcatele părinților eu pedepsesc pe copii până la a treia și a patra generație”. Noi putem considera aceasta întru totul textual. Aici este vorba despre o astfel de karmă a poporului.
În general documentele religioase sunt luate mult prea puțin textual. În primul rând există oameni naivi, așa cum este de exemplu astăzi, adesea, lumea la țară. Acolo oamenii iau versetele biblice textual. Apoi omul devine inteligent și, prin aceasta, negativist. El aruncă peste bord tot ce este tradițional; aceasta este a doua treaptă. Drept a treia treaptă vin liber-cugetătorii, care vor să vadă totul doar ca un simbol. Aici ne putem referi la Bruno Wille [Nota 107], ca exemplu. Însă depinde mult cât de inteligent este un astfel de interpret, căci unul află un simbol și mai bun ca altul, și crede că trebuie să-l vestească drept singurul corect din lume. În aceste cazuri însă multe se presupun, și nu numai se explică. Există însă și treapta a patra: știința spirituală. Ea ne învață să înțelegem și să interpretăm din nou în mod textual documentele religioase. În cele din urmă omul devine discipol esoteric, după ce mai întâi el a fost om naiv, apoi liber-cugetător și simbolist.
La considerația noastră privind karma bolii, atât în particular cât și în întreaga seminție, noi am văzut că ceea ce a fost pregătit mai înainte, în mod spiritual, se pune în valoare din nou în corpul fizic. De aceea, dacă ne îngrijim de o bună educație și de bune deprinderi ale omenirii, atunci vom favoriza și sănătatea prin aceste lucruri! Prin înclinații bune este favorizat nu numai elementul moral, ci și sănătatea în mod real, fiindcă o deprindere rea produce o boală pentru viața următoare. Nervozitatea, această formă de boală atât de răspândită astăzi, este consecința unei anumite stări de spirit dintr-o perioadă anterioară. Ea n-ar fi apărut niciodată dacă n-ar fi devenit dominantă concepția materialistă despre lume, cu deprinderile ei de gândire. Dacă această direcție spirituală ar persista, atunci ea ar acționa devastator asupra sănătății populației și omenirea ar ajunge în pragul nebuniei. Copiii s-ar naște deja tremurând din cauza nervozității, și ar fi de temut chiar o epidemie de nebunie datorită materialismului ce se extinde, iar oamenii ar avea o senzație de durere chinuitoare la fiecare sentiment. Aceasta este influența îngrozitoare a materialismului, că el se va exprima fizic, după ce a infectat spiritele.
Această imagine a lumii viitorului a fost astfel adevăratul motiv pentru care conducătorii oculți ai omenirii s-au văzut în situația de a lăsa să se reverse în lume ceva din bogăția adevărurilor spirituale. Căci numai printr-o concepție spirituală despre lume care, separată de îngrădirile materialismului, privește înspre cele mai înalte curente de viață ale omenirii și le lasă să curgă în sine, numai prin ea poate fi redată generațiilor viitoare o bună predispoziție pentru sănătate. Motivele pentru care este răspândită astăzi concepția noastră spiritual-științifică despre lume, merg mult mai adânc decât gândește câte unul, iar în ea și prin ea poate fiecare colabora la rândul său la această însănătoșire a oamenilor. Cuvântul „nervos” avea mai înainte o cu totul altă semnificație decât astăzi. El însemna: Tărie musculară, a avea nervi tari ca frânghia. Se vede și din această schimbare a sensului cuvântului că a apărut în lume ceva cu totul nou.
Vrem să ne ocupăm acum cu întrebarea: Cum este cu ereditatea individuală la copil, atât din punct de vedere spiritual cât și fizic, și cum este cu karma? Știm că sunt moștenite atât însușiri cât și asemănări din partea tatălui, mamei, unchiului, mătușii, bunicilor. Un copil seamănă cu tatăl său, altul cu mama sa. Talentul muzical de exemplu se poate moșteni de-a lungul generațiilor. În familia Bach [Nota 108] au existat aproximativ douăzeci și opt de muzicieni în decurs de două sute cincizeci de ani, chiar dacă numai unul foarte celebru printre aceștia, iar în familia de matematicieni Bernoulli [Nota 109], opt matematicieni importanți. Există multe exemple unde ereditatea joacă un mare rol. Însă noi trebuie să înțelegem în adevăratul sens importanța karmei și a reîncarnării, și atunci înțelegem în mod corect ereditatea, căci teoria eredității din știința materialistă este doar parțial adevărată, și multe sunt văzute deformat în cadrul ei. În cazul muzicianului deosebit, de exemplu, talentul muzical nu se află doar în suflet. Talentul singur nu ar putea avea efect dacă acest suflet nu s-ar putea întrupa într-un corp care este prevăzut cu o ureche construită în mod muzical. Ceea ce există astfel în mod fizic într-o familie de muzicieni, aceste organe auditive bune și fine, se moștenesc de la părinți la copii, iar un germen uman care vine din Devachan și se îndreaptă spre o nouă întrupare se va simți atras către o astfel de familie în care sufletul muzical se poate manifesta prin organe muzicale bine formate. Așa cum polul atrage acul busolei, tot așa se naște un astfel de copil într-o familie unde predispozițiile sale personale întâlnesc cele mai bune condiții fizice preliminare. Totul se potrivește perfect.
Un germen uman astral este condus către o familie care i se potrivește din punct de vedere fizic. Proverbul banal: Omul trebuie să fie prudent în alegerea părinților săi, nu este totuși chiar atât de absurd pe cât pare. Nu copilul seamănă cu părinții săi, ci el este născut de acei părinți care îi sunt cei mai asemănători lui, pe care el îi iubește deja mai înainte. Deja înainte de naștere există cea mai profundă simpatie, copilul se simte deja atras de către mamă. Iubirea mamei este iubire secundară, ea este răspunsul la iubirea copilului, existentă deja mai înainte.
Conceptele noastre se lărgesc în mod semnificativ prin aceste cercetări, iar eu sper că vă pot clarifica încă multe lucruri în decursul conferințelor ulterioare. Cu cât avansăm mai mult, cu atât pătrundem mai mult în toate aceste probleme. Mai întâi sunt multe lucruri neclare, apoi se desprinde un văl după altul și în mod progresiv vom câștiga după câtva timp o privire de ansamblu tot mai profundă. Iar din această experiență de viață învățăm să ne spunem că vrem să așteptăm în liniște până vine timpul când putem înțelege și restul, care ne este acum încă învăluit. Avansează cel mai mult cel care așteaptă cu răbdare, până poate primi în sine ceea ce este superior.
