Este foarte ușor de înțeles ca discipolul științei spirituale, sub impresia acelor evenimente naturale copleșitoare ale erupției Vezuviului și ale cutremurului din America [Nota 123], să ridice întrebarea despre relația, pe de o parte, cu procesul de evoluție cosmică, iar pe de altă parte, cu karma umană. Și de fapt este nemaipomenit de interesant să cercetăm și să lămurim aceste evenimente recente, din punctul de vedere al ocultismului. Pentru a putea face aceasta, este necesar ca ocultistul să nu fie instruit doar în sens clarvăzător obișnuit, ci este necesar ca el să fi parcurs inițierea de gradul doi. În cercurile ocultiștilor este o realitate cunoscută faptul că acest interior al Pământului se sustrage privirii clarvăzătorului obișnuit. Este relativ ușor a fi clarvăzător conștient pe plan astral, devachanic. Dar pentru a putea cerceta interiorul Pământului, este necesar un alt gen de inițiere. Mai întâi îngăduiți-mi să vă arăt faptul că omul actual a reușit să pătrundă doar până la o adâncime foarte mică în scoarța Pământului. El a atins cu greu adâncimea de două mii de metri. Tot ceea ce urmează dedesubt se sustrage capacității sale de cunoaștere. Și el ar fi efectiv extrem de surprins, sau chiar năucit, dacă ar reuși să facă experiențe detaliate asupra straturilor aflate în adâncimea Pământului nostru. Pe el l-ar năuci aceasta, fiindcă ar găsi lucruri care ar semăna doar foarte vag cu cele de pe suprafața Pământului. Pentru cele mai multe lucruri de acolo, lui i-ar lipsi cuvintele, căci de fapt stările materiei din interiorul Pământului sunt cu totul diferite de cele cunoscute de noi aici sus. El ar fi extrem de uimit dacă ar vedea că acel metal, care corespunde argintului nostru, se află acolo jos fluid ca mercurul. Tot așa este cu celelalte metale și minerale.
Pământul se împarte astfel în șapte straturi diferite, iar cercetarea acestor șapte straturi corespunde în mod gradat celor șapte trepte diferite ale inițierii creștine. Ele sunt: în primul rând „Spălarea picioarelor”, în al doilea rând „Biciuirea”, în al treilea rând „Încoronarea cu spini”, în al patrulea rând „Purtarea crucii”, în al cincilea rând „Crucificarea”, în al șaselea rând „Moartea mistică”, în al șaptelea rând „Învierea”.
Așadar un om care a trecut de prima inițiere este capabil să pătrundă în mod clarvăzător primul strat, urmând să-l cerceteze pe cel de-al doilea, și așa mai departe.
Pământul se împarte astfel mai întâi în șapte straturi. Stratul cel mai exterior, cel pe care trăim noi, este numit în limbajul inițiaților, Pământul mineral. Această denumire și următoarele provin dintr-o mare școală de ocultiști. Aceleași denumiri le aveau și misticii medievali, rosicrucienii și așa mai departe.
Acest Pământ mineral conține toate mineralele cunoscute nouă. Stratul lui este relativ extrem de subțire. Erupțiile vulcanice depun mărturie pentru permeabilitatea lui, din straturile aflate mai adânc.
După acest Pământ mineral urmează așa-numitul Pământ moale. El se numește așa fiindcă procesul de întărire din el nu este încă așa de avansat ca în cel mineral. El manifestă mai departe o însușire extrem de remarcabilă. El are un fel de simțire. Dacă cineva îl atinge, manifestă simptome de sentiment ca percepția conștientă atenuată a anumitor specii de plante.
Următorul strat este numit Pământul de abur. La fel ca aburul produs într-un cazan cu apă, tot așa manifestă acest strat o expresie a voinței. Lui îi este proprie o forță imensă de expansiune, și numai cu efort reușește stratul mineral să-l închidă ferm.
Al patrulea strat este numit Pământul formei sau Pământul de apă. La el este remarcabil faptul că posedă în negativ toate formele pe care le avem pe stratul mineral. Un cristal de stâncă, de exemplu, ar avea în el forma unui matrițe de aici de sus.
Al cincilea strat este numit Pământul fructifer. Dacă el ar putea ajunge în spațiu liber, atunci am observa, la o bucată de pământ fructifer, cum ar lua ființă și ar dispărea neîncetat din el forme peste forme. El are oarecum suflet, capacitățile unui suflet care luptă pentru formă.
Drept al șaselea strat urmează Pământul de foc, un strat foarte remarcabil, așa cum vom vedea mai departe. El are capacitatea, așa-zicând, de a simți plăcere și durere, și se găsește într-o stare asemănătoare cu omul care oscilează între „a chiui de bucurie” și „a fi întristat de moarte”. Patimile omului exercită o influență imensă asupra lui, astfel încât o dată cu creșterea patimilor umane, se dezvoltă și neliniștea lui.
Al șaptelea strat se numește oglinda Pământului, tocmai fiindcă în această regiune se reflectă toate lucrurile care au loc aici, pe cel mai exterior strat. Numai că trebuie să ne reprezentăm puțin altfel desfășurarea lucrurilor. Tot ceea ce este aici pasiv, este acolo activ, și invers. Prin urmare, dacă aici deasupra am lovi un metal ca să răsune, atunci metalul ar da acolo dedesubt un sunet de la sine.
După aceste straturi urmează încă două, care sunt de o natură cu totul aparte. Al optulea strat a fost numit de școala lui Pitagora Sfera numerelor, și anume din cauza unei particularități pe care o vom cunoaște îndată. Școlile noastre oculte o numesc Risipitorul. Dacă am putea îndrepta o floare aproximativ în direcția acestui strat, astfel încât am încerca să privim stratul oarecum prin floare, atunci am putea vedea această floare multiplicată la infinit. Dacă am încerca în schimb acest experiment cu o piatră, atunci nu ar avea loc nici o multiplicare. Doar forma vie a naturii sau creația artistică cu sens sunt potrivite pentru acest experiment. Această regiune este de altfel sediul întregii dizarmonii, a tot ceea ce este imoral, a întregii discordii. Totul năzuiește acolo spre dezbinare. Această regiune este opusul iubirii. Dacă un magician care practică magia neagră izbutește să ajungă până la ea – și acest lucru se află în puterea lui – atunci răul se fortifică foarte mult în el. Moralul corespunzător al omului are o influență imensă asupra acestei sfere. Dacă omul reușește tot mai mult să înlăture imoralul și să lase moralul să intre la locul lui, atunci și această zonă se va liniști din ce în ce mai mult. Atunci are loc de asemenea din partea ei o reacție asupra moralului omului.
Al nouălea și ultimul strat este, ca să spunem așa, domiciliul Spiritului planetei. Acest strat manifestă două aspecte specifice. El s-ar putea compara cu un om, căci are un organ care seamănă cu un crier. Un alt organ seamănă cu o inimă. Și Spiritul planetei este supus schimbărilor care se află în strânsă legătură cu evoluția oamenilor.
Acum să ne întoarcem la Pământul de foc. Așa cum s-a menționat, el manifestă însușirea sentimentului de plăcere și a sentimentului de durere, iar patimile oamenilor își exercită o influență puternică asupra lui, astfel încât în timp ce oamenii dezvoltă patimi mari, ajunge într-o neliniște și o agitație cu atât mai mare. Prin urmare, el exercită o presiune și mai puternică asupra Pământului fructifer aflat deasupra lui. Iar din acest strat pleacă de fapt canale ramificate spre toate straturile aflate deasupra. În Pământul mineral se află, desigur la adâncimi considerabile, peșteri mari. În acestea duc canale care vin din Pământul fructifer și presează în ele mase enorme, care apoi la rândul lor provoacă cutremure sau caută ieșirea în puțul unui vulcan. Iar aceste cauze trebuie de asemenea atribuite catastrofelor recente.
Lemurienii, deci a treia mare rasă-rădăcină, trăiau încă pe Pământul moale. Procesul de întărire nu avusese pe atunci încă așa departe, sus, la crusta cea mai exterioară, și existau foarte puține regiuni întărite care pluteau oarecum ca niște insule pe acest strat moale. Drept ultime vestigii și dovezi ale Pământului moale trebuie să privim multele insule mici din Oceanul Pacific, care se ridică la suprafața oceanului și după câtva timp se cufundă iarăși. Lemurienii, care au dezvoltat patimi enorme, cu cât progresau mai departe în evoluția lor și se dedau viciilor, au exercitat o astfel de influență asupra Pământului de foc, încât acesta, ca să spunem așa, a devenit rebel, a ajuns la suprafață cu o forță colosală și a distrus rasa.
Vedem așadar că lemurienii trebuie să-și atribuie lor înșiși declinul. Pentru ocultist acest fapt dă ocazia la considerația că, dacă el lucrează la propria perfecționare, nu accelerează numai procesul de evoluție al epocii sale, ci poate acționa considerabil și asupra evoluției Pământului. Din aceasta să rezulte pentru el un sentiment de răspundere în două direcții, și să-l stimuleze pentru munca mai departe cu sine însuși.
Să ne îndreptăm acum privirea spre încă două realități oculte extrem de importante, care se află în legătură cu aceste evenimente naturale. Ne aducem în fața privirii karma acelora care au murit în aceste catastrofe. Este ușor de înțeles, desigur, că omul se miră de karma îngrozitoare care lovește cu acest prilej nenumărați oameni. Dar permiteți-mi să vă spun ce s-a observat, din punct de vedere ocult, faptul că toate acele suflete care au murit într-o astfel de catastrofă devin cei mai buni spiritualiști în următoarea încarnare. Moartea violentă pe care și-au găsit-o într-o clipă, a fost oarecum ultimul șoc pentru a se dezbăra definitiv de cătușele materialismului.
Iar cealaltă constatare, care s-a făcut din punct de vedere ocult, este aceea că toți cei care sunt născuți în apropierea timpului acestor erupții vulcanice devin materialiști în viață. Acest lucru este cu totul explicabil. În perioada în care ei caută reîntruparea cu toată puterea, asupra lor acționează elementul neliniștit al Pământului de foc, conferindu-le patimi materialiste. Este indiferent dacă sufletul se naște aici, în timp ce, de exemplu, erupția vulcanică are loc în America. Separarea spațială nu contează în acest caz. Astfel, s-au născut mulți cititori și autori de scrieri materialiste în jurul anului 1822, pe vremea când Vezuviul a erupt din nou, după mult timp de inactivitate. O indicație privind spiritualitatea Evului Mediu o formează realitatea că Vezuviul a rămas liniștit vreme de șase sute de ani. De atunci, erupțiile urmează la intervale mai scurte de timp. Acum are loc în general o evoluție accelerată. Perioada dintre Carol cel Mare și Frederic cel Mare corespunde perioadei secolului al XIX-lea. Aceasta trebuie înțeleasă în sensul că toate evenimentele din perioada lungă caracterizată corespund, în privința numărului și importanței, evoluției din perioada de o sută de ani. Noi ne vom dezvolta și mai rapid în viitorul apropiat.
