Nu este întâmplător faptul că există o Mișcare teosofică. Ea este legată de întreaga evoluție a secolului al XIX-lea, cu extinderea materialismului, care a fost decisivă în decurs de patruzeci de ani – aproximativ, de asemenea ceva înainte și după aceea. Materialismul a fost pregătit deja în ultimele patru secole. Pentru a înțelege aceasta, trebuie să ne transpunem o dată în urmă până în secolele al V-lea și al VI-lea. Noi ne facem o reprezentare cu totul falsă despre stările spirituale din acele vremuri. Este cea mai mare greșeală să presupunem că omul gândea pe atunci la fel ca astăzi. De exemplu, despre stele, încă în secolele XIII, XIV, XV, omul avea o cu totul altă reprezentare. Acum el vede la ele doar ceea ce este material. În Evul Mediu vedea în fiecare stea un spirit. Nu numai pentru cei simpli, ci și pentru cei cultivați, steaua era expresia unui spirit. Astfel, întreg spațiul ceresc era spiritualizat. Este o mare diferență dacă omul presupune că în Univers există doar corpuri, sau și spiritual. Omul de atunci se simțea complet în siguranță într-un spațiu cosmic spiritual. Dar nu trebuie să tânjim după această concepție medievală.
Copernic [Nota 124] a cucerit spațiul ceresc pentru o concepție materialistă. Cercetarea lumii fizice a urcat la punctul culminant. Schleiden [Nota 125] și alții au descoperit celula. Căile ferate și alte lucruri asemănătoare au favorizat materialismul. Atunci, marii conducători ai omenirii s-au întrebat: Ce este de făcut? În ce mod trebuie prezentat oamenilor faptul că există viață spirituală? Mai exista doar simțul pentru cele materiale. Se spunea: Dacă există spirit, atunci el trebuie să se dovedească de asemenea drept spirit. Așa a fost întreprins în realitate un experiment prin spiritismul care a dat atunci năvală. Deoarece se încearcă mereu din partea inițiaților să se dea oamenilor învățătură într-un mod inteligibil, s-a năzuit să se aducă manifestări, revelații din lumea cealaltă.
Trebuie să privim mai întâi destinul omului după moarte. Când omul doarme, trupurile fizic și eteric sunt unite, iar trupul astral plutește deasupra trupului fizic. Când omul moare, nu se separă doar trupul astral de trupul fizic, ci trupul astral și trupul eteric pleacă împreună, iar corpul fizic rămâne pe loc. Trupul astral și trupul eteric rămân unite încă un timp scurt, are loc o retrospectivă a vieții care durează două până la trei zile. Apoi se separă și ele, trupul eteric se dizolvă ca putere de viață în puterea de viață universală, iar trupul astral ajunge în starea pe care o numim kamaloka. El este destrupat, dar mai are deprinderile și înclinațiile trupului fizic. Iată un caz lămuritor: Gurmandul are încă poftele sale. Aceasta este o însușire sufletească, o poftă. El nu mai are cerul gurii, dar pofta cerului gurii îi rămâne drept senzație de sete arzătoare. În kamaloka are loc dezobișnuirea, căci pofta se distruge în final, și apoi este depus și trupul astral în măsura în care el este purtătorul poftei.
Există o posibilitate de a galvaniza astfel de cadavre astrale depuse, de a le chema în lumea senzorială. Pentru aceasta, un medium își pune la dispoziție trupul său eteric. Cu ajutorul lui se realizează așa-numitele materializări. A fost metoda de a arăta omenirii materialiste ce rămâne după moarte, iar inițiații speraseră să convingă oamenii prin aceasta.
Dar aici se manifestă două neajunsuri. În primul rând, cei care au fost convinși prin intermediul spiritismului, nu au devenit mai buni din punct de vedere moral prin această concepție, ci au rămas fără elevare morală. În al doilea rând, acest fel de concepție sau dovadă, s-a arătat drept defavorabilă – după moarte. Căci pentru aceia care au avut-o, starea în kamaloka nu a devenit mai ușoară, ci mai grea. În plus față de celelalte, ei au adus cu sine în special și dorința de a vedea spiritualul satisfăcut în mod material, prin simțuri, fiindcă o astfel de concepție apare drept însușire în kamaloka. A fost o greutate copleșitoare, care se așază ca plumbul asupra morților. Acesta a fost motivul pentru care inițiații și-au spus: Așa nu mai merge. Deci inițiații au greșit – se va obiecta aici. Dar și inițiații trebuie să acumuleze experiențe de viață și să le verifice. Atunci s-a decis aproape în unanimitate în marea societate a ocultiștilor, după ce s-a dovedit necorespunzător acest mijloc exterior, de a apuca o altă cale, una lăuntrică, calea teosofică. Ce își propune aceasta? Ea vrea să învețe să cunoască ceea ce trăiește ca spirit în însuși omul. Acest spirit este țelul. Dar spiritul poate fi cunoscut numai dacă ne dăruim lui în mod nepărtinitor. Trebuie să înțelegem ceea ce este comun întregii omeniri.
Drept manifestare paralelă a materialismului, s-a dezvoltat egoismul. Iată doar un exemplu: În cazul agențiilor de turism există o condiție deosebită de participare: Toate problemele religioase sunt excluse ca subiect de conversație. Ne temem de egoismul părerilor, căci unde sunt împreună șapte oameni, se pot afla șapte păreri. Se așază astfel părerile deasupra iubirii generale de oameni. Dar fraternitatea începe abia atunci când iubirea de oameni se află deasupra părerilor.
Teosofia este aici pentru a căuta adevărul unic în acordul părerilor. Oamenii trebuie să devină din nou toleranți, nu numai până în personalitate, ci până în individualitate. A fi tolerant nu înseamnă numai a fi îngăduitor, a lăsa pe alții în voia lor, ci înseamnă aici a se deschide pentru a înțelege specificul lor. Teosofia nu trebuie să fie o dogmă, ci expresia iubirii. Trebuie să-i ajutăm pe frații oameni, deci iubirea trebuie să stea deasupra părerilor, și asta aduce spiritul unității în evoluția omului. Acesta este aspectul practic ce trebuie dezvoltat în Mișcarea teosofică.
Ce metodă de instruire trebuie să alegem în locul instruirii yoga?
Nu trebuie să confundăm ocultismul cu teosofia. Teosofia caută să răspândească învățătura despre înțelepciunea profundă. Ea nu există, în sine, pentru a conduce oamenii la clarvedere. Totuși ea duce de asemenea la o astfel de formare.
Există instruiri oculte. Unii cred că ar trebui să le caute în India. Aceasta este o mare eroare. Și în Europa au loc astfel de instruiri. Cel care își caută maestrul spiritual sau guru, îl găsește în lume. Teosofii procedează nejust, căutând doar în India. Marele hindus Chakravarti [Nota 126] spunea la Congresul din Chicago aceste cuvinte deosebite: „Și poporul meu a decăzut din înțelegerea spirituală a lumii, iar teosofia ne-a ajutat să ne ridicăm din nou”.
De altfel doamna Blavatschi [Nota 127] nu ne-a adus doar concepții indiene, așa cum presupun mulți. Călăuza ei a fost mai întâi un european, apoi un egiptean; pe atunci ea a scris «Isis dezvăluită».
Nu avem voie să credem că trebuie să fie aceeași instruire pentru toți. Organismul hindus este astfel încât trupul eteric poate fi scos mult mai ușor în afară. El se află pe o altă treaptă. El se găsește pe prima treaptă a celei de-a cincea rase-rădăcină, deci pe prima treaptă a rasei principale, în timp ce europeanul se află pe treapta a cincea din rasa a cincea principală. Este relativ ușor de adus un hindus la clarvedere, de a-i extrage trupul eteric și de a-l aduce în starea care poate fi numită letargie, adică amorțire și anestezie. Corpul este atunci ca și mort. Un clarvăzător ar vedea – dacă de exemplu am lăsa să fie legat strâns un deget cu o ață – ar vedea că atârnă degetul eteric lângă cel legat. În cazul celui hipnotizat, clarvăzătorul vede cum atârnă creierul eteric de ambele părți ale capului. Când corpul este așadar ca și mort, trebuie să fie folosit trupul astral, și acum acesta întipărește trupului eteric, ceea ce-i este întipărit lui. Fiindcă pentru un european este extraordinar de greu să primească astfel de întipăriri astrale sau să lase ca ele să-i fie date, a fost căutată o cale pe care nu este necesară extragerea trupului eteric. Pe aceasta au aflat-o rosicrucienii din secolul al XIV-lea, iar metoda lor este cea mai potrivită pentru europeni. Corpul nostru a devenit mai dens decât al hindusului, a evoluat în jos, conform drumului evolutiv necesar. De aceea la noi aceasta ia naștere în stare conștientă, în timp ce la hinduși conștiența de azi este reprimată.
Hipnoza nu este bună, în general. Este o intervenție care slăbește voința celui hipnotizat. Și în al doilea rând, este magie neagră; celălalt intră în puterea hipnotizatorului. La oamenii sănătoși nu are voie să fie aplicată în nici un caz. La bolnavi ar fi altceva.
Despre ce este vorba în expresia: A evolua în jos?
Luați în considerare concepția materialistă. Ea spune: Iată maimuța, iată omul – așadar omul provine din maimuță. Nu este așa, ci maimuța și omul au strămoși comuni, acest lucru îl recunoaște astăzi și știința naturii. În realitate, unul trebuie să evolueze pe socoteala celuilalt. Astfel, a existat la un moment al evoluției Lunii, un regn a cărui esență se afla între animal și plantă. O rămășiță a acestuia este vâscul. Planta a evoluat în jos, iar animalul în sus. Acest lucru este valabil și pentru om: el a dezvoltat anumite organe în sus, alte organe în jos. Realitatea este, de exemplu, că omul a avut odinioară cartilaje în loc de oase. Exprimat grosier: el este cuprins în procesul de întărire. Totuși, orice slăbire sau detașare a membrelor esenței superioare, așa cum este ea produsă prin instruirea ocultă, este o anticipare a stării evolutive universale ulterioare.
Pentru ce a fost încarnat omul în corp fizic?
Omul avea, desigur, deja de timpuriu toate aptitudinile pe care trebuie să le desfășoare pe Pământ, dar ele nu erau încă în posesia proprie. Numai când omul nu mai poate câștiga nimic în această lume, numai atunci el nu mai are nevoie să se încarneze. Atunci el cedează corpul său, planetei.
Cum stau lucrurile cu potopul lui Noe?
Acest potop a fost marele eveniment mondial care a intervenit când continentul Atlantidei s-a scufundat în cea mai mare parte. Scufundarea propriu-zisă s-a extins în intervale mari de timp. Așa cum tot ceea ce scrie în Biblie și în cele mai vechi scrieri, este important – mai trebuie scoase în evidență în această privință imense comori –, tot așa și curcubeul, care a luat naștere pe vremea lui Noe, este ceva plin de semnificație. El urmează, așa se spune, să simbolizeze alianța dintre Dumnezeu și om. Dar din punct de vedere ocult, el mai are și o altă semnificație. Pe Atlantida era o cu totul altă distribuție de umiditate și aer. Mitul germanic vorbește despre Nifleheim, Nebelheim. Tot aerul era pe atunci umplut de vapori de apă. Abia după scufundarea continentului atlantean a putut trăi omul perioadei postatlanteene. Curcubeul a putut lua naștere numai când ploaia și lumina Soarelui au fost posibile în același timp pe Pământ.
În descrierile Atlantidei citim despre aeronave care pot fi dirijate. Cum stau lucrurile cu acestea?
La atlanteeni se dezvoltase în mod remarcabil în primul rând al doilea organ al ființei omului, trupul eteric cu puterea de viață. În schimb rațiunea era foarte slabă. Memoria trebuia să-i țină locul. Atlanteanul de exemplu nu socotea, el nu cunoștea valoarea numerelor, totuși el știa să aprecieze din memorie, cantitatea. El știa, dacă așeza la trei bucăți, încă trei, ce cantitate ar da aceasta; astfel, de timpuriu, cazurile fixate în memorie îl ajutau la această reprezentare. Dar fiindcă el dezvoltase complet doar al doilea organ al ființei, puterea de viață, el știa să-și facă folositoare pentru sine puterea de viață din întreaga natură. Astfel, el cunoștea și înțelegea să extragă și să folosească puterea germinativă a seminței. Și ce putere se află într-o sămânță! Câte se nasc din ea! Și yoghinii știu să atragă afară într-un anumit fel puterea germinativă din sămânță. Căci povestea despre punerea unei semințe de mango în pământ și despre dezvoltarea rapidă mai întâi a unui lăstar, apoi a copacului, frunzelor, florilor și în final a fructului, nu este o poveste născocită, ci o realitate. Faptul că atlanteanul înțelegea să folosească puterile de viață la o aeronavă care poate fi dirijată, ca și la alte lucruri, nu trebuie să țină de domeniul fabulei.
Este posibilă o renunțare la trecerea post-mortem prin Devachan?
Într-un anumit stadiu al evoluției trupul eteric este atât de puternic îmbinat încât nu se mai desprinde după moarte. Acesta este cazul în care trupul astral a întipărit multă spiritualitate trupului eteric. Fiindcă trupul eteric poate dăinui, discipolul nu are nevoie să treacă în Devachan, în locul unde se plăsmuiește noul trup eteric.
Are modul de hrănire într-adevăr o importanță așa de mare pentru evoluția puterilor oculte?
Absolut. Evoluția este cu desăvârșire exclusă în cazul consumului de alcool. Și este iarăși specific, dar profund întemeiat, faptul că tocmai acum ies la iveală întrebări arzătoare cu privire la abstinență și la cumpătare.
Dar vinul este totuși doar suc de struguri, deci suc de fructe!
Cât timp sucul extras din struguri este doar suc de fructe, el este bun, dar fermentat este dăunător pentru evoluție. Priviți din nou în urmă, în istorie. Cu 600 de ani înainte de Christos începea consumul de vin; pe atunci se năștea cultul lui Dionysos, prin care au fost prezentate omagii zeului vinului. Dar așa cum orice își are timpul său, de asemenea orice fruct, tot așa și strugurele va dispărea din nou de pe Pământ. Reflectați doar la apariția filoxerei. De la animal este consumat tot ce vine de la animalul viu – lapte, ouă; de la plantă, ceea ce se îndreaptă spre lumină, spre Soare. De aceea fructele pomilor sunt foarte bune. Plantele cu tuberculi care cresc în pământ, precum cartofii, sfecla, nu sunt așa de favorabile. Mai demult, oamenii mâncau alți oameni, apoi ei au trecut la consumul de animale. Ei vor trece la alimentația pur vegetariană, și în final vor încheia cu consumul de minerale. Tot ceea ce se depune, trebuie evitat, de exemplu sarea. Toate acestea se referă la evoluția puterilor oculte, dar nu și la însușirea pur științifică a adevărurilor spirituale.
