Ce înseamnă ispitirea lui Iisus de către Satan? Este Satan identic cu Lucifer? Și cum poate fi ispitit Cel mai presus de toate de către unul care este cu mult inferior Lui?
Satan este Ahriman. La Luca și Matei este avut în vedere Lucifer, la Marcu, Ahriman. Numai Marcu vorbește despre Satan [Nota 73]. La Marcu se descrie într-un mod grandios cum pătrunde omul în mod normal în lumea spirituală prin apariția configurațiilor animale respingătoare. Există oameni care cred că pot ajunge în lumea spirituală printr-o anumită dietă alimentară sau alte procese materiale. Dar tot ceea ce văd ei atunci, chiar dacă este vorba de cele mai sublime configurații luminoase, oricât de grandioase ar apărea, constituie doar oglindirea propriei lor sine, și sunt o amăgire ahrimanică. Este cert că atât Lucifer cât și Ahriman au un rol de ispitire față de om, iar Christos, aflat într-un trup omenesc, a trebuit să arate cum trebuie să li se opună omul atunci când începe să pătrundă în lumea spirituală.
Îi vom revedea pe cei dragi nouă în lumile superioare?
Văzul în spirit trebuie altfel conceput decât vederea fizică. În sens spiritual, revederea are precis loc. Maria Magdalena [Nota 74] nu L-a recunoscut imediat pe Iisus datorită faptului că Cel înviat nu putea fi recunoscut de oricine; omul trebuie să dezvolte anumite forțe pentru a-L recunoaște. Maria primește acest dar deosebit abia după ce este chemată pe nume. Multe aspecte revelate de învățătura spiritual-științifică ce pot fi dovedite tocmai prin Evanghelii sunt considerate eretice. Cel înviat putea fi recunoscut numai printr-o privire clarvăzătoare.
Conținutul tăblițelor babiloniene nu este aproape identic cu conținutul celor zece porunci?
Oamenii care vorbesc despre asemănări nu știu despre ce este vorba. Acest lucru se revelează cel mai bine la Predica de pe munte. De exemplu, în Biblie [Nota 75] nu se spune: Căci a lor este împărăția Cerurilor –, ci: Căci ei vor găsi în ei înșiși împărăția Cerurilor. – În acest sens, și cele zece porunci se deosebesc în mod fundamental de tot ceea ce a fost mai înainte. Ceea ce s-a adăugat prin ebraism și creștinism la ceea ce exista deja în vechile sisteme religioase, este impulsul lui „Eu sunt”. Dacă aceste lucruri se abordează în profunzime, ele sunt infinit de bogate în învățăminte.
Cum se împacă teoria reîncarnării cu Biblia?
În ziua de azi încă nu este posibil să se înțeleagă Biblia în întregime. Fiecare epocă a tradus-o așa cum i-a convenit mai mult. Biblia nu are de ce să se teamă de teoria reîncarnării. Mai înainte s-a crezut că Biblia ar fi în pericol de câte ori era descoperit un nou adevăr științific.
Care este raportul dintre Christos și Lucifer?
Nu este atât de simplu să vorbești pe scurt despre aceasta. Noi am vorbit adesea despre faptul că omul a trecut dintr-o încarnare într-alta și că forțele luciferice s-au ancorat relativ devreme în trupul său astral, pe când Ahriman a pătruns mai târziu în trupul eteric. Odată cu apariția lui Christos Iisus, toate aceste lucruri dobândesc o nouă dimensiune. Noi suntem abia la începutul evoluției impulsului lui Christos. Christos a avut de a face cu Lucifer și cu Ahriman; cine înțelege Evangheliile, va găsi acest lucru. Dar cine descoperă în ziua de azi că istoriile ispitirii de la Matei, Marcu și Luca sunt diferite? Ocultistul știe că nu există numai o ispitire a lui Lucifer prin pofte, ci și una datorată lui Ahriman – anume atunci când omul își poartă patimile afară, în macrocosmos, și vede tot felul de făpturi. Evanghelia după Matei descrie o ispitire luciferică. Iisus din Evanghelia după Marcu zăbovește în prezența animalelor din propria natură omenească. – În toate lucrările oculte Lucifer este descris ca șarpe, iar Ahriman drept câine.
Aceste istorii ale ispitirii indică misterii profunde. Căci așa cum au trebuit aceste forțe să vină pentru a-l face pe om de sine-stătător, el trebuie să se desprindă din nou de ele cu ajutorul lui Christos din sufletul său. Treptat, Lucifer și Ahriman se vor transforma în contrariile lor. Omul va prelua în sine impulsul lui Christos, iar impulsul lui Ahriman va fi în afara lui; atât înainte cât și acum, situația este inversă. Astfel de lucruri pot fi studiate în drama Poarta inițieri. Dați atenție consonanței vocalelor. În aceste lucruri există o necesitate lăuntrică. Versurile din prima parte se schimbă în contrarul lor în partea a doua; aceasta a fost intenția.
Întrebarea nu a fost notată.
Faptul că Iisus nu a scris nimic, este o realitate. Un teolog a pus chiar problema dacă știa să scrie. – După patru secole, se va vorbi și despre o mitologie modernă, așa cum se vorbește astăzi despre Copernic și Galilei. Pentru teosofi, este de prost gust să se vorbească despre „naivitățile lui Ptolemeu”.
Întrebare privitoare la autenticitatea scrierilor lui Dionisos.
În ziua de azi se obișnuiește să se considere mai importanți cei care au redactat ceva, decât autorii spirituali (Rudolf Steiner indică în acest context experiențele sale în calitate de cercetător al lui Goethe referitoare la Imnul în proză [Nota 76]: «Despre natură», al cărui autor este contestat din punct de vedere filologic). Discipolul Apostolilor Dionisos nu a redactat nimic, pentru că acest fapt era considerat atunci frivol. Dar succesorii săi, care, în conformitate cu obiceiul de atunci, au fost numiți tot Dionisos, au consemnat învățătura sa cu fidelitate în așa-numitele lucrări pseudo-dionisiace.
Nu este suficient să fii de bună credință, ci trebuie să te convingi de adevăr. În ziua de azi oamenii nu au nicio idee în privința a ceea ce este posibil și ceea ce este imposibil. Lucrurile devin tragice la cercetarea Bibliei prin aceea că se desfac firele în patru. Erudiția și absurditatea se asociază adesea.
Poate să le apară Christos Iisus oamenilor de pe Pământ?
Acest lucru este posibil în modul în care i-a apărut El lui Pavel. Atunci este o inițiere, care poate avea loc uneori și fără o pregătire prealabilă. Această experiență va avea loc pentru mulți oameni începând din mijlocul secolului XX.
