Starea de veghe a omului este cea mai cunoscută, dar în cadrul acestui domeniu cunoscut nu se dezvăluie de fapt enigmele existenței. Dacă rezolvarea enigmelor vieții s-ar putea face pur și simplu din starea de veghe așa cum se manifestă ea în viața noastră obișnuită și pentru știința obișnuită, enigmele de fapt nu ar exista, pentru că ele s-ar dezvălui încontinuu. Omul nu ar ajunge deloc să-și pună întrebări în privința lor. Faptul că omul întreabă: Care sunt temeliile mai profunde ale vieții?, faptul că el dorește din adâncurile sufletului său – chiar dacă nu ajunge, probabil, la o formulare mai exactă a acestei enigme a vieții – să știe ceva la care nu se poate răspunde prin conștiența obișnuită, confirmă că din străfundurile sufletului omenesc se înalță într-un mod mai mult sau mai puțin inconștient ceva care aparține de om, dar care trebuie mai întâi căutat, dacă e să ajungă la conștiența clară. Și asta îi determină pe cei care observă mai puțin viața să facă tot felul de speculații și să alcătuiască tot felul de filosofii. Asemenea filosofii rămân în cele din urmă nesatisfăcătoare. Dar cine privește cu o anumită nepărtinire la fenomenele vieții trebuie să realizeze totuși că într-o altă stare, care este opusă stării de veghe, anume starea de somn, este ascuns ceva și că din înțelegerea stării de somn ar putea veni o înțelegere a vieții. Noi am discutat adesea despre astfel de lucruri; numai că trebuie să revenim mereu asupra lor din cele mai diferite puncte de vedere, căci antroposofia poate fi înțeleasă numai dacă încercăm să o înțelegem din cele mai diferite puncte de vedere.
Din somn se înalță mai întâi viața de vis. Viața de vis se desfășoară în imagini. Și dacă ne hotărâm să observăm această viață de vis putem observa foarte curând că imaginile de vis indică totuși ceva din viața obișnuită, din viața conștientă obișnuită. Chiar dacă se poate spune adesea că sunt visate lucruri pe care nu le-am trăit așa, aș spune că părțile din care se alcătuiește visul, porțiunile de imagini sunt totuși preluate din conștiența obișnuită. Altfel stau însă lucrurile cu întregul dramatism al visului, cu modul în care își clădește visul tensiunile, modul în care poate el să provoace un sentiment de teamă lăuntrică, de bucurie lăuntrică, de elan ș.a.m.d. În ceea ce privește parcursul imaginilor de vis, acesta pătrunde mai adânc în natura omenească, și acest lucru se poate vedea dacă vom cuprinde cu privirea următoarele.
Puteți visa, de exemplu, că mergeți pe un drum și ajungeți la un munte. Pășiți într-o peșteră montană. Pentru început, este încă o lumină crepusculară, dar apoi se întunecă. Un impuls necunoscut vă determină să înaintați. Se instalează sentimentul de teamă. Acesta se intensifică până când, în cele din urmă, ajungeți la o stare de frică, să spunem, frica de a cădea într-o prăpastie interioară. Vă puteți trezi din această stare de frică, dar această stare de frică se prelungește un timp și după momentul trezirii.
Puteți însă visa și că vă aflați undeva și vedeți un om care vine din depărtare. El se apropie tot mai mult, dar are o expresie înspăimântătoare. Și când se apropie și mai mult, observați că are intenția să exercite un atac asupra dumneavoastră. Teama dumneavoastră crește. El se apropie și mai mult. El transformă eventual instrumentul inițial inofensiv pe care vi l-a arătat din depărtare – căci visul este un transformator – într-un instrument mortal. Teama se intensifică, devenind frică, groază, și vă treziți cu această groază, care se prelungește la rândul ei în viața cotidiană de veghe.
Sunt două imagini total diferite. Într-unul din cazuri aveți o succesiune de imagini care vă conduc în interiorul muntelui, iar în celălalt caz o succesiune de imagini care se leagă de un dușman care se apropie. Sufletul poate parcurge aceleași trăiri, deși cele două succesiuni de imagini sunt total diferite. Ceea ce trăiește sufletul este cu totul diferit de ceea ce viețuiește conștiența la trezire. Se poate spune că imaginile nu contează deloc, ci de fapt contează modul în care sufletul parcurge un anumit dramatism lăuntric: Cum are sufletul inițial un imbold, sau cum se apropie ceva de suflet în locul imboldului, și cum trece această stare în starea de teamă, de frică, de groază, care îl aduc apoi oarecum pe om în situația de a se scutura de somn și de a trece în conștiența obișnuită. Ceea ce se află dincolo de vis ca forțe ce se intensifică, dar care nu sunt percepute ele însele, forțe care se îmbracă în imagini, este de fapt ceea ce contează. Și eu aș putea multiplica cele două succesiuni de imagini pe care le-am caracterizat; același conținut sufletesc s-ar putea îmbrăca în zece, douăzeci, în sute de imagini diferite. Trebuie să ne spunem așadar: Aici este ceva – dacă e să desenez schematic – care se desfășoară în suflet (albastru, verde. Vezi desenul de mai jos, tabla 1). Dar omul nu observă ceea ce se desfășoară în sufletul său; el nu știe aceasta. Ceea ce știe sunt imaginile pe care le percepe. Le desenez și pe ele aici, schematic (galben). Omul trăiește apoi aceste imagini în conștiența sa de vis. Dar importantă este intensificarea: Anxietate slabă, anxietate mai puternică, teamă intensă. Imaginile de vis sunt preluate mai mult sau mai puțin din viață căci atât muntele cât și peștera din munte sunt, în fond, împrumutate din viață. Dușmanul care se apropie e împrumutat din viață, arma lui este împrumutată din viață. Imaginile își preiau conținutul din viață. Dar aceasta este doar o îmbrăcăminte. Dacă cineva are posibilitatea ca prin ceea ce am caracterizat eu adesea drept conștiență imaginativă să rămână dincolo de această îmbrăcăminte, să nu formeze deloc astfel de imagini, ci să rămână înlăuntru în forțele sufletului cu conștiență sa imaginativă, care sunt anxietate, teamă, frică și groază, așadar dacă este în măsură să formeze imagini acolo înlăuntru, atunci se înfăptuiește cu totul altceva.
Căci atunci când dormiți vă aflați mai întâi cu Eul dumneavoastră și trupul dumneavoastră astral în afara trupului eteric și a trupului fizic. Când vă treziți, în condiții normale, pătrundeți foarte repede în trupul eteric – prin care treceți foarte repede – și pătrundeți imediat în trupul dumneavoastră fizic. Dar dacă, datorită unei stări anormale oarecare nu ați pătrunde imediat în trupul fizic ci ați zăbovi în trupul eteric, atunci se formează aceste imagini din viață. Căci în conștiență obișnuită omul nu are nicio reprezentare în somn, și el își formează imagini fie în momentul în care pătrunde în trupul său și trece prin trupul eteric, fie când iese din trupul său fizic la adormire, dar mai zăbovește întrucâtva în trupul eteric. Așadar astfel de imagini de vis, care sunt preluate din viață se formează numai în aceste două stări intermediare.
Dar conștiența imaginativă duce la faptul ca omul să poată trăi întru totul în afara trupului său, în ceea ce există ca forțe ale sufletului, în spatele visului. Și atunci el trăiește într-o altă realitate. Atunci el trăiește într-o lume în care se află omul de la adormire până la trezire. De la adormire la trezire omul trăiește într-o lume în care devine inconștient. Vă puteți imagina lucrurile ca și cum omul s-ar cufunda în apă și și-ar pierde conștiența, și ar redobândi-o abia atunci când apa îl poartă la suprafață și îl eliberează. Ceea ce se petrece în acest fel în fizic se petrece la modul sufletesc atunci când omul adoarme. El se cufundă în lumea spirituală. Acolo își pierde conștiența. El iese cu sufletul său din trup și își pierde conștiența. La trezire el se reîntoarce în trup și-și redobândește conștiența. Reîntoarcerea înseamnă așadar intrare în trup. Și dacă, după cum am spus, omul nu intră imediat în trupul său ci observă trecerea prin trupul eteric, atunci iau naștere imaginile de vis. Dar dacă omul nu se implică – și el nu are nevoie să se implice – ca să primească astfel de imagini de vis, ci primește imaginile întru totul în afara trupului său fizic, în însăși lumea spirituală, atunci nu vin pentru început imagini întâmplătoare, ci atunci apar astfel de imagini cum le găsiți ca descriere a evoluției lumii în cartea mea Știința ocultă. Și tot ceea ce este prezentat așa cum a fost prezentat de mine în Știința ocultă are pentru început această origine pe care v-o caracterizez acum.
Dacă vă întrebați: Ce se află de fapt în această Știința ocultă? – atunci vă veți spune: Ei bine, în ea există gânduri. Cartea poate fi re-gândită. Eu subliniez mereu că rațiunea omenească sănătoasă poate regândi totul. În această carte se află gânduri, dar ele nu sunt gânduri obișnuite. Ele sunt gânduri care sunt active în mod creator în lumea de afară. Omul poate trăi în aceste gânduri dacă el se află dincolo de pragul care duce în lumea spirituală. Omul poate trăi în aceste gânduri care lucrează asupra lumii. Și acesta este primul lucru pe care îl găsește atunci când pășește în lumea suprasensibilă.
Așadar acestea nu sunt imagini de vis, căci, după cum v-am spus, imaginile de vis apar într-un cu totul alt mod; acestea sunt trăiri în lumea spirituală. Aș spune: Reprezentați-vă un om care doarme. În timpul somnului în suflet se desfășoară întotdeauna cele mai cuprinzătoare, cele mai intense procese. Omul nu observă nimic din toate acestea pentru că în timpul somnului el este lipsit de conștiență. Dimineața el intră în trupul său fizic, se cufundă imediat în el. El se folosește de ochii săi, vede culori și lumină, se folosește de urechile sale, aude sunete ș.a.m.d., deci devine conștient. Dar există o stare intermediară, căci el nu intră imediat în trupul său fizic, ci intră în trupul eteric. Atunci el are un vis sau mai multe vise. Dar imaginați-vă că omul ar deveni conștient înainte de a intra în trupul său eteric. Că el ar fi conștient și în eterul exterior, care umple întreaga lume. Atunci el ar deveni conștient de ceea ce este descris în cartea mea Știința ocultă.
Dacă, de exemplu, dumneavoastră ați deveni conștienți în timpul nopții, fără să vă întoarceți în trupul dumneavoastră fizic, astfel încât trupul dumneavoastră fizic să se afle lângă dumneavoastră și dumneavoastră să-l vedeți – căci atunci îl puteți vedea – atunci veți percepe această cosmologie, veți percepe ceea ce am descris eu în Știința ocultă a mea. Îmi îngădui să numesc ceea ce am descris eu aici: forțe formatoare ale lumii, sau gânduri cosmice.
Acestea se prezintă în așa fel încât se poate spune – la fel cum are omul gânduri în viața de zi cu zi –: Pământul a luat ființă așa și așa, a avut anterior o existență lunară, una solară, o existență de Saturn, etc.; pe scurt, tot ceea ce este expus în Știința ocultă a mea.
Dar acest mod de a percepe lumea spirituală este doar o posibilitate din trei. Atunci când omul privește la starea sa de conștiență de peste zi, el știe că în această stare de conștiență de zi poate diferenția gândirea, simțirea și voirea. Dar exact așa cum are această conștiență de zi trei stări: gândirea, simțirea și voirea, are și conștiență nocturnă – care la omul obișnuit este inconștiență – trei stări. Omul nu doarme de la adormire până la trezire mereu în aceeași stare, după cum nici nu veghează în aceeași stare. Omul veghează prin aceea că gândește sau simte, sau voiește. Se poate veghea în trei stări la fel cum se poate dormi în trei stări. Căci cel care are o conștiență imaginativă și care vede forțele formatoare ale lumii, forțele plăsmuitoare ale lumii, o are pentru că a dobândit o conștiență, o cunoaștere a acestor forțe. Dar orice om doarme în aceste forțe formatoare ale lumii, în gândurile cosmice. Pe cât este de adevărat că dacă săriți în apă vă cufundați, tot așa vă cufundați când adormiți, în forțele formatoare ale lumii.
Dar pe lângă această viață în forțele formatoare ale lumii, pentru starea de somn mai există și alte două stări, tot așa cum există pentru starea de veghe în afară de gândire, și simțirea și voirea. Atunci când considerăm gândirea, faptul de a avea gânduri, această stare corespunde în somn vieții în forțele formatoare ale lumii. Asta înseamnă că dacă omul devine conștient de starea de somn ușor, atunci el trăiește în această stare de somn ușor în forțele formatoare ale lumii. Este ca și cum ați străbate Universul de la un capăt la altul prin aceea că înotați prin gânduri, care de fapt sunt forțe. Acesta este somnul ușor, în răstimpul căruia noi ne mișcăm în forțele de gândire ale lumii. Dar există și un somn mai profund, un astfel de somn din care nu se poate aduce nimic prin vise în viața de zi cu zi dacă nu faci anumite exerciții sufletești. Prin vise se poate aduce ceva în viața de zi cu zi doar din somnul ușor. Apoi, visele, așa cum v-am arătat, nu sunt determinante ca imagini, căci același vis se poate înveșmânta în cele mai diferite imagini. Dar măcar somnul ușor poate duce la vise, ceea ce înseamnă că din el se poate aduce ceva în conștiență, sau cel puțin se poate simți că ai trăit ceva în somn. Dar faptul că am trăit ceva poate fi simțit numai din acest somn ușor.
Despre somnul profund poate ști ceva numai acela care se înalță la conștiență inspirativă. Un astfel de om nu percepe atunci numai ceea ce am descris eu în Știința ocultă a mea. În orice caz, eu am descris în această Știință ocultă și câte ceva din ceea ce răsună în conștiență inspirată, dar dorim să lămurim – ceea ce se poate face doar prin antroposofie – cum se face trecerea de la trăirea unui somn ușor la trăirea unui somn mai profund, a acelui somn din care omul nu poate aduce vise în viața obișnuită.
Dacă somnul este atât de ușor încât omul poate aduce vise din el în viața obișnuită, atunci omul care poate privi în aceste lumi vede imaginile unduitoare, care se întrețes, ale gândurilor, imaginațiunile lumii care îi dezvăluie tainele lumii, care îi dezvăluie omului lumea de care aparține el – în afara aceleia în care se află cu conștiența sa de la trezire până la adormire. Căci ceea ce am descris eu în Știința ocultă a mea nu este, pur și simplu, ca și cum ai picta ceva pe o suprafață, căci cele descrise acolo se află într-o mișcare continuă, într-o mobilitate continuă. Dar la un moment dat, în această lume – pe care o parcurge fiecare om care se află în somnul ușor – apar imagini, numai că omul nu știe nimic despre ele. Aceste imagini devin mai clare, ele își măresc strălucirea și revelează anumite ființialități care se află în spatele lor. Aceste imagini se retrag apoi. Nu mai ai nimic în conștiență decât un fel de sentiment că imaginile au fost încremenite în partea de jos. Apoi imaginile reapar din nou. Dar în timp ce imaginile devin din nou mobile iar apoi dispar din nou, apare ceva care poate fi numit armonie a sferelor, apare un fel de muzică a Cosmosului, dar o asemenea muzică a Cosmosului care nu trăiește numai în melodie și armonie, ci care reprezintă faptele și acțiunile acelor entități care locuiesc în lumea spirituală, faptele îngerilor, Arhanghelilor, ale Arhailor ș.a.m.d.
Vedem oarecum mișcându-se pe marea vălurită de imagini ființele care dirijează lumea din spirit. Aceasta este lumea care poate fi percepută prin inspirație, cea de-a doua lume. O pot numi lumea aparițiilor ființelor cosmice spirituale. Iar această lume, lumea apariției ființelor cosmice spirituale este al doilea element al somnului, la fel cum este simțirea al doilea element al vieții de veghe. Astfel încât în timpul somnului omul nu intră așadar numai în acea lume care reprezintă gândurile cosmice, căci înlăuntrul acestor gânduri cosmice unduitoare se revelează faptele ființelor cosmice care aparțin lumii spirituale.
Dar în afară de aceste două stări de somn mai există încă o stare. De cele mai multe ori oamenii nu au nicio idee despre această a treia stare de somn. De regulă, omul știe că el are un somn ușor, și mai știe și că în acest somn ușor i se revelează visele. El observă și că are un somn fără vise. Dar faptul că mai există un al treilea tip de somn este ceva care ajunge în conștiența omului cel mult prin faptul că la trezire el simte că a fost ceva foarte greu în el în timpul somnului, ceva pe care trebuie să-l învingă în primele ore de veghe. Precis că unii dintre dumneavoastră cunoașteți această stare de dimineață, în care omul știe că nu a dormit în mod obișnuit, ci că în el a fost ceva care i-a lăsat o anumită greutate și pe care trebuie să o învingă într-un timp mai îndelungat, atunci când devine conștient dimineața. Acest aspect indică un al treilea tip de somn, al cărui conținut poate fi înțeles doar prin conștiența intuitivă. Iar acest al treilea tip de somn are o importanță deosebită pentru oameni.
Atunci când omul se află în stare de somn ușor, el participă de fapt la foarte multe lucruri pe care le face în starea de veghe. El participă la respirația sa – chiar dacă într-un alt mod. El participă – chiar dacă nu din interior, ci din exterior – la circulația sângelui său și la celelalte procese ale corpului. Atunci când omul se află în cel de-al doilea tip de somn, e drept că el nu mai participă la viața sa corporală, dar s-ar putea spune că el face parte dintr-o lume care este comună pentru corpul său și pentru sufletul său. Căci ceva trece din corp în suflet. Trece la fel cum trece lumina în plantă atunci când planta se dezvoltă în lumină de-a lungul zilei. Dar atunci când omul se află în cel de-al treilea tip de somn, în el există ceva care a devenit mineral – dacă-mi este îngăduit să spun așa. Atunci sărurile se depun cu o deosebită intensitate în trupul său. În răstimpul acestui al treilea tip de somn, în trupul fizic al omului au loc puternice depuneri de săruri. Dar de aceea, omul se află cu sufletul său în interiorul lumii minerale.
Tabla 1Presupuneți că ați putea face următorul experiment: Vă duceți la culcare, dormiți mai întâi somnul ușor, din care mai pot veni vise în conștiența obișnuită, treceți apoi în somnul mai profund, din care nu mai pot veni vise, dar care mai lasă sufletul omului într-o anumită legătură cu trupul său fizic. Dar apoi dormiți în așa fel încât în trupul dumneavoastră au loc depuneri intense de săruri. Dumneavoastră nu mai puteți avea nicio relație în suflet cu ceea ce se petrece acum în trup. Dar dacă ați fi așezat pe noptiera de alături un cristal de cuarț, ați putea fi cu tot sufletul dumneavoastră înlăuntrul acestui cristal de cuarț. Dumneavoastră v-ați strecura în cristalul de cuarț și l-ați percepe din interior. Nu puteți face acest lucru nici în răstimpul primului tip de somn, nici în răstimpul celui de-al doilea. În răstimpul primului tip de somn, al cărui conținut poate pătrunde în vise, dacă ați visa cristalul de cuarț, l-ați mai viețui încă tot ca pe un fel de cristal de cuarț. E drept că ați avea o viețuire ceva mai umbrită, dar ea ar conține totuși ceva din specificul unui cristal de cuarț. Dacă v-ați cufunda în cel de-al doilea tip de somn, nu ați mai viețui cristalul de cuarț atât de limitat. Dacă în această stare ați mai putea visa – ceea ce nu se poate în mod obișnuit, dar să presupunem că ați mai putea visa – atunci ați viețui cum cristalul de cuarț devine indistinct și se remodelează într-un fel de sferă sau elipsoid, după care se retrage din nou. Dar dacă ați putea visa, ceea ce înseamnă, dacă ați putea ajunge la intuiție din somnul profund, din cel de-al treilea tip de somn, atunci ați viețui cristalul de cuarț ca și cum ați parcurge lăuntric aceste linii, apoi ați merge spre vârf, după aceea înapoi: dumneavoastră ați viețui cristalul de cuarț în interior. Este ca și cum ați locui în el. Și la fel stau lucrurile cu alte minerale. Și nu numai că trăiți forma, ci trăiți și forțele interioare. Pe scurt, cel de-al treilea tip de somn este ceva care îl scoate complet pe om din trupul său și îl încadrează întru totul în lumea spirituală. În răstimpul acestui al treilea tip de somn omul se află în cel de-al treilea tip de lume, în însăși esența lumii spirituale. Asta înseamnă că vă aflați înlăuntrul ființialității îngerilor, a Arhanghelilor, a tuturor acelor ființe care pot fi altfel percepute doar în mod exterior, adică doar în revelațiile lor. Dacă vă folosiți conștiența senzorială de la trezire până la adormire, veți vedea oarecum revelațiile exterioare ale zeilor în natură. Dumneavoastră pătrundeți în timpul somnului fie numai în lumea de imagini din somnul ușor, fie în cel de-al doilea tip de somn în lumea fenomenelor, lumea revelațiilor, sau dacă ajungeți la cel de-al treilea tip de somn, în însuși lăuntrul entităților divin-spirituale.
Așadar așa cum se trăiește omul pe sine în timpul stării de veghe prin gândire, simțire și voință, el se trăiește pe sine în timpul somnului fie curgând în fluxul de gânduri ale lumii, fie că din gândurile cosmice i se revelează faptele entităților divin-spirituale, sau fie că aceste entități îl preiau ele însele pe om astfel încât el să se odihnească oarecum în ele cu sufletul său. La fel cum gândirea sau reprezentarea este cea mai limpede, cea mai clară din conștiența de zi, așa cum simțirea este ceva mai puțin conștientă – pentru că simțirea este de fapt întotdeauna un fel de visare – și așa cum voirea este cea mai confuză stare de conștiență din conștiența de veghe, fiind un fel de somn, tot așa avem trei tipuri de somn: starea de somn în care conștiența obișnuită viețuiește visele iar conștiența mai înaltă, conștiența clarvăzătoare, viețuiește gândurile cosmice. Avem apoi al doilea tip de somn, care rămâne inconștient pentru conștiența obișnuită dar care apare conștienței inspirate în așa fel încât pretutindeni se revelează faptele entităților divin-spirituale. Avem apoi al treilea tip de somn, care se arată conștienței intuitive, în care trăiesc înseși entitățile divin-spirituale. După cum am spus, acesta se vestește prin aceea că omul se poate cufunda, de exemplu, în interiorul mineralelor. Dar acest al treilea tip de somn mai are încă o importanță deosebită pentru om.
Dacă veți considera pentru început cel de-al doilea tip de somn, atunci veți găsi, după cum am spus, pe imaginile care apar, dispar, văluresc, ființele cosmice ale îngerilor, Arhanghelilor ș.a.m.d., dar vă veți găsi și pe dumneavoastră înșivă. Vă veți găsi pe dumneavoastră înșivă ca suflet înăuntru, dar nu așa cum sunteți acum, ci așa cum erați înainte de nașterea dumneavoastră, respectiv înainte de concepție. Dumneavoastră învățați să vă cunoașteți așa cum ați trăit între moarte și o nouă naștere. Asta ține de această a doua lume. Și de fiecare dată când dormim fără vise, noi trăim în lumea în care am trăit înainte de a coborî pe Pământ și de a prelua un trup fizic.
Dar dacă intrați în cel de-al doilea tip de somn, dacă v-ați putea trezi acolo – conștiența intuitivă se trezește – așadar dacă vă reprezentați că intrați în cel de-al treilea tip de somn și vă treziți acolo, atunci vă viețuiți destinul, karma. Atunci veți ști de ce aveți anumite însușiri în viața aceasta din natura vieților dumneavoastră precedente. Atunci veți ști de ce ați fost aduși laolaltă cu o persoană sau alta în această viață. Atunci veți cunoaște karma, atunci vă veți cunoaște destinul. Acest destin poate fi cunoscut – eu abordez acum lucrurile dintr-un alt punct de vedere – numai dacă puteți pătrunde în interiorul mineralelor. Dacă sunteți capabili să nu vedeți un cristal de cuarț numai din exterior, ci și din interior – desigur că nu vă este îngăduit să-l spargeți, căci atunci ceea ce ați vedea este văzut tot din exterior, firește –, ci dumneavoastră trebuie să vă aflați înlăuntrul lui, așa cum am descris eu; dacă puteți face aceasta, dacă puteți vedea cristalul dinlăuntru, atunci puteți și înțelege de ce vă atinge o lovitură a sorții sau alta în această viață. Considerați un cristal oarecare; puteți lua un cub de sare obișnuită.
Tabla 1Îl vedeți din afară: Așa îl vedeți cu conștiența obișnuită. Atunci propria viață rămâne netransparentă pentru dumneavoastră. Dacă ați putea pătrunde în el – nu se pune problema mărimii fizice –, dacă l-ați putea vedea din interior în toate părțile, atunci v-ați afla în lumea în care vă puteți înțelege și destinul. Dar în această lume vă aflați în fiecare noapte când ajungeți în cel de-al treilea tip de somn.
Acest al treilea tip de somn mai are încă ceva foarte special. Vedeți dumneavoastră, oamenii de dinaintea Misteriului de pe Golgota – și noi am fost cu toții printre ei în viețile noastre pământești anterioare – oamenii de dinaintea apariției lui Christos pe Pământ ajungeau foarte frecvent în acest al treilea tip de somn. Dar înainte ca ei să se cufunde în acest al treilea tip de somn, le apărea îngerul lor și îi scotea de acolo. Căci aceasta este particularitatea: omul poate reveni el însuși din cel dintâi tip de somn și din cel de-al doilea, dar nu și din al treilea, înainte de apariția lui Christos pe Pământ, omul ar fi trebuit să moară în cel de-al treilea tip de somn, dacă nu ar fi fost scos de acolo de îngeri sau de alte entități. Începând de la apariția lui Christos pe Pământ, după cum am subliniat adesea, puterea lui Christos este unită cu Pământul și de fiecare dată când omul trebuie să se trezească din al treilea tip de somn, trebuie să-i vină în ajutor puterea lui Christos, care s-a unit cu Pământul prin Misteriul de pe Golgota. Omul nu s-ar mai putea trezi fără puterea lui Christos din acest al treilea tip de somn. El se poate strecura înlăuntrul cristalelor, dar el nu mai poate ieși de acolo fără puterea lui Christos. Dacă privești în culisele existenței, observi deja ce importanță are acest impuls al lui Christos pentru viața Pământului. Așadar eu subliniez cu fermitate: omul ar putea intra în cristale, dar nu ar mai putea ieși din ele.
Aceste lucruri au fost resimțite deosebit de intens acolo unde, după Misteriul de pe Golgota, după apariția lui Christos pe Pământ, a mai existat încă o veche conștiență păgână intensă, deși exista deja revelația lui Christos, ca de exemplu în multe ținuturi din Europa Centrală. Acolo se știa despre anumiți oameni că au murit deoarece intraseră într-un somn atât de profund. Ei nu ar fi trebuit să moară dacă le-ar fi venit Christos în ajutor.
Așa au simțit oamenii, de exemplu – eu nu vreau să spun acum nimic altceva decât ceea ce simțeau oamenii – în cazul lui Carol cel Mare [Nota 1] sau al lui Friedrich Barbarossa [Nota 2]. Deși Friedrich Barbarossa s-a înecat în lumea fizică exterioară, totuși așa au fost simțite lucrurile. Însă deosebit de limpede au fost simțite ele așa în cazul lui Carol cel Mare. Unde mergea un astfel de suflet pentru conștiența medievală? În interiorul cristalelor. De acolo el era transpus în munte, și acolo trebuia să aștepte până când venea Christos, ca să-l scape din somnul adânc. Acest tip de legendă este legat de această conștiență. Puternica legătură a impulsului lui Christos cu Pământul începând de la Misteriul de pe Golgota este ceea ce determină lumea îngerilor, a Arhanghelilor ș.a.m.d. să-l scoată pe om din acest al treilea tip de somn, căci altfel el nu ar putea reveni de acolo atunci când este cufundat în acest somn. Aceasta se află așadar în legătură cu puterea lui Christos, nu cu credința în puterea lui Christos; căci dacă cineva aparține unei religii sau alteia, ceea ce a înfăptuit Christos pe Pământ a fost înfăptuit în sens obiectiv, iar ceea ce descriu eu aici drept obiectiv are loc pentru toți oamenii, independent de credință. Care este însemnătatea credinței, vom discuta în zilele următoare. Dar ceea ce expun eu aici este o realitate obiectivă care nu are nicio legătură cu credința.
Dar cum a avut loc acest fapt? El s-a întâmplat prin aceea că în lumea zeilor s-a ivit un alt destin decât existase până atunci, un destin pe care aș vrea să-l caracterizez prin aceea că eu afirm: Aici pe Pământ, în lumea fizică, oamenii se nasc și mor. Iar particularitatea ființelor divin-spirituale care aparțin Ierarhiilor superioare, este că ele nu se nasc și nu mor, ci se transformă doar. Christos, care a trăit până pe vremea Misteriului de pe Golgota laolaltă cu celelalte ființe divin-spirituale, s-a hotărât să cunoască moartea, să coboare pe Pământ, să devină un om, ca să treacă prin moarte în cadrul naturii omenești, pentru a ajunge apoi din nou la conștiență după moarte, prin înviere.
Acesta este un eveniment foarte semnificativ în lumea divin-spirituală, faptul că un zeu a trecut prin moarte pentru a putea înfăptui ceea ce noi cunoaștem deja, sau ceea ce tocmai v-am descris. Putem așadar spune că în istoria evoluției Pământului există un eveniment deosebit de semnificativ, anume că Dumnezeu a devenit om și că datorită acestui fapt puterea Sa se revarsă în diferite fenomene importante, cum este cel pe care tocmai vi l-am caracterizat. Dumnezeul care a devenit om are o putere atât de mare în viața de pe Pământ încât El scoate sufletele omenești din interiorul cristalelor, atunci când acestea au intrat în ele. Astfel încât atunci când vorbim despre Christos noi vorbim despre o ființă cosmică despre care trebuie să spunem că este Dumnezeul care a devenit om. Care ar fi imaginea contrară acesteia? Imaginea contrară ar fi un om care a devenit zeu. Nu trebuie să fie un zeu absolut bun, dar așa cum Christos a coborât în lumea oamenilor și a acceptat moartea, ceea ce înseamnă că mai întâi a preluat un trup uman, pentru a participa la destinul oamenilor, tot așa suntem conduși la polul opus, la omul care se eliberează de moarte, se eliberează de condițiile trupului omenesc și devine un zeu în condițiile Pământului. Un astfel de om ar înceta așadar să fie o persoană muritoare dar ar continua să rătăcească pe Pământ, desigur că nu în aceleași condiții ca un om muritor obișnuit, care merge de la naștere la moarte și de la moarte înspre o nouă naștere, ci ca om devenit zeu în mod ilegitim. Așa cum Christos este un Dumnezeu care a devenit om în mod legitim, noi ar trebui să-I căutăm imaginea contrară în omul devenit zeu în mod nelegitim, în omul care rătăcește pe Pământ nemaifiind muritor, care a preluat pe nedrept natura divină. Și dumneavoastră vă este cunoscut: La fel cum tradiția creștină îl indică pe Dumnezeul devenit om în mod legitim, pe Christos Iisus, tot așa ni se indică în legătură cu Christos Iisus și personalitatea lui Ahasver, omul care a devenit zeu în mod nelegitim, care s-a dezbărat de mortalitatea naturii omenești. Avem așadar contrastul polar al lui Christos Iisus în Ahasver. Acesta este sensul mai profund, semnificația mai profundă a legendei lui Ahasver, acea legendă care vorbește despre ceva despre care trebuie vorbit, pentru că este o realitate: Despre o ființă care rătăcește pe Pământ de la un popor la altul. Ea este cea care, printre altele, nu lasă credința ebraică să moară. Această statură există, acest Ahasver există, omul devenit zeu în mod nelegitim.
Omul are toate predispozițiile, atunci când vrea să cunoască adevărata istorie, să-și îndrepte atenția asupra componentelor acestei istorii, să vadă cum intervin forțele și ființele din lumile suprasensibile în lumea sensibilă, cum a venit Christos din lumile suprasensibile în lumea sensibilă, dar și cum intervine la rândul ei lumea sensibilă în lumile suprasensibile, după cum trebuie să vedem și în Ahasver o forță cosmică reală, o entitate cosmică. Conștiență perindării lui Ahasver pe Pământ, care desigur nu trebuie avută în vedere cu ochii fizici, ci numai sub premiza unei anumite clarvederi, a existat dintotdeauna. Iar legendele care îl indică au un fundament bun, obiectiv. Viața omenească nu poate fi înțeleasă dacă este considerată doar din punct de vedere exterior, așa cum o descriu cărțile de istorie, dacă nu se privește la configurațiile ei deosebite.
Căci este adevărat că așa cum Christos trăiește înlăuntrul nostru începând de la Misteriul de pe Golgota și așa cum Christos poate deveni perceptibil înlăuntrul nostru dacă ne vivifiem pentru început către interior privirea văzătoare, tot așa, dacă privim în afară în viața omenească și ni se deschide privirea văzătoare – la majoritatea oamenilor cărora li se deschide privirea văzătoare așa se întâmplă nouă ne apare – așa cum i se întâmplă pe neașteptate omului care trece dincolo de pragul conștienței –, ne apare evreul etern, Ahasverus. S-ar putea ca omul să nu îl recunoască întotdeauna, ci să îl considere drept altcineva. Dar este la fel de posibil ca omului să îi apară evreul rătăcitor, pe cât este posibil ca lumina lui Christos să-i strălucească omului, dacă acesta privește înlăuntrul său.
Aceste lucruri fac parte din tainele cosmice, care trebuie revelate și ele acum, în vremea noastră, când trebuiau să fie revelate atâtea taine.
Tabla 2
