Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

MISTERIUL SOARELUI ȘI MISTERIUL MORȚII ȘI AL ÎNVIERII
Creștinism exoteric și creștinism esoteric

GA 211

COLECȚIA INIȚIERI
Biblioteca antroposofică

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STEINER, RUDOLF Misteriul Soarelui și Misteriul Morții și al Învierii: Creștinism exoteric și creștinism esoteric / Rudolf Steiner; trad.: Delia Popescu, Agenor Crișan. — București: Univers Enciclopedic Gold ; 2022 ISBN 978-606-096-045-4 I. Popescu, Delia (trad.) II. Crișan, Agenor (trad.)

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

Aceste conferinţe au fost ţinute în 1922, la jumătatea perioadei dintre Primul Război Mondial şi moartea lui Steiner în 1925. Ele vor fi de un interes deosebit pentru oricine doreşte să înţeleagă viziunea matură a lui Rudolf Steiner asupra misiunii sale: „christificarea” lumii. Primele două conferinţe constituie o chemare la arme sau o întoarcere la origini. Steiner vorbeşte existenţial şi fenomenologic, bazându-se pe descrieri recognoscibile ale unor experienţe reale. Tema sa este reprezentată de cele trei stări de conştienţă (starea de veghe, visul şi somnul fără vise), iar el arată cum aceste funcţii umane obişnuite au posibilităţi iniţiatice. Următoarele patru conferinţe se ocupă de evoluţia conştienţei în legătură cu semnificaţia universală a evenimentului Christos. Prin înviere, fiinţa lui Christos a intrat în evoluţia pământească. Ca urmare, vedem lumea în mod diferit. Acolo unde omenirea antică a experimentat: „Nu eu, ci spiritul divin din jurul meu”, noi putem experimenta: „Nu eu, ci Christos în mine”. Cu această intuiție, ajungem la inima acestui volum – creştinismul esoteric. Pentru Rudolf Steiner, cea mai importantă sarcină a fiinţelor umane este să înveţe să depăşească moartea prin unirea cu Christos, care a învins-o. Supravieţuirea umanităţii depinde de „christificarea” lumii. Scopul antroposofiei este de a aduce această realitate în evoluţia lumii, de a permite tuturor religiilor şi tuturor fiinţelor umane să experimenteze noua realitate.

CUPRINS

1. Viața sufletului omenesc în somn, stare de veghe și stare de vis — Berna, 21 martie 1922
   Viața de vis: Conținutul imaginii și parcursul dramatic. Exerciții sufletești pentru dezvoltarea imaginației, inspirației, intuiției. Imaginația: perceperea eterului cosmic; inspirația: perceperea entităților spirituale; intuiția: perceperea Ierarhiilor superioare și a propriei karme. Plăsmuirea formei la animale prin organele de respirație, la om prin cuvânt. Christos și Ahasver.
2. Cele trei stări ale conștienței de noapte — Dornach, 24 martie 1922
   Elementul dramatic al vieții de vis; lumea somnului profund; lumea somnului fără vise. Christos și Ahasver.
3. Despre transformarea concepției despre lume — Dornach, 25 martie 1922
   De la percepția anterioară directă a spiritual-sufletescului la percepția actuală a cadavrului naturii. Exerciții ale vechilor indieni pentru dobândirea unui sentiment de sine mai puternic și a gândirii. Fortificarea trăirii Eului la greci. Importanța tragediei grecești. Statura lui Dionisos. Misteriul de pe Golgota. Natura lipsită de spirit din timpurile moderne și privirea asupra trupului lui Iisus Christos. „Necreștinismul” teologiei actuale. Necesitatea unei christificări a vieții sociale.
4. Modificările în viețuirea procesului de respirație în istorie — Dornach, 26 martie 1922
   În vremurile mai vechi, respirația ca proces al dobândirii trăirii Eului. Sophia (Înțelepciunea): Conținutul inspirației reprodus de percepția senzorială. Inspirația: percepție; expirația: activitate. Pistis (credința): proces spiritual de expirație. Știința actuală și credința actuală. „Împărăția Cerului”. Importanța celor pământești pentru cele cerești.
5. Ființa omului și expresia sa în arta greacă — Dornach, 31 martie 1922
   Cele patru elemente ființiale componente ale omului. Legenda lui Niobe. Sarcina tragediei grecești. Teamă și compasiune, catharsis. Strădania lui Goethe de dobândire a unei concepții asupra lumii: Întâlnirea cu Herder, călătoria în Italia. Grupul lui Niobe și grupul lui Laocoon. Lessing despre Laocoon. Goethe și Shakespeare. Hamlet.
6. Explorarea și formularea Cuvântului lumilor în inspirație și expirație — Dornach, 1 aprilie 1922
   Transformarea procesului de inspirație și a celui de expirație în perioada contemporană. Capul ca imagine a Cosmosului; curenții care înconjoară Pământul în organismul pieptului; acțiunea forțelor Pământului în membre. Taina lui AUM. «Critica limbajului» a lui Mauthner.
7. Creștinism exoteric și creștinism esoteric — Dornach, 2 aprilie 1922
   Cel Înviat. În vremurile vechi nu exista moarte. Experiența morții odată cu dezvoltarea intelectului. Ahriman ca aducător atât al morții cât și al intelectului. Venirea lui Christos pentru limitarea puterii lui Ahriman. Influența lui Ahriman asupra conștienței omenești. Misteriul de pe Golgota ca expresie a unei lupte între zei. Învățăturile Celui Înviat date ucenicilor Săi. Trăirea lui Pavel de pe drumul Damascului.
8. Învățăturile Celui Înviat — Haga, 13 aprilie 1922
   Misteriul de pe Golgota. Reprezentarea antroposofiei în public și activitatea pe Ramuri. Înțelepciunea primordială revelată omenirii la începuturile sale. Descreșterea tot mai accentuată a clarvederii de vis până la Misteriul de pe Golgota, trăirea simultană tot mai intensă a nașterii și a morții. Este sarcina creștinismului să intermedieze zeilor cunoștințe despre naștere și moarte. Învierea lui Christos. Trăirea lui Pavel de pe drumul Damascului. Învățătura Celui Înviat. Importanța messei catolice.
9. Cunoaștere și inițiere — Londra, 14 aprilie 1922
   Antroposofia este o știință de inițiere care pornește de la ființele naturii. Strădania antroposofiei înspre o clarvedere exactă prin dezvoltarea forțelor fundamentale ale vieții sufletești: ale gândirii, simțirii și voirii. Rezultatele cunoașterii suprasensibile pot fi înțelese cu rațiunea omenească sănătoasă. Cunoașterea sufletesc-spiritualului Universului, ca și pe cel al omului, ca sarcină a antroposofiei.
10. Cunoașterea lui Christos prin antroposofie — Londra, 15 aprilie 1922
    „Clarvederea exactă” ca bază a științei inițiatice moderne. Goetheanumul de la Dornach, arhitectura și pictura sa. Școala Waldorf din Stuttgart. Imaginație și inspirație. Forța gândirii drept cadavru al spiritual-sufletescului. Cuvintele lui Pavel „Nu eu ci Christos în mine”. Semnificația Misteriului de pe Golgota pentru salvarea Eului fortificat de la murirea spiritual-sufletescului împreună cu corporalitatea. Misterul nașterii. „Nenașterea”. Zeii nu cunosc nimic despre moarte. Revivifierea creștinismului și învierea vieții religioase prin antroposofie.
11. Soarele triplu și Christos Cel Înviat — Londra, 24 aprilie 1922
    Pericolele ahrimanicului în prezent. Dezvoltarea omenirii din epoca veche persană până la greci: Zarathustra, Osiris, Zeus. Soarele triplu în cultura greacă și în cea romană. Iulian Apostatul. Prin Misteriul de pe Golgota a venit pe Pământ întreita ființă a Soarelui. Misteriile mai vechi: Taina nașterii; Christos Cel Înviat: Taina morții. Unirea impulsurilor creștine cu romanitatea „anti-spirituală”. Știința modernă ca bază a libertății. Cardinalul Newman, fundalul său spiritual, viața și strădania sa. Biruirea lui Ahriman prin desprinderea gândirii de atașamentul său de creier.
12. Antroposofia ca strădanie de a christifica lumea — Viena, 11 iunie 1922
    Caracterul esoteric al Mișcării antroposofice. Confruntarea necesară cu știința. Prăpastia dintre esoteric și exoteric. Formarea intelectului uman. Forțe ahrimanice în natură. Epoca luminoasă viitoare. Diferitele tipuri de ființe elementare și relația lor cu Lucifer și Ahriman. Maxima rosicruciană.

Indicații: Relativ la această ediție / Note referitoare la text

Desenele și notațiile la tablă

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea