Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA213PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
ÎNTREBĂRI OMENEȘTI, RĂSPUNSURI COSMICE

GA 213

NOTE

Conferințele aflate în acest volum au apărut pentru prima dată grupate astfel în ediția I din 1969. Conferințele nu au fost destinate de către Rudolf Steiner tiparului și nu au fost revăzute de el.

Titlul volumului se datorează Mariei Steiner, care l-a ales pentru prima publicare a conferinței din 25 iulie 1922.

Bazele textului: Conferințele au fost preluate în scris de către stenografa profesionistă Helene Finckh care, începând din 1916, a înregistrat majoritatea conferințelor lui Rudolf Steiner și le-a transpus în clar-text. Stenogramele au fost păstrate și au putut fi revizuite cu prilejul editării. Ediția de față este o reeditare nemodificată a ediției din 1969, în care au fost corectate unele greșeli și s-au adăugat unele note.

Următoarele conferințe au apărut în reviste:

24 iunie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellsehaft vorgeht!” (numită și „Nachrichtenblatt”, supliment la „Das Goetheanum”), an 4, 1927, nr. 27, 28.
25 iunie 1922 în „Das Goetheanum”, an 6,1927, nr. 13-15.
30 iunie,
1, 2 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 15, 1936, nr. 19-27.
7, 8 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 13, 1934, nr. 35-40 și în „Blätter für Anthroposophie”, an 9,1957, caiet 9 și 10.
9 iulie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, an 10;1933, nr. 43-46, „Das Goetheanum”, an 20,1941, nr. 31-34, „Blätter für Anthroposophie”, an 9, 1957, caiet 11.
14 iulie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, an 10,1933, nr. 49-51, „Blätter für Anthroposophie”, an 9, 1957, caiet 12.
15 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 13, 1934, nr. 41-43, „Blätter für Anthroposophie”, an 10, 1958, caiet 1.
16 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 9,1930, nr. 1-2, „Blätter für Anthroposophie”, an 10, 1958, caiet 2.
21 iulie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, an 18, 1941, nr. 42-44.
22 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 8, 1929, nr. 28-30.

Operele lui Rudolf Steiner din ediția completă (GA) sunt indicate în note cu numerele lor bibliografice.

  1. aberații spiritiste: Rudolf Steiner despre spiritism, vezi printre altele conferințele „Istoria spiritismului” precum și „Istoria hipnotismului și somnambulismului” din Psihologie spirituală și o privire asupra lumii, GA 52, și Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea..., GA 254.
  2. paralelismul psihofizic: În acest context Rudolf Steiner obișnuia să-l citeze pe psihologul Hermann Ebbinghaus (1850-1909) (Compendiu de psihologie, Leipzig, 1908).
  3. Arthur Schopenhauer, 1788-1860. Lumea ca voință și reprezentare, opera de căpătâi a lui Schopenhauer (1819).
  4. Johann Gottfried Herder (1744-1803). Despre spiritul poeziei ebraice, precum și Documente străvechi ale neamului omenesc, vol. I, partea a IV-a: „Studiu despre noua eră”, Riga, 1774.
  5. Jakob Böhme, 1575-1624. Aurora sau ivirea zorilor, Amsterdam, 1682.
  6. versurile din „Faust” al lui Goethe: Faust, partea I: „Noapte”, rândurile 445/446.
  7. Iulian Apostatul, 332-363. Împărat roman, 361-363.
  8. cel puțin în prezent: Conferința a fost ținută în perioada unei crize economice grave după Primul Război Mondial.
  9. broșura mea despre Tatăl nostru: „Tatăl nostru. O considerație esoterică”, publicație separată din GA 96.
  10. Novalis (Friedrich von Herdenberg, 1772-1801), Fragmente matematice (numeroase ediții).
  11. am reliefat într-un aforism că materialismul: „Aforisme psihologice”, în săptămânalul „Das Goetheanum”, anul 1 de apariție, 1921 / 1922, nr. 47; în volumul Gânduri de la Goetheanum în mijlocul crizei culturale a prezentului, GA 36.
  12. cu un alt prilej: Comp. aici Raportul lumii stelare față de om și al omului față de lumea stelară. Comuniunea spirituală a omenirii, GA 219.
  13. Franz Brentano, 1838-1817. Învățătura lui Iisus și importanța ei continuă. Editată postum de către Alfred Kastil, Leipzig, 1922.
  14. referiri se găsec în revista „Goetheanum”: „Învățătura lui Iisus” de Franz Brentano; „Înțelegerea oamenilor” (Brentano și Nietzsche, în Gânduri de la Goetheanum în mijlocul crizei culturale a prezentului, GA 36).
  15. Clemens Brentano, 1778-1842. Poet al școlii romantice. Mama sa, Maximiliane, 1757-1793, a fost fiica scriitoarei Sophie La Roche, 1731-1807.
  16. Tomism: Filosofia lui Thoma d'Aquino, trei conferințe, Dornach, 22-24 mai 1920, GA 74.
  17. Wilhelm Emanuel Freiherr von Ketteler, 1811-1877, din 1850 episcop de Mainz.
  18. teza de docență prezentată de Franz Brentano: „Vera philosophiae methodus nulla alia nisi scientiae naturalis est”, tipărită în traducere în „Über die Zukunft der Philosophie”, publicată postum de Kramer, Leipzig, 1929.
  19. despre care v-am vorbit recent: La 18 iunie 1922, la Viena, în Opoziția est-vest a lumii, GA 83.
  20. Un oaspete de pe Luceafărul de seară, Adolf Wilbrandt (1837-1911). Comp. aici lucrarea lui Oskar Kraus Franz Brentano. Spre cunoașterea vieții și învățăturii sale, München, 1919, pp. 13 ș.u., aflată în biblioteca lui Rudolf Steiner.
  21. psihologii fără suflet: Expresia a fost folosită de Friedrich Albert Lange în a sa Istorie a materialismului, Ed. Reclam, vol. 2, p. 474 (Critică asupra lui Herbert și a școlii sale).
  22. primul volum al operelor postume: Învățătura lui Iisus și importanța ei continuă, cu o anexă: „Scurtă prezentare a credinței creștine”, Leipzig, 1922.
  23. David Friedrich Strauss, 1808-1874, teolog și scriitor protestant.
  24. Modernism: Mișcare reformatoare din Biserica catolică de la sfârșitul secolului al XIX-lea în scopul găsirii unui echilibru între credința catolică și viața modernă. A fost sever înfierată de către papa Leon al XIII-lea și papa Pius al X-lea.
  25. ,,Mai suntem noi creștini?”, ,,Mai credem noi încă într-un Dumnezeu?” sunt titluri din primul și al doilea capitol al lucrării sale Vechea și noua credință. O confesiune, 1872.
  26. Citat din Brentano: Învățătura lui Iisus și importanța ei continuă, Leipzig, 1922, p. 19.
  27. Idem, pp. 37 și 39.
  28. Kant, care a vrut să enunțe și filosofic separația dintre știință și credință: În prefața la ediția a 2-a a cărții Critica rațiunii pure: „A trebuit deci să abrog știința, pentru a face loc credinței.
  29. Hegel a exprimat un foarte frumos gând spunând (textual): „Înălțarea gândirii deasupra senzorialului, îndreptarea ei deasupra finitului, spre infinit, saltul făcut prin ruperea șirului senzorialului întru suprasenzorial, toate acestea sunt gândirea însăși”, în Compendiu al unei enciclopedii a științelor filosofice, partea I, § 50.
  30. cuvinte dure ale lui Brentano la adresa lui Fichte, Schelling, Hegel: „Probabil că și perioada traversată nu cu mult timp în urmă a fost o astfel de epocă de degradare, de ruinare, în care toate noțiunile se amestecau într-un mod tulbure și nu mai puteai găsi nici urmă de metodă obiectivă. În acest caz nu ne mai surprinde rapida afirmare și decădere a unor sisteme antagonice”, în Despre motivele descurajării pe plan filosofic, Viena, 1874, p. 18.
  31. Și cu toate astea, Hegel spune: „Logica, așadar, trebuie înțeleasă drept sistemul rațiunii pure, drept sfera gândului pur. Această sferă este adevărul nevoalat, adevărul în și pentru sine. De aceea putem spune că acest conținut este expresia lui Dumnezeu, așa cum era El în ființa sa veșnică înainte de crearea naturii și a unui spirit finit”, în Știința logicii, Introducere.
  32. am menționat și public o chestiune atât de importantă: În Conducerea spirituală a omului și a omenirii, GA 15.
  33. Adolf Fick, 1829-1901, fiziolog. Forțe ale naturii în raportul lor reciproc. Conferințe populare, Würzburg, 1869.
  34. Julius Robert Mayer, 1814-1878, întemeietorul teoriei mecanice a căldurii.
    Herman von Helmholtz, 1821-1894, cercetător al naturii.
    Rudolf Clausius, 1822-1888, fizician.
  35. James Prescott Joule, 1818-1889, fizician.
  36. „grăsunul Vogt”: Carl Vogt, 1817-1895, zoolog și fiziolog.
  37. Ernst Wilhelm von Brücke,1819-1892, fiziolog.
  38. Richard Wahle, 1857-1935, filosof. Ansamblul filosofiei și sfârșitul ei. Moștenirile lăsate de ea teologiei, fiziologiei, esteticii și pedagogiei de stat, Viena, 1894. Citat comp. p. 538 (Încheiere).
  39. prima mea conferință ținută la Viena: „Antroposofie și științe ale naturii”, 1 iunie 1922, în Opoziția est-vest a lumii, GA 83.
  40. Brentano despre meditație: „Amintiri despre Fr. Brentano ale lui Carl Stumpf”, în Franz Brentano. Spre cunoașterea vieții și învățăturii sale, de Oskar Kraus, München,1919; în anexă se spune: „Cine nu studiază, nu meditează”, îmi scria Brentano la Gottingen de Anul Nou '67, „este ca și când nu ar trăi, iar un filosof care nu cultivă și nu exersează analiza nu-și merită numele, nu este un filosof, ci un meseriaș în științe, iar dintre filistini, cel mai filistin. Pentru Dumnezeu, nimic să nu vă abată de la hotărârea de a dedica zilnic un răstimp pentru meditare. Necredincioșia față de hotărârile odată luate pe care vi le-a insuflat Dumnezeu s-ar răzbuna atunci amarnic. Probabil vi s-ar ofili pentru totdeauna floarea ce mai frumoasă a vieții, abia deschisă pe jumătate. Nu pot să vă spun ce imensă ar fi această pierdere! Totuși un lucru știu cu adevărat, că mai bine aș arunca în vânt toate catrafusele mele savante, chiar aș muri mai degrabă, decât să renunț la meditare.”
  41. În ultimul număr al revistei noastre: „Das Goetheanum”, an 1 de apariție, nr. 49.
  42. Friedrich Nietzsche, 1844-1900. Nașterea tragediei din spiritul muzicii, 1872; Filosofia în epoca tragicienilor greci, 1873, un fragment; Richard Wagner în Bayreuth, 1876 etc.
  43. Amurgul idolilor, sau cum se filosofează cu ciocanul, 1889.
  44. Emil Du Bois-Reymond, 1818-1896. „Privitor la limitele cunoașterii naturale. O conferință din cea de-a doua ședință publică a celei de-a 45-a adunări a cercetătorilor și medicilor germani de la Leipzig, din 14 august 1872”, prima editare 1872; citatul de la pagina 26 sună textual așa: „Este imposibil și va fi întotdeauna imposibil de înțeles faptul că un număr de atomi de carbon, hidrogen, azot, oxigen și așa mai departe n-ar trebui să fie indiferenți la felul în care sunt poziționați și cum se mișcă, cum erau poziționați și cum se mișcau, cum sunt poziționați și cum se vor mișca.”
  45. Congresul antroposofic de la Viena: Al doilea congres internațional al mișcării antroposofice ținut la Viena între 1 și 12 iunie 1922, comp. nota de la p. 145.
  46. adversarii celor rostite la Congresul antroposofic de la Viena au convocat o adunare: Câteva săptămâni după Congresul vest-est, într-o sală a primăriei din Viena. Aici a avut loc o discuție între adversari și partizani ai antroposofiei (informație venită de la dr. H.E. Lauer, care a luat parte la întrunire).
  47. Albertus Magnus,1193-1280, călugăr dominican, numit Doctor universalis.
    o carte de istorie naturală: Se are în vedere opera De vegetabilibus.
  48. Du Bois-Reymond numea acesta cap laplaceean: În conferința menționată mai sus – vezi nota de la p. 165 – se spune: „Dar privind spiritul avut în vedere de Laplace din posesia formulei lumii, el ar putea zice.”
  49. Plotin, 205-270, principal reprezentant al neoplatonismului.
    Brentano împărtășea această ură față de Plotin: Franz Brentano, Ce fel de filosofi fac uneori epocă, Viena, 1876.
  50. Paul Deussen, 1845-1919, filosof, indolog. Filosofia grecilor, ed. a 2-a, Leipzig, 1919, p. 272: „În sistemul platonic nu există loc pentru un Dumnezeu personal drept creator al lumii, căci ideile, după cum am văzut, au «o existență chiar în ele însele», ele însă n-ar mai avea-o și întregul sistem ar trebui să prezinte o altă construcție, dacă el ar porni de la un Dumnezeu personal, ca principiu suprem. Faptul că toate ideile depind de ideea binelui nu dăunează suveranității lor, căci ideea binelui nu este, după cum arătam mai sus, altceva decât finalitatea proprie tuturor ideilor, ca tip familial comun, care lui Platon îi apare ca o idee specială, o idee ce guvernează toate celelalte idei.” P.263: ,,... acest pisc suprem al lumii ideilor este ideea binelui. Platon o compară cu Soarele...”
  51. Ammonius Saccas (=Purtător de sac), 175-242, fondatorul neoplatonismului, profesor al lui Plotin. Relativ la cele prezentate de Rudolf Steiner privitor la neoplatonicieni, comp. și conferințele din 6 noiembrie 1921, din GA 208; 24 aprilie 1922, din GA 211; 23 iulie 1922, din Taina Sfintei Treimi GA 214; 1 octombrie 1922, GA 216, precum și Emil Bock, Rudolf Steiner. Studii referitoare la viața și opera sa, Stuttgart, 1961.
  52. Iamblichos, mort în jurul anului 330, a continuat învățăturile lui Plotin.
  53. o predică a apostolului Petru: Așa-numita predică misionară a lui Petru. Comp. Apocrife noutestamentare, editată de Edgar Heineke, Tübingen, 1924, p. 145.
  54. Henrick Ibsen, 1828-1906. Împărat și galileean, două părți,1873.
  55. Paul Heyse, 1830-1914. Copiii lumii, 3 vol., 1873.
  56. Karl Julius Schröer,1825-1900, cercetător literar și lingvistic. Profesor al lui Rudolf Steiner la Universitatea tehnică din Viena, comp. Cursul vieții mele, GA 28.
  57. Hermann Grimm, 1828-1901. Puteri invincibile, 3 vol., 1867.
  58. Franz Werfel, 1890-1945. Omul-oglindă. Trilogie magică, 1920. Comp. aici și articolul lui Rudolf Steiner din „Das Goetheanum”, 30 iulie 1922, acum în Ideea Goetheanumului..., GA 36.
  59. Te-asemeni spiritului...: Faust prima parte: „Noapte” („Spirit al Pământului”), rândul 512.
  60. creierul... o imagine a întregului cer înstelat: În Conducerea spirituală a omului și a omenirii, GA 15.
  61. Max Kully, 1878-1936, pastor catolic din Arlesheim, autor al unor pamflete la adresa lui Rudolf Steiner și a antroposofiei.
  62. Gregor Mendel, 1822-1884. Așa-numitele legi ale lui Mandel – experiemntări de încrucișare a mai multor soiuri de mazăre. Scrieri: Experimentări asupra hibrizilor de plante, 1865; Unele aspecte rezultate din fecundarea artificială de Hieracium-Bastarde, 1869.
  63. un rector al Universităfii din Berlin... în discursul său inaugural: Walther Nernst, 1864-1941, Referitor la domeniul de valabilitate al legilor naturii, Berlin, 1921.
  64. atingerea ultimei faze a intelectualismului ... despre care aș vrea să vorbesc mâine: Comp. conferința I din Taina Sfintei Treimi, GA 214.

AcasăLucrări OnlineIndex GA213PrecedentaUrmătoarea