Câteva exemple de recitare
* Din ciclul de conferințe Arta educației. Aspecte metodice și didactice, Stuttgart, 21 august - 5 septembrie 1919, Conferința a IV-a. GA 294.
Rudolf Steiner*:
Este cu adevărat foarte important că noi cultivăm, în paralel, și ceva din vorbirea clară. Acest lucru are un anumit efect, o anumită influență. Cu o altă ocazie**, eu am
formulat niște propoziții și fraze construite mai puțin cu scopul de a oferi un sens deosebit de profund, și mai mult ca astfel, cu ajutorul lor, să punem în mișcare organele vorbirii într-un
mod organic, dar și într-o mișcare multilaterală. V-aș ruga să treceți de la unul la altul, „fără a vă jena”, aceste propoziții, și fiecare să le rostească, pe bază de imitare, astfel încât,
dacă facem mai des asemenea exerciții, să ne facem elastice organele vorbirii, să le punem în situația de a face gimnastică, aș zice. D-na dr. Steiner va recita în fața dvs. aceste propoziții,
în mod artistic, și eu îl rog pe fiecare să rostească aceleași propoziții, străduindu-se să imite felul cum au fost recitate. Ele n-au fost construite pentru a reda un sens, pentru a se adresa
înțelegerii, ci pentru a oferi organelor vorbirii posibilitatea de a face gimnastică:
* Tipărit după niște stenograme și notițe nerevizuite de conferențiar.
** Vezi Cuvântul introductiv al editorului, precum și: Emil Leinhas, Din munca împreună cu Rudolf Steiner, Basel 1950, p.69
Consoana n revine mereu, dar în alte combinații, și atunci organul vorbirii face gimnastică în mod just. La m din ”Nimm” zăboviți mai mult; i-uri lungi, i-uri scurte; se întâlnesc, de asemenea, două n-uri.
În acest fel organele ajung să desfășoare o activitate de gimnastică justă.
V-aș recomanda să aveți grijă în mod deosebit să vă transpuneți cu toată ființa dvs. în sunete, în silabe, să vă contopiți de-a binelea cu ele, v-aș recomanda să fiți într-adevăr conștienți de următorul lucru: că rostiți fiecare sunet ridicându-l în conștiență. Aceasta e dificultatea pe care o avem adeseori când recităm: că trecem țopăind peste sunete, pe când vorbirea are rostul de a fi înțeleasă și ea trebuie să sune, mai degrabă, în așa fel încât să fie accentuate, în primă instanță într-un anumit mod caricatural, niște silabe care nu se accentuează deloc. Actorii fac exerciții pentru a pronunța „Freunderl”, nu „Freunderl”. Rostiți, așadar, în mod conștient fiecare sunet. Chiar va fi bine să apelați la anumite procedee, chiar dacă nu cu regularitate, de felul celor folosite de Demostene. Știți, desigur, că atunci când n-a mai putut progresa altfel, el și-a pus pietricele pe limbă și și-a fortificat vocea, prin exerciții, în așa fel încât ea a ajuns să acopere vuietul fluviului; și a făcut toate acestea pentru a-și însuși un mod de a vorbi prin care să li se poată adresa atenienilor, și aceștia să-l audă…
*
Repetarea exercițiilor de vorbire din ziua precedentă. Apoi niște exerciții de vorbire noi.
Lectura unei fabule de Lessing.
Rudolf Steiner: Într-un asemenea caz, lăsăm titlul să cadă, pe cât posibil, și nu-l accentuăm în mod deosebit.
Privighetoarea și păunul
O privighetoare sociabilă, găsea, printre cântăreții pădurii, o grămadă de invidioși, dar nici un prieten. „Poate îl voi găsi într-o altă specie”, se gândea ea și coborî în
zbor, încrezătoare, spre păun. „Păun frumos, te admir!” ‒ „ Și eu pe tine privighetoare drăgălașă.” ‒ „Deci hai să fim prieteni”, spunea, în continuare, privighetoarea.
Noi nu vom fi nevoiți să ne invidiem, tu ești ochiului atâta de plăcut precum sunt eu urechii.” Privighetoarea și păunul au devenit prieteni.
Kneller și Pope au fost mai buni prieteni decât Pope și Adison.
În loc de aceasta, dr. Steiner a spus, în glumă: Franța și Italia sunt mai bune prietene decât Italia și Anglia. Se poate spune și așa; aplicația poate fi făcută în cele mai diverse moduri.
*
Rudolf Steiner: Vom încerca azi un exercițiu care are scopul de a face respirația să devină ceva mai lungă.
Veți realiza ceea ce trebuie realizat aici numai dacă veți împărți versurile în mod just. Atunci veți ritmiza respirația în mod just. Exercițiul constă în încercarea de a face gimnastică cu vocea, pentru a reglementa respirația.
În cuvinte cum sunt „Erfüllung” (împlinire), „Wollen” (voință), trebuie rostiți ambii ll. Nu avem voie să introducem în primul l un h, ci trebuie să-i rostim pe ambii l unul lângă celălalt. Și mai trebuie să încercăm să nu recităm clămpănind, ci să introducem sunet în voce, să o scoatem mai din adâncul pieptului, să rostim vocale pline, pentru ca să dăm afară ceea ce sună ca o tinichea.
Înainte de fiecare dintre versurile împărțite mai sus, respirația trebuie să se regleze în mod conștient. Cuvintele care sunt grupate împreună trebuie rostite împreună.
Știți că de obicei se fac următoarele exerciții de vorbire:
* Exercițiul :
Barbara sass nah am Abhang,
Sprach gar sangbar ‒ zaghaft langsam;
Mannhaft kam alsdann am Waldrand
Abraham a Sancta Clara!
face parte din materialul de lucru pe care cunoscutul modelator al limbii Iulius Hey l-a publicat, împreună cu multe alte exemple similare, în „Die Kunst der Sprache” (Der kleine Hey) ”Arta vorbirii” („Micul Hey”), B.Schott's Söhne, Mainz-Leipzig 1914. Dr. Steiner a găsit că această succesiune de sunete poate fi folosită și i-a dat numele de exercițiul lui e:
Es streben der Seelen Gebete
Den helfenden Engeln entgegen;
Entdeckend des Herzens Wehe,
Wenn Schmerzen es brennend verzehren!
Noi tipărim aceste exerciții cu textul lor integral, din cauză că și în aceste exerciții de vorbire mai zace, totuși, un anumit „sens”, în timp ce exercițiile date de Rudolf Steiner provin exclusiv din elementul sunetelor vorbirii.
Citirea unei fabule de Lessing.
Calul și taurul
Rudolf Steiner (după ce toți cursanții au citit fabula): Veți fi având sentimentul, după ce ați ascultat-o de atâtea ori, că ea e scrisă așa cum s-au scris în secolul al 19-lea fabulele și multe alte lucruri. Avem astfel sentimentul că ele n-au fost chiar terminate, așa cum, pe atunci, unele lucruri n-au fost terminate de tot. Dr. Steiner dă citire fabulei, spunând apoi: Acum, în secolul 20, fabula ar putea fi continuată în felul următor:
Onoare de Taur! Și de caut onoarea, oprindu-mă în loc, n-ar fi onoare de cal ci onoare măgărească.
Așa s-ar proceda în epoca actuală. Și atunci, și copiii și-ar da seama imediat că există trei feluri de onoare: o onoare a taurilor, o onoare a cailor și o onoare a măgarilor. Taurul îl aruncă jos pe băiat, calul îl duce liniștit mai departe, pe spatele său, pentru că aceasta e o purtare cavalerească, măgarul se oprește încăpățânat pe loc, fiindcă vede în acest gest onoarea sa.
Exerciții de vorbire:
Propozițiile se comportă în așa fel încât primele patru sună ca un fel de așteptare, iar ultimul vers e împlinirea generală a primelor patru versuri. Să nu rostiți diftongii ei ca pe ai.
Ne întoarcem acum la celălalt exercițiu de vorbire.
Prin exersarea lui puteți învăța foarte mult.
Repetăm acum fraza:
Iar acum, ceva asemănător, dar apare o nuanță în direcția afectivității. Sunt patru versuri, asupra cărora aș vrea să vă atrag atenția. O să vi le dictez după aceea. Nuanța afectivă trebuie să fie exprimată mai ales în primul vers:
Imaginați-vă deci că aveți în fața dvs. un broscoi, care se uită la dvs. cu buzele puțin crispate și lui îi vorbiți prin ultimele trei versuri. Dar în primul vers vă exprimați încrederea că el e în stare să „gângurească plăcute cântecele” (”liebliche Lieder lallen”). Acest prim vers trebuie să-l rostiți într-un mod afectiv-umoristic, ca pe un fel de cerere greu de îndeplinit pentru el, pe care i-o adresați.
Și acum, încă un text în proză, o altă fabulă de Lessing:
Stejarul
În ce constă oare morala fabulei ?
Un cursant: în faptul că de-abia la moartea unui om ne dăm seama cât de mare a fost.
Un cursant: în faptul că un om mărunt își dă seama cine a fost un om mare de-abia după ce acesta s-a prăbușit.
Rudolf Steiner: Dar de ce Lessing o folosește tocmai pe vulpe, care e șmecheră?
Un cursant: Pentru că șmecheria vulpii nu are cum să se apropie de măreția sublimă a copacului.
Rudolf Steiner: În ce frază ar fi cuprinsă morala fabulei, cu privire la șmecheria vulpii ? ‒ „Niciodată n-aș fi crezut că ar fi fost atât de mare”
Ea, pur și simplu, nu se uitase niciodată în sus, umblase mereu numai jos, de jur împrejurul lui, și acolo copacul ocupase un spațiu mic. Cu toată șmecheria ei, vulpea văzuse doar ceea ce, din întreaga mărime a copacului, se vede de jos.
Vă atrag atenția asupra unui lucru: Fabulele, care, ca atare, își desfășoară acțiunea într-o lume fabuloasă, pot fi citite în mod realist, niciodată însă nu putem face așa ceva cu poeziile.
*
Exercițiu de vorbire:
Rudolf Steiner: Exercițiul a fost făcut mai ales pentru împărțirea frazei conform sensului, așa că aveți următoarele: Mai întâi o propoziție scurtă: „Nimm mir nicht” (Nu-mi lua ceea ce), și apoi propoziția: „was dich beglückt” (te fericește), care e însă întreruptă de cealaltă: „wenn ich freiwillig dir es reiche” (dacă eu de bunăvoie îți ofer). Intenția este ca, în cursul vorbirii, să fie pus în valoare acest aspect. Trebuie să vă dați seama că același gen de a accentua pe care l-ați părăsit la cuvântul „was” (ceea ce) îl reluați la „dich” (te fericește).
Exerciții de vorbire:
Zicerea ultimei săptămâni din luna august (Calendarul sufletesc):
*
Exerciții de vorbire:
Grupul pf ar trebui făcut foarte vioi, ar trebui făcută multă gimnastică cu el.
Un text la care trebuie să țineți seama, în parte, de formă, în parte, de conținut, este următorul:
Das Gebet (Rugăciunea)
Galgenlied (Cântec de spânzurătoare) de Christian Morgenstern
Rudolf Steiner: La exercițiul de vorbire pe care ni-l propunem acum, esențialul este să facem flexibile organele vorbirii.
Exerciții de vorbire:
Așa ceva e cu adevărat desăvârșit numai dacă e spus pe de rost. Ar trebui să vă obișnuiți ca limba să spună parcă de la sine acest text.
Din „Wir fanden einen Pfad” („Găsit-am o cărare”) de Christian Morgenstern:
*
Exerciții de vorbire:
Din „Wir fanden einen Pfad” („Găsit-am o cărare”) de Christian Morgenstern:
Rudolf Steiner: Vom putea sesiza nuanțele în care trebuie citite strofele poeziei de-abia mâine, după citirea strofei a treia.
*
Exercițiu de vorbire:
Din „Wir fanden einen Pfad” („Găsit-am o cărare”) de Christian Morgenstern:
* Lipsește stenograma cu indicațiile la sarcinile luate în atenție în ziua precedentă.
Exerciții de vorbire:
Rudolf Steiner: referindu-se la ultimul exercițiu: Bun pentru intrări. Arătăm spre unul, următorul sau un altul care să continue.**
** În legătură cu aceste exerciții de seminar, facem trimitere la Conferința a 14-a din 5 septembrie 1919 a cursului Antropologie generală ca bază a pedagogiei, GA 293.
