Diferitelor popoare le este mai mult sau mai puțin ușor, depinde de locul unde se află plasată vorbirea lor, să vorbeasca „în față”: vorbitorii limbilor romanice, în special francezii, apoi germanii sau rușii. În special în cazul limbii germane trebuie să facem distincție între germanii orientați mai mult spre Apus și cei orientați mai mult spre Răsărit.
Acest curs, care își propune să dea noțiuni generale despre arta vorbirii, va consta din cinci ore. Vom aminti diferitele metode actuale de a vorbi și cânta, rezonanțele capului, cele nazale și cele pectorale. „Da, și noutatea metodei noastre constă în faptul că noi considerăm că aerul este suportul rezonanței.” Aceasta amintește de crearea omului, când acestuia i-a fost însuflată suflarea vie. Suflarea vie adie în afara noastră.
La exercițiile pe care le vom face acum, esențialul este să ne creăm o legătură cu sunetul, cu natura fiecărui sunet din care e formată vorbirea. Să ne stabilim o legătură cu vocalele, care își au originea, patria, în planete, și o legatură cu consoanele, care își au originea în semnele cercului zodiacal. Vom vorbi apoi în treacăt despre specificul limbii finlandeze.
Exerciții simple de articulare:
Daß er dir log uns darf es nicht loben
Incercăm să luăm în stăpânire, cu aerul din noi, aerul din afara noastră. Aerul ca atare este solul de rezonanță, nimic altceva. În consoane zace „oul lui Columb”.
| Redlich Rüstet Riesig Ruhig Reuige Protzig Bäder Polternd Bieder Puder Bergig |
ratsam rümlich rächend rollend Rosse preist brünstig putzig bastelnd patzend brüstend |
Exerciții care pot reglementa curentul respirator
f = să stiți că eu stiu ceva, de exemplu: A sti ceva din ff ;
ll = un asemenea ll repetat = spiritul care ia în stăpânire materia și-i dă formă.
Durch Hoffnung
nuanță afectivă: e necesară înțelegerea sunetelor.
Geht durch Sehnen
poziționați sunetul în față, în partea anterioară, doar în față așezați sunetul; h = cel mai frumos sunet care poate fi folosit când vrem să modelăm plastic; s = trezește în noi puțina frică.
Durch Wollen
w = aducem partea cea mai lăuntrică a ființei noastre spre lumea exterioră; acest lucru e remodulat prin o și ll = wollen; de exemplu, la cuvântul „warum” totul iese din lăuntru în afară.
Fiecare rând se rostește cu întregul curent al respirației; respirați după fiecare rând; lăsați dintr-o dată să iasă afară liber întregul curent respirator. Prin exersarea lui e putem învăța cum să luăm în stăpânire curentul nervos; ü = apucăm în față: kündend.
Un exercițiu bun de inversare a sunetelor:
Cu aerul ce se revarsă din noi spre exterior luăm în stăpânire aerul de afară.
Exercițiu de respirație care ne dă posibilitatea de a face ca respirația să se reverse prin curgere ritmică, să se repartizeze.
Primele patru rânduri le simțim ca pe niște valuri care se revarsă din cosmos, ultimul rând, ca pe un gând ce vine din cap.
Mai întâi, un exercițiu: Dialog între un om în care predomină procesele sanguine și un om în care predomină preocesele nervoase. Omul care trăiește cu preponderență în elementul sângelui își va exprima părerea într-un mod mai liniștit și vorbirea lui se va mișca în sunete cum sunt a, o, u și au. Omul în care predomină procesele nervoase va fi mai surescitat și mai agitat, va prefera deci sunetele e și i.
Explicații referitoare la sunetele cu Umlaut (vocalele ä,ö,ü).
Luminarea sunetului ä = Kraft – Kräfte, Macht – Mächte.
Prin viețuirea sunetelor vorbirii să ne adâncim în diferite cuvinte și sensuri de cuvinte:
| Weinen – Wein | – să încercăm să simțim euritmic sunetul sch |
| = Sch-wein | |
| Nacht – Mahri | = Mar-sch |
Exercițiu cu vocala e. Consolidare a omului în sine însusi. Apoi vocala i = două exerciții corespondente, un moment principal la sfârșit (a), celălalt moment principal la mijloc (b).
| Lebendige Wessen treten wesendes Leben | |
| (a) | Wirklich findig wird Ich im iridischen Lebenswesen |
| (b) | Im iridischen Lebenswesen wird Ich wirklich findig |
Interacțiune dintre i și e:
Die Liebestriebe werte nicht gering
Un exercițiu spre a învăța să vorbim larg, cuprinzător:
Încercăm să simțim că e are ceva ce consolidează; face ca forța nervoasă să intre în sine; să simțim cum ne liniștim făcând acest exercițiu. De noi se apropie ceva, ne simțim pe un teren sigur; curentul nervos se fortifică în noi; de aceea e potrivit cel mai bine pentru monolog; când omul clocește în lăuntrul propriului suflet.
Wirklich findig wird Ich im irdischen Lebenswesen
i = din lăuntru spre afară. A-l convinge pe celălalt, urmând forța nervoasă spre exterior; dimpotrivă, trecând spre e, aici simțim forța nervoasă a lui e îndreptându-se spre interior.
Im iridischen Lebenswesen wird Ich wirklich findig
e = la mijloc; drum străbătut mai întâi spre interior, apoi spre afară.
Die Liebestriebe werte nicht gering
ie (i lung) = densificarea forței nervoase, să lăsăm cuvintele „nicht gering” să năvălească liberi afară.
Breite weise Wiesen über das Land
ei (rom. -ai) = trimiterea forței nervoase spre regiunile din jurul nervilor, realizând de aceea o consolidare, a căuta sprijin în alte organe. Ne înalță la armonizarea curentului vorbirii. Toate acestea se fac pentru consolidarea vocii.
Exerciții finale cu vocale
a = deschis, lăsăm cu curaj respirația să iasă afară
e = se îngustează
i = foarte ascuțit
o = începe munca buzelor
u = buzele modelând cu încordare
Lalle im Oststurm
Lăsând consoana l să facă în mod real valuri!
gä – nö – bü
Sunetele cu Umlaut: adeseori nu ies destul de curat.
- uff!
Un ajutor: consoanele construite în mod natural, spre a putea ieși cu totul din noi înșine.
Trecerea spre consoane
Mäuse messen mein Essen
Claritate: fiecare sunet rostit să fie modelat în întregime și plin: m, s = să fie rostite bine și corect.
Lämmer leisten leises Läuten
Fluența lichidă: curentul respirator curge când vorbim, astfel încât nu putem pune sacadat un cuvânt lângă celălalt. l = dacă ne transpunem în sunetul l, vom ajunge treptat să vorbim mai fluent.
Bei biedern Bauern bleib brav
Învăluind: închegare, rostiți sunetul rotund și plin, nu ascuțit, gol. Învăluiți vocalele cu o piele, pentru ca să nu stea goale. b = rostiți-l bine, având sentimentul că prin aceasta închideți sunetele într-un înveliș.
Komm kurzer kräftiger Kerl
Buna impărțire: Respectarea paragrafelor unei fraze, care sunt date prin construcția și conținutul ei. Nu e voie să vorbim fără oprire, ca o cascadă. Ascultătorul trebuie să fie întotdeauna, cu
înțelegerea spuselor noastre, în situația de a fi înțeles ceea ce tocmai s-a rostit, iar acest lucru îl realizăm prin pauze.
Consoana k = trebuie rostită clar: cere pauze!
La sfârșitul acestei ore: dacă ne adâncim în procesul de formare a unei consoane, în felul cum ia ea naștere, putem simți la consoana d forma sferică, iar la k forma cubică. Din aceasta putem face conținutul unei meditații.
Sunetele labiale: p, m, w *, b
Sunetele dentale: f*, v*, s, sch, st, c, z
Sunetele linguale: n, d, t, l
Sunete palatale: g, k, ch, ng, j,
* Conlucrarea dintre buza inferioară și șirul de dinți inferiori, compară noua aranjare în conferința 18.
Încercați să simțiți și să sesizați în mod absolut deosebirea dintre aceste sunete. Legătura dintre ceea ce este mecanic-dinamic și ceva plin de viață nu e voie să fie învățată decât de la vorbire. În viața obisnuită vocea sare încoace și încolo; pentru a ajunge la vorbirea exactă trebuie să facem mai întâi exerciții în cazul cărora vocea nu mai e nevoită să sară în acest fel.
Exercițiile următoare trebuie mai întâi constientizate, dar apoi lăsați curentul vorbirii să curgă, pentru ca să nu întervină mintea, născocind în mod artificial, falsificând lucrurile.
În cursul propoziției glasul merge spre partea posterioară, fără a sări peste nici un loc: totul se rostește cu o ușurință plăcută.
Aici glasul sare deja. Aceste exerciții și cel ce urmează trebuie rostite în mod deosebit de plin, clar, rotund.
Diferite propoziții, mai mult sau mai puțin primitive, adunate la un loc:
Vocea merge de mai multe ori încolo și încoace, dar întotdeauna fără a sări.
Rostiți aceste propoziții într-un mod cu adevărat frumos:
Se poate folosi foarte eficient când vrem să obținem niște curbe complicate, precis conturate: întoarceți-vă mereu la limbă; acest lucru nu mai e ceva primitiv, ci deja dramatic. Predomină elementul consonantic, de aceea: vorbiți nu din suflet, ci din elemente.
Dintr-un alt punct de vedere:
Adică: ceea ce se petrece în aerul din afara noastră, atunci când lucrăm cu aceste sunete – trebuie să simțim ce anume face consoana în aer, nu ce face ea în gâtlejul nostru!
Tritt dort die Tür durch
Când recităm, în felul cum modelăm sunetele trebuie să fie simțite, totodată, toate afectele existente în cuvânt. În acest scop e bine dacă limba evoluează transformându-se într-un organ tactil: dacă ea simte, pipăind, sunetul. Aici să simțim diferența dintre t dur și d blând.
Horch!
h = a ieși afară, a aluneca afară odată cu curentul respirator, ch = cufundarea, întrarea în ceva = a te asimila în ceva.
ich
exprimă esența germanului: prietenos, urât; sau cu g la sfârșit
Prin h cuvântul devine mai puternic, dobândește vigoare. Unii oameni vorbesc prea aproape de buze și din această cauza vorbirea lor pierde din forță și penetranță. La „Halt!” (Stai!) Respirația afară! Semnul exclamării! Acela pe care îl chemăm, trebuie să se și opreasca, într-adevăr.
Pfeife pfiffige Pfeiferpfiffe
În pf zace o respingere dură: compară „pfui!”, aici, ieșind din repaus, spre activitate.
Empfange empfindend Pfunde Pfeffer
Atenuat: pf moale și dur; devenim mai politicoși, aproape sentimentali.
= comunicăm ceva în mod intim, confidențial. Dacă facem abstracție de sens, sunetul se revelează! Spre acest lucru trebuie să năzuim.
Suntem luați pe sus de sunete, suntem apucați de ele! Siflantele.
de nuanțat în consoane; primele: mai mult înotăm în curentul vorbirii, ultimele: izbim.
Molch-Wurm bohrt duch Tor und Turm
să rostim cuvintele cât mai întunecat și tunător, spre a înlătura o eventuală nuanță prea luminoasă a vorbirii.
Dumm tobt Wurm-Molch durch Tor und Turm
luați seama la cele trei dispoziții sufletești diferite, care iau naștere în cele trei rânduri numai cu ajutorul sunetelor vorbirii.
Acest cuvânt ar putea fi resimțit ca un fel de mantram. Comparați cu poetul francez Mallarmé [Nota 26], „mot magique”. Dovedește că nu e un cuvânt născocit cu ajutorul minții.
| A b Ab Abr Abra Abrac Abraca Abracad Abracadabra |
= omul întreg = înveliș, casa omului = om în casa lui = aleargă = iese afară = se păstrează acolo cu putere = se simte om = arată spre semenul lui = simte apoi în el tot un om |
În vorbirea artistică trebuie să fie angajat întregul organism – organismul nervilor, organismul circulației sanguine și organismul metabolic. Respirația și pulsul se află într-un raport de 1:4; 18 respirații și 72 de bătăi ale pulsului pe minut. Omul grec, care încă mai simțea cu adevărat suprasensibilul și, de asemenea, știa să-l exprime, fiindcă nu era situat încă în Eu, ca omul actual, dădea expresie acestor legi în hexametrii. Trei dactili, cezură pe o inspirație; apoi iarăși trei dactili, pauză, sfârșitul rândului.
Poezia epică greacă trebuie să fie mai mult recitată; în eposul nordic există deja o puternică tendință de a declama, dată de tonurile înalte și tonurile grave.
În ritm sunt două sisteme: Respirație normală 18 – sânge, puls 72 = 1:4. Dacă nu folosim cezura, se simte că lipsește ceva. Aici trebuie să avem grijă nu numai să menținem ritmul fluent, lichid, ci și să dăm coloritul just vocalelor, conform sensului. Să facem ca sunetul să fie transparent: modulație lăuntrică la cuvântul „muză”: u; -spre deosebire de acesta, Empuse [Nota 28]: aici avem un u dur. A apuca ceva, a exprima: Mânie! În plus se manifestă, desigur, și voința.
La Homer: prin epopee răsună ceea ce e nemuritor – la Klopostock: apare sub formă de suflet. Azi: a dispărut cu totul.
În germana veche: ton înalt și ton grav. Acest epos avea drept conținut întâmplări din lumile suprasensibile, care se așterneau pe suflete ca niște coșmaruri: mar = Nacht-mar! Dar: încă unit cu întreaga organizare a ființei umane, comparați aceasta cu copilul care crește. Poporul când este încă tânăr – din forțele de creștere ia naștere poezia. Eposul este forma poetică originară. Dacă vrem să avem din nou stil, trebuie să respectăm aceste lucruri.
Deosebire: Recitare – Declamație
| Epic: Ceea ce se plăsmuiește în propoziții armonioase: ceea ce – în mod plastic – imaginativ – modelează inspirația, lucrează cu pauzele, pregătind în mod deosebit, necesar, plăsmuirea momentului nou. Epica greacă: recitată. Epica nordică: prin ton înalt și ton jos apare deja impulsul voinței – Germanii aveau o dispoziție sufletească lirică, lor li se potrivea mai bine declamația. |
Epos: A lua sunetele înapoi într-o regiune mai întunecată, sunetele palatale. Corpul eteric: forțe de creștere. |
| Liric: Muzical-declamator. Lucrează expirația: pe valurile ei este exprimat elementul muzical. |
Lirică: Comunicăm lumii ceva din trăirile lăuntrice cele mai profunde. Suportabilă doar dacă se vorbește în labiale. Partea cea mai lăuntrică e unită tocmai cu voința. Eul. |
| Dramatic: Se slujește de ambele mijloace, amândouă se întrepătrund; elementul muzical-declamator – nota lirică: atunci când interpretul exprimă o trăire proprie; recitare: epicul: când povestește sau emite o judecată, narare agitată: se accentuează puternic elementul consonantic; replici: mai întâi vocalic, cât timp se vorbește lent. |
Drama: Trăiește în elementul simpatie-antipatie. Corpul astral; organ de expresie pentru aceasta = limba, adică simțul gustului amar, acru, dulce. Poetul va îngrămădi consoane linguale. |
| Recitare | Es stand în alten Zeiten Ein Schloß, so hoch und hehr, Weit glänzt’es über die Lande Bis an das blaue Meer. |
Prezentați toate acestea în așa fel încât oamenii să le vadă! De exemplu: a din „es stand” trebuie, fără îndoială, să ne captiveze. Să-l folosiți pe a, care ne proiectează afară întâmplările, transpunându-le în vremurile vechi: „În vremuri vechi” (In alten Zeiten): a se îndepărta. o din cuvântul „Schloß”: plin, rotund. „hoch und hehr”: spre a crea impresia de pompos, îl facem în mod plastic. „über die Lande”: împărțim grupul de cuvinte în sine, dar nu în mod neclar. „blaue Meer”: a se îndepărta.
Considerații generale. Elementul muzical urzește în sine însuși. Vorbirea are nevoie de gestul mișcării, care nu e voie să fie oprit niciodată. Aici zace pericolul cel mai mare pentru unii, care simt elementul cântului vocal mult mai mult decât pe cel plastic. – Nu e bine să fie prea puternic elementul voinței conștiente, care trebuie să se manifeste mult mai târziu în poezie, când cel dramatic intervine în poezie. – Când forța dramatică ajunge să predomine, elementul epic e reprimat; această forță devine prea puternică.
| Declamație: | Über allen Gipfeln Ist Ruh. In allen Wipfeln Spürest du Kaum einen Hauch; Die Vögelein schweigen im Walde. Warte nur, balde Ruhest du auch. |
Prima parte: Trebuie să introducem puțin voința în respirația ce năvălește cu totul afară; din conștiența capului, nu rezonanța capului; folosiți consoanele labiale, altfel e înfiorător; o descriere obiectivă, aproape epică. Mergem mai mult în pas cu simțirea, dacă vorbim pe respirația ce se revarsă liber în afară.
În partea a doua, încercăm să ne desprindem cât mai mult de noi înșine. Descrierea obiectivă a trecut, s-a sfârșit. Poetul intră în lăuntrul său. La cuvintele „warte nur” (așteaptă numai) intră în acțiune sistemul pieptului. Acest lucru trebuie să iasă în evidență printr-o pauză, pe fundalul a ceea ce a fost înainte. După „balde” (curând) e timpul să respirăm, să scoatem iarăși afară din noi respirația. Să zăbovim puțin asupra cuvântului „ruhest” (vei odihni) – în poezie nu trăiește o durere intensă, ci o stare cu totul transfigurată a celui care e pregătit, ba chiar dorește să intre în liniștea veșnică. – Totuși, alături de sistemul capului, prin forțele căruia a fost rostită prima parte, apare sistemul ritmic, care este viața de simțire.
După ce ieri au fost arătate deosebirile fundamentale dintre declamație și recitare, putem atrage acum atenția asupra termenilor de specialitate prin care erau desemnați actorii, și care în trecut aveau o anumită îndreptățire.
| Naivi: Sentimentali: Actor de compoziție: Interpret de eroi: |
mai mult recită, vorbesc pe un ton mai înalt mai mult declamă, vorbesc pe un ton mai jos recită, dar pe ton jos declamă, dar pe un ton înalt |
În vremurile mai vechi, asemenea tipuri nu erau ceva arbitrar, ci, în teatrul epocilor trecute, ele aveau la bază buna tradiție veche, care era pe deplin îndreptățită. Numai că azi s-au pierdut cheile care să ne permită să înțelegem aceste aspecte.
Dat fiind faptul că mâine își va începe cursul dl. Dr. Steiner, vom folosi tot timpul de azi pentru exerciții practice.
Pur liric; consoane labiale.
Descriind; sunete palatale. Trebuie ca auditorul să audă rostite mai îndelung cuvintele care sunt menite să intre în ființa lui; de exemplu, „Wolken”, „Grundeis” ș.a.m.d. Dimpotrivă, mai mult ca în treacăt, ceva mai repede, va fi rostită propoziția secundară: „Wie wenn der Wolf die Herde scheucht.” „Wolf” (lup): rău, gest al cuvântului.
În încheiere, patru exerciții meditative asupra limbajului:
Să exprimăm realități pur spirituale: lăsăm să transpară deosebirea dintre lumină și întuneric. Mai mult în simțirea pură, mai puțin în impulsul de voință: „Die fühlende Seele ersehnet die weiße Helligkeit.” (Sufletul ce simte duce dorul luminozității albe.) Tot așa, găsirea luminozității. Cuvântul „Webet” mai mult în curentul simțirii pure, celelalte mai mult în impulsul voinței.
Linie directoare pentru ceea ce trebuie să exprimăm noi în arta noastră. Exercițiul următor constituie, în alcătuirea sa, o inversare a ceea ce a fost clădit în exercițiul: „In den unermeßlich weiten Räumen.”
Mai întâi ceea ce ține de reprezentare, apoi cele trei nuanțări: căutând, năzuind, luptând.
Cu toate că e o întoarcere înapoi, creștem intensitatea.
Asemenea strofe mantrice sunt folositoare în multe privințe. Ele ne vor învăța, de asemenea, să facem din vocea noastră o luntre, care duce pe altcineva. Este foarte important, când trebuie să recităm pentru euritmie, ca vocea să devină o luntre ce duce pe cineva!
Mai întâi: Așteptare. Ca o poruncă venită din lumi spirituale, de la niște entități spirituale, nu doar de la un dascăl bătrân, plin de bunăvoință.
A doua parte sintetizează ceea ce e deja pregătit, împlinirea. La „wahrt” trecem spre t, care are ceva coborâtor. Dacă e necesară o pauză, o facem după „folgt”.
Trebuie să dispară tot ceea ce e abstractism didactic, însă trebuie să intre ceea ce e trăire spirituală vie. Să evităm o atitudine didactic-religioasă. Posibilitatea de a umple ceea ce ține de natură cu elementul imaginativ-plastic sau cu cel muzical. Aici amândouă se întrepătrund. Trebuie să se dizolve, să se spiritualizeze ceea ce în cadrul percepției senzoriale e imagine.
Dacă ne gândim la scena din tărâmul spiritului, Poarta inițierii, Devahan, Tabloul 7, putem vedea despre ce e vorba aici.
În partea a doua e necesar un puternic impuls de voință.
