Aș vrea să închei astăzi aceste considerații, atrăgându-vă încă o dată atenția asupra câtorva lucruri pe care doresc să vi le sădesc în inimă; doresc să țineți seama de aceste patru lucruri:
În primul rând, de faptul că dascălul acționează asupra elevilor săi, atât în mare, cât și în mic, prin întreaga spiritualizare a profesiunii lui și prin felul cum rostește fiecare cuvânt în parte, prin felul cum dezvoltă fiecare noțiune, fiecare sentiment. Nu uitați că dascălul trebuie să fie un om al inițiativei, că el nu are voie să devină niciodată apatic, el trebuie să fie cu trup și suflet în ceea ce face la școală, în felul cum se poartă cu copiii. Acesta e primul lucru: Dascălul să fie un om al inițiativei, în mare și în mic.
Al doilea lucru, dragii mei prieteni, este acela că noi, ca dascăli, trebuie să nutrim interes pentru tot ceea ce există în lume și pentru tot ceea ce-l privește pe om. În calitate de dascăli, noi trebuie să nutrim interes pentru toate cele ale lumii și pentru toate cele omenești. Ar fi cum nu se poate mai regretabil să ne izolăm într-un fel oarecare de ceva care poate fi interesant pentru om, ar fi cum nu se poate mai regretabil dacă o asemenea tendință s-ar instala în dascăl. Noi trebuie să nutrim interes pentru marile probleme ale omenirii, ca și pentru problemele ei cele mai mărunte. Trebuie să putem nutri interes pentru marile probleme ale fiecărui copil, ca și pentru problemele lui cele mai mărunte. Acesta este cel de al doilea lucru: Dascălul trebuie să fie un om care nutrește interes pentru întreaga existență a lumii și a omului.
Iar cel de al treilea lucru este acesta: Dascălul trebui să fie un om care nu încheie niciodată în interiorul lui un compromis cu neadevărul. Dascălul trebuie să fie un om cu un profund simț lăuntric al adevărului, el nu are voie să facă niciodată compromisuri cu neadevărul, altfel, noi am vedea că în învățământul nostru, mai ales în metodă, și-ar face intrarea prin multe canale lucruri neadevărate. Predarea noastră va fi o expresie a adevărului numai dacă avem cea mai mare grijă să tindem în interiorul nostru spre adevăr.
Și pe urmă, un lucru care este mai ușor de zis decât de făcut, dar care este, de asemenea, o regulă de aur pentru profesiunea de dascăl: Dascălul nu are voie să se ofilească și să se acrească. O dispoziție sufletească neofilită, plină de prospețime! Să nu ne ofilim și să nu ne înăcrim! Acesta este un lucru spre care dascălul trebuie să năzuiască.
Eu știu că, dacă ați primit așa cum trebuie în sufletele dvs. lucrurile pe care le-am pus în lumină din cele mai diferite direcții în cursul acestor paisprezece zile, atunci când vă veți desfășura munca la clasă ceea ce vă pare a fi îndepărtat va veni foarte aproape de dvs., tocmai prin intermediul simțirii și al voinței. În aceste paisprezece zile eu n-am spus altceva decât lucruri care, dacă le veți lăsa să acționeze în sufletele dvs., vor deveni în cadrul predării ceva nemijlocit practic. Dar Școala Waldorf va depinde de faptul că dvs. procedați în interiorul dvs. în așa fel încât lăsați să devină active cu adevărat în sufletele dvs. lucrurile pe care le-am discutat acum.
Gândiți-vă la unele dintre lucrurile pe care am încercat să vi le explic pentru ca să vă cuceriți o înțelegere psihologică a omului, și anume a omului în devenire. Și când nu veți ști cum să prezentați la oră un lucru sau altul, ori când, ori în ce loc, va putea întotdeauna să vă vină un gând în legătură cu asemenea procedee ale predării, dacă vă veți aduce aminte în mod just de cele întâmplate în aceste zile. Bineînțeles că multe lucruri ar trebui spuse de multe ori, dar eu n-aș vrea să fac din dvs. niște mașini de predat, ci niște personalități de dascăl libere, independente. În acest sens am și prezentat lucrurile în aceste paisprezece zile. Timpul a fost atât de scurt, încât, pentru rest, a trebuit să apelez la activitatea dvs. plină de dăruire, plină de înțelegere.
Gândiți-vă însă tot mereu la cele prezentate acum în scopul înțelegerii omului, și anume a copilului. Ele vă vor putea fi de folos în toate problemele de metodică.
Dacă vă veți gândi din când în când în trecut la cele întâmplate, gândurile noastre se vor întâlni, cu siguranță, în aceste diferite impulsuri ale celor paisprezece zile. Fiindcă eu însumi, de acest lucru pot să vă asigur, mă voi gândi la aceste zile. Cu siguranță, această Școală Waldorf atârnă astăzi destul de greu asupra inimii acelora care iau parte la inaugurarea și organizarea ei. Această Școală Waldorf trebuie să reușească! De reușita ei vor depinde multe! Reușita ei va aduce un fel de mărturie pentru unele lucruri pe care trebuie să le susținem în fața lumii în cadrul evoluției spirituale.
Dacă-mi este îngăduit să rostesc acum, în încheiere, câteva cuvinte din partea mea, aș spune: Pentru mine însumi, această Școală Waldorf va fi un copil ce-mi va face multe griji. Și eu nu voi putea face altfel, decât să mă întorc tot mereu cu gânduri pline de grijă spre această Școală Waldorf. Dar, dacă privim întreaga seriozitate a situației, vom putea colabora cu adevărat bine. Să menținem mereu viu în noi gândul care ne umple inimile, simțirea: cu mișcarea spirituală a epocii prezente sunt, de asemenea, unite niște puteri spirituale ale evoluției lumii. Dacă vom crede în aceste puteri spirituale bune, atunci ele vor fi prezente, inspirându-ne, în existența noastră, și noi ne vom putea îndeplini munca de dascăli așa cum trebuie.
