Există acum două produse ale activității mele antroposofice; în primul rând, cărțile mele făcute publice pentru întreaga lume, în al doilea rând, un mare număr de cursuri concepute inițial doar ca tipărituri particulare, și care urmau să fie vândute numai membrilor Societății Teosofice (mai târziu Antroposofice). Acestea erau notițe și stenograme care au fost luate mai mult sau mai puțin corect în timpul conferințelor și pe care, din cauza lipsei de timp, eu nu le-am mai putut corecta. Aș fi preferat de o mie de ori ca cele rostite oral să rămână cuvânt rostit. Numai că membrii au cerut tipărirea particulară a cursurilor. Și așa au apărut aceste tipărituri. Dacă aș fi avut timp să fac corecturile necesare, nu ar mai fi fost nevoie de la început de restricția „numai pentru membri”. Acum, de peste un an s-a renunțat la ea.
Aici, în Cursul vieții mele, este necesar să arăt, înainte de toate, cum se leagă acestea două: cărțile mele publicate și aceste tipărituri particulare, în ceea ce am elaborat sub numele de antroposofie.
Cel ce vrea să urmărească lupta lăuntrică și eforturile depuse de mine în vederea promovării antroposofiei în conștiența prezentului, acela trebuie să o facă pe baza scrierilor publicate. În acestea, eu am supus analizei tot ceea ce există în epoca noastră drept strădanie de cunoaștere. Acolo am prezentat lucrurile care au prins tot mai mult formă pentru mine în cadrul „contemplării lăuntrice”, tot ceea ce a devenit ‒ desigur, în multe privințe, într-o formă imperfectă ‒ edificiul antroposofiei.
Pe lângă această necesitate, de a construi „antroposofia” și, legat de aceasta, de a sluji numai cerințelor care rezultă atunci când ai misiunea de a transmite lumii actuale de cultură comunicări din lumea spirituală, a apărut apoi cealaltă, de a veni întru totul în întâmpinarea nevoilor sufletești, a năzuinței după spirit, pe care le manifestau membrii Societății.
Înainte de toate, exista năzuința puternică de a auzi prezentate Evangheliile și conținutul Bibliei în general, în lumina antroposofiei. Oamenii voiau să asculte cât mai multe comunicări despre aceste revelații date omenirii. Pe când erau prezentate aceste conferințe interne în sensul acestei cerințe, la aceasta s-a mai adăugat ceva. La aceste conferințe participau numai membrii. Ei erau familiarizați cu primele comunicări ale antroposofiei. Lor li se putea vorbi ca unor cursanți avansați în domeniul antroposofiei. Conținutul acestor conferințe interne era redat într-un mod care nu era posibil în cazul scrierilor destinate publicării
Mi-a fost îngăduit să vorbesc în cadrul unor cercuri interne despre niște lucruri pe care, dacă ar fi fost menite de la bun început prezentării în public, ar fi trebuit să le înfățișez sub o altă formă.
Astfel încât în cele două: scrieri publice și scrieri particulare, avem în fața noastră ceva care provine din două substraturi diferite. Scrierile publicate sunt rezultatul a ceea ce au constituit propriile mele căutări și eforturi; în tipăriturile particulare, se află și căutările și eforturile Societății. Căci eu ascultam vibrațiile vieții sufletești a membrilor și conținutul conferințelor lua naștere printr-o vie conviețuire cu ea.
N-am spus nicăieri, nici în cea mai mică măsură, ceva care să nu fie cel mai pur rezultat al antroposofiei ce lua ființă treptat. Despre vreo concesie făcută prejudecăților sau presimțirilor membrilor, nici nu poate fi vorba. Cel ce citește aceste tipărituri particulare le poate lua în sensul cel mai deplin al cuvântului drept ceea ce are de spus antroposofia. De aceea, atunci când solicitările în această direcție au devenit prea insistente, am putut renunța, fără nici o ezitare, la măsura de a răspândi aceste tipărituri numai în cercul membrilor. Totuși, trebuie să avem în vedere faptul că în materialele nerevizuite de mine se găsesc greșeli.
Bineînțeles, dreptul de a emite o judecată asupra conținutului acestor tipărituri particulare poate fi recunoscut numai aceluia care a îndeplinit condițiile prealabile ale unei astfel de judecăți. Și, pentru marea majoritate a acestor tipărituri, această condiție este măcar cunoașterea antroposofică a omului, a Cosmosului, în măsura în care ființa sa este descrisă în antroposofie, și a ceea ce se găsește drept „istorie antroposofică” în comunicările primite din lumea spirituală.
Acasă
Lucrări
OnlineIndex GA295PrecedentaBiografieLucrări educațieOpere Complete
