Dragii mei prieteni! Pentru început vă voi arăta desenele acestui băiat. El face lucruri foarte frumoase; are un simț deosebit de a percepe detaliile; tocmai aici vedeți cât de exact privește el lucrurile. Aici este un desen la care puteți vedea cum rânduiește el lucrurile; el are tendința de a face tocmai acele lucruri pe care le învață la școală. Desenele le face la școală, unde lucrurile sunt astfel rânduite, încât fiecare are de făcut ceva aparte. – Noi lucrăm economic, se folosesc ambele fețe ale colii de hârtie.
Către băiat:
Îmi vei îngădui să te desenez pe tablă. Așa, asta am vrut eu de la tine.
Despre [acest] băiat se va vorbi mai târziu. Este adus un alt copil.
Vom proceda astfel: vom aduce copilul aici. – Priviți acum enorma creștere în volum a capului unui copil, hidrocefalia. Vom vorbi ulterior despre aceasta. Acum are un perimetru de 64 cm, când a venit avea 44 cm. La 25 februarie avea 54,5 cm, până la 11 aprilie a crescut din nou, la 19 aprilie avea 58 cm, la 28 mai avea 61 cm, la 1 iulie 64 cm. Corpul copilului nu este însă anormal dezvoltat, ci este ca al unui copil normal. El poate apuca, are un apetit foarte bun și este – cu excepția unei crize – absolut agil. Vedeți mărimea enormă, dacă-i priviți urechiușa, care are, firește, mărimea normală, astfel încât vedeți de unde pornește mărirea capului. [Ea începe aici, și se continuă într-acolo.] Fața nu participă la această mărire. Copilul se prezintă într-adevăr astfel încât, dacă-l priviți, ați putea crede că el percepe cu ochii; dar nu este decât o impresie luminoasă difuz-generală, nu o percepție clară.
Acum avem evenimentul tragic, și anume: înainte de a veni aici, am primit o telegramă, tatăl copilului a decedat prin infarct cardiac.
Dacă priviți copilul în totalitate și îl comparați cu o evoluție embrionară, nu veți avea nimic altceva decât un embrion uriaș, la care puteți vedea în mod nemijlocit: copilul a rămas în stadiul embrionar și a păstrat legitatea de creștere a stadiului embrionar, pe care o continuă în stadiul postembrionar. Faptul că până acum nu am reușit să realizăm o micșorare a capului se datorează faptului că lucrurile acționează foarte puternic din interior. Eu sper, cu toate acestea, că vom fi în stare, după depășirea unui anumit punct, să determinăm micșorarea capului într-un anumit grad. De altfel este un băiat foarte simpatic.
Așa stau lucrurile cu enigmele umane: lucrurile care se manifestă în aceste abnormități aruncă o lumină profundă asupra evenimentelor vieții, nu numai a oamenilor, ci a întregii lumi.
(Se citează din anamneză:)
Copilul ne-a fost adus la vârsta de șase luni; s-a născut anul trecut în august, și a fost botezat cu numele dat de mine, tocmai în perioada în care eu eram în Anglia. Nașterea a fost normală, în timpul sarcinii mama a fost sănătoasă – vă rog să priviți lucrurile astfel încât interpretarea lor va trebui să o găsim ulterior –, s-a simțit deosebit de bine (vă rog să puneți un preț deosebit pe această afirmație); în acea perioadă a scris mult la mașină. La naștere, copilul nu a prezentat nimic deosebit. Așadar rețineți: la naștere, imediat după absolvirea perioadei embrionare, copilul nu prezintă nimic anormal, întrucât întreg stadiul embrionar a fost normal. Anormalitatea a început odată cu respirația pulmonară. Cordonul ombilical era încolăcit în jurul gâtului, lichidul amniotic conținea meconiu. Copilul a cântărit la naștere cca 2.600 g, la două săptămâni după naștere a prezentat crampe, vă rog să remarcați acest lucru. Așadar a început să se manifeste cu claritate imposibilitatea organizației eului și a corpului astralic de a pătrunde în corpul fizic și eteric. Copilul a prezentat spasme ale membrelor superioare și cianoză. Cianoza înseamnă întotdeauna imposibilitatea de a descinde în corpul fizic. Când este foarte accentuată, prezintă particularități deosebite. Nu este nimic altceva necesar, decât ca corpul astral să fie puternic configurat. El poate fi puternic configurat la naștere, așa cum a fost cazul la Goethe, care a prezentat la naștere o „asfixie albastră”, și care a fost mai târziu adus în situația de a-și primi corpul astralic și organizația eului. Convulsiile au apărut mai târziu. Apoi, în prima jumătate de an, a avut loc o dezvoltare cât se poate de normală. Desigur, nu a fost chiar normală, disproporția dintre cap și membre nu a fost remarcată. Copilul a fost alăptat de mamă. Capul era la naștere remarcabil de mic, ceea ce arată că lucrurile nu trebuiesc cercetate neapărat în sensul unei debilități a organizației senzorial-nervoase. Din septembrie, perimetrul capului a început să crească. Desigur, începuse deja mai devreme, dar mama nu a considerat acest lucru anormal; în momentul în care ar fi trebuit să fie îngrijorător, mama considera aceasta încă normal, până când copilul a luat în greutate 380 g într-o săptămână. La mijlocul lui decembrie perimetrul cranian era de 49 cm. Copilul era liniștit, plângea puțin; era apatic. Fontanela era foarte tensionată. Apetitul era bun, scaunele erau regulate. Pe pielea capului au apărut pustule. Apoi copilul a fost adus aici.
A fost necesar ca din ceea ce se prezintă nemijlocit, unde, desigur, cel mai important este percepția nemijlocită – și cea a spiritualului –, să se dobândească tocmai o percepție a spiritualului. La acest copil rezultă faptul că „poartă” un corp astralic – mama a fost atunci și ea de față –, care prezintă cu o claritate foarte deosebită trăsăturile corpului astralic al mamei. Atât de frapant ca aici întâlnim acest fapt foarte rar. Nu se poate spune că organizația eului prezintă și ea aceste trăsături. Eul este încă atrofiat, vă indică existența unei organizații a eului, care de obicei o prezintă copiii în luna a șasea, a șaptea de sarcină. Ea a rămas în acest stadiu. Organizația eului pare să nu fi participat la evoluția din ultimele luni de sarcină din cauza corpului astralic extrem de puternic dezvoltat. Copilul a păstrat în sine după naștere, prin acest corp astralic, toate forțele pe care le-a avut în perioada embrionară. Acum trebuie să vă gândiți la faptul că în primele luni ale dezvoltării postembrionare persistă, în esență, orientarea din perioada embrionară; în primele luni, dezvoltarea copilului are și în afara corpului matern o mare asemănare cu dezvoltarea din perioada embrionară. Aceasta se datorează faptului că schimbarea radicală pe care o suferă ființa corporală a copilului este localizată în sistemul respirator. Copilul intră în relație cu aerul exterior, dar această relație trebuie să se clădească cu încetul, și penetrează doar după un anumit timp întregul organism. Știm că ea îl influențează de la bun început, dar cuprinde doar treptat întregul organism. Prin această persistență a forțelor embrionare nu se poate remarca încă ce efecte nefaste se manifestă în organismul uman, când infantilismul este atât de pregnant, așa cum avem aici de-a face cu un caz radical de infantilism, încât organizația embrionară se permanentizează.
Dar știți, nu-i așa, că ea se caracterizează prin aceea că avem de-a face cu o organizație cefalică puternică și cu un corp mic. Această organizație cefalică puternică este întru-totul rezultatul colaborării unor forțe cosmice. Ceea ce se petrece inițial cu organizația cefalică în stadiul embrionar, este în totalitatea sa o lucrare aproape exclusivă a forțelor cosmice. Uterul matern oferă locul în care ceea ce se petrece acolo este protejat față de forțele terestre. Trebuie să vă reprezentați uterul matern ca pe un organ ce arondează spațiul care nu permite acțiunea influențelor terestre, astfel încât acest spațiu este o enclavă a acțiunilor cosmice. Avem un spațiu, care stă în relație nemijlocită cu cosmosul, și în care au loc acțiuni cosmice. Acolo are loc dezvoltarea organizației cefalice. Când forțele umane ale corpului matern în măsura în care forțele umane ale corpului matern îl întâmpină pe copil, exercită o acțiune asupra acestuia din urmă, atunci organizația metabolic-motrică începe să se lase orientată în aceste forțe, astfel încât vedeți: la acest copil persistă în stadiul postembrionar forțele cosmice. Ele preponderează în raport cu forțele cu care copilul ar fi trebuit să fie dotat, forțe pe care în mod normal copilul le primește pentru dezvoltarea terestră, pentru dezvoltarea sistemului metabolismului și membrelor. Iar consecința acestui fapt este limpede: dacă copilul ar rămâne timp mai îndelungat în corpul matern – o ipoteză absurdă –, dacă ar rămâne mai mult de zece luni [N.Tr. 31], atunci capul ar crește permanent, iar membrele nu s-ar putea dezvolta. Acolo nu există decât posibilitatea de a lăsa să se dezvolte extrateluricul, cosmicul.
Acum se pune întrebarea: De unde provin toate acestea? Și, în acest caz, trebuie să spun că este foarte ciudat, de fapt cutremurător, faptul că, în momentul în care trebuie să vorbim despre aceste lucruri, vine o telegramă care anunță decesul tatălui prin infarct cardiac. Se ajunge la concluzia, și acest lucru a fost confirmat prin anamneză, că, de exemplu, mama trebuie întrebată: Ați avut trăiri sufletești deosebite în timpul sarcinii? Și eu am exprimat aceasta în așa fel, încât am întrebat-o: Nu ați regretat faptul că copilul nu a rămas la Dvs., ci a venit pe lume? Mama a confirmat acest lucru. Mama a clădit întreaga legătură pe comunitatea cu copilul, el era în viața ei sufletească; se poate spune că ei i-a părut rău că nu l-a putut păstra la sine în corpul matern, și că copilul i-a fost „luat” prin naștere. Acest sentiment indică, pe de o parte, o legătură deosebit de puternică în sens karmic, iar pe de altă parte, faptul că tocmai prin aceasta erau date condițiile ca în copil să rămână acele forțe, care acționează efectiv în perioada embrionară. După cum vedeți, aici începe viața sufletească anormală la mamă și, firește, într-un context karmic profund, se transferă asupra copilului.
Dar relațiile în viață sunt foarte complicate, dragii mei prieteni, astfel încât este greu să ai o privire de ansamblu completă; însă, într-un asemenea caz, faptele asamblează lucrurile. Așadar nu a trecut nici un an de când s-a născut copilul, și tatăl decedează prin infarct cardiac. Astfel de lucruri stau întotdeauna în corelație reciprocă, și sunt de așa natură încât nu se petrec de la o zi la alta. Afecțiunea cardiacă a tatălui exista de mai multă vreme. Este suficient să vă gândiți la corelația dintre afecțiunile cardiace și membrele omului, și la faptul că organizația membrelor este influențată nemijlocit de anumite afecțiuni cardiace; ceea ce este esențial la membre, țesuturile și lichidele suferă în cazul afecțiunilor cardiace. Dar nu trebuie să uităm că în cadrul relațiilor ereditare organizația membrelor este influențată cel mai puternic de tată, pe când organizația cefalică este influențată cel mai puternic de mamă. Acum reprezentați-vă concepția astfel încât incapacitatea de a include forțele organizației paterne în membre se transferă asupra copilului, motiv pentru care organizația cefalică este influențată de mamă în mod extrem. Astfel avem explicația faptului că mama iubește copilul în corpul matern: pentru că copilul este dotat cu puține forțe ereditare paterne, pentru că mama a putut dota copilul în principal.
În acest fel ne-am prezentat un caz. Și trebuie să știți că tocmai un astfel de caz ne livrează fenomenul primordial pentru o întreagă serie de copii cu abnormități. Ceea ce ați văzut la acest copil este doar un caz radical de infantilism, care duce până în stadiul embrionar. Același lucru îl aveți în multe alte forme în perioada de dezvoltare a copilăriei. Așa cum aici stadiul embrionar prevalează tot ceea ce ar urma să se dezvolte, tot astfel poate predomina prima etapă de dezvoltare [N.Tr. 32] după schimbarea dentiției. Așa cum se poate manifesta acest „a-nu-trece-în-stadiul-postembrionar”, tot astfel este posibil ca copilul să nu „crească” în a treia etapă de dezvoltare [N.Tr. 33]: copiii se maturizează exterior genital, dar nu cresc cu întreaga lor constituție umană în această epocă de viață dintre maturizarea genital-sexuală și începutul anilor douăzeci, ci păstrează orientarea forțelor care acționează între al șaptelea și al patrusprezecelea an de viață. Avem de-a face cu o întreagă serie de infantilisme. Cazul nostru este doar cel mai radical posibil și, din punct de vedere medical-pedagogic, este favorabil că ați putut vedea tocmai în acest caz extrem ceea ce puteți întâlni, manifestat mai mult sau mai puțin distinct, în cazul multor copii debili [N.Tr. 34].
Pentru a duce lucrurile la bun sfârșit, voi continua astăzi prezentarea cazurilor, iar mâine voi prezenta elementele terapeutice și pedagogice.
(Dr. Steiner reia prezentarea copilului de la începutul conferinței):
Ați văzut înainte copilul care de obicei evocă în fiecare întrebarea: De ce îl prezentăm de fapt? – Căci lucrurile stau astfel: dacă veți face superficial cunoștință cu el, nu veți vedea decât că el este un băiat ce vă întâmpină prietenos, săritor, care învață să picteze la fel ca ceilalți copii, care vă dă răspunsuri frumoase, cu care vă puteți întreține ore întregi. Nu-i așa? Cei care-l tratează vor ști toate acestea. Nu puteți remarca nimic anormal la acest copil și vă veți spune probabil: acești antroposofi sunt totuși oameni ciudați, ei internează pentru tratament într-un institut clinic-terapeutic copii care ar putea fi dați ca exemplu altora...
Băiatul este într-un mod cu totul de necrezut cleptoman. Aproape izolată de viața sufletească obișnuită stă această formă unilaterală de cleptomanie. Și acest băiat are tocmai particularitatea ca conștiența, care, pentru a mă exprima așa, trebuie să radieze peste toate domeniile vieții ce se manifestă în om, este de-a dreptul deconectată pentru activitățile sale cleptomane. Ai senzația limpede: el nu știe mai nimic despre ce face, deși, și de acest lucru vă rog să țineți seamă, el face totul în forma cea mai rafinată. El a trebuit să fie mutat disciplinar în Berna la o altă școală; și a fost nevoie să se întreprindă foarte mult, pentru a-l putea muta. El aranjează lucrurile neobișnuit de isteț, și nu este egoist. Este în stare să dăruiască pur și simplu prietenilor lucrurile pe care le fură în modul cel mai rafinat, sau să le risipească cu ei, numai pentru a le face o bucurie; el este în stare de așa ceva. În toate aceste situații se dezvoltă de la sine înțeles o formă deosebită de a minți nu chiar conștient; deoarece el nu știe ce se petrece [cu el] – conștiența nu luminează integrativ toate aspectele singulare –, el povestește basmele cele mai de necrezut despre felul în care a ajuns în posesia unui lucru pe care l-a furat pur și simplu. El expune într-o formă foarte dibace cum a găsit lucrurile, cum ele se aflau în locul cutare și cutare, inventează o întreagă poveste despre felul în care a intrat în posesia unui lucru. Lucrurile se petrec într-adevăr ca în basmele cu spiriduși. Dacă am înțeles bine, așa cum mi-a relatat D-na Dr. Wegman, s-ar fi putut crede vreme îndelungată că el a devenit un băiat cu totul normal, până când s-a remarcat – nu se știuse că el și-a însușit ceva – că dintr-o poșetă a lipsit ceva, dintr-o alta la fel, astfel că într-o bună zi mulți făcură într-un mod ciudat experiența de a nu mai fi în posesia anumitor lucruri. Aceste două realități stăteau una lângă alta. Pe de o parte povestea ciudată a dematerializării unor lucruri din Institutul clinic-terapeutic; pe de altă parte se știa din trecut: băiatul a fost exmatriculat din toate școlile – acest lucru era cunoscut. Lucrurile dispăruseră; deci două realități care stăteau una lângă alta. Este o treabă foarte neplăcută să ajungi dintr-o dată în situația de a fi nevoit să gândești că aici ar putea fi vorba de adulți; într-un astfel de institut sunt la ora actuală 52 de persoane și, nu-i așa, ar putea fi unele persoane, sau altele, nu poți ști. Ce se știe este că aici un spiritist are ocazia să explice amănunțit că lucrurile se dematerializează!... Se poate dezvolta o întreagă teorie despre dematerializarea obiectelor.
Acum îl avem pe băiat aici; vă rog să observați la el cum organizația cefalică este teșită aici (la tâmple), iar aici (occiput) se lățește. Iar rezultatul cercetării spirituale este următorul: părțile organice ale corpului astralic sunt foarte puternic dezvoltate, mai ales aici la stânga, în această parte; altfel, nu veți remarca nimic deosebit la exterior.
Acum fiți atât de amabilă și prezentați-l și pe celălalt copil. Modul de tratament îl vom expune mâine.
Este introdus următorul copil, o fetiță.
Priviți acest copil, cât este de drăguț și de șarmant. Priviți-i frumosul păr blond. Interesant este că copiii au fost o dată singuri pentru scurtă vreme; ei se împrieteniseră bine, și băiatul (prezentat acum două zile) a simțit nevoia să aducă o foarfecă. Ea l-a incitat să aducă un foarfece – el este un gentleman bun și ascultător, și a adus foarfeca –, și ea și-a tăiat părul cu această foarfecă. Ea nu este blazată; remarcați-i, acest lucru vi-l recomand în mod deosebi, frumoșii ochi albaștri, părul blond, cu frumoasa nuanță strălucitoare, și veți avea impresia nemijlocită că acest copil este foarte sulfuric, în comportarea sa de asemenea extraordinar de sulfuric. Este un copil foarte drăguț, dar are în sine un element sulfuric, este dinamică dar și rigidă.
Fetița mușcă în antebraț.
Mușcă doar în mânecă.
Copilul a cântărit la naștere mai puțin de două kg, s-a născut totuși la termen, a absolvit perioada embrionară normală. A fost hrănită șapte luni la sân. Mersul l-a învățat la un an. Este relativ devreme, dar nu anormal. Și vorbirea a învățat-o la timp. Dezvoltarea a prezentat un aspect normal; de la un an și jumătate nu a mai făcut în pat, dar se mai udă încă ziua, în schimb niciodată noaptea. Vedeți, această abnormitate este prezentă: o organizație slabă în această direcție, care se face însă remarcată doar atunci când corpul astralic este „conectat”. În urmă cu un an și jumătate – la vârsta de trei ani și jumătate (vă rog să remarcați acest lucru, acest moment este exact jumătatea primului septenal, și este de o mare importanță, la fel cu momentul corespunzător din cel de-al doilea septenal, între șapte și patrusprezece ani [N.Tr. 35] –, copilul a avut dureri de cap cu febră înaltă și imediat după aceea pojar; era predispus la îmbolnăviri. De atunci copilul este deosebit de agitat; și mama era în acea perioadă bolnavă de gripă, și este de atunci agitată. Vedeți paralelismul dintre mamă și copil. Apetitul fetiței este permanent redus, deși este în sine solidă și are de fapt tocmai o puternică organizație a membrelor. După cum știți, organizația membrelor nu este clădită în substanțialitatea sa din alimente, ci provine din cosmos, pe calea indirectă a respirației și a activării organelor de simț [N.Tr. 36]. Acest apetit redus, care împiedică hrănirea, trebuie să se desfășoare în activitatea capului. Ea este foarte vivace, plină de fantezie; nu este numai exterior neliniștită, ci și cu gândurile; ad oculos demonstrează că fantezia nu provine din cap, ci din membre. Organizația capului este foarte slabă. Organizația membrelor este deosebit de puternică. Faptul de a fi plină de fantezie provine de la membre.
Ea visează uneori agitat. Ceea ce nu este conținut în anamneză, dar trebuie încă remarcat, este necesitatea de a fi conștient de modul în care copilul visează, dacă visează înainte de trezire sau după ce adoarme. Aici au fost observate visele de după adormire. Dar acest copil va oferi lucruri foarte interesante, dacă va fi adus în starea de a-și descrie toate visele. La acest copil se va vedea că visele de la trezire sunt extraordinar de interesante la evocarea în amintire; pe acestea trebuie să le relateze copilul.
Acestea sunt cazurile pe care am vrut să vi le demonstrez. Mâine vom avea la ora 8:30 o conferință în care vom prezenta modul de tratament.
