Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TEOSOFIA

GA 9


CUVÂNT ÎNAINTE LA NOUA EDIŢIE A ACESTEI SCRIERI


Înaintea apariţiei ediţiei a noua a acestei scrieri, în anul 1918, am întreprins o prelucrare atentă a ei. De atunci, numărul de scrieri îndreptate împotriva concepţiei antroposofice despre Univers a crescut considerabil. În 1918 prelucrarea a condus la un număr mare de detalieri şi completări. Prelucrarea pentru această nouă ediţie nu a avut ca rezultat ceva asemănător. Cine vrea să ia în considerare faptul că în diferite pasaje ale scrierilor mele mi-am revăzut singur obiecţiile posibile în vederea determinării ponderii lor şi pentru a le diminua forţa, acela poate şti în principal ce am de spus scrierilor adverse. Motive interioare pentru a completa conţinutul în acelaşi fel ca în 1918 nu au existat însă de această dată, deşi în sufletul meu concepţia antroposofică despre lume s-a lărgit chiar în ultimii patru ani în multe direcţii şi am putut-o chiar aprofunda. Această lărgire şi aprofundare nu m-a condus însă la zdruncinarea a ceea ce am scris în această lucrare, ci la părerea că ceea ce am găsit de atunci pare să justifice faptul că în conţinutul acestei prezentări de bază nu este nimic esenţial de modificat.

Stuttgart, 24 noiembrie 1922

Rudolf Steiner


 CUVÂNT ÎNAINTE LA EDIŢIA A NOUA

Ca şi înainte de apariţia altor reeditări mai vechi ale acestei cărţi, şi de această dată am prelucrat din nou expunerile pe care le conţine. Şi prelucrarea pentru ediţia prezentă a condus la un număr destul de mare de detalieri şi completări ale conţinutului. Se va găsi aproape complet prelucrat mai ales capitolul „Reîncarnarea spiritului şi destinul“. Nu am găsit necesar să modific nimic din tot ce am valorificat ca rezultate ale ştiinţei spiritului în ediţiile anterioare. Din această cauză nu a fost eliminat nimic din lucrurile esenţiale aflate în carte. Dimpotrivă, au fost adăugate multe lucruri. În domeniul ştiinţei spiritului, faţă de o expunere pe care ai făcut-o simţi mereu nevoia ca cele spuse altădată să le aduci la o claritate mai mare prin lumini pe care le proiectezi din diferite părţi asupra aceluiaşi lucru. Mi-am făcut cunoscută părerea asupra felului cum te simţi nevoit să valorifici pentru reliefarea cuvântului, pentru modelarea expresiei, ceea ce oferă experienţa curentă a sufletului. La această nouă ediţie, în special, am ascultat de o asemenea nevoinţă. Din această cauză ea poate fi considerată „mult lărgită şi adăugită“.

Berlin, iulie 1918

Rudolf Steiner


 CUVÂNT ÎNAINTE LA EDIŢIA A ŞASEA

Aproape de fiecare dată când a devenit necesară o nouă ediţie a acestei cărţi am prelucrat cu mare atenţie expunerile pe care le cuprinde. Şi de această dată m-am supus acestei sarcini. Cu privire la noua prelucrare aş avea de spus cam aceleaşi lucruri pe care le-am spus la cea întreprinsă pentru a treia ediţie. Din această cauză voi lăsa să preceadă conţinutul cărţii „cuvântul introductiv la ediţia a treia“. – Totuşi de această dată am avut o grijă deosebită pentru a clarifica numeroase detalii încă şi mai mult decât am putut-o face pentru ediţiile anterioare. Ştiu că în această direcţie ar mai trebui făcute încă multe, foarte multe lucruri. Numai că în prezentările făcute lumii spirituale eşti dependent, pentru găsirea cuvântului potrivit, a întorsăturii corespunzătoare care trebuie să exprime un fapt, o trăire, de căile pe care le urmează sufletul. Pe aceste căi ţi se prezintă, atunci „când a sosit ora potrivită“, expresia pe care degeaba o cauţi atunci când vrei s-o aduci intenţionat la suprafaţă. Cred că în unele locuri ale acestei noi ediţii am putea face, chiar cu privire la detalii importante ale cunoaşterii lumii spirituale, unele modificări importante. Unele lucruri îmi par abia acum expuse aşa cum trebuie. Pot să spun că această carte a parcurs câte ceva din ceea ce sufletul meu a trăit de la prima apariţie a ei acum zece ani, năzuind la o cunoaştere superioară a lumii spirituale. Chiar dacă structurarea, ba chiar şi redactarea acestei ediţii coincid aproape în întregime cu prima ediţie, se va putea vedea totuşi că am avut-o în faţă ca pe ceva viu, căruia i-am oferit din ceea ce cred că am cucerit în zece ani de cercetare spirituală. Întrucât cartea trebuia să fie numai o nouă ediţie a celei vechi şi nu să devină o carte cu totul nouă, transformarea trebuie să se înscrie în anumite limite. Printre altele m-am străduit ca prin diferitele „detalieri şi completări“ întrebări pe care cititorul şi le-ar putea pune la unele pasaje să-şi găsească răspunsul chiar în carte.

Într-un timp neliniştitor şi cu sufletul frământat scriu aceste fraze care trebuie să preceadă a şasea ediţie a cărţii. Tipărirea acestei ediţii ajunsese la pagina 194 când asupra Europei s-a abătut evenimentul purtător de destin pe care-l trăieşte acum omenirea. Mi se pare imposibil ca în timp ce scriu această introducere să nu fac auzie aici la ceea ce năvăleşte asupra sufletului într-un timp ca cel prezent.

Berlin, 7 septembrie 1914

Rudolf Steiner


 CUVÂNT ÎNAINTE LA EDIŢIA A TREIA

Cele spuse cu prilejul apariţiei celei de a doua ediţii a cărţii poate fi repetat şi cu referire la această a treia ediţie. Am inserat şi de astă dată „completări şi detalieri“ în diferite pasaje care mi s-au părut importante pentru precizia celor expuse; nu mi s-a părut necesar să aduc modificări esenţiale lucrurilor spuse în primele două ediţii. Nici cu privire la cele spuse despre sarcina acestei cărţi la primele ei apariţii şi la cele adăugate în introducerea la cea de a doua ediţie nu este necesară nici o modificare. Din această cauză vom reproduce aici introducerea la prima ediţie şi apoi ceea ce a fost adăugat în introducerea la ediţia a doua.

În această carte trebuie făcută o descriere a unor părţi ale lumii suprasensibile. Cine nu doreşte să valorifice decât lumea sensibilă va considera această descriere ca fiind o constructie fantezistă, fără esenţă. Dar cel care vrea să caute căile care-l conduc în afara lumii simţurilor va învăţa repede să înţeleagă că viaţa omului capătă valoare şi importanţă numai privind într-o altă lume. Printr-o astfel de privire omul nu se înstrăinează de viaţă „adevărată“ – aşa cum se tem mulţi. Doar printr-o astfel de privire el învaţă să fie sigur şi statornic în această viaţă. Căci el află care sunt cauzele vieţii; fără aceasta, bâjbâie drumul ca un orb printre efecte. Abia prin cunoaşterea suprasensibilului „adevărul“ sensibil capătă un sens. Din această cauză, prin această cunoaştere devii mai apt, nu mai puţin pregătit pentru viaţă. Un om poate deveni cu adevărat „practic“ dacă înţelege viaţa.

Autorul acestei cărţi nu descrie nimic pe care nu l-ar putea certifica prin experienţă, printr-o astfel de experienţă care poate fi făcută în aceste domenii. Numai în acest sens vor fi prezentate lucruri trăite personal.

Această carte nu poate fi citită aşa cum se obişnuieşte să se parcurgă în timpul nostru cărţile. Într-o anumită privinţă fiecare pagină, ba chiar şi anumite fraze vor trebui să fie prelucrate de cititor. Acest lucru a fost urmărit în mod conştient. Căci numai astfel cartea poate deveni pentru cititor ceea ce ea trebuie să-i fie. Cine doar o parcurge, acela nu înseamnă că a citit-o. Adevărurile ei trebuie să fie trăite. Numai în acest sens ştiinţa spiritului are o valoare.

Din punctul de vedere al ştiinţei curente, cartea nu poate fi judecată dacă acesta nu se obţine din însuşi cuprinsul cărţii. Când criticul va adopta acest punct de vedere el va vedea, bineînţeles, că prin aceste expuneri nu sunt combătute în nici un fel enunţurile adevăratului spirit ştiinţific. Autorul ştie că nu a căutat să intre prin nici un cuvânt în contradicţie cu conştiinciozitatea sa ştiinţifică.

Cine vrea să mai caute şi pe altă cale adevărurile expuse aici o va găsi în cartea mea Filosofia libertăţii. În mod diferit, aceste două cărţi se străduie să atingă acelaşi scop. Pentru înţelegerea uneia dintre ele nu este nicidecum necesară cunoaşterea celeilalte, chiar dacă pentru unii acest lucru ar fi, desigur, stimulator.

Cine caută în această carte „cele mai noi adevăruri“ o va lăsa poate din mână nesatisfăcut. Trebuiau redate mai întâi, din domeniul integral al ştiinţei spiritului, adevărurile fundamentale.

Face parte, desigur, din natura omului să întrebe de începutul şi sfârşitul lumii, de scopul existenţei şi de entitatea lui Dumnezeu. Cine nu are însă în vedere noţiuni pentru raţiune, ci cunoştinţe adevărate pentru viaţă, ştie că într-o scriere care tratează despre începutul cunoaşterii spirituale nu este permis să se spună lucruri care aparţin unor trepte ale înţelepciunii superioare. Abia prin înţelegerea acestui început devine clar cum trebuie puse întrebări în domeniul superior. Într-o altă scriere a aceluiaşi autor legată de aceasta, şi anume în Ştiinţa ocultă, se găsesc şi alte comunicări privitoare la domeniul tratat aici.

În introducerea la ediţia a doua s-a mai adăugat, în completare: cine face în prezent o descriere a unor fapte suprasensibile ar trebui să fie lămurit cu privire la două aspecte. Primul este că timpul nostru are nevoie de cultivarea cunoştinţelor suprasensibile; celălalt că în viaţa spirituală există în prezent o multitudine de reprezentări şi impresii care fac ca pentru mulţi asemenea prezentări să apară chiar ca fantezii deşarte şi reverii fără sens. Prezentul are nevoie de cunoştinţe suprasensibile, pentru că tot ceea ce află omul pe calea obişnuită despre lume şi viaţă trezeşte în el un număr de întrebări la care nu poate primi răspuns decât prin adevărurile suprasensibile. Căci nu trebuie să se înşele nimeni asupra faptului că ceea ce se poate obţine cu privire la fundamentele existenţei în cadrul curentului spiritual actual nu sunt, pentru sufletul cu simţire mai profundă, răspunsuri, ci întrebări cu privire la marile enigme ale lumii şi vieţii. Cineva poate avea convingerea că el ar fi găsit soluţia enigmelor existenţei în „rezultatele unor fapte riguros ştiinţifice“ şi în concluziile unui gânditor. Dacă însă sufletul ajunge până la cele mai profunde adâncuri, când el se înţelege cu adevărat pe sine, ceea ce la început îi apărea ca soluţie îi apare acum ca un impuls pentru adevăratele probleme. Iar un răspuns la această problemă sau întrebare nu trebuie să vină în întâmpinare curiozităţii omului, ci de ea depinde liniştea interioară şi fermitatea vieţii sufleteşti. Obţinerea unui astfel de răspuns nu satisface numai dorinţa de cunoaştere, ci-l face pe om capabil de muncă susţinută şi adaptat sarcinilor vieţii, pe când lipsa unei soluţii la întrebările ridicate îl paralizează sufleteşte şi, în final, şi fizic. Cunoaşterea suprasensibilului nu reprezintă ceva numai pentru nevoile teoretice, ci şi pentru o adevărată practică a vieţii. Tocmai datorită felului de viaţă spirituală actuală, cunoaşterea spiritului este, pentru timpul nostru, un domeniu de cunoaştere indispensabil.

Dintr-un alt punct de vedere, mulţi oameni resping azi în modul cel mai categoric ceea ce le este cel mai necesar. Forţa de constrângere a multor păreri elaborate în baza „celor mai sigure experimente ştiinţifice“ este pentru unii atât de mare, încât ei nici nu pot face altceva decât să considere prezentarea unei cărţi ca cea de faţă drept inepţie fără nici un substrat. Prezentatorul unor cunoştinţe suprasensibile poate face faţă acestor lucruri fără nici o iluzie. În orice caz, poţi fi uşor ispitit să ceri unui astfel de prezentator să furnizeze dovezi „ireproşabile“ pentru ceea ce susţine. Într-o astfel de atitudine nimeni nu reflectează la faptul că devine prizonierul unei iluzii. Căci se cer – în orice caz, fără a fi conştienţi de aceasta – nu dovezile care se află în lucrul în sine, ci pe acelea pe care vrea el să le recunoască sau pe care ar fi în stare să le recunoască. Autorul acestei cărţi ştie că în ea nu se află nimic ce nu ar putea fi recunoscut de oricine este familiarizat cu baza cunoaşterii naturaliste de azi. El ştie că se pot satisface toate cerinţele ştiinţei naturii şi că tocmai din această cauză este fundamentat în sine însuşi modul cum este prezentată lumea suprasensibilă. Chiar modul de prezentare al ştiinţelor naturii ar trebui să se simtă că este familiar în această expunere. Cine gândeşte astfel, se va simţi mişcat de unele discuţii, într-un mod pe care îl caracterizează un gând profund adevărat al lui Goethe: „O învăţătură greşită nu se lasă combătută, căci ea se bazează pe convingerea că falsul ar fi adevărat“. Discuţiile sunt sterile pentru cel care nu acceptă decât dovezi care se află în modul lui de gândire. Cine cunoaşte esenţa „dovedirii“ ştie limpede că sufletul uman găseşte adevărul pe alte căi decât prin discuţie. Fie ca această carte să fie oferită publicului, şi în această a doua ediţie, ca fiind izvorâtă dintr-o astfel de mentalitate.

Rudolf Steiner