Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ENIGMELE FILOSOFIEI

GA 18


PREFAŢA EDIŢIEI DIN 1914


Când m-am apucat de redactarea lucrării „Concepţii asupra vieţii şi lumii din secolul al XIX-lea”, carte care a şi apărut în anul 1901, nu aveam intenţia să scriu, la începutul secolului nostru, o „carte ocazională”. Propunerea ce mi s-a făcut, de a colabora la editarea unei culegeri de lucrări, n-a însemnat pentru mine nimic mai mult decât un imbold venit din afară în vederea sintetizării unor rezultate dobândite de mine mai demult, pentru uzul meu personal, în legătură cu evoluţia filosofiei de la Kant încoace, rezultate pe care tocmai mă străduiam să le public. Când a devenit necesară reeditarea acestei cărţi, după ce conţinutul ei mi s-a perindat din nou prin faţa ochilor, mi s-a format convingerea că ceea ce fusese de fapt urmărit cu ocazia primei redactări putea fi atins şi concretizat numai printr-o lărgire esenţială a expunerii făcute cu acea primă ocazie. Mă limitasem atunci numai la caracterizarea ultimilor o sută treizeci de ani de dezvoltare a filosofiei. O astfel de limitare era justificată, pentru că dezvoltarea respectivă cuprinde în sine într-adevăr ceva complet, ceva rotunjit, care putea fi caracterizat chiar şi dacă nu s-ar fi scris o „carte a secolului”. Însă concepţiile filosofiei acestei ultime epoci vieţuiau latent în sufletul meu ca nişte sunete fundamentale, în aşa fel încât, expunând probleme filosofice, le simţeam cum reverberau împreună cu încercările mele de a rezolva problemele filosofice legate de evoluţia de la începuturi a concepţiilor asupra lumii. Acest sentiment s-a intensificat şi permanentizat când am trecut la prelucrarea vechii ediţii. Iată, în acest fel, a fost indicat motivul pentru care s-a renunţat la reeditarea vechii cărţi, şi s-a trecut la elaborarea uneia noi. Esenţa conţinutului vechii cărţi a fost de fapt păstrată întru totul, s-a mai adăugat însă ca introducere o scurtă expunere asupra evoluţiei filosofiei începând din veacul al şaselea de dinainte de Christos, urmând ca, în volumul al doilea, caracterizarea filosofiilor să fie continuată până în prezent. În plus, scurtele observaţii de la sfârşitul celui de-al doilea volum, care purtaseră anterior titlul de „Perspective”, vor fi reformulate printr-o expunere mai detaliată a perspectivelor cunoaşterii filosofice actuale. S-ar putea face, fireşte, unele obiecţii împotriva compunerii actuale a cărţii, pentru că volumul expunerilor iniţiale nu a fost redus, iar în ceea ce îi priveşte pe filosofii din veacul al şaselea de dinainte de Christos până la cei din secolul al nouăsprezecelea de după Christos, aceştia au fost prezentaţi numai în rezumate extrem de scurte. Însă pentru că ţelul meu nu este numai acela de a prezenta un scurt rezumat al istoriei problemelor filosofice, ci de a vorbi despre aceste probleme şi de încercările de a le soluţiona tocmai prin examinarea lor istorică, am considerat că este just să rezerv o desfăşurare mai amănunţită a prezentării pentru ultima perioadă analizată. Felul în care au fost considerate şi prezentate aceste probleme de filosofii secolului al XIX-lea este încă apropiat de acela al curentelor de gândire obişnuite şi de necesităţile filosofice actuale. Ceea ce a precedat semnifică pentru viaţa sufletească actuală ceva asemănător numai în măsura în care aruncă lumină asupra ultimei perioade. „Perspectivele” de la sfârşitul celui de al doilea volum au izvorât din aceeaşi năzuinţă de a dezvolta filosofia însăşi prin expunerea istoriei filosofiei.

S-ar putea să fie resimţită ca o lipsă, absenţa din această carte a unor amănunte, cum ar fi bunăoară părerile lui Hobbes sau a multor altora, şi care ar putea fi aflate fără nici o dificultate în orice „Istorie a filosofiei”. Scopul meu nu era însă citarea tuturor părerilor filosofice, ci expunerea desfăşurării evoluţiei problemelor filosofice. În cadrul unei astfel de expuneri, citarea unei păreri filosofice ivite pe parcursul istoriei ar fi nepotrivită dacă esenţialul părerii respective se află caracterizat într-un alt context.

Celui ce ar vrea să descopere în această carte o dovadă în plus cum că în decursul anilor mi-aş fi „modificat” propriile mele concepţii, aceluia desigur că nu-i voi putea scoate din cap o astfel de „părere” nici atrăgându-i atenţia asupra faptului că expunerea sistemelor filosofice făcută de mine în ediţia primă a lucrării „Concepţii asupra vieţii şi lumii” – cu toate că între timp a fost mult dezvoltată şi adăugită – a fost înglobată nemodificat, cuvânt cu cuvânt, în noua ediţie. Modificările neînsemnate care apar în unele locuri izolate, mi-au părut a fi necesare nu pentru că aş fi simţit nevoia – după cincisprezece ani – să expun câte ceva altfel decât anterior, ci pentru că am descoperit că modificarea parţială a modului de a mă exprima este impusă de contextul mai larg în care apar în noua carte unele idei, în timp ce în ediţia anterioară nu era încă vorba de evidenţierea unei astfel de conjuncturi. Vor exista însă desigur întotdeauna unii oameni care în scrierile succesive ale unui autor ar dori să descopere cu plăcere contradicţii, evident din cauză că nu pot sau nu vor să ia în considerare într-un mod just dezvoltarea, ce nu poate fi trecută cu vederea, a năzuinţei de a cunoaşte a unei astfel de personalităţi. Faptul că în cadrul unei astfel de dezvoltări, câte ceva se spune în alt mod decât anterior, nu înseamnă neapărat o contradicţie, ci se datorează dezvoltării vii a unei personalităţi. Pentru a nu fi traşi la răspundere – de oameni care ignoră acest lucru – şi a nu fi învinuit de schimbarea părerilor, ar trebui să se repete mereu aceleaşi idei.

Aprilie 1914

Rudolf Steiner