Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
MITURI ȘI MISTERII EGIPTENE

GA 106

Ciclu de douăsprezece conferințe ținut la Leipzig în perioada 2–14 septembrie 1908


Traducere de biolog dr. PETRE PAPACOSTEA

Lucrarea a fost tradusă după ediția în limba germană
Rudolf Steiner
Ägyptische hythert und Mysterien
Rudolf Steiner – Nachlassverwaltung, 1988
Dornach-Schweiz (GA 106)


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 2002


coperta cartii

COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Concepția grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN



Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
Tel.: 021 323 20 57


ISBN 973-8240-71-9



coperta spate

COPERTA IV

Fiecare dintre epocile culturale postatlanteene, corespunzănd unor noi etape evolutive ale umanității, s-a caracterizat prin noi niveluri de conștientizare a realităților lumii fizice. Totodată, menținerea trează a conștientizării lumilor spirituale se obținea prin metade specifice de inițiere. După ce omul fusese cvasiindiferent față de lumea fizică înconjurătoare percepută ca iluzie (cultura indiană), după ce a considerat lumea materială ca pe un teatru de luptă între forțele binelui și ale răului la care trebuie să participe în favoarea primelor (cultura persană), el descoperă în aspectele exterioare ale cerului înstelat scriitura zeilor și totodată dezvoltă cunoașteri importante în fizică, matematică și astronomie (cultura egipteană).

Cartea de față descrie cu incursiuni subtile, de mare profunzime, în epocile anterioare și ulterioare, natura relațiilor omului prins între lumile spirituale și lumea fizică în cursul celei de a treia epoci culturale care se continuă într-un mod atât de surprinzător în cea de a cincea epocă, a noastră.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA





CUPRINS [Notă]

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA I Leipzig, 2 septembrie 1908
Esența antroposofiei. Legea reîncarnării. Culturile postatlanteene. Legătura dintre a șaptea cultură și cea protoindiană; dintre a șasea cultură și cea protopersană; repetarea culturii egiptene în viața culturii actuale, materialismul, o consecință a îmbălsămării; cea de a patra epocă culturală postatlanteană nu va cunoaște o repetare.
CONFERINȚA a II-aLeipzig, 3 septembrie 1908
Devenirea Pământului. Atomul primordial al Pământului ca arhetip al formei umane. Soarele, Luna și Pământul – corp unic. Separarea Soarelui; desprinderea Lunii și separarea apei și aerului în perioada lemuriană. Starea de conștiență în perioada atlanteană. Oglindirea devenirii cosmice în concepțiile religioase ale culturilor postatlanteene. Cultura indiană: Brahma; cultura persană: Ormuzd și Ahriman; cultura egipteană: Osiris, Isis și Horus; cultura greco-latină: figurile de zei, amintirea unor entități din perioada atlanteană; cultura noastră: timp lipsit de divinități; ea trebuie să preia impulsul hristic și să privească spre viitor. Starea de conștiență trebuie să devină apocaliptică.
CONFERINȚA a III-aLeipzig, 4 septembrie 1908
Ultima umanitate atlanteană și umanitatea postatlanteană. Starea de conștiență a atlanților. Omul atlantean mai pătrundea încă în ființa interioară a lucrurilor pe care le percepea. Forma omului în perioada atlanteană. Corpul eteric era mult mai mare decât azi. Cele patru forme tipice ale sale: vultur, leu, taur, om. Inițiații perioadei atlanteene și școlile de inițiere ale acelei perioade. Candidatului la inițiere îi era dat drept conținut al meditației imaginea originară a formei umane. Prin forța gândului se mai putea încă acționa asupra corpului fizic, astfel încât acesta se remodela nemijlocit.
CONFERINȚA a IV-aLeipzig, 5 septembrie 1908
Imaginea primordială spirituală a omului la începutul evoluției Pământului. Inițierea protoindiană: imagine, sunet și cuvânt. „Veda“ – cuvântul. Cei șapte Rishi, elevii lui Manu. Separarea planetelor. Fiecare dintre Rishi înțelegea una din cele șapte planete în ceea ce privește acțiunile acestora asupra omului. Relația profesorului cu elevul în culturile indiană, egipteană și greacă. Somnul vindecător din templu, o elaborare artificială a conștienței atlanteene. Coborârea Logosului, Hristos.
CONFERINȚA a V-aLeipzig, 7 septembrie 1908
Evoluția Pământului în starea primordială. Perioada polară. Lumina ca veșmânt al iubirii. Perioada hiperboreică. Separarea Soarelui. Acesta a luat cu sine substanțele cele mai fine (lumina). Prin aceasta Pământul s-a densificat până la starea apoasă: Pământul de apă. Omul ca ființă de apă. Pești, amfibii, balauri și omorâtorul de balaur. Simbolul șarpelui. Perioada lemuriană. Separarea Lunii de Pământ. Omul își formează sistemul osos și structurile pentru respirația aeriană și conștientizează nașterea și moartea. Lumină și aer; Osiris și Typhon.
CONFERINȚA a VI-aLeipzig, 8 septembrie 1908
Forțe solare și lunare, influența lor asupra omului. Mitul lui Osiris. Lumina solară reflectată de Lună formează cele 14 fascicule nervoase ale omului. Osiris acționează în cele 14 faze lunare, de la Luna nouă la Luna plină. În perioada de la Luna plină la Luna nouă acționează Isis. Ea formează celelalte 14 fascicule nervoase. Apariția masculinului și femininului. Apariția Pământului, a laringelui și a inimii prin acțiunea lui Horus.
CONFERINȚA a VII-aLeipzig, 9 septembrie 1908
Legenda lui Osiris. Evoluția umanității. Forma omului în perioada polară. Apariția regnului animal. Perioadele hiperboreică și lemuriană. Organul luminos și de percepție al omului din acea perioadă, glanda pineală de azi. Zodiacul legat de forma umană. Peștii = labele picioarelor, Vărsătorul = gamba, Capricorn = genunchii, Săgetător = coapsa, Scorpion = sexul. Apariția sexualității prin separarea Lunii. Isis și Osiris ca formatori ai părții superioare a omului. Lira lui Apolo.
CONFERINȚA a VIII-aLeipzig, 10 septembrie 1908
Dezvoltarea în trepte a formelor omului, corespunzător cu deplasarea Soarelui prin constelațiile Zodiacului (Balanță, Fecioară). Respingerea formelor animale (Pești). Hristos pleacă de pe Pâmânt o dată cu Soarele. Simbolul peștilor al primilor creștini. Influența forțelor solare și lunare asupra formei omului. Cele patru tipuri umane ale Atlantidei. Separarea sexelor: bărbatul și femeia iau naștere prin predominarea forțelor lui Osiris și ale lui Isis. Mitul lui Nerthus. Imaginile miturilor, o prezentare a faptelor reale.
CONFERINȚA a IX-aLeipzig, 11 septembrie 1908
Acțiunea spiritelor solare și lunare, a forțelor lui Osiris și ale lui Isis. Apariția ochiului. Stările de somn și de veghe ale omului în perioadele lemuriană și atlanteană. Cultura indiană: lumea este Maia. Cultura iraniană: lumea fizică devine câmp de lucru. Cultura egipteano-babiloneană-asiro-caldeană: lumea scriiturii zeilor. Cultura greco-romană: omul imprimă materiei sinea sa. La punctul cel mai de jos al evoluției umane apare Iisus Hristos în plan fizic pe Pământ, pentru ca omul să găsească din nou calea spre lumea spirituală.
CONFERINȚA a X-aLeipzig, 12 septembrie 1908
Vechile legende, imagini a1e unor fenomene și evenimente dintre moarte și o nouă naștere. Întunecarea conștienței spirituale a omenirii; pericolul morții spirituale. Iluminarea poate fi obținută prin principiul inițierii din Misterii. Salvarea prin Hristos. Inițiații, precursorii lui Hristos; conștiența lor profetică. Prin imagini este format spiritul elevului inițierii egiptene, până la înțelegerea evoluției eului omului. Multe din aceste imagini bazate pe fapte oculte au trecut prin legendele grecești în conștiența umanității.
CONFERINȚA a XI-aLeipzig, 13 septembrie 1908
Esența inițierii egiptene; impregnarea organelor de vedere suprasensibilă în corpul astral, pe care apoi le înscrie corpului eteric ca pe niște sigilii în timpul unei stări asemănătoare morții cu o durată de trei zile jumătate, perioadă în care corpul eteric este ridicat din corpul fizic; experiențele trăite în planurile suprasensibile îi conferă celui retrezit calitatea de iluminat. Știința cosmică a organelor cunoscută de hierofanții egipteni. Omul vede, în prezent, într-un mod material ceea ce vedea mai de mult în lumea spirituală. Importanța faptei lui Hristos pentru sufletele celor morți.
CONFERINȚA a XII-aLeipzig, 14 septembrie 1908
Amprenta spiritului în creațiile artistice grecești; spiritul, sclav al materiei în vremurile noastre. Impulsul hristic, învingător al materiei. A fost învinsă prin forța lui Hristos și predominarea sufletului de grup în succesiunea generațiilor. Calea tatălui și calea zeilor la vechii egipteni. Isis, sufletul poporului egiptean. Faraonul, fiul lui Isis și al lui Osiris. Strămoșii, acumulatori și distribuitori ai bunurilor materiale și în funcția celor 42 de judecători ai morților; ereditatea ar trebui să fie cultivată în lumea fizică. Reînvierea a ceea ce era trăit pe atunci de suflet între moarte și o nouă naștere în vremea noastră.

Note




TREPTELE ADEVĂRULUI

Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecvent și interactiv atât mistica înaltă bazată pe experiențe interioare care l-au condus la cercetări aprofundate în lumea spirituală, cât și gândirea riguros științifică despre spirit, prin opoziție cu tendințele materialismului dominant în secolul al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaștere prin contestarea existenței acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptățit pe R. Steiner să afirme: „Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înțelege ce este materia“.

Pentru a sintetiza conținutul de idei al antroposofiei sau științei despre spirit vom porni de la un principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realități materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual și orice realitate spirituală din Univers primește la un moment dat expresie în lumea materială“. Întreaga evoluție, mai întâi biologică și apoi social-istorică, a umanității este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoașterea directă a resorturilor spirituale ale umanității, ca și cunoașterea exterioară a materiei, se obține numai prin eforturi susținute de perfecționare a structurilor noastre sufletești și spirituale, pentru a deveni apți și demni de dezvoltarea conștientă și responsabilă a relației omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constă în deschiderea căilor cunoașterii de sine, fapt necesar pentru evoluția viitoare a omenirii. Atât cunoașterea de sine cât și înțelegerea coerentă a lumii interioare și a ambianței telurice și cosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă a expunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar și în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o ființă dublă, cu problematică cosmică și problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.

În consecință, antroposofia este știința despre spirit care ne dă posibilitatea înțelegerii rațiunii de a fi a structurilor și evenimentelor aparținând lumii sensibile, precum și a înlănțuirii acestora în timp și spațiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemâna unei „secte religioase“, cum încearcă să denigreze unele scrieri mișcarea antroposofică, ci reprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forțelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relațiile individuale și de grup. Există, în prezent, antroposofi aparținând celor mai diferite confesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârșit, în antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prin înțelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluție cosmică pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.

Antroposofia nu este teorie, ci cunoaștere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele și a elaborat soluții valoroase în diferitele domenii aplicative marcate de consecințele tuturor situațiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoașterii aprofundate a omului (antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii și urmașii săi au elaborat principiile și metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiției sociale, au dat naștere unui impuls original în arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaștere obiectivă, o cale de autocunoaștere și o cale de viață. Ea este prelungirea în Eul omului actual a activității lui Hristos, a Logosului care a acționat de la începutul existenței Universului.

Mișcarea antroposofică, care s-a separat din mișcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, și numai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente și organizații actuale. Ea deschide perspective luminoase educației pentru libertate, iubirii dintre oameni și colaborării cu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creștină și cu o largă deschidere spre înțelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea și dezvoltarea acestor imperative ale mileniului III.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA




ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER


Baza științei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise și publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ținut, între 1900–1924, numeroase conferințe și cursuri, atât în fața unui public larg, cât și pentru membrii Societății teosofice, mai târziu ai Societății antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuși a dorit inițial ca aceste conferințe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului“. După ce însă s-au finalizat și răspândit tot mai numeroase variante incomplete și eronate după stenogramele și notițele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Și a încredințat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferințele, de a asigura administrarea stenogramelor și revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuși textele, decât în cazuri foarte rare, în privința tuturor conferințelor publicate trebuie să se țină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greșeli“.

În legătură cu raportul dintre conferințele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, și cărțile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner își exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Cursul vieții mele, capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce privește cursurile ținute, care se adresau unui cerc restrâns de participanți, familiarizat cu bazele științei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicațiilor sale, la tipărirea unei ediții a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de față constituie o parte a acestei ediții.