Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
CREȘTINISMUL ESOTERIC ȘI CONDUCEREA SPIRITUALĂ A OMENIRII

GA 130


14 conferințe ținute în anii 1911–1912 în diferite orașe


Traducerea din limba germană de Victor Oprescu


Titlul original: Das esoterische Christentum und die geistige Führung der Menschheit

Nr.curent în bibliografia generală GA 130

Traducerea s-a facut după ediția germană, 1962,
Verlag des Rudolf Steiner Nachlassverwaltung Dornach/Schweiz


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 1998


coperta cartii

COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Concepția grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN
Tehnoredactare computerizată: MIHAELA BRAȘOVEANU



ISBN 973-9243-62-2



coperta spate

COPERTA IV

„Credința, dragostea, speranța sunt cele trei niveluri ale ființei umane de care depind în întregime și viața și sănătatea noastră, și fără de care omul un poate exista…Ființa umană, cu natura sa compusă din cele patru elemente, nu poate dura dacă cele 3 învelișuri un sunt pătrunse, iluminate și fortificate de credință, iubire și speranță, de forțele fundamentale ale corpului astral, ale corpului eteric și ale corpului fizic pe care le avem.”

Rudolf Steiner





Conferințele reunite în acest volum nu fac parte dintr-un ciclu unitar, ele au fost ținute la date și în locuri diferite. De aceea, cititorul va observa unele repetări pe care este rugat să le considere inevitabile, date fiind circumstanțele.

 (Nota traducătarului)



CUPRINS

Prefață de Marie Steiner

Impulsul lui Hristos în devenirea istorică
Prima conferință — Lugano, 17 septembrie 1911
Impulsul lui Hristos în devenirea istorică
Conferința a doua — Locarno, 19 septembrie 1911
Buddha Și Hristos. Sfera Bodhisattvilor
Milano, 21 septembrie 1911
Creșinismul rosacrucian
Prima conferință — Neuchâtel, 27 septembrie 1911
Creșinismul rosacrucian
Conferința a doua — Neuchâtel, 28 septembrie 1911
Eterizarea sângelui. Intervenția lui Hristos eteric în evoluția Pământului
Basel, 1 octombrie 1911
Jeshu ben Pandira — cel care pregătește înțelegerea impulsului dat de Hristos. Karma — conținut al vieții
Prima conferință — Leipzig, 4 noiembrie 1911
Jeshu ben Pandira — cel care pregătește înțelegerea impulsului dat de Hristos. Karma — conținut al vieții
Conferința a doua — Leipzig, 5 noiembrie 1911
Impulsul lui Hristos. Viața reală
Prima conferință — München, 18 noiembrie 1911
Impulsul lui Hristos. Viața reală
Conferința a doua — München, 20 noiembrie 1911
Credință, iubire, speranță — trei trepte ale vieții umane
Prima conferință — Nürnberg, 2 decembrie 1911
Credință, iubire, speranță — trei trepte ale vieții umane
Conferința a doua — Nürnberg, 3 decembrie 1911
Eul universal și eul uman. Entități microcosmice suprasensibile. Natura lui Hristos
München, 9 ianuarie 1912
Cele șapte principii ale macrocosmosului și legătura lor cu ființa umană
Stuttgart, 28 noiembrie 1911

Notele ediției germane




ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINȚELOR LUI RUDOLF STEINER

Baza științei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise și publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ținut, între 1900–1924, numeroase conferințe și cursuri, atât în fața unui public larg, cât și pentru membrii Societății teosofice, mai târziu ai Societății antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuși a dorit inițial ca aceste conferințe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce însă s-au finalizat și răspândit tot mai numeroase variante incomplete și eronate după stenogramele și notițele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Și a încredințat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferințele, de a asigura administrarea stenogramelor și revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuși textele, decât în cazuri foarte rare, în privința tuturor conferințelor publicate trebuie să se țină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greșeli”.

În legătură cu raportul dintre conferințele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, și cărțile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner își exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Cursul vieții mele, capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce privește cursurile ținute, care se adresau unui cerc restrâns de participanți, familiarizat cu bazele științei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicațiilor sale, la tipărirea unei ediții a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de față constituie o parte a acestei ediții.