COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică
Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Coperta: SILVIU IORDACHE
Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector II, București
Tel.: 021 323 20 57
www.antroposofie.ro
email: romantrop@yahoo.com
ISBN 973-637-091-7
COPERTA IV
Evoluția umanității și implicit a omului este lunga tranziție între momentul căderii în păcat a lui Adam și a Evei și momentul final al Mântuirii omului prin christificarea sufletului. Sufletul primilor oameni era necunoscător, iar păcatul a fost echivalent cu acțiunea unui animal dresat care încalcă o interdicție fără să fie conștient de consecințe. Prin această încălcare, omul începe lunga experiență a formării unei conștiențe din ce în ce mai legată de existența în lumea fizică, materială, ajungând la pericolul îndepărtării treptate de conștiența propriei sale spiritualități.
Textele cuprinse în volumul de față ne arată că antidotul acestei degradări foarte amenințătoare ne-a fost dăruit de Divinitate prin unirea lui Dumnezeu-Fiul cu un trup omenesc și că jertfa oferită de acesta prin crucificarea de pe muntele Golgota a deschis sufletelor omenești calea Mântuirii. La puțin timp după desfășurarea acestui eveniment, o conștiență umană, aceea a lui Saul devenit Pavel, poate parcurge rapid, în cursul revelației de pe drumul Damascului, urcușul pănă la treapta de conștiență care-i permite să afirme „Nu eu, ci Christos în mine!” Prin aceasta, pentru oricine adăncește problemele discutate, devine clar faptul că idealul fiecărui om se află în Iisus Christos.
Strălucitele expuneri ale lui Rudolf Steiner cuprinse în acest volum deschid, pentru cel ce meditează asupra conținutului lor, perspective neașteptat de ample și de profunde.
biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)
În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner
CHRISTOS ȘI SUFLETUL UMAN
CONFERINȚA I — Norrköping, 12 iulie 1914
CONFERINȚA a II-a — Norrköping, 14 iulie 1914
CONFERINȚA a III-a — Norrköping, 15 iulie 1914
CONFERINȚA a IV-a — Norrköping, 16 iulie 1914
DESPRE SENSUL VIEȚII
CONFERINȚA I — Copenhaga, 23 mai 1912
CONFERINȚA a II-a — Copenhaga, 24 mai 1912
MORALA ANTROPOSOFICĂ
CONFERINȚA I — Norrköping, 28 mai 1912
CONFERINȚA a II-a — Norrköping, 29 mai 1912
CONFERINȚA a III-a — Norrköping, 30 mai 1912
ANTROPOSOFIE ȘI CREȘTINISM
CONFERINȚA I — Norrköping, 13 iulie 1914
Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecvent și interactiv atât mistica înaltă bazată pe experiențe interioare care l-au condus la cercetări aprofundate în lumea spirituală, cât și gândirea riguros științifică despre spirit, prin opoziție cu tendințele materialismului dominant în secolul al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaștere prin contestarea existenței acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptățit pe R. Steiner să afirme: „Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înțelege ce este materia”.
Pentru a sintetiza conținutul de idei al antroposofiei sau științei despre spirit vom porni de la un principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realități materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual și orice realitate spirituală din Univers primește la un moment dat expresie în lumea materială”. Întreaga evoluție, mai întâi biologică și apoi social-istorică, a umanității este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoașterea directă a resorturilor spirituale ale umanității, ca și cunoașterea exterioară a materiei, se obține numai prin eforturi susținute de perfecționare a structurilor noastre sufletești și spirituale, pentru a deveni apți și demni de dezvoltarea conștientă și responsabilă a relației omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constă în deschiderea căilor cunoașterii de sine, fapt necesar pentru evoluția viitoare a omenirii. Atât cunoașterea de sine cât și înțelegerea coerentă a lumii interioare și a ambianței telurice și cosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă a expunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar și în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o ființă dublă, cu problematică cosmică și problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.
În consecință, antroposofia este știința despre spirit care ne dă posibilitatea înțelegerii rațiunii de a fi a structurilor și evenimentelor aparținând lumii sensibile, precum și a înlănțuirii acestora în timp și spațiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemâna unei „secte religioase”, cum încearcă să denigreze unele scrieri mișcarea antroposofică, ci reprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forțelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relațiile individuale și de grup. Există, în prezent, antroposofi aparținând celor mai diferite confesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârșit, în antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prin înțelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluție cosmică pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.
Antroposofia nu este teorie, ci cunoaștere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele și a elaborat soluții valoroase în diferitele domenii aplicative marcate de consecințele tuturor situațiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoașterii aprofundate a omului (antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii și urmașii săi au elaborat principiile și metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiției sociale, au dat naștere unui impuls original în arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaștere obiectivă, o cale de autocunoaștere și o cale de viață. Ea este prelungirea în Eul omului actual a activității lui Hristos, a Logosului care a acționat de la începutul existenței Universului.
Mișcarea antroposofică, care s-a separat din mișcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, și numai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente și organizații actuale. Ea deschide perspective luminoase educației pentru libertate, iubirii dintre oameni și colaborării cu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creștină și cu o largă deschidere spre înțelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea și dezvoltarea acestor imperative ale mileniului III.
biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Baza științei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise și publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ținut, între 1900–1924, numeroase conferințe și cursuri, atât în fața unui public larg, cât și pentru membrii Societății teosofice, mai târziu ai Societății antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuși a dorit inițial ca aceste conferințe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce însă s-au finalizat și răspândit tot mai numeroase variante incomplete și eronate după stenogramele și notițele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Și a încredințat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferințele, de a asigura administrarea stenogramelor și revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuși textele, decât în cazuri foarte rare, în privința tuturor conferințelor publicate trebuie să se țină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greșeli”.
În legătură cu raportul dintre conferințele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, și cărțile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner își exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Cursul vieții mele, capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce privește cursurile ținute, care se adresau unui cerc restrâns de participanți, familiarizat cu bazele științei spiritului.
După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicațiilor sale, la tipărirea unei ediții a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de față constituie o parte a acestei ediții.
