Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA187Precedenta

Corecturi

Rudolf Steiner
CUM ÎL POATE REGĂSI OMENIREA PE CHRISTOS?

GA 187

Indicații relativ la această ediție

Pentru ediția a patra din 1995, volumul a fost revăzut de Ulla Trapp. Cele câteva pasaje neclare au putut fi corectate prin confruntarea cu stenograma originară; corecturile corespunzătoare sunt expuse la indicațiile pe pagini. S-au preluat în plus notițele lui Rudolf Steiner referitoare la conferința din 28 decembrie 1918, și un registru de nume; indicațiile au fost extinse.

Sursa textului: Conferințele au fost stenografiate de către stenografa de profesie Helene Finckh (1883-1960). Prezenta ediție are la bază transcrierea stenogramei de către ea în text lizibil.

Titlul volumului a fost dat de Marie Steiner la prima ediție din 1938.

Desenele din text au fost executate după cele furnizate de stenografă. Nu au putut fi obținute desenele originale de pe tablă.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției complete (GA) sunt redate în Note prin numărul de bibliografie.


NOTE

CONFERINȚA I

  1. Nikolaus von der Flüe, 1417-1487. Mistic, numit și „Fratele Klaus”.
  2. a povestit el însuși despre sine…: conform biografiei «Fratele Klaus» «Bruder Klaus» de Robert Durrer, Samen 1917-1921. Vezi și Johannes Hemleben, «Nikolaus von Flüe», Frauenfeld/Stuttgart 1977.
  3. Și dacă nu veți deveni ca niște copilași…: Matei 18, 3.
  4. tocmai că dispare treptat în trupul fizic pe măsură ce acesta crește…: această frază a fost corectată după compararea textului cu stenograma originară. În edițiile anterioare, ea suna, în mod eronat: „tocmai că dispare din trupul fizic pe măsură ce acesta crește…”.
  5. Eu sunt cu voi…: Matei 28, 20.
  6. Angelus Silesius, 1624-1677. «Călătorul heruvimic»  «Cherubinischer Wandersmann».
  7. Împărăția mea nu este…: Ioan 18, 36.

CONFERINȚA a II-a

  1. Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii, «Das Christentum als mystische Tatsache und die Mysterien des Altertums» (1902, GA 8).
  2. după cum am expus recent aici: în conferința din 20 decembrie 1918, din Cerințele sociale ale timpului nostru. În situația modificată, «Die soziale Grundforderung unserer Zeit. In geänderter Zeidage»,GA 186.

CONFERINȚA a III-a

  1. în ultima duminică: vezi prima conferință a acestui volum.
  2. în articolul meu: «Lucifericul și ahrimanicul în raportul lor cu omul» (1918), tipărit în volumul Filozofie și antroposofie, «Philosophie und Anthroposophie», «Geschichtliche Symptomatologie», GA 35.
  3. cu câtva timp în urmă: pe 27 octombrie 1918. Conferința este tipărită în Simptomatologie istorică, GA 185.
  4. considerațiile pe care le-am organizat mai înainte aici: vezi conferința din 11 ianuarie 1918 din volumul Adevăruri ale misteriilor și impulsuri de Crăciun. Vechi mituri și semnificația lor, «Mysterienwahrheiten und Weihnachtsimpulse. Alte Mythen und ihre Bedeutung», GA 180.
  5. David Lloyd George, 1863-1945, ministru britanic începând din 1905, între 1916 și 1922 prim-ministru.
  6. „…s-au pierdut”: acest pasaj a fost corectat prin compararea textului cu stenograma originală. În edițiile precedente se spunea „au fost prelucrate”.
  7. Alfred Jeremias, 1864-1935, teolog. Locul unde s-a exprimat Jeremias despre ființa Jaldabaoth nu a putut fi stabilit.
  8. Despre o ființă spirituală Jaldabaoth: despre această ființă Jaldabaoth vezi Eugen Heinrich Schmitt, «Gnosa. Bazele concepției despre lume ale unei culturi nobile», «Die Gnosis. Grundlagen der Weltanschauung einer edleren Kultur», Leipzig 1903, volumul I (Gnosa antichității), capitolul «Ophites»; ca și G. R. S. Mead, «Fragmente ale unei credințe dispărute», «Fragmente eines verschollenen Glaubens», Berlin 1902, capitolul «Un sistem care apare fără nume la Ireneu».
  9. Platon, 427-347 î.Ch., „…că omul își amintește ceea ce a trăit el înainte de această lume fizică, în lumea spirituală”: vezi «Menon» al lui Platon, capitolul 15.
  10. Aristotel, 384-322 î.Ch.
  11. Socrate, 469-399 î.Ch.
  12. Manes, 215-276.
  13. Aurelius Augustinus, 354-430, părinte al Bisericii.
  14. Johannes Scotus Eriugena, 810-877, opera principală: «De divisione naturae».

CONFERINȚA a IV-a

  1. Poarta omului: treptele inițierii egiptene sunt descrise în cartea «Mistagogul sau despre originea și nașterea tuturor misteriilor și a ieroglifelor celor vechi, care au legături cu francmasoneria, transmise din cele mai vechi izvoare și cercetate de un francmason veritabil», apărută anonim la Osnabrück și Hamm, 1789.
  2. Aceasta au spus-o oameni foarte inteligenți: vezi în acest sens expunerile lui David Friedrich Strauß despre «Local pentru sufletele omenești decedate» în «Vechea și noua credință», pag. 41.
  3. Poarta morții: vezi nota 1
  4. Christophor: vezi nota 1
  5. Datele în completare, conținute doar parțial în edițiile anterioare relativ la desen sunt preluate din documentele stenografei.
  6. Jakob Böhme, 1575-1624: «Aurora», cap. 11.
  7. Convorbire dintre Goethe și Schiller: în Lucrările de științele naturii ale lui Goethe, editate și comentate de Rudolf Steiner în «Literatura națională germană a lui Kürschner (1883/97), vol. 1, pag. 111, reeditare Dornach 1975, GA 1a.
  8. pasajul din Shakespeare: Hamlet, actul 5, scena 1.
  9. În ultimul ciclu de la Leipzig: Christos și lumea spirituală. Despre căutarea sfântului Graal, GA 149.

CONFERINȚA a V-a

  1. în conferințele publice… o afirmație filosofică… cuget, deci exist: despre această afirmație a lui Descartes (1596-1650) Rudolf Steiner a vorbit, de exemplu, în conferința ținută la Basel pe 30 octombrie 1918, tipărită în Libertate – nemurire – viață socială, GA 72.
  2. Cu câtva timp în urmă am indicat faptul obiectiv: în conferința de la Dornach din 20 decembrie 1918, în GA 186. Vezi și notițele lui Rudolf Steiner.
  3. Rezultatul celui de-al optulea conciliu ecumenic de la Constantinopole: Cel de-al optulea conciliu ecumenic de la Constantinopole din 869 a decretat, sub papa Adrian al II-lea împotriva lui Photius, că omul ar avea un suflet rațional și cunoscător – unam animam rationabile et intellectuale –, astfel încât nu mai era voie să se vorbească despre un principiu spiritual deosebit în om. Spiritualul a fost privit de atunci încoace doar ca o însușire a sufletului. Despre această „abolire a spiritului” Rudolf Steiner a vorbit în cele mai diferite contexte, ca de exemplu pe 15 mai 1917 (GA 174b), pe 20 mai 1917 (GA 174a), pe 16 octombrie 1918 (GA 182), pe 5 octombrie 1919 (GA 191), pe 21 noiembrie 1919 (GA 194) ș.a. Vezi și articolul lui Johannes Geyer, «Hotărârea unui Conciliu și consecințele sale cultural-istorice din «Die Drei», anul 1 de apariție, caietul 10, ianuarie 1922.
  4. scrierile mele introductive la morfologia lui Goethe: vezi Lucrările de științele naturii ale lui Goethe, «Goethes Naturwissenschaftliche Schriften», editată și comentată de Rudolf Steiner, vol. 1, pag. XVII ș.u., GA 1a.
  5. Nikolaus Kopernikus, 1471-1543.
  6. Johannes Kepler, 1571-1630.
  7. ceea ce era în vremurile vechi psihologic, este astăzi patologic: la această frază lipsește evident ceva în stenogramă. Probabil că s-a spus: „Ceea ce era în vremurile vechi sănătos din punct de vedere psihologic”, (sau: normal, sau: corect).
  8. impulsuri sociale necesare: vezi Nota 2 de la conferința a II-a.

CONFERINȚA a VI-a

  1. Harnack… a spus: Adolf von Harnack, 1851-1930, istoric al Bisericii evanghelice, în cartea sa «Esența creștinismului», Leipzig 1900. Textual: „Izvoarele noastre pentru vestirea lui Iisus sunt – cu câteva excepții importante la Aposatolul Pavel – primele trei Evanghelii. Tot ceea ce cunoaștem în rest, independent de aceste Evanghelii, despre istoria și predicile lui Iisus poate fi scris comod pe o pagină in cvarto, atât de redus este acest cuprins.
  2. Albert Kalthoff, 1850-1906, a scris: «Ce știm noi despre Iisus?». Vezi expunerile lui Rudolf Steiner din conferința de la Berlin din 3 aprilie 1917, conținute în GA 175.
  3. Brunetto Latini, circa 1220/22-1294. «Tesoretto», traducere în limba germană de Dora Baker, Stuttgart 1979.
  4. Dante Alighieri, 1265-1321.
  5. Proserpina: numele roman al Persephonei.
  6. la pictarea marii cupole: vezi «Cuvântul culorilor. Pictura lui Rudolf Steiner și vitraliile din primul Goetheanum» «Das Farbenwort. Rudolf Steiners Malerei und Fensterkunst im ersten Goetheanum», de Hilde Raske, Stuttgart 1983.
  7. la pictarea micii cupole: vezi Nota 6.
  8. Joachim și Boas: vezi conferința lui Rudolf Steiner din 20 iunie 1916 în Esența lumii și euitatea, «Weltwesen und Ichheit», GA 169, ca și Imagini ale sigiliilor și coloanelor oculte, «Bilder okkulter Siegel und Säulen», GA 284.
  9. dogma infailibilității: dogma imposibilității ca Papa să greșească în probleme de credință și moravuri, decisă la Conciliul de la Vatican din 18 iulie 1870. – Vezi în acest sens Rudolf Steiner, de exemplu pe 3 noiembrie 1918, în Simptomatologie istorică, «Geschichtliche Symptomatologie», GA 185.
  10. Karl Vogt, 1817-1895, cercetător al naturii, începând din 1852 profesor la Geneva.
    Jakob Moleschott, 1822-1893, fiziolog.
    Ludwig Büchner, 1824-1899, filosof materialist.
  11. William  Kingdon Clifford, 1845-1879, matematician și filosof.
  12. Auguste Comte, 1798-1857, filosof francez, întemeietor al pozitivismului.
  13. Ernst Haeckel, 1834-1919.
  14. într-o conferință de la Berlin: pe 5 octombrie 1905, Haeckel, enigmele Universului și teosofia, pe care Rudolf Steiner a publicat-o după o stenogramă în 1906 în revista «Lucifer-Gnosis» (retipărită în GA 34).

CONFERINȚA a VII-a

  1. conferința de la Liestal: pe 16 octombrie 1916. Notarea stenografică a fost prelucrată de Rudolf Steiner, devenind un articol, conținut în volumul Filozofie și antroposofie, «Philosophie und Anthroposophie», GA 35.
  2. Bismarck a spus cândva: Otto von Bismarck, 1815-1898.
  3. acel împărat: Wilhelm al II-lea, 1859-1941, împărat german între 1888 și 1918.
  4. Walther Rathenau, 1867-1922, om de stat și specialist în politica economică. Cartea sa «Relativ la critica timpului», a apărut în 1912 și a fost menționată de Rudolf Steiner de mai multe ori, printre altele pe 20 iunie 1912 (GA 133), 30 august 1912 (GA 138), 24 ianuarie 1918 (GA 67).
  5. acele cuvinte pe care le-a adresat zilele acestea Walther Rathenau către întreaga lume: în ziarul Neuer Zürcher Zeitung nr. 1734 de sâmbătă, 28 decembrie 1918, a apărut un articol al lui Rathenau cu titlu «Către toți aceia pe care nu îi leagă ura». Acest articol a fost tipărit mai târziu în «Waldorf-Nachrichten», primul an de apariție, Caietul 3 din februarie 1919 și este conținut în operele lui Rathenau în volumul «După potop», Berlin 1919.

CONFERINȚA a VIII-a

  1. Cardinalul John Henry Newman, 1801-1890. La C. G. Harrison «Universul transcendental. Șase conferințe despre știința secretă, teosofia și credința catolică», originalul englez a apărut la Londra în 1893, traducerea germană (1897) a contelui de Leiningen-Billigheim, se spune la pagina 14: „Dr. Newman ar fi spus la Roma, cu prilejul hirotonisirii sale în calitatea de cardinal, că el nu vede nicio speranță pentru religie în afara unei noi revelații”.
  2. Henri Poincaré, 1854-1912, matematician francez.
    Richard Avenarius, 1843-1896, filosof, întemeietor al empiriocriticismului.
    Ernst Mach, 1838-1916, filosof și fizician, reprezentant al unei concepții mecaniciste de spre lume.
  3. Erich Ludendorff, 1865-1937, general, determinant în conducerea superioară a armatei germane în timpul primului război mondial.
  4. Nikolai Rubakin, 1862-1946, sociolog, a trăit la Lausanne, a scris despre sociologia literaturii și a lecturii.
  5. Scrisorile unei doamne adresate lui Walther Rathenau: «Scrisorile unei doamne adresate lui Walther Rathenau. Despre transcendența lucrurilor viitoare», «Briefe einer Frau an Walther Rathenau. Zur Transzendenz der kommenden Dinge», lucrare apărută anonim la Frankfurt a. M. 1918.
  6. Congresul de la Viena: 1814-1815.
  7. Woodrow Wilson, 1856-1924, președinte al SUA între 1913 și 1921, a elaborat în 1918 cele «Paisprezece puncte» ca program de pace.

AcasăLucrări OnlineIndex GA187Precedenta