Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA134PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
LUMEA SIMȚURILOR ȘI LUMEA SPIRITULUI

GA 134

Trimiteri

La ediția de față

Conferințele au fost prezentate în fața membrilor Societății Teosofice de atunci, în perioada Crăciunului 1911, la Hanovra. Vizita lui Rudolf Steiner la Hanovra și programul conferințelor fuseseră anunțate în „Mitteilung für die Mitglieder der deutsche Sektion der Teosophischen Gesellschaft” („Foaie de comunicări pentru membrii Secției Germane a Societății Teosofice”), XII, noiembrie 1911, precum și prin invitații scrise (vezi pagina 120). Titlul a fost dat de Rudolf Steiner. – La 26 decembrie, ciclul a fost precedat de o ceremonie de Crăciun, în cadrul Ramurii. Conferința prezentată în această seară e cuprinsă în volumul Misiunea noii revelații spirituale. Evenimentul christic – act central al evoluției pământești, GA 127, tipărită sub titlul „Nașterea Spiritului solar ca Spirit al Pământului”. La 1 ianuarie 1912, Rudolf Steiner a vorbit, în cadrul ceremoniei de Anul Nou, despre eposul norvegian „Cântul din vis al lui Olaf Åsterson”, conferință tipărită în volumul Legătura omului cu lumea elementară, GA 158. La 2 ianuarie, o conferință publică a constituit încheierea întâlnirii de la Hanovra, „Esența veșniciei și natura sufletului uman în lumina științei spirituale”, de la care nu avem stenograme, ci doar câteva notițe.

Textele folosite la actuala ediție: Conferințele de față au fost stenografiate de Georg Klenk și, după transcrierea în text citibil – stenograma originală nu mai există –, ele au fost editate de Marie Steiner în 1914 sub formă de manuscris al ciclurilor din 1914, sub formă de carte în 1933, cu indicarea detaliată a cuprinsului. Ediția a 3-a din 1959 a apărut sub îngrijirea dr. H. E. Lauer. Ediția a 4-a (1979) a fost revizuită de Caroline Wispler, iar ediția a 5-a (1990), de Susi Lötscher.

Dat fiind faptul că aceste conferințe au fost ținute într-o perioadă în care Rudolf Steiner încă mai activa în cadrul Societății Teosofice, el a folosit cel mai frecvent, pe lângă expresia „știință spirituală”, cuvântul „teosofie”. Pe baza unei indicații date de el, acest cuvânt a fost înlocuit prin „antroposofie”, când au fost publicate conferințele sale mai vechi.

Titlul volumului provine de la numele dat ciclului de Rudolf Steiner (vezi mai sus).

Desenele pe care Rudolf Steiner le-a făcut la tablă în cursul acestor conferințe s-au păstrat numai sub forma în care le-a desenat stenograful. Pentru ediția a 3-a, ele au fost redesenate de Assia Turgheniev (1890-1966), în stilul creat de ea însăși.

Trimiteri în text

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Operelor complete (GA) vor fi indicate cu numărul bibliografic.

  1. „Cum poate fi combătută știința spirituală” ... „Cum poate fundamentată știința spirituală”: Pe tema respectivă, Rudolf Steiner a vorbit la 19 și 25 martie 1911 la Praga (conferințe publicate în „Mensch und Welt”, foi pentru antroposofie, an 20, 1968, nr. 1-2 și 3-4) și la 27 și 29 noiembrie 1911 la Stuttgart (conferințe netipărite). Vezi conferințele paralele din 31 octombrie și 7 noiembrie 1912, în Rezultate ale cercetării spirituale (14 Conferințe, Berlin 1912/13), GA 62.
  2. Goethe a spus odată într-un mod atât de minunat: E vorba, desigur, de redarea liberă a unui pasaj din „Winckelmann” de Goethe, capitolul „Antikes” (Ediția de la Weimar, vol. 46, p. 22): „Când natura sănătoasă a omului acționează ca un întreg, când el se simte în lume ca întreg mare, frumos, demn și de preț, când o tihnă armonioasă îi procură o încântare pură și liberă; atunci universul, dacă s-ar putea simți pe sine, ar chiui de bucurie, fiindcă a ajuns la ținta sa și ar admira culmea propriei deveniri și ființe. Fiindcă, la ce slujește toată risipa de sori și planete și luni și stele și căi lactee, de comete și nebuloase, de lumi devenite și în devenire, dacă, până la urmă, nu ar fi un om fericit care să se bucure în mod inconștient de existența sa?”
  3. „Multe lucruri grandioase trăiesc pe lume, dar nimic nu e mai grandios decât omul!”: cor din „Antigona” de Sofocle, versurile 332 și urm.
  4. Ce sunt toate instrumentele muzicianului... : Comp., de exemplu, „anexa” la o scrisoare a lui Goethe către Zelter din 22 iunie 1808: „... Pentru asta e situat omul atât de sus, încât în el se înfățișează ceea ce, de altfel, nu poate fi  înfățișat. Ce e o coardă și întreaga diviziune muzicală a acesteia, în comparație cu urechea muzicianului?...” (inclusă și în „Maxime în proză”, în Goethe: Scrieri de științe ale naturii, editate și comentate de Rudolf Steiner, în „Literatura Națională Germană” a lui Kürschner, 5 volume, 1884-1897, reeditat la Dornach 1975, GA 1a-e, p. 351 și în Goethe: „Maxime și reflecții”, Maxima 708.
  5. Laurenz Müllner, născut în iulie 1848 în Groß-Grilloviz în Mähren, mort la 28 noiembrie 1911 în Meran. Din schița, întocmită de poeta Marie Eugenie delle Grazie, prietenă cu Müllner, pentru o evocare a lui Laurenz Müllner (în manuscris), C. S. Picht („Antroposofie. Revistă lunară pentru o viață spirituală liberă”, 1933, Cartea 1) a putut extrage următoarele fraze grăitoare: „Marele interes și stimularea plină de bune intenții pe care cardinalii Rauscher și Kutschker, precum și Karl Werner, istoric al Bisericii foarte bine văzut, le-au adus în întâmpinarea căutărilor sale, au determinat Ministerul Cultului și Învățământului să-l însărcineze pe Müllner la 29 septembrie 1880 cu prezentarea unor conferințe de propedeutică filosofic-teologică la Facultatea de Teologie a Universității din Viena. În 1883, a urmat numirea sa ca profesor extraordinar de filosofie creștină. – Iarna anului 1886/87 Laurenz Müllner a petrecut-o la Roma, unde a trebuit să se apere de un denunț ridicat împotriva „filosofiei sale antibisericești”. Leon XIII, mai generos și cu priviri mai largi decât adversarii lui Müllner, l-a sfătuit pe „idealistul german” să viziteze câteva colegii tomiste și „în rest, să privească temeinic orașul Roma”! – Purificat în acest fel de bănuiala unei erezii latente, Müllner s-a întors acasă și în 1887 a fost numit profesor ordinar de filosofie creștină.” Comp. În legătură cu Laurenz Müllner și Rudolf Steiner: Viața mea (1923-1925), GA 28, capitolul VIII și Despre enigma omului. Lucruri rostite și nerostite în gândirea, contemplarea, cugetarea unei serii de personalități germane și austriece (1916), GA 20, p. 185 și urm.
  6. Orice căutare umană trebuie să pornească de la uimire: Comp. Platon: „Theaetetos”, 155, D: „căci aceasta e starea unui bărbat (filosof) dăruit în grad înalt înțelepciunii, uimirea. Fiindcă nu există alt început pentru iubirea înțelepciunii (filosofia) decât acesta și pare că el (poetul) care a declarat-o pe Iris un copil al lui Thaumas nu indică o ascendență rea a neamului.” – Comp. și  Aristotel: „Metafizica”, 982 b, 12 f (în germană de A. Lasson, Jena 1907, Cartea 1 (A), capitolul 2, p. 10): „Când oamenii au început, acum și din vechime, să filosofeze, imboldul pentru aceasta l-a dat uimirea, mai întâi în legătură cu problemele cele mai apropiate, apoi în continuare, așa că ei și-au făcut gânduri și în legătură cu problemele mai îndepărtate, de exemplu, despre fazele Lunii ori despre mersul Soarelui și al astrelor, ca și despre nașterea universului.”
  7. cele șapte principii constitutive ale omului: Numite de Rudolf Steiner, de obicei, părți constitutive ale ființei umane (corp fizic, corp eteric, corp astral, eu, sine spirituală, spirit al vieții, om-spirit).
  8. ... vechii gnostici... au folosit cuvântul ... o ektroma: Adică, printre alții, gnosticul Valentinus, căruia Eugen Heinrich, prieten cu Rudolf Steiner, i-a dedicat un capitol amănunțit în lucrarea sa „Gnosa. Bazele concepției despre lume ale unei civilizații mai nobile”, vol. 1: „Gnosa Antichității”, Leipzig 1903.
  9. De aceea, Goethe a făcut interesanta afirmație... : „Lucrul suprem ar fi să înțelegem că toate realitățile concrete sunt deja teorie... Numai nu căutați nimic în dosul fenomenelor; ele înseși sunt teoria.” Vezi: „Maxime în proză”, în Goethe: Scrieri de științe ale naturii, editate și comentate de Rudolf Steiner, în „Literatura Națională Germană” a lui Kürschner, 5 vol., 1884-1897, reeditate la Dornach 1975, GA 1a-e, vol. 5, p. 376. Rudolf Steiner scrie despre aceasta în „Introducere” la „Maximele în proză”, idem, p. 339 și urm. (Și în Rudolf Steiner: „Introduceri la scrierile de științe ale naturii ale lui Goethe” (1884-1897), GA 1, Cap. XVIII, și în: Goethe: „Maxime și reflecții”, maxima 575.
  10. Să luăm o propoziție, de exemplu: Immanuel Kant, „Critica rațiunii pure” (1981), p. 514 și urm. (I Teoria transcendentală elementară, II, Partea a II-a, Secțiunea a II-a, Cartea a 2-a, „Paragraful V din antinomia rațiunii pure: Reprezentare sceptică a problemelor cosmologice prin toate cele patru idei transcendentale”, textual: „Dacă eu, potrivit cu aceasta, aș putea vedea dinainte, în legătură cu o idee cosmologică, că, indiferent pe ce parte a necondiționatului sintezei regresive a fenomenelor s-ar situa, este prea mare, sau prea mică pentru orice noțiune a intelectului, eu aș înțelege că, deoarece ea are de-a face numai cu un obiect al experienței, care, după cum se spune, este adecvat unei noțiuni intelectuale posibile, trebuie să fie cu totul goală și lipsită de importanță, pentru că obiectul nu i se potrivește, oricum aș vrea eu să i-l adecvez. Și acesta este cazul, într-adevăr, cu toate noțiunile despre lume, care și din acest motiv încâlcesc rațiunea, cât timp ea e legată de ele, într-o antinomie inevitabilă. Fiindcă, presupuneți, în primul rând: Lumea nu are nici un început, atunci ea este prea mare pentru noțiunea voastră; fiindcă aceasta, care constă într-un regressus succesiv, nu poate să atingă niciodată întreaga veșnicie trecută. Presupuneți: ea are un început, atunci ea este prea mică pentru noțiunea voastră intelectuală în regressus empiric necesar. Fiindcă, deoarece începutul presupune oricum un timp care îi precede, el încă nu este necondiționat, iar legea folosirii empirice a intelectului vă impune să întrebați de existența unei condiții temporale mai înalte, iar pentru această lege lumea este, în mod absolut evident, prea mică... Prin urmare, o lume limitată este prea mică pentru noțiunea voastră.” Comp. în același loc și: „Der Antinomie den reinen Vernunft siebter Abschnitt: Kritischer Entscheidung des kosmologischen Streites”, p. 531 și urm.
  11. Dar un om care lasă realitatea să vorbească... : Comp. Vincenz Knauer: „Problemele principale ale filosofiei în dezvoltarea ei și în rezolvarea lor parțială de la Thales și până la Robert Hamerling”. - Prelegeri ținute la Universitatea din Viena -, Viena și Leipzig 1892, p. 136 și urm., Prelegerea 21, 1. „Izvoarele cunoașterii”: „... Lupul, de exemplu, nu constă din nici un fel de alte componente materiale, ci numai din miei; corporalitatea sa materială se construiește din carne de miel asimilată; dar lupul tot nu devine miel, chiar dacă toată viața sa nu mănâncă decât miei. Ceea ce, deci, face ca el să fie lup, trebuie că este, bineînțeles, altceva decât δλη, materia accesibilă simțurilor fizice, și anume, aceasta nu poate și nu trebuie să fie, ce-i drept, un lucru gândit, cu toate că e accesibil numai gândirii, nu simțului, ci ceva activ, deci, real, ceva foarte real.”
  12. Arthur Schopenhauer, 1788-1866, filosof. „Lumea ca voință și reprezentare”, Cartea a 3-a, § 52, „Operele complete ale lui Schopenhauer”, editate și prefațate de Rudolf Steiner, Stuttgart, fără an, vol. 3, p. 105 și urm., p. 108: „Căci muzica este o obiectivare atât de nemijlocită și o copie a întregii voințe, cum e lumea însăși, ba chiar cum sunt ideile, a căror apariție multiplicată constituie lumea lucrurilor individuale. Muzica nu este, așadar, în nici un caz, ca și celelalte arte, copia ideilor; ci e copie a voinței înseși, a cărei formă obiectivă sunt și ideile: de aceea efectul muzicii e cu atât mai puternic și mai pătrunzător decât acela al celorlalte arte: fiindcă acestea vorbesc numai de umbră, pe când ea, despre ființă...”
  13. Întreaga plantă este, de fapt, o frunză transformată: Vezi Goethe: „Metamorfoza plantelor”, în Goethe: Scrieri de științe ale naturii, editate și comentate de Rudolf Steiner, în „Literatura Națională Germană” a lui Kürschner, 5 volume, 1884-1897, reeditat la Dornach 1975, GA 1a-e, vol. 1, p. 17 și urm. și Rudolf Steiner, „Introduceri”, în același volum, p. XVII și urm.
  14. când laringele va fi total transformat: Vezi explicațiile în continuare în Conferința a 6-a a acestui volum. Rudolf Steiner a vorbit despre acestea, printre altele, și în cicluruile Teosofia rosicrucianului (14 Conferințe, München 1905), GA 99, Conferința din 5 iunie, și „Teosofie și rosicrucianism” (14 Conferințe, Kassel 1907, în: Evoluția omenirii și cunoașterea lui Christos (22 Conferințe, Kassel și Basel 1907), GA 100, Conferința din 28 și 29 iunie.
  15. Ochii voștri se vor deschide... : 1 Moise, 3, 5.
  16. El ar trebui să simtă activitatea ochiului ca atare: Comp. referitor la istoria dezvoltării celor douăsprezece simțuri și descrierea făcută de Rudolf Steiner în: Istorie cosmică și istorie umană, vol. 1: Enigma omului. Fundamentele spirituale ale istoriei umane (15 Conferințe, Dornach 1916), GA 170, Conferința 14.
  17. Dr. Carl Unger, 1878-1929, membru în conducerea Societății Antroposofice și discipol al lui Rudolf Steiner. Vezi în special: „Anatomia conștienței filosofice” (1916-1921) și „Învățăturile fundamentale ale antroposofiei” (1910-1911), în „Scrieri”, vol. 1, Stuttgart 1964.
  18. La Karlsruhe, eu am atras atenția: Rudolf Steiner: De la Iisus la Christos (11 Conferințe, Karlsruhe 1911), GA 131.
  19. ierarhiilor ce urmează una după alta: Vezi Rudolf Steiner: Știința ocultă în rezumat (1910), GA 13, capitolul: Evoluția lumii și a omului.
  20. sângele, care, și din acest punct de vedere, este un „suc cu totul deosebit”: Propoziția „Sângele este un suc cu totul deosebit” e pusă de Goethe în gura lui Mefistofel în „Faust”, Partea 1, Camera de studiu, versul 1740. Vezi și conferința lui Rudolf Steiner din 25 octombrie 1906: „Sângele este un suc cu totul deosebit”, Ediție separată, Dornach, conținută în: Cunoașterea suprasensibilului în epoca noastră și importanța sa pentru viața actuală (13 Conferințe, Berlin și Köln, 1906/1907), GA 55.
  21. ca Faust să-i semneze contractul cu sângele său: Vezi Goethe: „Faust”, Partea 1, Camera de studiu, versurile 1737-1740.
  22. ciclul de la München despre Geneză: Rudolf Steiner: Misterele istoriei biblice a creației (11 Conferințe, München 1910), GA 122.
  23. puterea lor vindecătoare și regeneratoare (a metalelor): Vezi și Rudolf Steiner: Conștiența inițiatului. Căile adevărate și căile false ale cercetării spirituale (11 Conferințe, Torquay 1924), GA 243.
  24. vedem că unii naturaliști consideră că plantele ... sunt pătrunse de suflet: Vezi, de exemplu, Gustav Theodor Fechner: „Nanna sau despre viața sufletească a plantelor” (Leipzig 1848). – Raoul Francé: „Viața sufletească a plantelor” (Stuttgart 1905).
  25. cum Mefistofel îl conduce pe Faust în împărăția Mumelor: vezi Goethe, „Faust”, Partea a II-a, Actul 1, Galeria întunecoasă, versurile 6211 și urm.
  26. Darwin ... lupta pentru existență: Charles Darwin, 1809-1882, naturalist englez, medic, botanist și geolog. Vezi opera sa principală: „On the Origin of Species by means of Natural Selection; or the Preservation of Favored Races in the Struggle for Life”, Londra 1859.
  27. unui proces mai vechi de expirație spirituală un proces de inspirare a substanțelor spirituale: Vezi și Conferința lui Rudolf Steiner din 13 ianuarie 1924, în: Centre de misterii ale Evului Mediu. Rosicrucianismul și principiul inițierii moderne. Sărbătoarea Paștelui ca parte a istoriei misteriilor omenirii (10 Conferințe, Dornach 1924), GA 233a.
  28. Thales, aprox. 625-545. Vezi și Rudolf Steiner: Enigmele filosofiei prezentate în istoria lor în rezumat (1914), GA 18.
  29. dar în interior strălucește lumina clară: Vezi Goethe: „Faust”, Partea a 2-a, Actul 5, Miezul nopții, versul 11.500.

AcasăLucrări OnlineIndex GA134PrecedentaUrmătoarea