Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA197Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
CONTRASTE ÎN EVOLUȚIA OMENIRII

GA 197

NOTE

Prezentul volum conține transcrieri ale acelor conferințe pe care Rudolf Steiner le-a ținut pentru membri Societății antroposofice din Stuttgart în timpul mai multor șederi în acest oraș în 1920.

Bazele textului: Prelegerile au fost scrise de diverși stenografi. Numele celor care au notat nu au ajuns la noi. Textul urmează transcrierile în text clar disponibile în arhivele Rudolf Steiner-Nachlaßverwaltung, așa cum au fost obținute de la stenografi.

Titlul volumului nu vine de la Rudolf Steiner, ci de la editori.

Note cu privire la text

Lucrările lui Rudolf Steiner în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.


CONFERINȚA I

  1. Ludwig Feuerbach, 1804-1872, filosof. Relativ la antropomorfismul lui Feuerbach, Rudolf Steiner a citat adesea din lucrarea acestuia «Esența religiei» (1851), printre altele în Antroposofia, o cosmosofie, GA 207.
    Ludwig Büchner, 1824-1899, filosof.
  2. Am ținut odată… o conferință: Colmar, 21 noiembrie 1905, «Filosofia creștinismului în lumina teosofiei» (de la care nu se găsesc notițe).
  3. Leopold von Ranke, 1795-1886, istoric.
  4. În Norvegia se afirmă un om: nu s-a putut stabili despre cine este vorba.

CONFERINȚA a II-a

  1. Paul Deussen, 1845-1919, filosof și specialist în sanscrită.
  2. Richard von Garbe, 1857-1927, specialist în sanscrită.
  3. Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, 1775-1854, «Bruno, sau despre principiul divin și cel natural al lucrurilor. O convorbire».
  4. Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814, «Determinarea omului» (1800).
  5. Friedrich Schiller, 1759-1805, «Scrisori despre educația estetică a omului» (1795).
  6. Ralph Waldo Trine, 1866-1958, scriitor american.
  7. Ultima oară când am fost aici: Stuttgart 21 decembrie 1919, în: Ajun cosmic și gânduri de Anul Nou, GA 195.
  8. A. Ferriere, 1879-1960, «La loi du progres economique et la justice sociale», în «Suisse-Belgique Outremer», Bruxelles-Lausanne, Ire. anne, nr. 3-4, iulie-august 1919.
  9. Grigori Iesmovici Rasputin, 1871-1916, călugăr rus, consilier al țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, presupus înfăptuitor de minuni, asasinat în 1916.
  10. Dr. Roman Boos, 1889-1952, orator antroposof și scriitor de științe sociale, pionier al Mișcării de tripartiție.

CONFERINȚA a III-a

  1. scrisoare pastorală: a primatului Johann Baptist Katschthaler din Salzburg din 2 februarie 1905, intitulată «Die dem katholischen Priester gebührende Ehre» (Onoarea cuvenită preotului catolic), tipărită în: Carl Mirbt, «Quellen zur Geschichte des Papsttums und des römischen Katholizismus» (Izvoare ale istoriei papalității și ale catolicismului roman), ediția a V-a, Tübingen 1934, pagina 497 ș.u. În cele ce urmează redăm pasajul referitor la puterea pastorală de consacrare:
    „Cinstiți-i pe preoți pentru că ei au puterea de a consacra. – Preotul catolic și numai el, și nu pastorii protestanți, au puterea de a sfinți, această minunată putere. – Puterea de a consacra, de a actualiza trupul Domnului cu prețiosul Său sânge, cu întreaga Sa sfântă umanitate și întreaga Sa Dumnezeire în înfățișarea pâinii și a vinului; puterea de a transforma pâinea și vinul în adevăratul trup și prețiosul sânge al Domnului nostru, ce putere înaltă, sublimă, întru totul minunată! Unde mai există în Ceruri o asemenea putere ca aceea a preotului catolic? La Îngeri? La Maica lui Dumnezeu? Maria L-a purtat pe Christos, Fiul lui Dumnezeu, în pântecele ei și L-a născut în staulul din Betleem. Da. Dar cântăriți ce se petrece la sfânta mesă! Oare nu se petrece întru câtva același lucru sub mâinile binecuvântătoare ale preotului la sfânta transsubstanțiere? Sub înfățișarea pâinii și a vinului, Christos este cu adevărat prezent și oarecum renăscut. Acolo, la Betleem, Maria L-a născut pe pruncul său divin și L-a învelit în scutece, preotul face oarecum același lucru și pune hostia pe corporale. Maria L-a adus doar o dată pe lume pe copilul divin. Și iată, preotul nu face aceasta o singură dată, ci de sute și mii de ori, de fiecare dată când slujește. Acolo, în staul, copilul divin care a fost dat lumii prin Maria era mic, capabil de a suferi și muritor. Aici, pe altar, sub mâinile preotului, Christos se află în toată slava Lui, incapabil de a suferi și nemuritor, așa cum șade El în Ceruri, de-a dreapta Tatălui, triumfător și plin de glorie, desăvârșit în orice privință. – Oare ei actualizează pur și simplu trupul și sângele Domnului? Nu. Ci ei jertfesc, ei aduc Tatălui ceresc jertfa. Este același lucru pe care l-a înfăptuit Christos sângerând pe drumul calvarului, și într-un mod nesângeros la ultima Cină de Taină. Acolo, veșnicul mare preot Iisus Christos a adus Tatălui său ceresc drept jertfă carnea Sa, sângele Său și însăși viața Sa, aici, la slujba cea sfântă, El săvârșește același lucru prin reprezentantul Său, preotul catolic. El i-a pus pe preoți înlocuitori ai Lui, pentru ca aceștia să continue jertfa pe care a adus-o El. Lor le-a transferat El drepturile asupra sfintei Sale umanități și le-a dat cum s-ar spune putere asupra trupului Său. Preotul catolic nu numai că îl poate actualiza pe altar, închide în tabernacol, lua din nou de acolo și înmâna credincioșilor, ci el poate chiar să-L aducă pe El, Fiul lui Dumnezeu devenit om, drept jertfă nesângeroasă pentru cei vii și cei morți. Christos, Fiul unul născut al lui Dumnezeu-Tatăl, prin care au fost create Cerul și Pământul, Cel care susține întreg Universul, este prin aceasta la voia preotului catolic.” (Sublinierile sunt în conformitate cu originalul redat de Mirbt.)
  2. Voința regelui este legea supremă: „Suprema lex regis voluntas” sună inscripția făcută de Wilhelm al II-lea, împărat german, în cartea de aur a orașului München. Vezi J. Von Kürenberg, «War alles falsch? Das Leben Kaiser Wilhelms IL» (A fost totul greșit? Viața împăratului Wilhelm al II-lea), Basel-Olten 1940, pag. 190.
  3. Dionisie Areopagitul (discipol al Apostolului Pavel): «Despre Ierarhia cerească» și «Despre ierarhia bisericească», redate în «Die angeblichen Schriften des Areopagiten Dionysius, übersetzt und mit Abhandlungen begleitet vonj. G. V. Engelhardt» («Presupusele scrieri ale lui Dionysius Areopagitul, traduse și însoțite de o prezentare a lui G. V. Engelhardt»). Partea a II-a, Sulzbach 1823.
  4. Augustinus: «De civitate Dei libri XII». Dante: «De Monarchia».
  5. John Wiclif, 1329-1384, reformator.
    Johann Hus, 1369-1415, reformator, ars pe rug în timpul Conciliului de la Konstanz, care a condamnat învățătura sa și a lui Wiclif.
  6. Herman Grimm, 1828-1901, «Fragmente» (volumul I), Berlin și Stuttgart, pag. 212: „Noi, cei de astăzi (1891) nu mai avem, cum aveam eu când eram copil (născut în 1828) războaiele de eliberare împotriva lui Napoleon I ca ultimă mare experiență în urma noastră, ci războaiele de eliberare din anii 60 și 70 împotriva Austriei și a Franței. Am fost cândva un popor în sânul căruia copilului i se impregna ideea că lui nu îi va fi niciodată îngăduit să participe intervenind voluntar în destinul țării. În ziua de azi, germanul este constrâns să o facă. Cu cincizeci de ani în urmă ar fi fost ceva nemaiauzit să se organizeze educația în așa fel încât să i se clarifice copilului că el va deveni cândva cetățeanul unui mare imperiu german și că printre îndatoririle sale față de Dumnezeu, împărat și patria-mamă va interveni și aceea de a alege cândva prin propria apreciere a nevoilor patriei sale un reprezentant al părerilor sale într-un parlament german. Doar faptul de a exprima așa ceva ar fi sunat ca înaltă trădare și ar fi adus celui care ar fi rostit-o probabil ruinarea vieții.”

CONFERINȚA a IV-a

  1. prima conferință publică: «Calea spre gândirea sănătoasă și situația de viață a omului prezent», Stuttgart 8 iunie 1920, în Criza prezentului și calea către o gândire sănătoasă, GA 335.
  2. Vladimir Ilici Lenin (de fapt Ulianov), 1870-1924.
  3. Lev Trotsky (Bronstein), 1879-1940, conducător al Revoluției ruse din 1917.
  4. într-un ziar: «Basler Vorwärts» din 2 iunie 1920, X. N. «Die Politik der Sowjetregierung auf dem Gebiete der Religion.» («Politica guvernului sovietic în domeniul religiei»).
  5. Aristotel, 384-322 î.Ch., vezi în acest sens Franz Brentano,«Die Psychologie des Aristoteles» («Psihologia lui Aristotel»), Mainz 1867, pag. 199 ș.u.
  6. Trebuie practicat „traubismul”: Friedrich Traub, născut în 1860, profesor universitar la Tübingen, a scris: «Rudolf Steiner ca filosof și teosof», Tübingen 1919.
  7. aproape pretutindeni în Elveția apar articole despre antroposofie: vezi în acest sens, ca și relativ la expunerile următoare, Roman Boos, «Expunere documentată a hărțuielii împotriva Goetheanumului», în «Rudolf Steiner / Roman Boos: Campania (Hărțuiala) împotriva Goetheanumului», Arlesheim 1920.
  8. scrisoare pastorală: vezi Nota 1 de la conferința a III-a.
  9. conciliul de la Constantinopole: este avută în vedere abolirea așa-numitei trihotomii de către conciliul menționat. Rudolf Steiner menționează aceasta cu diverse ocazii, vezi printre altele: Pietre de construcție pentru cunoașterea Misteriului de pe Golgota, GA 175, conferința 1 și 2.
  10. o personalitate care i-a scris lui Moleschott: o doamnă, Mathilde Reichardt, care a redactat în anul 1856 în scrisorile către Moleschott, o carte despre știință și învățătura morală, și care și-a cucerit incontestabil dreptul prea puțin de invidiat de a fi menționată în primul rând și pe prima poziție între aceia care au întors toate valorile morale cu capul în jos. După părerea acestei doamne, învățătura morală trebuie să-și pună doar întrebarea dacă natura omenească a dezvoltat în mod armonios elementele depuse în ea. Însă natura – este ea de părere – afirmă prin orice om o altă voință. Ea nu ezită în a afirma „că deoarece există oameni cărora le este inerentă o înclinație, un impuls predominant spre minciună și furt, acești oameni, ca mincinoși și ca hoți, pot fi întru totul oameni morali”. – „Și omul care s-a născut spre a deveni hoț aduce cu sine, ca oricare altul în viață, dreptul de a-și desăvârși natura și de a se dezvolta multilateral, și el poate fi o natură puternică, morală, numai în acest mod. Și în aceeași situație cu hoțul se află și cel imoral, și chiar și cel născut să devină criminal.” (Citat din Jürgen Bona Meyer, «Probleme filosofice contemporane», Bonn 1874, pagina 323 ș.u.).
  11. Carl Vogt, 1817-1895, apărător al darwinismului.
  12. Jakob Moleschott, 1822-1893, fiziolog.
  13. Ludwig Büchner, 1824-1899, filosof.
  14. Filosofia libertății (1894), GA 4.

CONFERINȚA a V-a

  1. Cum am spus recent într-o conferință publică…: Educația și învățământul în fața situației mondiale a prezentului, Stuttgart 10 iunie 1920, în Criza prezentului și calea către o gândire sănătoasă, GA 335.
  2. Punctele centrale ale problemei sociale în necesitățile vieții prezentului și în viitor (1919), GA 23.
  3. școala de formare a muncitorilor: vezi Rudolf Steiner, Cursul vieții mele, GA 28.
  4. Despre enigmele sufletului (1917), GA 21.
  5. Emil Molt, 1876-1936, vezi Nota nr. 8.
    Hans Kühn, 1889-1977, scriitor și editor.
    Carl Unger, 1878-1929, inginer, posesor al unei fabrici de utilaje, membru în comitetul de conducere a Societății Antroposofice Germane începând din 1905, conferențiar și scriitor. Împușcat în 1929 la Nürnberg de către un alienat mintal.
    Emil Leinhas, 1878-1967, comerciant, director general al «Der Kommende Tag AG», scriitor.
  6. Max Seiling, 1852-1928, cândva adept, apoi adversar al lui Rudolf Steiner, purta titlul de consilier de Curte.
  7. apelul meu din anul trecut: Către poporul german și lumea civilizată!, proclamație, 1919, tipărit printre altele în Puncte centrale ale problemei sociale, GA 23.
  8. Apel pentru întemeierea unui Consiliu cultural: Rusalii 1919, semnat de nenumărate personalități ale vieții culturale.
  9. Școala Waldorf: întemeiată de Emil Molt în anul 1919 pentru copiii muncitorilor fabricii de țigarete Waldorf-Astoria, și pentru public ca școală elementară generală și Școală superioară, unitară, sub conducerea lui Rudolf Steiner, care a numit și cadrele didactice care să activeze în ea și le-a ținut cursurile seminaristice pregătitoare.
  10. «Der Kommende Tag. Societate pe acțiuni pentru promovarea valorilor economice și spirituale», întemeiată în martie 1920 la Stuttgart. Până în 1923, Rudolf Steiner a fost președinte al Comitetului de administrație. Societatea pe acțiuni Der Kommende Tag a devenit victimă a inflației din Germania și a trebuit să fie dizolvată în 1925.
  11. Cu opt zile în urmă a trebuit să vorbesc aici: Stuttgart, 16 iunie 1920; tipărit în «Landwirtschaft und Industrie / Neuordnung des Bodenrechtes als soziale Forderung der Gegenwart» (Agricultură și industrie/Noua ordine a dreptului funciar ca cerință socială a prezentului); citate din lucrările și conferințele lui Rudolf Steiner, editată de Roman Boos, Stuttgart 1957, pag. 84 ș.u. (Prevăzută pentru GA 336).

CONFERINȚA a VI-a

  1. Oswald Spengler, 1880-1936, «Apusul Occidentului», două volume, München 1918-1922.
  2. cum am arătat eu la Dornach cu tomismul: Filosofia lui Toma d’Aquino, trei conferințe ținute din 22 până în 24 mai 1920 la Dornach; GA 74.
  3. Rudolf Steiner: «Prin spirit la cunoașterea realității enigmei omului. Filozofie și antroposofie. Patru basme (din Dramele-misteriu). Calendar sufletesc-antroposofic. Trezirea sufletului, tablourile 7 și 8»; Berlin 1918.
  4. grup trinitar: așa-numitul grup sculptural (Reprezentantul omenirii între Lucifer și Ahriman), de la Dornach.
  5. Max Dessoir, 1867-1947, «Vom Jenseits der Seele. Die Geheimwissenschaften in kritischer Betrachtung» («Despre transcendența sufletului. Științele oculte în analiză critică»), Stuttgart 1917, pag. 254 ș.u.
  6. Călăuzirea spirituală a omului și a omenirii (1910), GA 15.
  7. profesor de anatomie: prof. dr. Hugo Fuchs, Göttingen. Vezi în acest sens Rudolf Steiner: «Câteva cuvinte relativ la atacul lui Fuchs» din «Tripartiția organismului social», anul 2 de apariție, Numărul 5 (august 1920); tipărit în Articole referitoare la tripartiția organismului social și situația timpului 1915-1921, GA 24.
  8. Citiți anexa: «Tripartiția organismului social», anul 2 de apariție. Numărul 4, Supliment (iulie 1920).
  9. în mica lucrare: vezi Nota 3.

CONFERINȚA a VII-a

  1. mecanismul de studiere a căderii libere a lui Atwood: George Atwood, 1745-1807, fizician englez, a inventat în 1784 un mecanism pentru dovedirea legii căderii libere.
  2. ciclul de conferințe de la Karlsruhe din anul 1911: De la Iisus la Christos, GA 131.
  3. Moleschott, Büchner, Vogt: vezi Notele 11, 12 și 13 de la conferința a IV-a.

CONFERINȚA a VIII-a

  1. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.
  2. Știința ocultă în schiță (1910), GA 13.
  3. Erich Wasmann, 1859-1931, entomolog. A făcut cercetări în special asupra furnicilor. Textul redactat este relativ neclar în acest loc, și el a fost clarificat prin cele puse în paranteză.
  4. principiul pe care l-a rostit Goethe: citatul din Goethe sună textual: „Se spune că adevărul se află la mijloc, între două păreri opuse. În nici un caz! Problema se află între ele, invizibilul, viața veșnic activă, gândită în repaus” («Maxime și reflecții»). Textul redactat, redat în ediția anterioară, a fost insuficient în acest loc și a fost completat în conformitate cu sensul.
  5. un preot evanghelic care a călătorit mult: Max Christlieb, 1862-1916. El a fost un prieten al lui Rudolf Steiner din perioada de la Weimar, care s-a implicat pentru «Teoria cunoașterii», care apăruse deja pe atunci. Vezi în privința lui Steiner și a lui Christlieb Ludwig Kleeberg, «Wege und Worte» («Căi și cuvinte»), ediția a doua 1961, pag. 76 ș.u., unde este menționată și întâlnirea de la Marburg.
  6. ceea ce am indicat deja ieri: în conferința publică Marile sarcini din ziua de azi în viața spirituală, viața juridică și viața economică. Un al treilea discurs despre prezent, în Criza prezentului și calea către o gândire sănătoasă, GA 335.
  7. calomnie abominabilă: vezi încheierea conferințelor din 11 și 17 ianuarie 1920 în Transformări spirituale și sociale în evoluția omenirii, GA 196.
  8. acea personalitate din vecinătate: Karl Rohm, editor al revistei «Farul», din Lorch (Württemberg).
  9. Metzdorf-Teschner: vezi în acest sens E. Uehli: «Tripartiția furată» în «Tripartiția organismului social», anul doi de apariție, nr. 11 (septembrie 1920).
  10. Rohm: vezi Nota 8.
  11. Alfred Knapp, a întemeiat așa-numitul «Ordin internațional pentru etică și cultură».

CONFERINȚA a IX-a

  1. Rabindranath Tagore, 186-1941, Scriere despre naționalism: «Naționalismul»; traducere de H. Maeyer Franck, Leipzig o.J.
  2. William James, 1842-1910, psiholog american.
  3. Basmul lui Goethe: «Basmul despre șarpele cel verde și frumoasa Floare-de-Crin» din «Unterhaltungen deutscher Ausgewanderten» («Convorbirile drumeților germani») (1795), ediția de la Weimar, volumul 18, pag. 225 ș.u.
  4. Wilhelm von Humboldt, 1767-1835, «Idei pentru o încercare de a preciza granițele acțiunii statului», 1792.
  5. Thomas Woodrow Wilson, 1856-1924, «Statul. Elemente de politică istorică și practică», traducere de G. Thomas, Berlin-Leipzig 1913.
  6. John Worrell Keely, 1827-1898: vezi conferința de la Dornach din 1 decembrie 1918 în Cerința socială fundamentală a timpului nostru / În situația modificată a timpului actual, GA 186.

CONFERINȚA a X-a

  1. în conferința publică: Stuttgart 10 noiembrie 1920: Criza spiritului în prezent și forțele pentru progresul omenirii, în Criza prezentului și calea către o gândire sănătoasă, GA 335.
  2. Pierre Bayle (1647-1706) a rostit în secolul XVIII niște cuvinte remarcabile: vezi în acest sens Ludwig Feuerbach, «Pierre Bayle. O contribuție la istoria filosofiei și a omenirii» («Operele complete ale lui Ludwig Feuerbach», editate de W. Bolin și F. Jodl, volumul 5, Stuttgart 1905).
  3. Goethe, „Werther”: «Suferințele tânărului Werther» (1775), ediția de la Weimar, vol. 19.
  4. Siegwart: roman sentimental de Johann Martin Miller; apărut în 1776 (la 2 ani după «Werther»), temporar cea mai îndrăgită carte din lumea cititorilor.
  5. „Omul simplu din Nazaret”: vezi, de exemplu, Heinrich Weinel, «Jesus im neunzehnten Jahrhundert» («Iisus în secolul XIX»), Tübingen/Leipzig 1903, pag. 6 ș.u.
  6. Alfons Paquet, 1881-1944, scriitor. A scris: «În Rusia comunistă», 1919.
  7. oratori-pastori americani: vezi Criza spiritului în prezent și forțele pentru progresul omenirii, conferință publică din Stuttgart, pe 10 noiembrie 1920, în Criza prezentului și calea către o gândire sănătoasă, GA 335.
  8. Thomas Woodrow Wilson: vezi Nota 5 de la conferința a IX-a.
  9. Georges Clemenceau, 1841-1929, politician francez.
  10. Adolf von Harnack, 1851-1930, istoric protestant al Bisericii.

CONFERINȚA a XI-a

  1. într-o conferință publică: vezi Nota 7 de la Conferința a X-a.
  2. Aș vrea totuși să indic: «Goethe ca părinte al unei noi estetici», conferință ținută la Uniunea Goethe din Viena, 9 noiembrie 1888; apărută pentru prima oară la Viena în 1889, tipărită în Arta și cunoașterea artei; GA 271.
  3. într-o conferință publică: Stuttgart, 16 noiembrie 1920: Adevărul științei spirituale și cerințele practice ale vieții prezentului, prevăzută pentru GA 336.
  4. Contele Hermann Keyserling, 1880-1946, «Filosofia ca artă», Darmstadt 1920.
  5. în conferința publică: vezi Nota 1, Conferința a X-a.
  6. Jurnalele unui filosof: «Jurnal de călătorie al unui filosof», Darmstadt 1919.

AcasăLucrări OnlineIndex GA197Precedenta