Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
MISTERII. EVOLUŢIE ŞI CUNOAŞTERE

ANTICHITATE. EV MEDIU. ROSICRUCIANISM. INIŢIERE MODERNĂ

GA 233

COLECȚIA INIȚIERI

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: ELISABETA SIMION
Tehnoredactare şi coperta: Mariana MÎRZEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STEINER, RUDOLF Misterii. Evoluţie şi cunoaştere. Antichitate, Ev Mediu, Rosicrucianism, Iniţiere Modernă / Rudolf Steiner; Nicolae Ioan Crăciun. — Bucureşti: Univers Enciclopedic Gold ; Cluj-Napoca: Triade , 2012 ISBN 978-606-8358-23-9 ISBN 978-973-633-052-0 I. Crăciun, Nicolae Ioan (trad.) 141.333

GRUPUL EDITORIAL UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, Bucureşti
Tel.: 021.317.88.38; Fax: 021.317.88.42
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

Volumul, care reuneşte conferinţele ţinute de Rudolf Steiner la Congresul de Crăciun 1923/1924 de întemeiere a Societăţii Antroposofice Generale, oferă o privire de ansamblu asupra dezvoltării sufleteşti-spirituale a omenirii de-a lungul vremurilor.

Pornind de la perceperea lumii în vechime, relevând semnificaţia deosebită a Misteriilor şi lăcaşurilor misteriale din Antichitate până la aceea a Noilor Misterii din epoca modernă, Rudolf Steiner subliniază rolul primordial al antroposofiei, al Societăţii Antroposofice în dobândirea de către omenire a capacităţii de a înţelege, de a conştientiza realităţile spirituale.

CUPRINS [ Notă ]

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA I — Dornach, 24 decembrie 1923 — ISTORIA SUFLETEASCĂ A OMENIRII ÎN CORELAŢIE CU DEZVOLTAREA MEMORIEI

Modul în care poate fi înţeleasă istoria omenirii prin urmărirea evoluţiei sufletului. Reprezentările şi amintirile, sentimentele, voinţa din ziua de astăzi şi corespondentele lor la populaţiile orientale preistorice; în loc de imagini ale gândirii vieţuirea capului, şi legat de aceasta a întregului Pământ; în loc de sentimente descoperirea propriului spaţiu al toracelui şi al inimii şi legat de acestea spaţiul din imediata apropiere a Pământului traversat de Soarele; în locul voinţei individuale trăirea mobilităţii membrelor şi pornind de aici relaţia Pământului cu lumea astrelor. Dezvoltarea memoriei; amintirea localizată, legată de repere exterioare; originea monumentelor. Amintirea ritmică – începând cu migraţiile spre Asia; originea artei versificaţiei. Memoria temporală modernă, începând cu ascensiunea culturii greceşti. Calea spre interiorizare.

CONFERINȚA a II-a — Dornach, 25 decembrie 1923 — CONŞTIENTA DE SINE ŞI IMPULSUL DEZVOLTĂRII LA VECHILE POPOARE ALE ASIEI

Perceperea lumii în vechime. Perceperea mediului terestru ca regiunea cea mai de jos a unui ansamblu cu patru trepte, unitar sub aspect spiritual. Conştienţa din timpul zilei: visarea în stare de veghe, care transformă impresiile exterioare în imaginaţie; perceperea spiritelor elementelor. Somnul: conştienţa confuză a lumii din cea de a treia ierarhie, adâncirea până la cea de a doua ierarhie. Conştienţa iniţiaţilor: anticiparea conştienţei actuale din starea de veghe; scrierea şi citirea; experienţa golirii sufleteşti; moralitatea; întâlnirea cu fiinţe din prima ierarhie. Desfăşurarea istoriei exterioare în războaie de cucerire pline de cruzime. De aici impulsul pentru o dezvoltare ulterioară mai amplă: amestecul popoarelor tinere cu cele vechi, pentru a dobândi conştienţa forţelor morţii, luciditatea lor. În mod diferit, mai târziu, la greci – predominanţa forţelor morţii asupra forţelor vieţii; războiul troian ca război al fricii.

CONFERINȚA a III-a — Dornach, 26 decembrie 1923 — EPOCA EGIPTEANO-CHALDEEANĂ. GHILGAMEŞ ŞI EABANI

Caracterul dublu al conştienţei Eului la oamenii din epoca a treia postatlanteană: începutul coborârii din spiritual-sufletesc. Ghilgameş şi Eabani. Acţiunea comună a „vechii” forţe de cuceritor a lui Ghilgameş cu clarviziunea „tânărului” Eabani, chiar şi dincolo de moarte. Conştientizarea de către Ghilgameş a tranziţiei în istoria lumii, provenită din experienţa interioară, nu din apartenenţa la misteriile oriental-cosmice. Problema nemuririi. Conştientizarea conexiunii dintre dezvoltarea omenirii şi dezvoltarea Pământului. Ultimele obişnuinţe ale acţiunii misteriilor oriental-cosmice la Efes; accesul lor în lumea eterică. Reîntruparea lui Ghilgameş şi a lui Eabani ca participanţi la Misteriile de la Efes; consolidarea evenimentelor spiritual-sufleteşti din trecut în înţelepciunea Pământului; formarea conştienţei clare a dublei apartenenţe a omului la lumea pământească şi la lumea spirituală superioară.

CONFERINȚA a IV-a — Dornach, 27 decembrie 1923 — MISTERIILE DIN HIBERNIA ŞI DIN EFES. ALEXANDRU ŞI ARISTOTEL 

Întunecarea conştienţei şi apariţia libertăţii. Pregătirea şi desfăşurarea iniţierii în misteriile hiberniene. Modul de integrare în Cosmos, sub acţiunea Soarelui şi a Lunii. Calea iniţiatică în misteriile efesiene; integrarea în eterul cosmic prin înţelegerea esenţei limbajului; vorbirea omenească ca reflectare a Logosului cosmic creator. Ecoul spiritualului divin în Efes, reflectarea acestuia în cultura greacă. Aristotel şi Alexandru. Cântecul lui Alexandru de preotul Lamprecht. Pierderea şi destinul multora dintre scrierile lui Aristotel. Învăţăturile pentru elevul său Alexandru cu privire la Pământ şi la eterul universal, la legătura omului cu elementele şi la înrudirea omului cu Pământul. Acţiunile lui Alexandru în raport cu spiritualitatea şi importanţa geografică a elementelor; expediţiile sale spre Orient determinate de impulsuri care ţin în aceeaşi măsură de natural şi de moral.

CONFERINȚA a V-a — Dornach, 28 decembrie 1923 — FUNCŢIA SPECIALĂ A MISTERIILOR DE LA EFES. ALEXANDRU CEL MARE

Caracterul misteriilor orientale: actualitatea divin-spiritualului; perceperea interacţiunii dintre natural şi moral; perceperea înrudirii omului cu lumea plantelor, eliberarea din lumea animală, dependenţa revelaţiei de spaţiu şi de timp. Caracterul misteriilor greceşti; perceperea umbrelor divin-spiritualului; independenţa revelaţiei de spaţiu şi de timp, dependenţa ei de pregătirea şi de maturitatea individuală a omului. Efesul: ecoul realităţii spirituale nemijlocite, dar deja independente de spaţiu şi de timp. Coborârea Greciei dintr-o civilizaţie „a zeilor” într-una pur pământească; începutul istoriei scrise datorită lui Herodot. Efesul ca ultimul focar al orientării spirituale. Semnificaţia faptului că naşterea lui Alexandru a coincis cu incendierea Efesului. Impulsul lui Alexandru de a întemeia un Efes spriritual. Întemeierea Academiilor în Egipt şi în Asia: Alexandria. Sfârşitul istoriei orientale, care putea fi concepută doar imaginativ, ca urmare a ivirii lumii romane, occidentale.

CONFERINȚA a VI-a — Dornach, 29 decembrie 1923 — ÎNTRE REVELAŢIILE ASIEI ŞI ISTORIA ACTUALĂ A INFLUENŢEI ARISTOTELIANISMULUI

Perioada de tranziţie de la Aristotel la Iulian Apostatul. Cultura anterioară: susţinută de impulsul misteriilor; cea ulterioară – de principiul personalităţii. Corelaţia dintre împărţirea lumilor în lumea spiritelor, lumea sufletelor şi lumea fizică şi periodizarea proceselor istoriei universale. Transformarea capacităţii de amintire în memorie temporală. Scrierea istoriei; tradiţia. Misteriul de pe Golgotha şi misteriile din Hibernia. Continuarea acţiunii impulsului lui Aristotel: prin Alexandru pătrunde în Orient cunoaşterea spiritului naturii, care în Occident se atenuează doar în Evul Mediu; scrierile de logică ajunse în Vest prin Teofrast. Caracterul de instruire spirituală al logicii aristotelice. Supravieţuirea ştiinţei aristotelice dinspre spiritul naturii în obscuritatea înţelepciunii populare. Paracelsus, Böhme ş.a. Declinul instruirii spirituale începând din Grecia: gimnastul, retorul, doctorul. Ultimii reprezentanţi ai aristotelianismului din secolul al XIX-lea au fost cei care au dat posibilitatea reluării legăturii cu vechea revelaţie. Incendiile care au mistuit Efesul şi Goetheanumul.

CONFERINȚA a VII-a — Dornach, 30 decembrie 1923 — PIERDEREA CUNOŞTINŢEI DESPRE LEGĂTURA OMULUI CU COSMOSUL ÎN EPOCA MODERNĂ

Ultima mare cotitură istorică: trecerea în epoca sufletului conştienţei. Cunoaşterea, încă din Evul Mediu, a corespondenţei dintre microcosmos şi macrocosmos. Posibilitatea de diferenţiere a metalelor din natură sau din om; cele mai subtile moduri de schimb de substanţe între om şi cosmos. Omul fizic şi forţele din centrul Pământului. Forţele mediului din jurul Pământului şi corpul eteric; explicarea acestor forţe prin albumină, care este purtătoarea reproducerii. Modul în care poate fi descifrată acţiunea forţelor din centrul Pământului şi respectiv a celor din jurul Pământului asupra constituţiei omului: picioare, cap, braţe. Corpul astral şi forţele din afara spaţiului. Exemple de inserare a forţelor terestre în eteric sau în astral-eteric: reproducerea viespilor de ristic; legătura dintre albină, floare, construcţia fagurilor şi formarea cristalelor de cuarţ. Necesitatea redescoperirii corespondeţei intime între părţile esenţiale ale omului şi regnurile din natură; bazele unei noi ştiinţe a vindecării. Relaţia dintre organizaţia Eu şi tot ce este mineral; organizaţia Eu şi căldura; transformarea solidului, fluidului, aerianului şi căldurii prin preluarea de organizaţia Eu.

CONFERINȚA a VIII-a — Dornach, 31 decembrie 1923 — INCENDIUL DE LA EFES ŞI INCENDIUL DE LA GOETHEANUM

Incendierea Efesului şi vorba rămasă din Antichitate privind gelozia zeilor. Misteriile ca locuri de întâlnire şi de înţelegere între oameni şi „zeii cei buni”. Gelozia zeilor luciferici – ahrimanici. Acţiunea de pe Golgotha a zeului capabil de cea mai înaltă iubire. Ceea ce constituia problema zeilor şi a oamenilor devine în epoca libertăţii problema vieţii fizice a oamenilor. Simplicitatea cu care se exprima în Evul Mediu înţelepciunea zeilor în lumea pământească. Învăţătura pe care un maestru rosicrucian o dă discipopului său; raporturile corpului fizic, eteric şi astral cu Pământul; apartenenţa reală la ierarhii; relaţia deosebită dintre oameni şi căldură. „Limbajul” noilor revelaţii spirituale în formele şi imaginile de la Goetheanum. Statuia zeiţei din Efes – statuia Reprezentantului omenirii de la Goetheanum. Incendierea Goetheanumului şi invidia oamenilor. Transformarea tristeţii în credinţă şi energie ca o consecinţă a impulsurilor spirituale ale Goetheanumului.                               

CONFERINȚA a IX-a — Dornach, 1 ianuarie 1924 — RESPONSABILITATEA CARE REVINE ANTROPOSOFIEI

O privire asupra scopului antroposofiei în viitor: să împiedice ca omenirea să rateze trecerea dincolo de Prag, care este o necesitate istorică, din cauza utilizării eronate a capacităţii ideatice exclusiv în lumea materială. Misiunea Dornachului ca loc în care trebuie să se vorbească deschis despre realităţile spirituale. Necesitatea de a respinge compromisurile şi deschiderea faţă de impulsul antroposofic în diferitele domenii ale vieţii practice. Despre speranţele legate de Congresul de Crăciun. Decizia de punere a Pietrei Fundamentale.

Note

Rudolf Steiner despre stenogramele conferinţelor. Din autobiografia lui Rudolf Steiner Cursul vieţii mele (capitolul XXXV, 1925)

DESENELE ȘI NOTAȚIILE LA TABLĂ

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea