Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA237PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner

CONSIDERAȚII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL III

GA 237

NOTE

Izvoarele folosite: Conferințele 1 -10 au fost stenografiate de stenografa profesionistă Helene Finckh (1883-1960), care a notat majoritatea conferințelor lui Rudolf Steiner. Textul nostru se bazează pe transpunerea pe care ea a făcut-o în text normal. Pentru ediția a 5-a din 1971, cu preluarea conferinței a 11-a, notată de Rudolf Hahn și a cărei stenogramă originală nu s-a păstrat, textul a mai fost confruntat încă o dată, de către niște experți în stenografie, cu stenograma originală. Prin aceasta au putut fi corectate unele mici omisiuni sau greșeli de transcriere care au intervenit la prima transcriere, în 1924, și care au trecut apoi în edițiile apărute. Față de ediția a 8-a, anterioară, nu există modificări, cu excepția corecturii de la pagina 93.

Titlul volumului provine de la ediția a 2-a din 1937, îngrijită de Marie Steiner.

Referitor la desenele de pe tablă: Desenele originale realizate la tablă și înscrisurile originale ale lui Rudolf Steiner care țin de aceste conferințe s-au păstrat, dat fiind faptul că tablele au fost la acea vreme acoperite cu coli de hârtie neagră. Ele apar, drept completări la conferințe, micșorate, într-un volum separat al seriei „Rudolf Steiner, desene la tablă realizate cu ocazia conferințelor” (Rudolf Steiner, „Wandtafelzeichnungen zum Vortragswerk”). Desenele inserate în text în edițiile anterioare au fost păstrate și în această ediție. La pasajele respective din text se atrage întotdeauna atenția, prin observații marginale, asupra planșelor originale corespunzătoare.


Trimiteri în text

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul ediției Operelor Complete (GA) sunt însoțite la trimiteri de indicele bibliografic corespunzător. Vezi și privirea de ansamblu de la sfârșitul volumului.

  1. Baruch Spinoza, 1632-1677.
  2. tablouri... în care erau înfățișați călugări dominicani sau Toma d’Aquino însuși triumfând: de exemplu tabloul de Benozzo Gozzoli de la Louvre, Paris, și cel de Taddeo Gadoli din biserica Santa Maria Novella, Florența.
  3. gânduri lăsate de defuncți: comp., de exemplu, Conferința din 23 septembrie 1911, în Creștinismul esoteric („Das esoterische Christentum”), GA 130.
  4. Averroes (pe adevăratul său nume Ibn Roshid), 1126-1198, a trăit la curtea din Maroc.
  5. conferință asupra istoriei și cu referire la ideea reîncarnării: vezi Istorie ocultă. Personalități și evenimente ale istoriei Universale în lumina științei spirituale („Okulte Geschichte. Persönlichkeiten und Ereignisse der Weltgeschichte im Lichte der Geisteswissenschaft”), GA 126.
  6. René Descartes, 1596-1650.
  7. de când a intervenit impulsul nostru de Crăciun: Vezi Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societății Antroposofice Generale („Weinachtstagung zur Begründung der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft”), GA 260.
  8. când v-am vorbit despre... individualități care se leagă apoi de epopeea lui Gilgameș: vezi Conferința din 26 decembrie 1923, în Misterii. Evoluție și cunoaștere. Antichitate, Ev Mediu, Rosicrucianism, Inițiere modernă („Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung”), GA 233.
  9. după spusele Sfântului Augustin: Augustinus, 354-430. În „Retractiones” L. I, Cap. XIII, 3, citim: „Ceea ce se numește în prezent religie creștină exista deja la cei vechi și nu a fost absent de la începuturile speciei umane, și atunci când Christos a apărut într-un trup de carne, adevărata religie, care era deja prezentă mai înainte, a primit numele de creștinism.”
  10. duminica trecută: La 6 iulie 1924, Conferința a 3-a din acest volum.
  11. Unul dintre prietenii săi a ridicat grava problemă...: Lucrarea lui Schiller: „Despre educația estetică a omului” (Über die ästetische Erziehung des Menschen”), care a apărut în 1795 în „Horen”, l-a stimulat pe Goethe să redacteze „Basmul despre Șarpele cel verde și frumoasa Floare de Crin” („Märchen von der grünen Schlange und der schönen Lilie”), ca încheiere la povestirea „Discuțiile unor emigranți germani” („Unterhaltungen deutscher Ausgewanderter”), care, la fel, a apărut în 1795 în „Horen”. – Comp. comentariile lui Rudolf Steiner în Noua spiritualitate și trăirea lui Christos în secolul XX („Die neue Geistigkeit und das Christus-Erlebnis des zwanzigsten Jahrhunderts”), GA 200, Conferința a 4-a.
  12. aici, drama mea misteriu Poarta inițierii a prezentat analogii cu „Basmul...” : Vezi Schițe, fragmente și paralipomene la cele patru drame-mister („Entwürfe, Fragmente und Paralipomena zur den vier Mysteriendramen”), în GA 44.
  13. eu am indicat acest lucru aici cu ani în urmă: Comp. conferințele de la sfârșitul lui decembrie 1918 din Cum îl poate regăsi omenirea pe Christos? („Wie kann die Menschheit den Christus wiederfinden?”), GA 187.
  14. o rază a înțelepciunii încă vii a lui Pietro de Compostella: Aici se face referire la lucrarea „De consolatio rationis”. Acel Pietro de Compostella – acest nume a fost purtat de încă trei autori – care a scris lucrarea despre care este vorba aici (după Petrus Blanco «Petri Compostellani de consolatio rationis libro duo», Münster i. Westf. 1912 = „Contribuții la istoria filosofiei Evului Mediu VIII” – „Beiträge zur Geschichte der Philosophie der Mittelalters VIII”) a scris-­o aproximativ la mijlocul secolului al 12-lea. Totuși, rămâne deschisă întrebarea dacă nu cumva lucrarea este în realitate mai veche sau trimite la o sursă mai veche.
  15. Bernardus de Chartres (Bernardus Carnotensis), mort cca.1130.
  16. Bernardus Silvestre (Bernard de Tours), mort cca. 1150.
  17. Jean de Salisbury: mort cca. 1180, ca Episcop de Chartres.
  18. Cuvintele puse între paranteze pătrate au fost incluse de editor, altfel nu se înțelege conținutul pasajului respectiv.
  19. Hildebrand, din 1073 Papa Gregorius al VII-lea, a murit în 1085.
  20. Alain de Lille (Alanus ab Insulis), născut cca. 1128, mort în 1202 sau 1203.
  21. poemul „La Bataille des septs Arts”: al lui Henri d’Andeli, a fost compus, probabil, aproximativ în 1236.
  22. Brunetto Latini, născut cca. între 1210 și 1230, mort în 1294; poemul „Il Tesoretto” descrie viziunea citată aici.
    Dante Alighieri, 1265-1321. Prima ediție a „Divinei comedii” („Divina commedia”) a apărut în 1472.
  23. Marie Eugenie delle Grazie, 1864-1931, poetă austriacă.
  24. acea conversație redată în „Autobiografia” mea: Aici se face referire la discuția cu preotul Wilhelm Neumann din ordinul Cistercienilor relatată în capitolul VII din Cursul vieții mele („Mein Lebensgang”) (1923-1925), GA 28, 1982, p. 125 și urm.
  25. Toma d’Aquino, 1225-1274, zis doctor angelicus.
  26. Luis Claude de Saint Martin, 1743-1803. A scris mai întâi sub preudonimul «Philosophe inconnu». Vezi „Despre erori și despre adevăr” („Des Erreurs et de la vérité”), 1775; tradus în germană de Matthias Claudius sub titlul „Irrtümer und Wahrheit, oder Rückweiß für die Menschen auf das allgemeine Principium aller Erkenntniß”, Breslau 1782; o nouă ediție a apărut în 1925 în Der Kommende Tag A. G. Verlag, Stuttgart.
  27. kabirii: Alte expuneri ale lui Rudolf Steiner despre kabiri/cabiri se găsesc și în următoarele conferințe: Dornach, 17 ianuarie 1919 (cu desene de Rudolf Steiner după niște figuri plastice schițate de el), în GA 273; Dornach, 25 ianuarie 1919, în GA 188; Stuttgart, 4 decembrie 1922, în GA 218; Dornach, 21 decembrie 1923, în GA 232.
  28. Raimund de Sabunda: filosof scolastic, născut la Barcelona; el a predat la Toulouse, începând din 1436, medicina, filosofia și teologia. Lucrarea sa „Liber creaturarum sive theologiae naturalis” a apărut la Straßburg în 1496.
  29. expresia „Cartea Naturii”: se află în prefața ediției noi din 1923.
  30. Jakob Böhme, 1575-1624.
  31. „Schibboleth”: semn de recunoaștere, semn distinctiv
  32. sătule de creștinism [sătule de păgânism]: În stenogramă figurează christentummüde („sătule de creștinism”), și așa s­a tipărit și în primele cinci ediții. Ținând seama de ceea ce a fost spus mai înainte și de context, expresia christentummüde trebuie să fie considerată imposibilă – trebuie să fie vorba de o greșeală de auz sau conferențiarul s-a exprimat greșit –, astfel, în ediția a 6-a (1975), christentummüde („sătule de creștinism”) a fost înlocuit prin heidentummüde („sătule de păgânism”). Acum, redăm cititorului forma inițială. Îl lăsăm pe cititor să-și formeze singur o părere. Caracterizarea propriu-zisă a celor două grupuri nu este afectată, în rest, prin aceasta.
  33. Stenograma inițială a conferinței a unsprezecea nu s-a păstrat.
  34. inteligențele planetelor: Învățătura despre inteligențele planetelor ne duce în urmă până la Joh. Trithemius von Sponheim (1462-1516) („De septem intelligentiis libellus”). Rudolf Steiner mai vorbește despre aceasta în Căi adevărate și false în investigația spirituală, GA 243, Conferința a 7-a, și în Îndrumări pentru o școală esoterică, GA 42.
  35. John Duns Scott, 1266-1308, filosof scolastic.
  36. Pe vremea când îmi scriam cartea Nietzsche, un luptător împotriva timpului său, GA 5. Prima ediție apărut la Weimar în 1895.
  37. Friedrich Nietzsche, 1844-1900: „Anticristul. Încercare de critică asupra creștinismului” (titlul edițiilor ulterioare: „Anticristul. Creștinismul să fie blestemat!”), Lepizig 1895. Această ediție, care se afla în biblioteca lui Rudolf Steiner, fusese publicată de Fritz Koegel cu corecturi și tăieturi.
    Pasajul citat este, textual, următorul: „Domnul Renan, acest măscărici în materie de psihologie, recurge, pentru a explica tipul de om care a fost Iisus, la două dintre cele mai deplasate noțiuni care pot fi întrebuințate aici: noțiunea de geniu și noțiunea de erou... Să faci din Iisus un erou! – Și ce dispreț asupra sensului cuvântului ‘geniu’! Tot ce înțelegem, tot ce înțelege civilizația noastră prin ‘spirit’ nu are, în lumea în care trăiește Iisus, nici un sens. Dacă s-ar fi exprimat cu rigoarea psihologului, aici ar fi la locul său un cu totul alt cuvânt: cuvântul idiot.” (Secțiunea 29).
    ”Această eternă denunțare a creștinismului, eu o voi scrie pe toți pereții – am litere pentru a-i face și pe orbi să vadă... Eu numesc creștinismul marele blestem, marea corupție în adâncime, marele instinct de răzbunare, care nu află nici un mijloc destul de veninos, destul de secret, destul de subteran, care să fie destul de meschin – eu îl numesc pata nemuritoare a omenirii... Și contăm pe vremea de după dies nefastus (ziua nefastă – n. t.), care ține de la începutul acestei fatalități – de după prima zi a creștinimsului! – De ce nu mai curând după ultima sa zi! – Încă de astăzi? – Transmutarea tuturor valorilor!” (Secțiunea 62)
    „Ecce homo” și „Voința de putere” („Ecce homo și „Der Wille zur Macht”), Leipzig 1911 (vol. XV al GOA).

AcasăLucrări OnlineIndex GA237PrecedentaUrmătoarea