Un volum cu răspunsuri orale la întrebări a fost deja planificat în structura concepută de Hella Wiesberger pentru ediția Operelor Complete a lucrărilor lui Rudolf Steiner (GA) din 1961 (Rudolf Steiner — Opera literară și artistică — O prezentare bibliografică, Dornach 1961, p. 107). Acesta era menit să conțină toate acele răspunsuri la întrebări care nu puteau fi încadrate tematic într-un volum adecvat al Operelor Complete. Publicarea de răspunsuri la întrebări a fost însă lăsată deoparte pentru o vreme îndelungată. Dar de-a lungul timpului au tot apărut sporadic și selectiv răspunsuri la întrebări în volumele GA, fără o sistematizare clară. Mai recent, majoritatea răspunsurilor la întrebările aferente conferințelor respective au fost integrate în ediții, indiferent de temele acestora. Unele volume conțin deja într-o măsură considerabilă răspunsuri la întrebări adunate laolaltă pe anumite teme (A patra dimensiune, GA 324a; Științe de specialitate și antroposofie, GA 73a; Primul și al doilea curs de științe naturale, GA 320 și GA 321; Cursul de agricultură, GA 327; diverse volume despre tripartiție).
Decizia de a publica totuși răspunsurile la întrebări în volumul de față se bazează, pe de o parte, pe sarcina fundamentală a Arhivei Rudolf Steiner de a pune la dispoziția publicului materialul său, pe de altă parte sunt abordate aici teme importante ale operei sale care în rest sunt rareori sau deloc discutate. În plus, răspunsurile orale la întrebări formează o componentă importantă a discuțiilor lui Rudolf Steiner cu ascultătorii săi. În afară de convorbiri și procese-verbale ale convorbirilor (care nu fac parte integrantă din GA), reacția sa imediată la preocupările publicului său nu se exprimă aproape nicăieri mai bine decât aici. Reacțiile sale variază de la explicații importante pe subiecte specifice, care nu se găsesc aproape nicăieri altundeva, până la enervare deschisă sau reținută față de ignoranța celor care pun întrebările. Uneori trebuia să repete lucruri pe care le prezentase amănunțit cu câteva minute înainte, iar în alte cazuri era stimulat să explice pe larg lucruri care depășeau cu mult subiectul conferinței respective. În ansamblu, răspunsurile la întrebări oferă o imagine vie a modului său de a interacționa cu publicul, precum și a cunoștințelor sale vaste. Uneori precizează în mod explicit că a cercetat prea puțin domeniul respectiv și că practic nu poate da un răspuns. În alte cazuri, este uimitor cu ce fapte aparent îndepărtate era familiarizat. În plus, răspunsurile la întrebări conțin explicații cu privire la anumite subiecte, care nu se găsesc în altă parte cu aceeași concizie și claritate.
Publicarea răspunsurilor orale la întrebări este completată de răspunsurile scrise ale lui Steiner, cunoscute în Arhiva Rudolf Steiner, precum și de toate interviurile cunoscute până în prezent, care faptic țin de contextul răspunsurilor la întrebări.
În măsura în care este cunoscut în Arhiva Rudolf Steiner, răspunsurile scrise ale lui Rudolf Steiner la întrebările constituie o colecție completă.
În cazul răspunsurilor orale la întrebări adunate aici trebuie menționat în primul rând că nu a fost posibil să fie complete în vreun sens final. Editorul s-a bazat pe colecții adunate de-a lungul multor ani în Arhiva Rudolf Steiner și nu a putut cerceta sistematic arhiva de conferințe de acolo, și nici arhiva corespunzătoare din «Documentația de la Goetheanum» pentru a găsi eventuale răspunsuri la întrebări care ar fi putut fi trecute cu vederea.
Răspunsurile orale la întrebări adunate separat în «Arhiva Vreede» din Haga au fost luate în considerare; în unele cazuri, acestea au completat colecția din Arhiva Rudolf Steiner.
O caracteristică importantă a acestei ediții este documentarea cronologică a tuturor răspunsurilor scrise și orale la întrebări deja publicate în Operele Complete (GA), împreună cu răspunsurile la întrebări publicate aici pentru prima dată.
Textele răspunsurilor la întrebări deja publicate în Operele Complete (GA), nu au fost incluse în acest volum. Unele răspunsuri la întrebări au fost deja publicate parțial în Operele Complete (GA); în astfel de cazuri, în volumul de față a fost redată doar partea care nu a fost încă publicată.
Partea introductivă a fiecărei sesiuni de răspunsuri la întrebări conține indicația privind conferința corespunzătoare și în cazul răspunsurilor la întrebări deja publicate, titlul volumului și numărul GA. În cazul răspunsurilor la întrebări publicate aici pentru prima dată sunt descrise pe scurt bazele textuale.
Întrebările sunt scrise cu caractere cursive, iar răspunsurile lui Steiner sunt cu caractere normale, fără alte indicații. În unele notițe, întrebările sunt înconjurate de expresii de umplutură, cum ar fi «O altă întrebare care se ocupa de ...», «Întrebare despre/cu privire la ...», «Dr. Steiner a fost întrebat ...» etc., acestea au fost omise fără comentarii și formularea întrebării a fost ajustată tacit. De asemenea, expresiile de umplutură înainte de răspunsuri, cum ar fi «Despre aceste întrebări, Dr. Steiner a dat următoarele răspunsuri după o conferință publică ...», «Dr. Steiner a răspuns:», «Dr. Steiner:» au fost omise fără alte comentarii. În cazuri neîndoielnice, numele proprii și de locuri, precum și inconsecvențele gramaticale evidente minore au fost corectate tacit. Ordinea cuvintelor a fost în general păstrată, chiar dacă uneori este neobișnuită. Dacă acest lucru se datorează stilului lui Steiner sau particularităților celor care au luat notițe, care uneori nu aveau germana ca limbă maternă, nu mai poate fi verificat.
Observațiile/Inserările în paranteze rotunde (...) provin din baza textuală. Textele între paranteze drepte [...] sunt completări sau modificări logice ale bazei textuale de către editor; acestea sunt menționate individual în notele editoriale doar în al doilea caz. Abrevierile din baza textuală au fost descompuse tacit. Comentariile editorului sunt între paranteze drepte și sunt scrise cu caractere cursive.
Spre deosebire de conferințele conexe, subiectele răspunsurilor la întrebări nu au izvorât din intențiile lui Steiner, ci au fost impuse de cei care au pus întrebările. Trebuie avut în vedere că o astfel de colecție nu reprezintă în niciun sens concret o operă a lui Steiner: Este o colecție de fragmente uneori nesigure din notele de la conferințe, care în acest mod nici nu formează un întreg integral, nici nu reprezintă o gamă coerentă de subiecte.
Răspunsurile la întrebări se referă uneori la subiecte foarte speciale, și în multe cazuri nu a fost transmisă nicio stenogramă, au fost transmise doar fragmentar, ca simple notițe, rezumate și uneori probabil și din explicații notate din memorie. Aceasta se reflectă mai ales în faptul că de multe ori întrebările înseși nu au fost consemnate. Acest lucru este valabil în special pentru răspunsurile la întrebări notate înainte de Primul Război Mondial. Din aceste motive, aceste însemnări pot fi evaluate doar cu rezervă ca fiind afirmații autentice ale lui Steiner.
În afară de aceasta, răspunsurile la întrebări variază în lungime de la un cuvânt la mai multe pagini. Ele presupun, de obicei, o bună cunoaștere a antroposofiei sau cel puțin cunoașterea conferințelor premergătoare acestor răspunsuri la întrebări, chiar dacă multe întrebări nu se referă la acest context.
Lăsând la o parte răspunsurile la întrebări în contexte specifice (medicină, cursuri pentru teologi, evenimente despre tripartiție, prelegeri pentru muncitori), este de remarcat că Steiner, în special în perioada de început a Societății Teosofice și apoi a Societății Antroposofice și apoi până la Primul Război Mondial, a oferit multe răspunsuri la întrebări după conferințele publice, dar mai ales în cercuri mai mult sau mai puțin interne ale membrilor Societăților respective. Astfel, în registrul de conferințe Das Vortragswerk Rudolf Steiners (Dornach 1950, ed. a 2-a 1978) al lui Hans Schmidt, începând cu sfârșitul anului 1902, se găsesc evenimente cu titluri precum «Colocviu teosofice», «Seară de conferințe și discuții publice», «Seară/Adunare a membrilor cu discuții», «Discuții despre teosofie în cerc restrâns», «Seară socială cu răspunsuri la întrebări», din care, în general, mai ales în ceea ce privește partea de discuții, în Arhiva Rudolf Steiner nu s-a transmis nimic sau doar fragmente. În «literatura memorialistică» a perioadei de activitate a lui Steiner există relatări ici și colo despre acestea, dar pentru această ediție nu au fost evaluate sistematic, deoarece aceste relatări de mai multe ori nu sunt datate și provin adesea de la a treia mână. O excepție importantă o constituie lucrarea lui Ludwig Kleeberg: Wege und Worte (ed. a 2-a. Stuttgart 1961). Conform propriei sale mărturii, Kleeberg imediat după evenimente și discuții și-a făcut însemnările sub formă de jurnal, așadar nu le-a consemnat ulterior din memorie. În plus, însemnările sale sunt destul de detaliate și sunt abordate multe chestiuni de interes general. Cine dorește să-și facă o imagine vie a interacțiunii apropiate și necomplicate a lui Steiner, în perioada de început a Societății Teosofice, între circa 1904 și 1910, cu tinerii, poate conchide multe din această carte.
De regulă, mai ales la evenimentele publice, întrebările trebuiau formulate în scris și predate în prealabil, astfel încât Steiner să poată răspunde fără a ține cont de eventualele sensibilități ale publicului, uneori respingând întrebarea sau caracterizând-o ca fiind superficială. Max Gümbel-Seiling, de pildă, relatează: «După conferințele publice, întrebările scrise pe hârtie puteau fi lăsate pe pupitrul vorbitorului. După pauză, Dr. Steiner venea la pupitru și răsfoia rapid bilețelele. Lua unul și citea întrebarea. În timp ce răspundea, sorta în continuare hârtiile. Uneori se dovedea că întrebările se bazau pe o ascultare inexactă. Atunci repeta formularea exactă a propoziției sale. Era admirabil de clar când corecta o astfel de persoană care punea întrebarea. Din când în când era întrebat cum se raportează afirmațiile sale la opinia unui anumit savant. De fiecare dată — de câte ori am fost martor — se vedea că Rudolf Steiner era absolut familiarizat cu scrierilor savantului respectiv.» (Mit Rudolf Steiner in München, Den Haag 1946, p. 30-31). Oskar Schmiedel descrie și el modul în care Steiner trata bilețelele cu întrebări: «Conferințele au făcut o impresie profundă asupra mea. La răspunsul la întrebări după a doua conferință de ramură, am înmânat și eu un bilețel. M-a impresionat în mod ciudat că — deși bilețelul meu era în mijlocul celorlalte — a fost primul la care s-a răspuns. (Rudolf Steiner amestecase bilețelele ca un jucător de cărți, astfel încât bilețelul meu ajunsese deasupra.)» («Aufzeichnungen», în: J. E. Zeylmans von Emmichoven (ed.): Wer war Ita Wegman, vol. 3, ed. a 3-a Dornach 2013, p. 415). O ilustrație a bilețelelor cu întrebări dintr-o perioadă ulterioară, din anul 1919, se găsește în: D. M. Hoffmann / A. Vinzenzs / N. Badenberg / S. Widmer, (ed.): Rudolf Steiner 1861-1925 — Eine Bildbiografie, Basel 2021, p. 333.
În ciuda cunoștințelor sale uimitoare, au existat și întrebări la care, după propria mărturisire, nu a putut răspunde, întrucât încă nu cercetase chestiunea. O scenă corespunzătoare este descrisă de Oskar Schmiedel: «La o conferință de ramură în München, Dr. Steiner a explicat cum pietrele prețioase sunt organe de simț ale ierarhiilor superioare. În cadrul răspunsurilor la întrebări, am întrebat dacă la fabricarea pietrelor prețioase sintetice se creează organe de simț. Rudolf Steiner a răspuns că nu poate spune, deoarece încă nu a putut fi prezent la o fabricare sintetică și să poată observa acest lucru. După răspunsul la întrebări, a venit la mine, m-a bătut pe umăr, aproape ca și cum s-ar fi scuzat, și a spus: „Cu adevărat, nu am putut încă observa acest lucru.” A fost unul dintre rarele cazuri, din experiența mea, în care Dr. Steiner nu a putut răspunde la o întrebare. Dar acest caz a fost pentru mine și un semn el că nu a dat niciun răspuns care să nu fie întemeiat pe propria observație.» («Kleine Streiflichter», în: E. Beltle / K. Vierl (ed.): Erinnerungen an Rudolf Steiner, ed. a 3-a Stuttgart 2017, p. 499.)
Un alt aspect interesant este descris de Walter Johannes Stein într-un manuscris fragmentar nepublicat până acum intitulat «Rudolf Steiner als Tröster» (GoeA D.02 W.J. Stein 035, p. 5-6). Contextul este un răspuns la o întrebare – neînregistrat – din cadrul conferințelor din 19 și 20 ianuarie 1913 (ambele conferințe în: Moarte și nemurire în lumina științei spirituale, GA 69d) la Viena: «Am scris pe un bilețel întrebarea: „Ce a fost mai întâi, limbajul uman sau rațiunea?” [...] Am dus acest bilețel la pupitrul vorbitorului. Alții duseseră alte întrebări. — După o scurtă pauză, Dr. Steiner a răspuns la întrebările formulate pe bilețele. În cele din urmă, a luat întrebarea mea. A descris dezvoltarea paralelă a vorbirii și gândirii la copil. Într-un fel, am fost dezamăgit. Speram că va răspunde la întrebare dintr-un alt punct de vedere. Voiam să știu cum s-au raportat una la alta limbajul și rațiunea în evoluția omenirii. Dar părea că nu abordează acest aspect și a pus bilețelul înapoi pe pupitru. — După aceea a urmat o pauză, în care mi-am simțit conflictul sufletesc pulsând în sânge. Acolo era Rudolf Steiner, clarvăzătorul, care-i cunoaște pe toți și pe toate ființele. Nu se poate ca el să nu cunoască intenția întrebării mele. Au fost doar câteva secunde. Dar pentru mine a fost un timp lung. — Dr. Steiner a luat bilețelul încă o dată. L-a ținut în mână. A spus: Această întrebare mai are și un alt aspect. Aș dori să răspund celui care a întrebat și din punctul de vedere al evoluției lumii. Și din acest punct de vedere, limbajul și formarea rațiunii merg în paralel. Așa cum copilul învață să gândească, să vorbească, să meargă, înainte de a se trezi la deplina conștiență de sine, la fel și omenirea, care umblând a învățat să vorbească și, pe baza acestui fapt, a dobândit rațiune, înainte de a ajunge la individualizarea deplină.»
Rudolf Steiner a vorbit pe tema răspunsurilor la întrebări în diferite locuri: «Ceea ce discut acum este ceva care ne poate atrage cu adevărat atenția asupra în mod direct asupra felului cum cercetătorul spiritual ajunge încetul cu încetul la rezultatele sale și asupra faptului că este o prejudecată să credem că cel care a trecut pragul lumii spirituale, cunoaște acum lumea spirituală din propria sa experiență și acum poate fi întrebat despre orice. Trebuie să trăim tot mereu experiența, atunci când cercetătorul spiritual vorbește despre una sau alta, mai ales când vorbește în mod public, și – așa cum, desigur, din anumite puncte de vedere poate fi întru totul de dorit – oferă răspunsuri la întrebări, cum se întreabă despre toate lucrurile din Cer și de pe Pământ și din întreaga infinitate, presupunându-se: Cine privește în lumea spirituală, știe acum totul, tot ce poate fi cunoscut acolo. — Este aproximativ la fel de inteligent ca și cum cineva ar spune aici: Ai ochi, cunoști München, așa că descrie-mi California! — În lumea spirituală este în mod real exact la fel, că trebuie să dobândești pas cu pas ceea ce trebuie cuprins și înțeles din lumea spirituală și este o naivitate să crezi că acolo nu trebuie, de asemenea, să fie toate mai întâi examinate pas cu pas. Apoi, este în lumea spirituală ceva altfel decât aici în lumea fizică. Aici, în lumea fizică, dacă, să spunem, nu ai fost niciodată în Heidelberg și acum vrei să descrii Heidelberg, te duci acolo, nu-i așa, te pui în mișcare. În lumea spirituală, trebuie lucrurile să vină la noi, acolo trebuie să dezvoltăm în suflet puterea de a aștepta, puterea de a trăi experiențele interioare. Lucrurile intră în câmpul nostru vizual când ne-am făcut capabili pentru aceasta. Heidelberg-ul lumii spirituale trebuie să vină la noi, noi trebuie să ne pregătim sufletul pentru aceasta. Întotdeauna depinde, într-un anumit sens, de cele cu care suntem înzestrați, dacă putem afla ceva despre una sau alta în lumea spirituală. Așa poate cercetătorul spiritual să fie instruit încetul cu încetul despre secretele lumii spirituale.» (Conferința din 29 noiembrie 1915, în: Europa Centrală între Est și Vest, GA 174a, ed. a-2-a Dornach 1982, p. 93-94)
«Mulți cred că, odată ce a pătruns în lumea spirituală, cercetătorul spiritual cunoaște dintr-o dată întreaga lume spirituală și știe totul despre ea. Această credință este tot atât de naivă pe cât este naiv să crezi că cineva care a mers printr-o parte a Pământului cunoaște întregul Pământ. El cunoaște bine porțiuni ale Pământului, dar despre alte porțiuni nu știe nimic. La fel, cineva care cunoaște lumea spirituală într-un anumit punct nu este necesar să știe totul despre lumea spirituală. Aceasta este obiectul unei cercetări lente. De aceea este atât de dificil să vorbești despre știința spirituală, pentru că te întâlnești tot mereu cu acest prejudecată. Când se țin conferințe de știință spirituală, oamenii cer în răspunsurile la întrebări să li se dea informații despre toate lucrurile. Astfel de întrebări sunt de judecat în același mod ca și cum cineva s-ar fi familiarizat cu un anumit număr de minerale, de plante și apoi ar fi întrebat despre secretele lumii animale spunându-se: El cunoaște un lucru, deci trebuie să-l cunoască și pe celălalt!» (Conferința din 23 noiembrie 1915, în: Temeiurile spirituale ale Primului Război Mondial, GA 174b, ed. a-2-a Dornach 1994, p. 109)
Interviurile adunate aici, în majoritatea cazurilor, în afară de publicațiile originale din ziare, au fost deja publicate în altă parte în reviste și/sau în volumul colectiv editat de Wolfgang Vögele: Der andere Rudolf Steiner, 2. Aufl. Basel 2005. În măsura în care este cunoscut în RSA, volumul de față reprezintă o colecție completă a tuturor interviurilor care s-au păstrat.
Textele interviurilor au fost preluate, de obicei, din sursele menționate, dar au fost colaționate încă o dată cu decupajele corespunzătoare din ziare. În cazul interviurilor în limbi străine, traducerile au fost preluate din antologia de Wolfgang Vögele menționată mai sus, fără verificări suplimentare; dacă nu au apărut acolo, textele originale au fost retraduse de colaboratorii Arhivei Rudolf Steiner. Detaliile se găsesc în introducerea interviurilor respective. Și aici în cazuri neîndoielnice, numele proprii și de locuri, precum și inconsecvențele ortografice și gramaticale evidente minore au fost corectate tacit. Textele între paranteze drepte sunt completări sau modificări ale bazei textuale de către editor; doar acestea din urmă sunt menționate individual în notele editoriale. Comentariile editorului sunt indicate între paranteze drepte și sunt scrise în cursiv.
Rudolf Steiner Nachlassverwaltung (Administrația patrimoniului Rudolf Steiner), Fundație pentru conservarea, cercetarea și publicarea patrimoniului științific și artistic al lui Rudolf Steiner,
Dornach
Rudolf Steiner Verlag AG, Basel
