[Extras din întrebările lui Walter Johannes Stein, dintr-o scrisoare către Marie Steiner, cca. august 1917:]
„Așadar un proces viu curge către ochi: culoarea plină de viață. De îndată ce atinge ochiul, are loc ceva ca un proces de ofilire și moarte. [...] Ceea ce rămâne după aceea este un
proces asemănător cu ceea ce poate fi observat într-o cameră obscură. Rezultatul acestui proces pur fizic este imaginea retiniană. Aceasta este o imagine, dar numai pentru un alt ochi.
Pentru ochiul care percepe, este un proces chimic în interiorul său. Dar ochiul este ceva viu, iar un proces chimic în cadrul unei ființe vii este un proces de moarte sau de
reorganizare. Aici este vorba de primul. Imediat, însă, corpul astral încearcă să restabilească ceea ce a fost distrus, provocând un proces chimic polar. Dacă, de exemplu, fluxul intrat
era «galben», corpul astral răspunde prin producerea de albastru.
Ceea ce avem acum în conștiența noastră este procesul de distrugere. Dar procesul de construcție apare în conștiența noastră atunci când ne uităm la un perete alb după ce ne-am uitat la
unul galben. Vedem un albastru complementar.
Acum, lăsând deoparte faptul că pot exista erori în ceea ce s-a spus până acum, apar întrebări:
1. Cum se petrece această ejectare a vieții eterice? [...]
2. În timp ce știu că culoarea galbenă este percepută la obiectul galben, nu știu la ce este perceput albastrul complementar. Ochiul produce într-adevăr un albastru obiectiv? Atunci ar
trebui să se poată prezenta pe un ecran, nu doar pentru ochiul în sine, ci obiectiv, adică pentru alți ochi. Așadar, întrebarea este: Procesul de percepție este reversibil? Poate
ochiul să producă culori care sunt vizibile și pentru alți ochi?”
[Răspunsul lui Rudolf Steiner către Marie Steiner, pe care ea l-a anexat într-o scrisore trimisă lui Walter Johannes Stein pe 20 septembrie 1917:]
Bunul om ar trebui să vizualizeze procesul de percepție în întregimea sa: Ce se întâmplă când percep „galben”?
1) În ochiul însuși este aici din obiectiv: galben însuflețit.
2) În acest galben însuflețit pătrunde din interior trupul eteric al subiectului care percepe; prin aceasta, galbenul care este îmbibat de eterul exterior și deci
însuflețit devine: galben mort. Este deci galben mort în ochi, deoarece viața sa este dată laoparte de viața interioară (trupul eteric). Prin aceasta, subiectul cunoașterii are în loc de
galbenul însuflețit din exterior, imaginea galbenului însuflețită din interior, dar această imagine cu nota cadavrului galbenului. Până aici procesul este obiectiv-subiectiv. Dar prin
aceasta s-ar produce doar un galben viu în interior, despre care subiectul cunoașterii nu ar putea ști. El ar putea doar să trăiască propriul său subiectiv-obiectiv, nu
să îl trăiască conștient.
3) În galbenul subiectiv-obiectiv însuflețit din nou, pătrunde trupul astral al subiectului cunoașterii. Acesta produce
„albastrul” însuflețit acolo unde este
galbenul însuflețit;
acest albastru este de fapt creat în interiorul organismului, dar nu depășește spațial organismul. Prin urmare, există:
1) imaginea „albastru” generată astral,
2) efectul acestei imagini astrale asupra trupului eteric – ca proces de viață subiectiv,
3.) fiziologic, procesul fizic din ochi care produce efect albastru spre interior, nu spre exterior.
Toate acestea, însă, nu devin obiectul conștienței Eului, Eul știe doar atunci când în interior „galbenul”, care mai întâi este însuflețit în ochi, este atenuat
(paralizat) – atunci există:
1) atenuarea vieții din galben prin intermediul Eului,
2) apariția conștientă în corpul astral a galbenului care nu mai este viu,
3) imaginea „albastru” generată astral, care este, eclipsată, întrecută în strălucire de galbenul mort și, prin urmare, rămâne inconștientă,
4) efectul său în propriul trup eteric,
5) procesul fiziologic în ochi.
Dacă obiectul de la care vine galbenul este acum îndepărtat, atunci încetează eclipsarea imaginii „albastru” produsă de corpul astral, și aceasta pălește treptat până
când organismul interior, spiritual-mental-fizic, s-a restabilit. Procesul de percepție, însă, nu se poate inversa, deoarece „albastrul” nu este o entitate spațială, ci provine din
trupul astral, iar efectul său fizic rămâne doar în interiorul organismului.
Așa cum albastrul declanșat subiectiv în lumea interioară de către galbenul obiectiv, nu poate fi proiectat obiectiv pe un ecran, tot așa nici procesul obiectiv
care urmează o voință reală nu poate avea pe de altă parte efect asupra subiectului. Altfel, dacă mergi înainte de la A la B, ar trebui, prin efectul produs în lumea exterioară
de parcurgerea traseului, să poți fi și adus înapoi de la B la A.
