Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA266/3Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
LECȚII ESOTERICE III: 1913 și 1914; 1920–1923

266/3

NOTE

DESPRE BAZA TEXTULUI


Titlul volumului, rezumatele și notele aparțin celor doi editori.

Privitor la suporturile de text:

Aici urmează informațiile pentru partea I și partea a II-a; pentru partea a III-a vezi p. 391-395.

Cea mai mare parte din însemnările din memorie este transmisă sub formă dactilografiată, cealaltă sub formă de manuscris. Pentru ambele categorii se găsesc menționate numele persoanelor care au făcut însemnările. S-a constatat, totuși, faptul că nu este cert dacă însemnările au fost realmente făcute întotdeauna de cei numiți, întrucât este evident că printre participanți s-a practicat un schimb frecvent. De aceea există de la una și aceeași oră multiple însemnări identice, cu diferite scrisuri de mână. Astfel, se poate foarte bine ca un text scris de mână sau la mașină, care este semnat nominal sau este de determinat, să fi fost prea bine copiat din însemnările unui alt participant. Acest lucru este valabil, lucru dovedit, chiar pentru texte care există cu scrisul lui Mathilde Scholl. De ex., pentru ora din 26 februarie 1908 de la Berlin există un manuscris de Mathilde Scholl, dar și unul identic cu acesta al lui Lilla Harris, care poartă observația: „Notițele nu sunt făcute de Mathilde Scholl”. Acest lucru este confirmat și de Mathilde Scholl însăși, care la 6 ianuarie 1928, într-o scrisoare către Marie Steiner, scrie: „Astăzi îți trimit câteva O.E. și un post-scriptum F.M. [Francmasonerie, a se vedea privitor la aceasta Despre istoria și conținuturile secției pentru cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, 1904 până în 1914, GA 265], respectiv însemnările pe care le-am copiat de la doamna Behrendts.” Cu toate acestea, se vor fi aflând printre însemnările cu scrisul ei totuși multe redactate de ea însăși. Dacă în notele pentru fiecare oră este arătat ce suport de text a fost folosit, totuși rămâne deschisă întrebarea dacă textul provine realmente de la cel numit. Excepție de la aceasta sunt însemnările manuscrise de Louise Clason și Alice Klinkel, precum și însemnările care sunt atribuite lui Günther Wagner, fiicei sale, Ida Knoch-Wagner, lui Wilhelm Hübbe-Schleiden și fiicei sale adoptive, Paula Stryczek, de la care însă nu sunt prezente niciun fel de redactări de mână.

Din procedura de copiere multiplă a unora de la alții se explică și de ce suporturi de text de la o oră, care în general sunt identice, pot să prezinte totuși uneori mici diferențe de redactare.

Privitor la configurarea textului: De la multe ore există mai multe însemnări. Unele sunt foarte diferite, altele sunt extinse cu câteva propoziții sau paragrafe față de altele, unele se disting doar puțin, prin altă ordine a cuvintelor sau propozițiilor. S-a încercat să fie preluate aceste nuanțe ce diferențiază, și anume în modul următor:

1. Dacă există diferențe semnificative între diferite însemnări pentru aceeași oră, acestea au fost preluate în întregime.

2. Dacă diferențele din aceste însemnări sunt minore (cuvinte sau propoziții disparate), dar semnificative, ele sunt evidențiate în note de subsol.

3. Însemnarea cea mai bună din fiecare oră a fost pusă la început. Dacă alte notițe prezintă extinderi, completări, alte nuanțe față de aceasta, dar în general sunt identice cu prima, atunci părțile diferite se regăsesc drept extras, respectiv extrase, atașate la prima însemnare. Deoarece autorii pentru aproape toate textele sunt atât de incerți, diferitele variante sunt desemnate sub forma: manuscris sau însemnarea A, B, C ș.a.m.d. Cu toate acestea, în notele privitoare la text se indică pentru fiecare oră numele autorilor pentru însemnările sau manuscrisele care au servit drept suport de text.

Privitor la desene: Rudolf Steiner a desenat adesea pe tablă la orele esoterice – la fel ca în conferințele generale. De la acestea nu s-a păstrat însă nimic original. De aceea, desenele din texte sunt redate în facsimil după forma în care au fost reproduse de cei care au realizat însemnările.

Dintre orele adunate în acest volum au fost publicate până acum doar însemnările orelor din 2 și 4 ianuarie 1913 de la Köln, în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264.

Câteva observații privitoare la expresii sau noțiuni care apar frecvent în text

Dragi surori și frați ai mei:
Așa cum este transmis și cum reiese și din unele însemnări, Rudolf Steiner s-a adresat participanților mereu în acest mod.

Rasă ... subrasă ... rasă-rădăcină, rasă principală ...:
Aceste denumiri erau uzuale în literatura teosofică de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pentru a denumi diferite faze ale marii dezvoltări a omenirii. Ele au fost utilizate și de Rudolf Steiner în primii ani ai activității sale din cadrul Societății Teosofice. Treptat, el a înlocuit termenul „subrasă” prin „epocă de cultură” sau „perioadă de cultură”, denumirea de „rasă-rădăcină” sau „rasă principală” prin „perioadă de timp principală”. A se vedea privitor la aceasta conferințele Apocalipsa lui Ioan (GA 104) din anul 1908 și scrierea apărută la trecerea dintre anii 1909/10, Știința ocultă, GA 13.

instruire ocultă ... exerciții... meditații... exerciții secundare:
Privitor la diferitele exerciții care au fost date de Rudolf Steiner studenților săi, a se vedea volumul Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, precum și volumele Exerciții sufletești I, GA 267 și Exerciții sufletești II, GA 268. O selecție se găsește în volumașul Îndrumări pentru o educație esoterică (ed. a 6-a Dornach, 1993). – Privitor la exercițiile secundare, a se vedea prezentarea de bază a lui Rudolf Steiner, în cap. „Despre unele efecte de inițierii” din Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10, și în cap. „Cunoașterea lumilor superioare (Despre inițiere)” din Știința ocultă (1910), GA 13.

Maeștri ....Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor: Cu aceste cuvinte, Rudolf Steiner indică individualități superior dezvoltate, care sunt de cea mai mare semnificație pentru evoluția omenirii: „Aceste entități nobile au străbătut deja drumul pe care restul omenirii îl mai are de parcurs. Ei acționează acum drept marii „Învățători ai înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor omenirii” (dintr-o scrisoare din 2 ianuarie 1905, tipărită în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264).

Privitor la Spiritele timpului – Epocile Arhanghelilor:
În corpusul conferințelor lui Rudolf Steiner apar – în timp, pentru prima oară în orele esoterice – tot mereu indicații asupra celor șapte Arhangheli și asupra epocilor lor de domnie. Numele celor șapte Arhangheli și legătura lor cu câte una din cele șapte planete, precum și epocile lor de domnie provin de la Johannes Trithemius. El a publicat în 1508 o cronologie mistică în tratatul Von den syben Geysten oder Engel (Despre cele șapte spirite sau îngeri), care urmează să conducă lumea după Dumnezeu. În epistola de dedicație către împăratul Karl Maximilian se spune „că ar fi credința unor vechi înțelepți că lumea este condusă, după orânduirea lui Dumnezeu, de spirite subordonate. Peste cele șapte planete ar fi fost puse de la creația lumii să stăpânească șapte spirite, dintre care fiecare ar domni asupra lumii timp de 354 de ani și 4 luni (în prefața la a șasea carte a poligrafiei mai sunt adăugate alte patru zile și patru ore), de patru ori la rând. Această concepție este preluată din cartea vechiului filosof Menastor, pe care îl menționează Trithemius în cartea a treia din Steganografia sa.” (Citat după Isidor Silbernagel, Johannes Trithemius, Regensburg, 1885).

Privitor la desemnările „teosofie”/ „teosofic”:
Deoarece Rudolf Steiner a fost activ din 1902 până în 1912/13 în calitate de secretar general al secțiunii germane a Societății Teosofice, el a folosit termenii uzuali în acel timp, dar întotdeauna în sensul pe care îl caracteriza în scrierea sa publicată în 1904:
„Nivelul cel mai înalt la care omul își poate ridica privirea, el îl desemnează drept «dumnezeiesc». Iar el trebuie să își gândească determinarea cea mai înaltă într-un mod oarecare în corelație cu acest dumnezeiesc. De aceea se poate și numi înțelepciunea care trece dincolo de senzorial, care îi revelează ființa și astfel determinarea sa, «înțelepciune dumnezeiească» sau Teosofie. Observării proceselor spirituale din viața omenească și din cosmos i se poate da denumirea Știința spiritului. Dacă din aceasta sunt evidențiate, așa cum s-a întâmplat în această carte, îndeosebi acele rezultate care se referă la sâmburele ființial spiritual al omului, atunci poate fi folosit pentru acest domeniu expresia «teosofie», pentru că timp de secole a fost utilizat într-o asemenea direcție.”
După separarea de Societatea Teosofică (1912/13), Rudolf Steiner a revenit la desemnările sale, folosite inițial deja la începutul secolului, de „Antroposofie” sau „știința spiritului de orientare antroposofică”.

„Nu eu, ci Christos în mine”:
Acest citat din scrisoarea lui Pavel către Galateni (Gal. 2,20: „și nu eu mai trăiesc, ci Christos trăiește în mine”) este menționat în orele esoterice foarte des, motiv pentru care mențiunea este de găsit aici, la observațiile generale.


NOTE LA TEXTE

Note privitoare la orele din anii 1913 și 1914
(Partea I)

Köln, 2 ianuarie 1913

A – Manuscris de Alice Kinkel; B – manuscris de Mathilde Scholl; C – însemnare de Margareta Morgenstern; D – însemnare de Helene Röchling.

  1. că trebuie să ne separăm întru totul, în cadrul curentului nostru esoteric, de celălalt curent .., care este reprezentat de doamna Besant: Aceasta se referă la agitația „Stelei Orientului” pentru presupusa apariție a învățătorului lumii în persoana lui Krishnamurti. Detalii privitoare la aceasta, vezi în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, partea a II-a.
  2. Sunt citite cuvintele doamnei Besant din 1906: „Judge has fallen on his perilous path of occultism; Leadbeater has fallen on it; very likely I too shall fall; but we shall all come back and work again. If the day of my fall should come, I ask those who love me not to shrink from condemning my fault, not to attenuate it, or say that black is white; but rather let them lighten my heavy karma as I am trying to lighten that of my friend and brother, by saying that black is black, by proclaiming the unshaken purity of the ideal, and by declaring that the fall of an individual leaves unshattered their trust in the Masters of Purity and Compassion. On that rock we rest.” (O.E. Circulară de A. Besant, din Simla, India, datată 9 iunie 1906.) Rudolf Steiner și-a notat într-un caiet de notițe (nr. arhivă 6961) o traducere după cum urmează: „Judge a căzut pe calea periculoasă a ocultismului; Leadbeater a căzut de asemenea pe ea; tot astfel pot eu să ajung la cădere; dar vom putea să revenim toți iarăși la lucrarea noastră. Dacă va fi să vină ziua căderii mele, le cer tuturor celor care mă iubesc să nu se teamă de condamnarea greșelii mele, să nu o ascundă sau să spună că negrul ar fi alb, ci lăsați-l să îmi ușureze karma grea, așa cum eu încerc să o ușurez pe cea a prietenilor și fraților mei prin faptul că negrul îl numesc negru și astfel mă implic pentru curăția de nezdruncinat a idealului și declar că decăderea unei individualități lasă nezdruncinat adevărul acestuia la Maeștrii purității și ai compasiunii. Pe această stâncă să ne odihnim.” A se vedea privitor la această temă și capitolul „Procedura doamna Besant. Convenția din 1912” în cartea lui Eugene Levy, Mrs. Annie Besant și criza din Societatea Teosofică, Berlin, 1913, precum și GA 264, p. 271.
  3. „Vegheați și rugați-vă!”: Matei, 26,41 și Marcu, 14,38.
  4. Ordinul esenienilor: Eserii sau esenienii formau în Israel comunități proprii, retrase, în care trăiau ascetic – adesea în sărăcie și celibat. Aveau o învățătură secretă, destinată doar inițiaților. Principalele cunoștințe despre ei le-a transmis Philo din Alexandria (20 î.Chr. – 30 d.Chr.) care vorbește în lucrarea sa Despre viața contemplativă și despre cele două reguli menționate aici; a se vedea, privitor la aceasta, traducerea lui Emil Bock în Creștinism originar: Cezari și Apostoli, Stuttgart, 1937, îndeosebi p. 268. Despre esenieni, a se vedea și prezentările lui Rudolf Steiner din Evanghelia după Matei, GA 123.
  5. unul dintre băieții Iisus: Privitor la cei doi băieți Iisus, a se vedea prezentarea fundamentală a lui Rudolf Steiner din scrierea sa Conducerea spirituală a omului și a omenirii, GA 15, conferința a treia, precum și ciclurile de conferințe Evanghelia după Luca, GA 114, și Evanghelia după Matei, GA 123.
  6. Mai bine să fiu un cerșetor în lumea de sus ...: În traducerea lui J.H. Voß a Odiseei lui Homer, umbra lui Ahile se plânge în cântul al 11-lea (v. 489-491):
    „Mai bine-aș vrea să fiu argat la țară
    La un sărac cu prea puțină stare
    Decât aci în iad să fiu mai mare.”*
    * Homer, Odiseea. Traducerea de George Murnu, studiu introductiv de D.M. Pippidi. București, Editura Univers, 1971, p. 252, v. 654-657.
  7. trebuie să rămână închisă pentru adepții acestei direcții esoterice: La 8 decembrie 1912 s-a decis de către consiliul secțiunii germane să le solicite membrilor din „Steaua Orientului” să se retragă din Societatea Teosofică, căci altfel urmau să fie excluși din secțiune. (Vezi Scholl-Mitteilungen, XV, ianuarie 1913, p. 20.)
  8. căci acolo unde ia naștere o mișcare ocultă: Se referă, probabil, la fondarea Societății Antroposofice, ce avusese loc cu câteva zile înainte.
  9. „Înțelepciunea singură în adevăr”: După J.W. Goethe: „Înțelepciunea este doar în adevăr”. Din „Maxime și aforisme” („Artă și Antichitate”, vol. 3, caietul 1: „Ziceri proprii și însușite”), pus înainte de Rudolf Steiner drept motto la „Proiectul principiilor unei Societăți Antroposofice” dat de el pentru Societatea Antroposofică fondată atunci. Tipărit în Anthroposophische Gemeinschaftsbildung (Formarea antroposofică a comunității), GA 257.
  10. William Quan Judge (1851–1896). Cofondator și vicepreședinte al Societății Teosofice, secretar general al secțiunii americane. Când el a fost atacat în 1894 de la Adyar, aproape întreaga secțiune americană s-a dezis de conducerea centrală și s-a constituit autonom, drept „Theosophical Society in America”.
  11. Charles Webster Leadbeater (1847–1934). Fost preot la High Church Engleză, Leadbeater a devenit în 1883 membru al Societății Teosofice și a însoțit-o pe Blavatsky în India. După întoarcerea sa, el a lucrat împreună cu Sinnett la Londra. În 1906 s-a retras din Societate, după ce se ajunsese la „cazul Leadbeater” pe baza diferitelor reproșuri. Dar deja în 1909 l-a chemat Besant iarăși înapoi, iar el a devenit descoperitorul băiatului Krishnamurti. Așa a devenit inspiratorul propriu-zis pentru fondarea Ordinului „Steaua Orientului”. În 1913 a mers în Australia și a participat în 1916 la fondarea Liberal Catholic Church, în care a fost hirotonisit ca episcop. Acest lucru nu a micșorat, însă, influența sa în S.T.
  12. Judge a căzut, Leadbeater a căzut: Cuvintele lui Annie Besant din 1906, a se vedea nota 2 de mai sus pentru această oră. Partea propoziției referitoare la Judge este una din afirmațiile lui A. Besant care nu au acționat prin adevărul ei, ci prin repetare. A se vedea cap. VII din: Hella Wiesberger, Rudolf Steiners esoterische Lehrtätigkeit (Activitatea de instruire esoterică a lui Rudolf Steiner), Dornach, 1997.

Köln, 4 ianuarie 1913

A – Manuscris de Mathilde Scholl; B – însemnare de Hendrika Hoilenbach; C – manuscris de Alice Kinkel; D – manuscris de Louise Clason.

  1. că ceea ce a spus doamna Besant în anul 1909 stă în totală contradicție cu ceea ce a afirmat în 1912: Acest lucru se referă la scrisorile contradictorii pe care Annie Besant le-a scris privitor la dr. Hugo Vollrath. Vollrath (*1877) era librar teosofic și editor (Theosophisches Verlagshaus Leipzig). Deoarece Vollrath a vrut să folosească secțiunea germană pentru scopurile sale personale, colaborarea cu el a devenit foarte dificilă. În principal după insistențele ramurii din Leipzig, el a fost exclus din secțiunea germană conform deciziei celei de-a VII-a Adunări generale a secțiunii germane, din octombrie 1908.
    Rudolf Steiner s-a înțeles în această chestiune cu Annie Besant (a se vedea scrisoarea sa din anul 1909, tipărită în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, p. 419 și urm.). Cu toate acestea, ea l-a numit în vara anului 1911 pe Vollrath drept secretar al reprezentantului de la „Steaua Orientului”, W. Hübbe-Schleiden.
    În mai 1912, Annie Besant a scris o scrisoare către „Mitteilungen für die Mitglieder der Deutschen Sektion der Theosophischen Gesellschaft” („Comunicări pentru membrii secțiunii germane a Societății Teosofice”) (ed. de Mathilde Scholl), în care nega lucruri pe care le scrisese în 1908, respectiv 1909. Rudolf Steiner a conceput drept urmare o replică (Scholl-Mitteilungen, nr. XIV, Köln, decembrie 1912, p. 3 și urm.), din care – pentru a documenta caracterul contradictoriu al lui A. Besant – se va cita aici următoarele:

    „Îmi revine obligația de a lămuri onorații membri despre această scrisoare a doamnei Besant. Vreau să fac asta întru totul obiectiv, pe baza faptelor adevărate. – D-na Besant scrie în mai 1912: «Dr. Vollrath nu a făcut nici un apel la mine; de aceea nu aveam nicio obligație să țin cont de dreptate sau de nedreptate în această chestiune, iar până în ziua de astăzi nu o cunosc.» Tocmai contrariul acestui lucru este adevărul obiectiv! – Lucrurile sunt următoarele: Dr. Vollrath a adresat deja pe 1 decembrie 1908 un apel sub forma unei scrisori lungi de cinci coli ministeriale către d-na Besant despre excluderea sa, ce a avut loc în octombrie 1908. Această scrisoare a dr-ului Vollrath mi-a trimis-o mie doamna Besant, inclusă într-o scrisoare pe care o expedia în 7 ianuarie către mine și în care se găsesc cuvintele d-na Besant: [urmează formularea engleză din original]. Aceasta înseamnă în transpunere germană: «Dr. Vollrath îmi trimite diferite plângeri. Includ scrisoarea sa. Dați-mi de știre dacă sunteți de părere că în cazul său ar fi ceva ce ar împiedica rămânerea sa ca membru în sensul mai larg. Un om este uneori deranjant într-o lojă sau o secțiune, a cărui calitate de membru este inofensivă în Societatea Teosofică, iar o secțiune poate să excludă un om din ea, dar nu din Societatea Teosofică, așa cum o lojă poate să excludă un om din corporația ei, dar nu din secțiune. Eu nu sunt înclinată să exclud un membru din Societatea Teosofică generală; dar nu îi voi răspunde dr-ului Vollrath definitiv, până ce nu aud de la dumneavoastră.» – La această scrisoare a d-nei Besant și la apelul trimis de dr. Vollrath către d-na Besant, care conținea deja în 1909 lucruri de un gen cu totul identic precum le-a scris dr. Vollrath în 1911 iarăși în pamfletul său, eu i-am răspuns d-nei Besant detaliat și i-am prezentat cazul, i-am scris și despre motivele care pe atunci nu pe mine mă conduseseră, ci conduseseră consiliul secțiunii la acel pas. – La aceasta mi-a răspuns d-na Besant la 18 martie 1909: [urmează formularea engleză din original]. Aceasta înseamnă în transpunere germană: «Cu privire la dr. Vollrath. Recunosc întru totul că uneori este necesar să excluzi un om de la munca mai restrânsă a unei loje sau secțiuni. Deoarece este făcut un apel către mine (subliniat de mine, dr. St.), eu, în calitate de președinte, sunt de acord cu acțiunea secțiunii germane și includ o notă spre folosință după cum considerați mai bine, în organul de presă oficial al dvs. Eu scriu aceeași scrisoare către dr. Vollrath, pentru a-l informa despre aceasta.» – Nota menționată mai sus, care era inclusă în această scrisoare, sună astfel: [urmează formularea engleză din original] (Aceasta e în traducere germană: «Către dr. Rudolf Steiner, secretar general al Societății Teosofice germane. Dragul meu coleg. În sensul regulii 36 din General Constitution a Societății Teosofice, care îi recunoaște doar președintelui puterea de a emite Charters și diplome sau a le declara drept lipsite de valabilitate, precum și ținând cont de regula 37, care le dă societăților naționale dreptul să își formeze propriile lor reguli: eu decid, în calitate de președinte, după ce dr. Vollrath din Leipzig a apelat la mine, (aceste cuvinte sunt subliniate de mine, dr. St.) din cauza excluderii sale din Societatea Teosofică germană, precum și după ce am auzit toate detaliile chestiunii (aceste cuvinte sunt subliniate de mine, dr. St.) că excluderea sa din Societatea Teosofică germană este fondată și că dr. Vollrath a încetat să mai fie membru al acestei corporații.» – Față de aceste fapte vreau să mai spun în concluzie: La 18 martie 1909 scrie Mrs. Besant, «după ce dr. Vollrath din Leipzig a apelat la mine, precum și după ce am auzit toate detaliile chestiunii...» La 8 mai 1912 scrie aceeași doamnă Besant: «Dr. Vollrath nu a făcut nici un apel la mine; de aceea nu aveam nicio obligație să țin cont de dreptate sau de nedreptate în această chestiune, iar până în ziua de astăzi nu o cunosc.»”
  2. încât un secretar general (cel englez) scrie că doamna Besant trebuie să fi uitat scrisoarea din 1909: Despre aceasta relatează Rudolf Steiner într-o scrisoare către membrii Societății Teosofice („Comunicări pentru membrii Secțiunii germane a Societății Teosofice”, nr. XV, Köln, ianuarie 1913, p. 3): „O altă personalitate conducătoare a Societății Teosofice [J.I. Wedgwood, secretar general al Societății Teosofice din Anglia și Wales], care fusese informată, prin scrisorile detaliate care le-au premers comunicărilor, despre cum stau afirmațiile d-nei Besant din anul 1912 în contradicție absolută cu ceea ce se întâmplase în 1909, m-a surprins prin faptul că a fost într-adevăr în stare să emită următoarea judecată. Această personalitate a spus că d-na Besant trebuie pur și simplu să fi uitat ce s-a întâmplat în 1909, iar acest lucru ar fi totuși de scuzat ținând cont de multitudinea lucrurilor pe care le are de făcut. („Mrs. Besant must have forgotten your letter of 1909; and of course wrote in perfect good faith that she did not know the «ins and outs» of the Vollrath case. She has a mass of correspondence from all over the world, and much public non-Theosophical work in England and India, so that forgetfulness is readily pardonable.” J.I. Wedgwood către Rudolf Steiner, scrisoare, Londra, 17 decembrie 1912.] Acuma, mie mi se pare că un sistem care ar face posibilă o asemenea judecată ar fi imposibil să fie în Societatea Teosofică. Domnul respectiv ar trebui să știe nu numai că d-na Besant – s-ar putea să fi uitat ce s-a întâmplat în 1909, ci și faptul că în 1912 nu doar că neagă ce s-a întâmplat în 1909, dar în această negare acuză un secretar general de prezentarea neadevărată a unei chestiuni.”
  3. H.P. Blavatsky ... Încă, spre exemplu, o reprezentare corecte despre ceea ce este un avatar: Vezi Învățătura secretă, vol. 3, secț. XLI: Învățătura despre Avatari (p. 361 a ediției germane, Leipzig, f.a.).
  4. „În gândirea ta trăiesc gânduri cosmice”; „În simțirea ta țes forțe cosmice”; „În voința ta acționează ființe cosmice”: Vezi Încercarea sufletului (1911, în Patru drame-misteriu, GA 14), tabloul 1 și Păzitorul Pragului (1912, loc. cit.), tabloul 6.
  5. că omul ar fi rezultatul acțiunii comune a tuturor divinităților: Felix Balde, respectiv Capesius, în tabloul 5 din Încercarea sufletului.
  6. Pavel vorbește de primul Adam: 1 Corinteni, 15,45-49 și Romani, 5,14.
  7. „Dezice-te de Dumnezeu și mori”: Cartea lui Iov, 2,9.
  8. „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu ...”: Matei, 18,20.

Berlin, 6 ianuarie 1913

A – Manuscris de Lilla Harris; B – însemnare de Hendrika Hollenbach.

  1. care ar vrea să spună precum Meister Eckhart: Ce-mi folosește că sunt un rege, dacă nu știu!: Citatul exact este: „Căci dacă aș fi un rege, dar eu însumi nu aș ști, atunci nu aș fi niciun rege.” (Predica 36 despre „Scitote, quia prope est regnum dei”, în „Predici și tratate germane”, ed. de Josef Quint, München, 1963.)
  2. Mai bine să fiu un cerșetor în lumea de sus: A se vedea nota 2 pentru ora din 2 ianuarie 1913.

Berlin, 8 februarie 1913

A – însemnare de Günther Wagner; B – însemnare din colecția Elisabeth Vreede; C – însemnare de Hendrika Hollenbach; D – însemnare de Mathilde Scholl.

  1. prezentat sau sugerat în a treia dramă-misteriu cu cele două tablouri de Raffael și de Leonardo: Conform comunicărilor verbale ale lui H. Collison (transmise prin Michael Blume, Dornach), în prima punere în scenă a celei de a treia drame-misteriu, Păzitorul Pragului, în tabloul trei („În domeniul lui Lucifer”) erau proiectate pe fundal următoarele tablouri: la mijloc sus „Cina Cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci, în stânga sus „Școala din Atena” a lui Raffael în dreapta sus „Disputa” lui Raffael. Jos erau proiectate sculpturi. De la stânga la dreapta: unul din „Sclavii” lui Michelangelo, în mijloc grupul Laokoon și, în final, Venus din Milo.

Stuttgart, [între 17–20] februarie 1913

A – însemnare de Ida Knoch; B – însemnare de cineva necunoscut; C – manuscris de Camilla Wandrey.

  1. Mai bine un cerșetor în lumea de sus ...: Vezi nota 22 pentru ora din 2 ianuarie 1913.

München, 12 martie 1913

A – Manuscrise de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – manuscris de Alice Kinkel.

Berlin, 16 martie 1913

A – Însemnare de Hendrika Hollenbach; B – însemnare din colecția Elisabeth Vreede; C – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare de Gunther Wagner; E – manuscris de Nelly v. Lichtenberg.

  1. Oda Waller (aprox. 1880 – 8 martie 1913), sora Mietei Waller. A se vedea, privitor la ea, conferințele lui Rudolf Steiner din 18 ianuarie și 9 mai 1914, în Morții noștri, GA 261.

Haga, 21 martie 1913

A – Manuscris de Lilla Harris și Nelly v. Lichtenberg; însemnări de Mathilde Scholl și Günther Wagner.

Haga, 21 și 25 martie 1913

Însemnare de Hendrika Hollenbach.

Haga, 25 martie 1913

Manuscrise de Lilla Harris și Nelly v. Lichtenberg; însemnări de Mathilde Scholl și Günther Wagner.

Berlin, 11 aprilie 1913

A – însemnare din colecția Elisabeth Vreede; B – manuscris de cineva necunoscut; C – însemnare de Hendrika Hollenbach; D – manuscris de Louise Clason.

  1. Julius Bittmann, (✝ 1913); a se vedea despre el și conferința lui Rudolf Steiner din 18 ianuarie 1914, în Morții noștri, GA 261.

Straßburg, 14 mai 1913

A – însemnare de Emma Klein; B – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut.

  1. „Natura este considerată păcat, spiritul diavol”: Citat din Faust de Goethe, partea a II-a, actul întâi, Kaiserliche Pfalz, v. 4900 (cancelar).
  2. „Veți fi ca Dumnezeu”: După. 1, Moise, 3,5.
  3. „dumnezei sunteți”: Ioan, 10,34.
  4. Platon spunea deja: „Dumnezeu este bun”: A se vedea la Platon Statul („Opere complete”, volumul III, în traducerea lui Friedrich Schleiermacher, Hamburg, 1958, p. 220 și urm., 508e conform num. Steph.), precum și Theaitetos (vol. IV, 176a).
  5. „Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu!”: Marcu, 10,18 și Luca, 18,19.

Stuttgart, 18 mai 1913

A – Manuscris de Mathilde Scholl; B – manuscris de Barbara Wolf; C – însemnare de Ida Knoch; D – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut; E – manuscris de Camilla Wandrey; F – însemnare de cineva necunoscut.

  1. ieri în conferința publică: Conferința din 17 mai 1913 de la Stuttgart, „Rezultate ale cercetării spiritului pentru chestiuni ale vieții și enigma morții”, în Wahrheiten und Irrtümer der Geistesforschung. Geisteswissenschaft und Menschenzukunft, GA69a.
  2. Mercur (Venus de astăzi): Rudolf Steiner vorbește de mai multe ori despre faptul că, în vremuri vechi, numele de planete de la Mercur și Venus fuseseră schimbate. Vezi, de exemplu, conferințele din 20 iunie 1908 în Apocalipsa lui Ioan, GA 104, din 5 septembrie 1908 în Mituri și misterii egiptene, GA 106, și din 15 aprilie 1909 în Ierarhii spirituale și oglindirea lor în lumea fizică, GA 110 (observație detaliată privitor la această problemă, p. 194 și urm.). O consemnare detaliată a pasajelor respective din opera lui Rudolf Steiner se găsește într-un articol de Paul Regenstreif despre această problemă („Mitteilungen aus der anthroposophischen Arbeit in Deutschland”, nr 37,1956).
  3. al treilea Soare: Despre triplul sistem al Soarelui, a se vedea conferințele lui Rudolf Steiner din 24 august 1918, în Știința despre devenirea omului, GA 183, și din 24 aprilie 1922, în Misteriul solar și misteriul despre moarte și înviere, GA 211.
  4. „Nu eu, ci…”: Galateni, 2,20.
  5. Iulian Apostatul (331-363), Iulianus Flavius Claudius, împărat roman. Deși avea educație creștină, el s-a îndreptat din nou către vechile culte misteriale, motiv pentru care autorii creștini i-au adăugat cognomenul de Apostatul (cel căzut în apostazie). La vârsta de 32 de ani a fost ucis în timpul unei campanii militare din Asia. A se vedea prezentările amănunțite ale lui Rudolf Steiner în conferințele din 30 decembrie 1910 în Istorie ocultă, GA 126, din 19 aprilie 1917 în Pietre fundamentale pentru cunoașterea Misteriului de pe Golgotha, GA 175, și din 16 septembrie 1924 în Considerații esoterice asupra legăturilor karmice, volumul IV, GA 238.

Helsinki (Helsingfors), 1 iunie 1913

Însemnare de Hendrika Hollenbach.

Helsinki (Helsingfors), 5 iunie 1913

Însemnare de Hendrika Hollenbach.

  1. evenimentele de la Adyar ...tot acest scris inutil: La sfârșitul anului 1912 a fost decisă la Adyar excluderea secțiunii germane din Societatea Teosofică, iar în martie 1913 a fost definitivată. Privitor la aceasta, Wilhelm Hubbe-Schleiden a conceput un „Memoriu despre separarea Societății Antroposofice de Societatea Teosofică” plin de neadevăruri, astfel încât Rudolf Steiner s-a văzut silit să publice o corectare. Acest lucru a avut loc în numărul pe iulie din Scholl-Mitteilungen, nr. III, 1913.

Stockholm, 8 iunie 1913

Însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut.

München, 3 septembrie 1913

A – însemnare de Paula Hübbe-Schleiden; B – însemnare de cineva necunoscut; C – manuscris de Barbara Wolf; D – manuscris de Louise Clason.

  1. în toate aceste zile: Din 19 până în 23 august 1913 au avut loc la München reprezentații cu cele două drame-misteriu: Păzitorul Pragului și Trezirea sufletelor. În continuarea acestora a avut loc ciclul de conferințe al lui Rudolf Steiner, Tainele Pragului, GA 147.
  2. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646–1716), matematician și filosof german; cu lucrările sale Monadologie și Theodiceea, în care încearcă să reunească matematica universală și filosofia teologică într-un sistem al lumii, este unul din precursorii iluminismului în Germania. Leibniz înțelege lumea ca pe un sistem de forțe originare, pe care le numește monade; aceste monade, care sunt fiecare închise în sine, au diferite grade de conștiență.Vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei în istoria lor, prezentate în rezumat, GA 18, cap. „Concepțiile despre lume în epoca timpurie a dezvoltării gândurilor”, p. 115 și urm.
  3. Ernst Haeckel (1834–1919), medic și cercetător naturalist, profesor de zoologie la Jena. Haeckel susținea cu vehemență perspectiva monistă, conform căreia tot ce există se deduce din unul și același principiu. Despre Haeckel, vezi și eseul lui Rudolf Steiner, „Haeckel și oponenții săi”, din Fundamente metodice ale antroposofiei. Scrieri despre filosofie, științele naturii, estetică și cunoașterea sufletului, 1884–1901, GA 30, și conferința din 5 octombrie 1905, în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
  4. Baruch Spinoza (1632–1677), filosof olandez de seamă al raționalismului, matematician și optician. Spinoza a reprezentat – pornind de la neoplatonism și de la Descartes – o filosofie panteistă a necesității. Conform lui, există doar o singură substanță, ființând din sine și nefondabilă prin nimic: Dumnezeu. Rudolf Steiner, în Enigmele filosofiei în istoria lor, prezentate în rezumat, GA 18, cap. „Concepțiile despre lume în epoca timpurie a dezvoltării gândurilor”, p. 113 și urm.
  5. Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770–1831), filosof al idealismului german. Pentru Hegel, absolutul (ideea, Dumnezeu) este fundament și principiu al întregii lumi. – A se vedea prezentările lui Rudolf Steiner despre el, în capitolul „Concepții reacționare despre lume”, p. 276-285, din Enigmele filosofiei în istoria lor, prezentate în rezumat (1914), GA 18, și „Idealismul german drept concepție despre gânduri: Hegel”, în Despre enigma omului (1916), GA 20, p. 46-57.
  6. Iar atunci a venit într-o zi o personalitate la mine: Nu sunt cunoscute detalii.
  7. Trezirea sufletelor (1913) în Patru drame-misteriu, GA 14.
  8. Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă despre lume și menirea omului (1904), GA 9.
  9. În acest ciclu de conferințe: Tainele Pragului, München, 24–31 august 1913, GA 147.

München, 4 septembrie 1913

A – Manuscris de Nelly v. Lichtenberg; B – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuuscris de cineva necunoscut; C – însemnare de Clara Motzkus și Anna Riebensahm; D – manuscris de Louise Clason; E – însemnare din colecția Fred Poeppig.

  1. Meister Eckhart (1260–1327), dominican și mistic, a predat la Paris, Straßburg și Köln; acuzat de erezie. Renumite sunt ale sale „Predici și tratate germane” (ed. și traduse de Josef Quint, München, 1963 și Zürich, 1979). A se vedea privitor la aceasta și capitolul „Maestrul Eckhart” din scrierea lui Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
  2. Johannes Ruysbroek (Jan van R.) (1294–1381), mistic, vicar și preot în Bruxelles, s-a retras în 1354 la mănăstirea augustină Groenendal (la Waterloo), când a murit priorul acesteia. Genul misticii sale i-a adus cognomenul „Doctor ecstaticus”. A se vedea privitor la aceasta și capitolul „Prietenia lui Dumnezeu” din scrierea lui Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
  3. Johannes Tauler (1300–1361), mistic, predicator în Straßburg; elev al „Necunoscutului din Oberland”. A se vedea, privitor la aceasta, și capitolul „Prietenia lui Dumnezeu” din scrierea lui Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
  4. Heinrich Suso (1295–1366), dominican din Konstanz și elev al lui Eckhart. A se vedea, privitor la aceasta, și capitolul „Prietenia lui Dumnezeu” din scrierea lui Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901), GA 7.
  5. Emanuel Swedenborg (1688–1772), om de știință și mistic suedez; lucrări: Despre cer, 1784, Relația dintre suflet și trup; Cer și iad. A se vedea conferința lui Rudolf Steiner din 23 septembrie 1923 „Jakob Böhme, Paracelsus, Swedenborg”, în Trei perspective ale antroposofiei. Fenomene ale culturii, GA 225.
  6. ceea ce a preluat Kant din scrierile lui Swedenborg: Immanuel Kant (1742–1804), Vise ale unui văzător de spirite, Königsberg, 1766. A se vedea și scrisoarea lui despre Swedenborg către domnișoara Charlotte von Knobloch,din 10 august 1763, în „Scrisorile lui Kant”, Leipzig, 1911.
  7. Maurice Maeterlinck (1862–1949), poet belgian.
  8. În conferințele exoterice a fost vorba deja în repetate rânduri despre Maeterlinck, despre cum vroia să aibă dovezi pentru viața spirituală: A se vedea conferința din 27 august 1913, în Tainele Pragului, GA 147, în care Rudolf Steiner vorbește despre scrierea lui Maeterlinck, Despre moarte (Jena, 1913).
  9. Trezirea sufletelor (1913) în Patru drame-misteriu, GA 14.
  10. capitolul 8 din Evanghelia după Ioan: Spălarea picioarelor.
  11. Predica de pe Munte sau Fericirile: Matei, 5-7; Luca, 6,20-49.
  12. Cusanus: Nikolaus von Kues, a se vedea nota 120 de la ora din 1 septembrie 1912.

Kristiania [Oslo], 5 octombrie 1913

A – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel.

  1. William Crookes (1832–1909), fizician și chimist englez (descoperitor al taliului); membru al Societății Teosofice. El a susținut multe experimente cu mediumuri. Spiritualism și știință, Leipzig 1871; Încercări de materializare, Leipzig, 1923.
  2. îngerii sau angheloi, despre care se spune într-un document vechi: „Iar ei și-au acoperit chipul”: Despre ce document vechi este vorba, nu a putut fi descoperit până acum. – Afirmația din această însemnare a fost reținută incomplet; a se vedea însemnarea B pentru ora din 6 octombrie 1913. A se vedea și conferința din Berlin, 24 martie 1908, în Acțiunea entităților spirituale în om, GA 102.
  3. Anaxagoras (aprox. 500-428 î.Chr.), din Clazomene, Asia Mică; filosof naturalist presocratic; a fost surghiunit din Atena datorită afirmației că Soarele ar fi o masă din piatră dogoritoare. Învățătura lui se bazează pe presupunerea unor „Substanțe originare” (homoiomeriai) eterne. Vezi, privitor la aceasta, Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei, GA 18, cap. „Concepția despre lume a gânditorilor greci”, p. 59 și urm.
  4. Empedocle (483-424 Î.Chr.), născ. la Agrigent; filosof naturalist și om de stat grec; se presupune că și-a aflat sfârșitul prăbușindu-se în Etna. Filosofia sa pornește de la cele patru elemente, care formează obiectele prin forțele iubirii și ale urii. Vezi, privitor la aceasta, scurta rezumare a filosofiei sale în Enigmele filosofiei, GA 18, cap. „Concepția despre lume a gânditorilor greci”, p. 60 și urm.
  5. Gottfried Wilhelm Leibniz, a se vedea nota 39 de la ora din 3 septembrie 1913.
  6. imagine, așa cum este extrasă din mersul lumilor ...o cupă umplută cu ulei: Vezi, privitor la aceasta, cele două exerciții esoterice din Exerciții sufletești cu meditații în cuvânt și imagini figurative, GA 267, p. 375-377.

Kristiania [Oslo], 6 octombrie 1913

A – însemnare de Paula Hübbe-Schleiden și manuscris de cineva necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel.

  1. „Pe diavol nu-l simte poporul niciodată ...”: Citat din Faust de Goethe, partea I, Pivnița lui Auerbach, v. 2181 și urm. (Mefisto).
  2. Bucură-te de ceea ce îți este dat: Formulare liberă după Christian Fürchtegott Gellert (1715–1769) „Mulțumire cu starea sa”: „Savurează ceea ce Dumnezeu ți-a acordat, / Lipsește-te cu plăcere de ceea ce nu ai”.
  3. Friedrich Schiller (1759–1805), Wilhelm Tell (1804).
  4. Gerhard Hauptmann (1862–1946), reprezentant principal al dramei naturaliste germane: Țesătorii (1892); Blana de castor (1893). Vezi, privitor la aceasta, și eseurile și recenziile lui Rudolf Steiner din Eseuri culese despre dramaturgie, GA 29.

Bergen, 11 octombrie 1913

A – Însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel.

  1. a fost dat în aceste zile drept „Evanghelia a Cincea”: A se vedea conferințele lui Rudolf Steiner Evanghelia a Cincea. Din Cronica Akasha, GA 148, îndeosebi conferințele din 1, 2, 3, 5 și 6 octombrie de la Kristiania (Oslo).
  2. impedimente posibile [la meditație] dinspre trupul fizic: Vezi, privitor la aceasta, și orele esoterice din 2 ianuarie, 27 și 30 octombrie, 19 noiembrie 1911, precum și din 1 și 16 ianuarie 1912 în Din conținutul Școlii esoterice, volumul II, GA 266/II.
  3. fantoma: Vezi, privitor la aceasta, conferințele din 10 până în 14 octombrie 1911, în De la Iisus la Christos, GA 131.

Copenhaga, 15 octombrie 1913

A – Însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel; C – manuscris de Camilla Wandrey; D – manuscris de Louise Clason.

  1. căderea în păcat: 1, Moise, 3.
  2. „Veți fi ca Dumnezeu”: După 1, Moise, 3,5.
  3. la ispitire tot în figura unui șarpe: 1, Moise, 3,4 și urm.
  4. noțiuni precum „lumină”, „căldură”, ce se găsesc în exercițiile noastre: A se vedea privitor la aceasta volumul Exerciții sufletești cu meditații în cuvânt și imagini figurative, GA 267.
  5. Turnul din Babel: 1, Moise, 11–1–9.

Nürnberg, 9 noiembrie 1913

Însemnare de Margareta Morgenstern.

Nürnberg, 10 noiembrie 1913

Însemnare de Margareta Morgenstern.

Berlin, 17 noiembrie 1913

A – Manuscris de Mathilde Scholl, după o însemnare de doamna Behrendts; B – însemnare de Mathilde Scholl; C – însemnări de Hendrika Hollenbach și din colecția Elisabeth Vreede; manuscris de un necunoscut; D – manuscris de Louise Clason.

  1. În penultima conferință de la lojă: 21 octombrie 1913 la Berlin, tipărită în volumul Evanghelia a Cincea. Din Cronica Akasha, GA 148.
  2. precum femeile la mormânt ...au găsit mormântul gol: Luca 24, 1–3.
  3. Immanuel Kant (1742–1804). Cele mai importante lucrări ale filosofului din Königsberg, în care își prezintă teoria sa despre limitele cunoașterii sunt Critica rațiunii pure (1781/1786); Critica rațiunii practice (1788); Critica facultății de judecată.
  4. între naștere și al șaptelea an de viață se află momentul care este primul de care își aduce aminte: Vezi, privitor la aceasta, scrierea lui Rudolf Steiner, Educația copilului din punctul de vedere al științei spiritului (1907; cuprinsă în volumul Lucifer-Gnosis, GA 34; și ediții separate) și conferința din 16 aprilie 1912 în Experiențe ale suprasensibilului. Cele trei căi ale sufletului către Christos, GA 143.

Stuttgart, 23 noiembrie 1913

A – Manuscris de cineva necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel.

  1. Arthur Schopenhauer (1788–1860), filosof. – A se vedea și biografia pe care Rudolf Steiner a scris-o pentru ediția de la Editura Cotta, pentru „Arthur Schopenhauer. Opere complete”, cuprinsă în Biografii și schițe biografice, GA 33, și cap. „Concepții reacționare despre lume” din Enigmele filosofiei, GA 18, precum și conferința din 4 decembrie 1920 din Puntea dintre spiritualitatea lumii și fizicul omului, GA 202.
  2. Deussen afirmă față de Nietzsche: Nu s-a putut dovedi.
  3. Friedrich Nietzsche (1844–1900); vezi, privitor la aceasta, scrierea lui Rudolf Steiner, Friedrich Nietzsche, un luptător împotriva timpului său (1895), GA 5.
  4. Paul Deussen (1845–1919), sanscritolog, profesor la Kiel; prieten al lui Nietzsche.

München, 9 decembrie 1913

A – Manuscris de Mathilde Scholl și Barbara Wolf; B – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut.

  1. Maeterlinck afirmă în ultima sa carte: „Despre moarte” (Jena, 1913). Mai detaliat o discută Steiner în conferința din 27 august 1913 din Tainele Pragului, GA 147. Vezi și ora din 4 septembrie 1913.
  2. Alfred Russel Wallace (1823–1913), cercetător naturalist britanic, colaborator și prieten al lui Darwin. Adept al spiritismului.

Köln, 18 decembrie 1913

Manuscris de Louise Clason.

Leipzig, 30 decembrie 1913

A – Manuscrise de Camilla Wandrey și de un necunoscut; B – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut; C – însemnare de Hendrika Hollenbach; D – însemnare de cineva necunoscut (Margareta Morgenstern?) La această oră a fost prezent Christian Morgenstern.

Leipzig, 2 ianuarie 1914

A – Manuscris de Camilla Wandrey; B – însemnare de Paula Hübbe-Schleiden, însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de un necunoscut; C – însemnare de Hendrika Hollenbach; D – însemnare de un necunoscut.

  1. parabola despre câine: O legendă pe care Rudolf Steiner o menționează adesea, pentru a lămuri ce înțelege prin pozitivitate. În Știința ocultă (1910), GA 13, el o relatează după cum urmează: „Există o frumoasă legendă ce spune despre Christos Iisus, că trece cu câteva alte persoane pe lângă un câine mort. Ceilalți se îndepărtează de la priveliștea urâtă. Christos Iisus vorbește admirativ despre dinții frumoși ai animalului”. Legenda provine dintr-o poezie a poetului persan Nisami (Nezamii, 1141–1209). În traducere germană „Herr Jesus, der die Welt durchwandert” printre altele, transmisă la Goethe în „Note și tratate pentru mai buna înțelegere a culegerii de poezii occidental-orientale ”, pasajul „Generalități”.
  2. treapta de „lebădă”: În conferința din 28 martie 1905, Rudolf Steiner vorbește în modul următor despre asta: „A treia treaptă este aceea unde omul – așa cum își spune sieși «eu» în viața obișnuită – acum poate să le spună «Eu» tuturor entităților lumii, unde el este ridicat la cuprinderea universului. Pe această a treia treaptă, elevul este desemnat în mistică drept lebădă, el devine mijlocitor între învățător și oameni.” (Publicată în foaia de știri „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, nr. 44/1936). Vezi, în afară de aceasta, conferințele din 8 iunie 1906 în Cosmogonie, GA 94, și din 29 martie 1906 „Parzival și Lohengrin”, în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
  3. indicații privitoare la aceste cinci exerciții: Vezi, privitor la aceasta, și indicația pentru „instruire ocultă ... exerciții ...” din „Unele observații privitoare la expresii sau noțiuni care apar frecvent în text”, p. 489.
  4. Stătea în vremuri străvechi...: Primul vers din poezia „Das Schloss am Meer” de Ludwig Uhland.

Bremen, 11 ianuarie 1914

Manucris de Camilla Wandrey.

Berlin, 24 ianuarie 1914

A – însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de cineva necunoscut; B – însemnare de Hendrika Hollenbach.

Hanovra, 7 februarie 1914

Însemnare din colecția Elisabeth Vreede.

Stuttgart, 5 martie 1914

A – Însemnare din colecția Elisabeth Vreede și manuscris de cineva necunoscut; B – manuscris de Nanna Thorne; C – însemnare de cineva necunoscut, în manuscrisul lui Günther Schubert – din carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 499: „Către obiecte mă întorc ...”

  1. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.

Berlin, 27 martie (și Viena, 14 aprilie) 1914

A – Manuscris de Louise Clason; B – însemnări din colecția Elisabeth Vreede și de Hendrika Hollenbach; C – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare de Günther Wagner. Notițele pentru aceste două ore sunt puse împreună în toate însemnările, motiv pentru care și aici au fost preluate împreună. Ora din 14 aprilie 1914 de la Viena figurează parțial și eronat sub data de 11 aprilie 1914.

  1. cât de greu este că el [Rudolf Steiner] nu mai poate să fie împreună cu noi în iarna asta: Această observație s-a referit, probabil, la un anunț al lui Rudolf Steiner, că în viitor urma să mute tot mai mult activitatea sa la Dornach, unde se lucra la construcția Goetheanum-ului.

München, 31 martie 1914

Manuscris de Barbara Wolf și însemnare de Mathilde Scholl.

  1. Știința ocultă (1910), GA 13.

Berlin, 25 aprilie 1914

A – însemnare de Günther Wagner și manuscris de un necunoscut; B – manuscris de Alice Kinkel; C – manuscris de Camilla Wandrey; D – însemnare de Hendrika Hollenbach; E – însemnare de Mathilde Scholl, după notițe de doamna Behrendts; F – manuscris de Emil Leinhas.

  1. Douăsprezece simțuri are omul: Despre teoria simțurilor, a se vedea îndeosebi cap. IV, 5 „Despre fundamentul real al relației intenționale” din scrierea Despre enigmele sufletului, GA 21; scrierea Antroposofie. Un fragment din anul 1910, GA 45; ciclul de conferințe Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie, GA 115; conferința din 20 iunie 1916 în Ființa lumii și calitatea de Eu, GA 169; conferințele din 12 august și 2 septembrie 1916 în Enigma omului. Fundalul spiritual al istoriei omenești, GA 170; conferința din 25 august 1918 în Știința despre devenirea omului, GA 183; și conferința din 22 iulie 1921 în Devenirea omului, sufletul lumii și spiritul lumii. Partea a doua, GA 206; pe lângă aceasta, caietele 14, 34 și 58/59 din seria de scrieri Contribuții la ediția Operelor complete ale lui Rudolf Steiner.

Kassel, 9 mai 1914

A – Însemnare din colecția Elisabeth Vreede; B – manuscris de un necunoscut.

Basel, 3 iunie 1914

A – însemnare de Günther Wagner și manuscris de un necunoscut; B – manuscris de Louise Clason; C – însemnare de Mathilde Scholl.

Norrköping, 14 iulie 1914

A – însemnare de Paula Hübbe-Schleiden și manuscrise de Camilla Wandrey și de cineva necunoscut; B – însemnare de Mathilde Scholl, după notițe de doamna Behrendts; C – însemnare de cineva necunoscut, în manuscrisul lui Günther Schubert.

  1. Deja Blavatsky, în a ei „Secret Doctrine”a vorbit despre Iahve ca despre divinitatea Lunii: De exemplu se spune în volumul I al ediției germane (Leipzig, f.a.): „Iehova, care este în măsură remarcabilă o divinitate lunară.”
  2. s-a spus în revista principală a Societății Teosofice, că „știința despre spirit” ar fi psihic-mistică: Probabil, se face referire la „The Theosophist”. Afirmația nu a putut fi, însă, documentată până acum.

Referitor la orele din anexa la partea I

Berlin, 21 decembrie 1904

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Gestul, semnul și cuvântul: A se vedea, privitor la aceasta, explicațiile detaliate ale lui Rudolf Steiner în răspunsurile la întrebări privitoare la conferința din 4 iunie 1924, în Despre istoria și din conținuturile secțiunii de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265, p. 272 și urm.

Berlin, 28 decembrie 1904

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Maria Strauch-Spettini, a se vedea, privitor la aceasta, cuvântul rostit de Rudolf Steiner la comemorarea ei, pe 10 mai 1914 (în Morții noștri, GA 261).

Berlin, 24 februarie 1905

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Maeștrii: A se vedea prezentările din cap. „Din învățătura despre Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor” din Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264.

Berlin, 3 martie 1905

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. „Vreau să te fac stâlp în templul meu …”: „Pe cel de biruiește îl voi face stâlp în templul Dumnezeului meu și afară nu va mai ieși.” (Apocalipsa, 3,12.)

Berlin, 15 octombrie 1905

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Morya: Inspirator al culturii slave, a se vedea Din învățătura despre Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264, și orele esoterice din 26 iunie și 22 octombrie 1906 din GA 266/I.
  2. ființelor Pitris solare: Protopărinți ai omului pământean.

Berlin, 20 octombrie 1905

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Manu: aici: conducător spiritual. Numele vine de la rădăcina sanscrită man = a gândi.
  2. Annie Besant drept cap al școlii trebuia să trăiască în diferitele concepții despre lume: În perioada ei preteosofică, ea a studiat religiile creștine; mai târziu a devenit liber-cugetătoare și a activat în mișcarea muncitorească engleză.

Berlin, 24 octombrie 1905

Însemnare de Friedrich Kiem.
A se vedea privitor la această oră și redactarea pe care a realizat-o Rudolf Steiner pentru Anna Wagner și care e păstrată cu manuscrisul lui Günther Wagner (în Din conținutul Școlii esoterice, volumul I, GA 266/I, p. 58)

  1. Mai strălucitoare decât Soarele: A se vedea facsimilul și prezentările privitoare la această zicere în GA 266/I.

Berlin, 6 noiembrie 1905

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Wilhelm Selling (1869–1960), din 1903 membru al secțiunii germane a Societății Teosofice; a condus timp de ani de zile biblioteca acesteia.
  2. Kuthumi: Inspirator al trecerii din Egipt către perioada greacă; a se vedea Din învățătura despre Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264.
  3. AUM: A se vedea privitor la aceasta și orele din 4 octombrie și 15/16 decembrie 1905, din 13 aprilie, 22 octombrie, 6 și 14 noiembrie, 13 decembrie 1906 și din 20 și 29 ianuarie și 11/18 februarie 1907, în Din conținutul Școlii esoterice, volumul I, GA 266/I.

Berlin, 2 7 februarie și 15 martie 1906

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. Piatra înțelepților: A se vedea, privitor la aceasta, și orele din 6 mai 1906 în Din conținutul Școlii esoterice, volumul I, GA 266/I [Ediția în română, p. 535].

Berlin, 18 martie 1906

Însemnare de Friedrich Kiem.

  1. St. G.: Contele de Saint-Germain. A se vedea privitor la aceasta Legenda Templului și Legenda Aureea, GA 93, apoi capitolul Din învățătura despre Maeștrii înțelepciunii și ai armoniei sentimentelor în Despre istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 264.

Berlin, 13 aprilie 1906

Însemnare de Friedrich Kiem.
A se vedea privitor la aceasta și însemnările pentru această oră din GA 266/I, p. 131. [Ediția în română, p. 127.]

Hanovra, 24 septembrie 1907

Manuscris de Mathilde Scholl.


Note privitoare la orele din anii 1920 până în 1924
(Partea a II-a)

Tannbach, 9 iunie 1918

A se vedea privitor la această oră „Observații preliminare ale editorilor” pentru partea a doua.

Dornach, 9 februarie 1920

Însemnare de Helene Finckh.
Facsimil al mantrei de Rudolf Steiner, din carnetul de notițe, nr. arhivă 3316.

Dornach, 17 februarie 1920

Însemnare de Helene Finckh.
Din carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 82.

  1. „Nu eu, ci Christos în mine”: Galateni, 2,20.

Kristiania (Oslo), 4 decembrie 1921

A se vedea privitor la această oră „Observații preliminare ale editorilor” pentru partea a doua.

Londra, 16 aprilie 1922

Relatare din amintire de George Adams într-o scrisoare din 8 octombrie 1954.
Din carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 304.

  1. George Adams-Kaufmann (1894–1963), membru al Societății Antroposofice în grupul Emerson din Londra, a tradus în limba engleză conferințele pe care le ținea Rudolf Steiner în Anglia, precum și unele dintre scrierile sale.
  2. H.J. Heywood-Smith, ✝ 1951, membru al Societății Antroposofice engleze, traducător al conferințelor lui Rudolf Steiner în engleză. A se vedea și necrologul din „Nachrichtenblatt” („Foaia de știri”) din revista „Das Goetheanum”, an.28, nr.35/1951.
  3. Mrs.Ada Drury-Lavin (1858–1931), unul dintre cei mai vechi membri ai Societății Antroposofice din Anglia și conducătoare a „Grupului Zarathustra”, Londra. A se vedea și necrologul din „Nachrichtenblatt”, suplimentul revistei „Das Goetheanum”, an. 8, nr. 45/1931.
  4. conferințele despre Michael și noul eveniment christic: Conferințe din 1 mai și 2 mai 1913, în Trepte premergătoare Misteriului de pe Golgotha, GA 152.
  5. școala din Gondhishapur: A se vedea, privitor la aceasta, conferințele din 12 și 16 octombrie 1918 în Polaritatea dintre durată și dezvoltare în viața omului, GA 184, din 1 mai și 5 iunie 1921 în Perspective ale dezvoltării umanității, GA 204, și din 12 septembrie 1924 în Conferințe și cursuri despre acțiunea creștin-religioasă a Apocalipsei și acțiunea preoților, GA 346.
  6. cele „trei table”: A se vedea, privitor la aceasta, p. 467-474.

Londra, 12 noiembrie 1922

Manuscris de Camilla Wandrey.

Kristiania (Oslo), 18 mai 1923

De la această oră nu sunt păstrate însemnări, însă se găsesc sub această dată, în carnetul de notițe al lui Marie Steiner, nr. arhivă 1, așa-numitele „trei table” (a se vedea p. 473-483). Se pare că au fost intercalate în această oră esoterică și aceste trei mantre.

Dornach, 27 mai 1923

Însemnările orelor esoterice pentru grupul Wachsmuth-Lerchenfeld făcute de Maria Röschl-Lehrs se găsesc în Despre istoria și din conținuturile secției de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265, p. 455 ș.u.

Stuttgart, 13 iulie 1923

Privitor la această primă oră esoterică pentru cercul de tineret, vezi pagina 443.

Viena, 30 septembrie 1923

Transmisă de Ludwig von Polzer-Hoditz și (în discuția personală cu H. Wiesberger din 28 ianuarie 1973) Hans Erhard Lauer, secretarul temporar al lui Ludwig Polzer-Hoditz.

Dornach, 23 octombrie 1923

Însemnările orelor esoterice pentru grupul Wachsmuth-Lerchenfeld făcute de Maria Röschl-Lehrs se găsesc în Despre istoria și din conținuturile secției de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265, p. 455 și urm.

Dornach, 30 decembrie 1924

A doua oră esoterică a cercului de tineret: Privitor la suporturile de text, vezi p. 393.

Dornach, 3 ianuarie 1924

Însemnările orelor esoterice pentru grupul Wachsmuth-Lerchenfeld făcute de Maria Röschl-Lehrs se găsesc în Despre istoria și din conținuturile secției de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914, GA 265, p. 455 și urm.

Koberwitz, 15 iunie 1924

Sub această dată se găsește în „Douăsprezece zile în preajma lui Rudolf Steiner. Pagini de jurnal din timpul cursului de agricultură, scrise pentru familia mea de contesa Johanne Keyserlingk, născ. Skene of Skene”, la pagina 42, următoarea însemnare: „Astăzi, duminică dimineața, a avut loc la sugestia domnului Stegemann o oră esoterică, având în vedere conferințele despre agricultură. Doar puțini au participat la ele, doar membrii mai vechi ai orelor de clasă.” În rest, nu sunt păstrate de la această oră niciun fel de documente.


Observații privitoare la cele două ore pentru cercul esoteric de tineret
(Partea a III-a)

Stuttgart, 13 iulie 1923

Privitor la suporturile de text, a se vedea p. 395.

  1. Despre silaba „Aoum”el a spus într-un alt context: A se vedea, spre exemplu, conferința din 1 aprilie 1922, din Misteriul solar și misteriul despre moarte și înviere, GA 211.

Dornach, 30 decembrie 1923

Privitor la suporturile de text, a se vedea p. 395.

  1. Congresul de Crăciun: A se vedea Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societății Antroposofice Generale 1923/1924, GA 260. 
  2. Glashaus: Clădire pe arealul de la Goetheanum, numită astfel întrucât fusese ridicată pentru realizarea ferestrelor de sticlă colorată ale primei construcții pentru Goetheanum.
  3. Dinspre cel de la care provine întreaga lume ...: O traducere puțin mai diferită a zicerii indiene decât în 1906 (a se vedea, de ex., ora din 18 aprilie 1906 în GA 266/I, p. 136) sau în 1923 (ora din 27 mai 1923, vezi GA 265).
  4. Herman Grimm (1828–1901), istoric literar și de artă, fiu al cercetătorului lingvist și culegător de basme Wilhelm Grimm, profesor la Berlin. – Despre Herman Grimm, a se vedea și amintirile lui Rudolf Steiner din Cursul vieții mele (1923–1925), GA 28, și scrierile sale din Gândul despre Goetheanum în mijlocul crizei culturale a prezentului. Articole adunate din revista săptămânală «Das Goetheanum» 1921–1925, GA 36, și din Fundamente metodice ale antroposofiei, GA 30, precum și conferința despre Herman Grimm din 16 ianuarie 1913 din Rezultate ale cercetării spiritului, GA 62.
  5. Vincenz Knauer (1828–1894), filosof, profesor docent la Viena.
  6. Doar cu inimă sângerândă m-am hotărât să spun așa ceva în conferințele de seara: A se vedea conferința din 9 decembrie 1923 în Alcătuirea misteriilor, GA 232 .
  7. când m-am întâlnit cu ... culegătorul de plante: Felix Koguzki (1833–1909). În jurnalul său, care s-a păstrat, se găsește însemnarea: „Domnul Steiner jr., student, ce locuiește în Inzersdorf, m-a vizitat duminică, 21 august a.D. 1881; din păcate nu eram acasă. – Dl St. a fost a doua oară în vizită la mine vineri, 26 aceeași lună a anului.” (Emil Bock: Rudolf Steiner. Studii privitoare la cursul vieții sale și opera vieții sale, Stuttgart, ed. a 3-a, 1990). În al treilea capitol al autobiografiei lui Rudolf Steiner, Cursul vieții mele, se găsește o relatare detaliată a acestei întâlniri.
  8. că în ultima clipă a omenirii am putut să mă leg de aceste două curente: A se vedea nota de mai sus privitoare la „Doar cu inimă sângerândă...”.

AcasăLucrări OnlineIndex GA266/3Precedenta