Astăzi voi continua cu subiectul dificil pe care am început să-l explorăm. Va fi necesar să ne referim la aspectele menționate în ultimele două conferințe. După asta aș dori să dezvolt câteva concepte de bază în așa fel încât în ultimele două conferințe să fim în stare să folosim modelele domnului Shouten pentru a reuni în totalitate relațiile geometrice și perspectivele teosofice practice [Nota 22].
Așa cum știti, motivul pentru care am încercat să ne reprezentăm posibilitatea spațiului cvadridimensional a fost acela de a obține cel puțin o idee despre așa-numitul domeniu astral și despre unele forme de existență superioare. Am indicat deja că a intra în lumea astrală este la început derutant pentru studenții în esoterism. Fără a face un studiu aprofundat al teosofiei și al subiectelor esoterice, cel puțin la un nivel teoretic, este extrem de dificil să se formeze vreo idee despre natura foarte diferită a obiectelor și ființelor pe care le întâlnim în așa-numita lume astrală. Dați-mi voie să schițez pe scurt această diferență pentru a vă arăta cât de mare este ea.
În cel mai simplu exemplu pe care l-am menționat, trebuie să învățăm să citim toate numerele în ordine inversă. Studenții în științe esoterice care sunt obișnuiți să citească numerele numai așa cum sunt citite ele aici în lumea fizică nu vor fi în stare să-și găsească drumul prin labirintul domeniului astral. În lumea astrală, un număr ca 467 trebuie citit 764. Trebuie să te obișnuiești să citești fiecare număr în mod simetric, ca imaginea sa oglindită. Aceasta este cerința de bază. A aplica această regulă la figurile spațiale sau numere este ușor, dar devine mult mai complicat când începem să avem de-a face cu relații temporale care trebuie, de asemenea, intrepretate simetric ‒ aceasta înseamnă că evenimente mai vechi apar primele iar cele mai recente apar mai târziu. Astfel, când observi evenimente astrale trebuie să fii capabil să le citești de-a-ndoaselea, de la sfârșit spre început. Pot doar sugera caracterul acestor fenomene care pot apărea întru totul grotești dacă nu ai nicio idee despre ceea ce se întâmplă. În domeniul astral, fiul este primul și abia apoi tatăl, oul este primul, și apoi găina. În lumea fizică, ordinea este diferită ‒ nașterea se întâmplă prima și înseamnă că ceva nou se naște din ceva vechi. În lumea astrală, ordinea este inversă. Acolo vechiul se naște din ceea ce este nou. În domeniul astral, elementele patern și matern apar ca înghițind fiul sau fiica.
Mitologia greacă oferă o alegorie fermecătoare. Cei trei zei Uranus, Cronos și Zeus simbolizează cele trei lumi. Uranus reprezintă lumea cerească sau Devachanul, Cronos lumea astrală și Zeus lumea fizică. Se spune despre Cronos că și-a înghițit copiii [Nota 23]. În domeniul astral, descendentul nu este născut, ci devorat. Problema devine și mai complexă când considerăm moralitatea în planul astral. Și moralitatea apare în formă inversată sau ca imaginea sa în oglindă. Vă puteți imagina cât de mult diferă aici cxplicațiile evenimentelor față de explicațiile noastre obișnuite în lumea fizică. Imaginați-vă, spre exemplu, că vedem un animal sălbatic apropiindu-se de noi în domeniul astral. Acest lucru nu trebuie conceput ca în plan fizic. Animalul sălbatic ne ucide. Acesta este fenomenul cum îi apare cuiva care este obișnuit să folosească interpretările evenimentelor externe. În realitate, animalul sălbatic este ceva care există în noi înșine, care trăiește în propriul nostru corp astral și care ne sugrumă. Ceea ce vine ca sugrumător este o calitate înrădăcinată în propriile noastre dorințe. Dacă aveți un gând de răzbunare, de exemplu, acesta va putea apărea în formă exterioară, chinuindu-ne ca Înger al morții.
În realitate, totul în lumea astrală radiază dinspre noi. Trebuie să interpretăm tot ceea ce pare a se apropia de noi în lumea astrală ca radiind din noi înșine (figura 18). Vine înapoi spre noi din toate părțile ca de la periferie, din spațiul infinit. În realitate, ne confruntăm doar cu ceea ce propriul corp astral trimite în afară.
Interpretăm lumea astrală corect și descoperim adevărul ei numai dacă suntem în stare să aducem periferia în centru, să construim periferia ca elementul central. Lumea astrală pare să vină spre dumneavoastră din toate părțile, dar de fapt trebuie să v-o imaginați ca radiind dinspre dumneavoastră în afară în toate direcțiile.
În acest punct aș dori să vă fac cunoștință cu un concept care este foarte important în educația esoterică. El bântuie în foarte diferite curente de cercetare oculte, dar rareori este înțeles corect. Cel ce a atins un anumit nivel de dezvoltare esoterică trebuie să învețe să vadă în lumea exterioară astrală și tot ce este încă predispus în el prin karmă: bucurii, tristețe, durere etc. Gândirea teosofică corectă vă permite să vă dați seama că în accastă epocă viața dumneavoastră exterioară și corpul fizic nu sunt altceva decât rezultatul sau intersecția a doua curente care converg venind din direcții opuse. Imaginați-vă un curent venind dinspre trecut și unul venind dinspre viitor. Rezultatul este format din două curente împletite care se unesc în fiecare din aceste puncte (figura 19). Imaginați-vă un curent roșu curgând dintr-o direcție și unul albastru curgând din cealaltă direcție. Acum imaginați-vă patru puncte diferite unde cele două curente se unesc. În fiecare din aceste puncte curentul roșu și cel albastru interacționează. Aceasta este o imagine a patru încarnări succesive; în fiecare încarnare întâlnim ceva venind dintr-o direcție și ceva venind din cealaltă direcție. Ați putea spune că întotdeauna un curent călătorește spre dumneavoastră și că pe celălalt curent îl aduceți cu dumneavostră. Fiecare ființă umană este confluenta a două curente de acest fel.
Pentru a obține o reprezentare a acestei stări de lucruri imaginați-vă în felul următor: așa cum sunteți astăzi aici aveți o anumită sumă de experiențe. În același timp, mâine, suma acestor evenimente va fi diferită. Acum imaginați-vă că experiențele pe care le veți poseda mâine sunt deja acolo. A le conștientiza ar fi ca și când ați vedea o panoramă a evenimentelor venind înspre dumneavoastră în spațiu. Imaginați-vă că acel curent care vine spre dumneavoastră din viitor vă aduce experiențele pe care le veți avea între astăzi și mâine. Sunteți susținuți de trecut, în timp ce viitorul vine să vă întâlnească.
În orice punct din timp, două curente curg împreună pentru a forma viața dumneavoastră. Unul curge dinspre viitor către prezent, iar celălalt dinspre prezent către viitor, apărând o interfață oriunde se întâlnesc. Tot ceea ce ne rămâne de experimentat în viața noastră apare sub forma de fenomene astrale care face o impresie uriașă asupra noastră.
Imaginați-vă că elevii esoterismului ating acest punct în dezvoltarea lor atunci când se presupune că văd în lumea astrală. Simțurile lor sunt deschise și ei percep toate experiențele lor viitoare până la sfârșitul acestei perioade ca fenomene exterioare înconjurându-i în lumea astrală. Această priveliște face o puternică impresie asupra fiecărui elev. Un important nivel în educația esoterică este atins când studenții experimentează panorama astrală a tot ceea ce au încă de întâlnit până la mijlocul celei de a șasea rase-rădăcină, care este limita încarnărilor noastre. Calea li se deschide. Fără excepții, studenții ocultismului experimentează toate fenomenele exterioare pe care le vor întâlni din viitorul apropiat până la a șasea rasă-rădăcină.
Când studentul atinge acest prag apare o întrebare: Vrei să experimentezi toate acestea în cel mai scurt timp posibil? Aceasta este problema pentru candidații la inițiere. Pe măsură ce meditați la această întrebare întregul vostru viitor va apărea într-un singur moment în panorama exterioară caracteristică viziunii astrale. Unii decid să nu intre în domeniul astral, în timp ce alții simt că trebuie să intre. La acest punct al dezvoltării esoterice care este cunoscut ca pragul sau ca momentul deciziei ne experimentăm pe noi înșine împreună cu tot ceea ce avem încă de trăit. Acest fenomen care este cunoscut ca întâlnirea cu Păzitorul pragului nu este altceva decât întâlnirea cu viața noastră viitoare. Propriul nostru viitor este dincolo de prag.
O altă particularitate a lumii evenimentelor astrale este aceea că la început ea este de neînțeles pentru cel căruia această lume îi este revelată dintr-o dată printr-un eveniment neprevăzut. Nimic nu este mai tulburător decât această viziune înspăimântătoare. Este bine de știut despre ea în cazul în care lumea astrală apare brusc ca rezultat al unui eveniment patologic cum ar fi pierderea legăturii dintre corpul fizic și cel eteric, sau al legăturii dintre corpul eteric și cel astral. Asemenea evenimente pot revela o viziune a lumii astrale oamenilor care sunt complet nepregătiți pentru aceasta. Acești oameni descriu atunci apariții pe care nu le pot interpreta pentru că nu știu că trebuie să le citească în ordine inversă. De exemplu, ei nu știu că un animal care îi atacă trebuie interpretat ca o reflecție a unei însușiri interne. În Kamaloka forțele astrale și pasiunile unei persoane apar într-o mare varietate de forme animale.
În Kamaloka, individualitățile recent dezîncarnate care posedă încă toate pasiunile, impulsurile, dorințele și poftele nu sunt o priveliște plăcută. Asemenea oameni, deși nu mai sunt în posesia corpurilor fizic și eteric, păstrează totuși în corpul lor astral toate elementele care l-au legat de lumea fizică și care pot fi satisfăcute numai printr-un corp fizic. Gândiți-vă la cetățeanul obișnuit actual care nu a devenit cineva important în viață și nu a făcut niciun efort particular pentru dezvoltarea sa religioasă. Poate că ei nu au respins religia teoretic, dar în practică au aruncat-o pe fereastră. Nu a fost un element vital în viața lor. Ce conține corpul său astral? Nu conține nimic altceva decât ceea ce poate fi satisiacut prin organismul fizic, cum ar fi, spre exemplu, dorința de a se bucura de o mâncare gustoasă. Pentru a satisface această dorință sunt necesare papilele gustative. Sau individualitatea respectivă poate tânji după alte plăceri, care nu pot fi satisfăcute decât mișcându-se
într-un corp fizic. Să presupunem că asemenea nevoi persistă trăind în corpul astral după ce corpul fizic nu mai există. Ne găsim în această situație dacă murim înainte de a trece printr-o curățire și purificare astrale. Încă avem nevoia de a ne bucura de mâncarea gustoasă etc., dar aceste nevoi sunt imposibil de satisfăcut. Ele cauzează suferințe teribile în Kamaloka, unde cei care mor fără să-și purifice întâi corpul astral trebuie să-și lase dorințele deoparte. Corpul astral este eliberat numai după ce a învățat că nu-și mai poate satisface dorințele și poftele, că trebuie să se dezvețe de ele.
În lumea astrală, nevoile și pasiunile iau forme animale. Atâta vreme cât o ființă umană este încarnată într-un corp fizic, forma corpului astral se conformează mai mult sau mai puțin celei a corpului fizic uman. Când corpul material nu mai există, natura animală a nevoilor, poftelor și pasiunilor este valorificată, răzbește în forma ei proprie. De aceea în corpul astral o individualitate este o reflexie a nevoilor și a pasiunilor lui sau ale ei. Pentru că aceste ființe astrale pot să facă uz de alte corpuri este periculos să permitem mediumurilor să intre în transă fără prezența unui clarvăzător care poate îndepărta răul. În lumea fizică, forma unui leu exprimă unele pasiuni, în timp ce un tigru exprimă alte pasiuni, iar pisica altele. Este interesant să ne dăm seama că fiecare formă animală este expresia unei pasiuni sau nevoi.
În lumea astrală, în Kamaloka, noi aproximăm natura animalelor prin pasiunile noastre. Acest fapt este sursa unei înțelegeri greșite în privința doctrinei transmigrației sufletelor predată de preoții și învățătorii egipteni și indieni. Această doctrină care ne învață că ar trebui să trăim în așa fel încât să nu ne încarnăm în animale nu se aplică la viața fizică, ci numai la viața superioară. Se intenționa numai să se încurajeze oamenii să-și trăiască viața lor pământească în așa fel încât să nu ia forme animale după moarte, în Kamaloka. De exemplu, cineva care în timpul vieții are un caracter de pisică apare în formă de pisică în Kamaloka. A permite individualităților să apară în Kamaloka în formă umană este scopul doctrinei transmigrației sufletelor. Elevii care nu reușesc să înțeleagă adevărata învățătură au doar o idee absurdă despre această doctrină.
Am văzut că atunci când intrăm în domeniul astral al numerelor, al timpului și al moralității avem de-a face cu o imagine în oglindă completă a tot ceea ce facem și gândim în mod obișnuit, aici, în planul fizic. Trebuie să ne facem obiceiul de a citi invers, îndemânare care ne va fi necesară când intrăm în domeniul astral. Cel mai ușor este să învățăm să citim invers când ne ocupăm de idei matematice elementare ca acelea sugerate în conferința precedentă. În discuțiile care urmează vom deveni din ce în ce mai familiari cu aceste idei. Aș dori să încep cu una foarte simplă, și anume cu ideea de pătrat. Imaginați-vă un pătrat așa cum sunteți obișnuiți să-l vedeți (figura 20). Voi desena fiecare latură a sa în altă culoare.
Așa arată un pătrat în lumea fizică. Acum voi desena un pătrat așa cum arată în Devachan. Este imposibil să desenăm precis această figură, dar vreau să vă dau cel puțin o idee despre cum ar arăta în planul mental. Echivalentul mental al unui pătrat este ceva care aproximează o cruce (figura 21).
Este formată din două axe perpendiculare sau, dacă vreți, două linii care se intersectează. Contrapartea fizică este construită desenând linii perpendiculare pe fiecare din aceste axe. Contrapartea fizică a unui pătrat mental poate fi cel mai bine reprezentată ca stagnare a două curente care se intersectează. Să ne imaginăm aceste axe perpendiculare ca fiind curente sau forțe ce lucrează înspre afară din punctul lor de intersecție, iar pe aceste curente contraconcurente lucrând din afară spre înăuntru (figura 22). Un pătrat apare în lumea fizică când ne imaginăm că aceste două tipuri de curente sau forțe ‒ unul venind dinăuntru iar celălalt venind din afară ‒ se întâlnese, provocând o stagnare reciprocă. Curentele de forță sunt, așadar, limitate prin stagnări.
Această imagine descrie cum orice lucru din planul mental se raportează la tot ce există în planul fizic. Puteți construi, în același fel, contrapartea mentală a oricărui obiect fizic. Acest pătrat este cel mai simplu exemplu posibil. Dacă pentru orice obiect fizic dat puteți construi un corespondent care să se raporteze la obiect la fel ca cele două linii perpendiculare la pătrat, rezultatul va fi imaginea obiectului în Devachan, la nivelul mental. Cu alte obiecte decât pătratul acest proces este, desigur, mult mai complicat.
Acum în loc de pătrat să ne imaginăm un cub. Cubul este foarte asemănător cu pătratul. Un cub este o figură mărginită de șase pătrate. Domnul Shouten a făcut un model, arătând cele șase pătrate ce mărginesc cubul. În locul celor patru linii mărginașe ale pătratului imaginați-vă șase suprafețe formând frontierele. Imaginați-vă că limitele forțelor stagnante constau din suprafețe perpendiculare în loc de linii perpendiculare și presupuneți că aveți trei în loc de două axe perpendiculare. Tocmai ați definit un cub. În acest punct vă puteți probabil, de asemenea, imagina corespondentul cubului la nivel mental. Avem din nou două figuri care sunt complementare una alteia. Un cub are trei axe perpendiculare și trei direcții diferite la suprafețele sale. Trebuie să ne imaginăm că stagnarea are loc în aceste trei direcții-suprafețe (figura 23). Cele trei direcții ale axelor și cele șase suprafețe, ca și cele două axe și patru laturi ale pătratului, pot fi imaginate numai dacă ne gândim la o anumită opoziție.
Oricine care gândește cât de cât la acest subiect trebuie să concluzioneze că pentru a imagina aceste figuri trebuie întâi să ajungem la un anumit concept al opoziției dintre activitate și contraactivitate sau stagnare. Trebuie să ne implicăm aici acest concept al opoziției. Exemplele pe care le-am folosit sunt simple, dar ocupându-ne de asemenea concepte geometrice vom învăța cum să construim așa cum trebuie oponentele mentale ale unor obiecte mult mai complicate; această activitate ne va arăta până la un anumit punct calea spre o cunoaștere superioară. Puteți să vă dați seama deja de complexitatea monumentală a încercării de a găsi contrapartea mentală a altor figuri. Rezultă complicații mult mai mari. Încercați să vă imaginați o formă umană și contrapartea sa mentală cu toate diferitele ei activități și forme. Puteți concepe ce complicată structură mentală ar fi aceasta. Cartea mea Teosofia dă o idee aproximativă despre cum ar trebui să arate contrapărțile mentale [Nota 24]).
În cazul unui cub avem trei extensii sau trei axe. Două planuri, unul de fiecare parte, sunt perpendiculare pe fiecare axă. În acest punct trebuie să înțelegeți clar că fiecare suprafață a unui cub, ca și viața umană descrisă mai devreme, rezultă din întâlnirea a două curente. Puteți să vă imaginați curente curgând înspre afară din punctul central. Imaginați-vă una din aceste direcții axiale. Spațiul curge spre exterior pornind din punctul central și spre acest punct din cealaltă direcție dinspre infinit. Să ne imaginăm acum aceste curente în două culori diferite, unul roșu și altul albastru. În momentul întâlnirii lor, ele curg împreună pentru a forma o suprafață. Astfel putem vedea suprafața unui cub ca întâlnirea a două curente opuse într-o suprafață. Aceasta ne dă o reprezentare vie a naturii cubului.
Un cub este intersectarea a trei curente ce interacționează. Când vă gândiți la totalitatea interacțiunilor lor aveți de-a face mai degrabă cu șase decât cu trei curente: înainte/înapoi, sus/jos și dreapta/stânga. Sunt de fapt șase direcții. Problema se complică mai departe prin faptul că există două tipuri de curente, unul mișcându-se dinspre un punct în afară iar celălalt mișcându-se dinspre infinit înspre înăuntru. Aceasta vă va da o perspectivă asupra aplicațiilor practice ale teosofiei teoretice superioare. Orice direclie în spațiu trebuie să fie interpretată ca două curente care se opun și orice formă fizică trebuie imaginată ca rezultatul lor. Să numim aceste șase curente sau direcții a, b, c, d, e și f. Dacă v-ați putea imagina cele șase direcții ‒ și data viitoare vom discuta despre cum să cultivăm asemenea imagini mentale ‒ și apoi ați elimina prima și ultima, a și f, ar rămâne patru. Vă rog să observați că aceste patru care rămân sunt acelea pe care le puteți percepe când priviți numai lumea astrală.
Am încercat să vă ofer unele idei despre cele trei dimensiuni obișnuite și despre cele trei dimensiuni adiționale și opuse. Formele fizice apar ca un rezultat al acțiunilor opuse ale acestor dimensiuni. Dacă înlăturați o dimensiune la nivelul fizic și una la nivelul mental rămâneți cu cele patru dimensiuni care reprezintă lumea astrală, care există între lumea fizică și cea mentală.
Studiul teosofic al lumii trebuie să lucreze cu o geometrie superioară care transcende geometria obișnuită. Geometrul obișnuit descrie cubul ca fiind delimitat de șase pătrate. Noi trebuie să concepem cubul ca rezultatul a șase curente care se întrepătrund, așadar ca rezultat al unei mișcări și a inversării ei, a unei coacționări a unor forțe opuse.
Aș dori să vă dau încă un exemplu din lumea naturală despre un concept care include o asemenea pereche de forțe opuse și ne arată unul din cele mai profunde taine ale evoluției lumii. În Șarpele verde și frumosul crin Goethe vorbește despre „taina revelată” una din cele mai adevărate și înțelepte fraze rostite vreodată [Nota 25]. Natura conține într-adevăr taine nevăzute dar tangibile, incluzând multe procese de inversiune. Dați-mi voie să descriu unul din ele.
Să comparăm ființa umană cu planta. Acesta nu este un joc, deși pare a fi așa. Indică spre o taină profundă. Care parte a plantei este în pământ? Este rădăcina. În partea superioară planta dezvoltă tulpina, frunzele, florile și fructul. „Capul” plantei, rădăcina sa, se află în pământ iar organele sale de reproducere se dezvoltă deasupra solului, aproape de Soare. Aceasta poate fi numită modul cast de reproducere. Imaginați-vă întreaga plantă inversată cu rădăcina sa devenind cap uman. Aveți astfel în ființa umană ‒ cu capul deasupra și organele reproductive jos ‒ planta inversată. Animalul ocupă o poziție mediană, ca stagnare. Rezultatul inversării plantei este o ființă umană. De-a lungul epocilor, ocultiștii au folosit trei linii pentru a simboliza acest fenomen (figura 24).
O linie simbolizează planta, cealaltă reprezintă ființa umană și o a treia linie, opusă, corespunde animalului ‒ trei linii care formează o cruce. Animalul ocupă poziția orizontală ‒ adică el intersectează ceea ce avem noi oamenii în comun cu plantele. Așa cum știți, Platon vorbește despre un suflet universal care este crucificat pe corpul Pământului, încătușat de crucea Pământului [Nota 26]. Dacă vă imaginați sufletul Pământului ca plantă, animal și om rezultatul este o cruce. De vreme ce trăiește în aceste trei regnuri, sufletul lumii este legat de crucea pe care ele o formează. Aici găsiți o extensie a conceptului stagnării. Planta și ființa umană reprezintă două curente complementare și divergente dar și interactive, în timp ce animalul se inserează pe sine între un curent ascendent și unul descendent, reprezentând stagnarea care apare între ele. La fel, Kamaloka sau sfera astrală este plasată între Devachan și lumea fizică. Între aceste două lumi, a căror relație este cea a imaginilor în oglindă, apare o stagnare ‒ Kamaloka ‒ a cărei expresie exterioară este regnul animalelor. Cei care au deja organe de percepție pentru această lume care trebuie cuprinsă cu forță vor recunoaște ce trebuie să vedem în cele trei regnuri, în relațiile dintre ele. Dacă interpretați regnul animal ca izvorând dintr-o stagnare, dacă veți concepe cele trei regnuri ca fiind stagnări reciproce, atunci veți descoperi care este poziția regnului plantelor față de cel al animalelor și cea a regnului animalelor față de cel al oamenilor. Animalul stă perpendicular pe direcția celorlalte două, care sunt curente interpenetrate, complementare. Fiecare regn inferior servește pentru cel imediat superior ca hrană. Acest fapt aruncă lumină asupra modului complet diferit al înrudirii dintre om și plantă și a celei a omului cu animalul.
Acțiunea reală constă în întâlnirea a două curente opuse. Făcând această afirmație inițiez un șir de gânduri pe care le veți vedea reapărând mai târziu într-un mod foarte ciudat sub o cu totul altă formă.
În concluzie, am văzut că un pătrat apare atunci când două axe sunt tăiate de linii. Un cub apare atunci când trei axe sunt tăiate de suprafețe. Puteți să vă imaginați patru axe tăiate de ceva?
Cubul este granița figurii spațiale care apare când patru axe sunt tăiate.
Un pătrat formează granița unui cub tridimensional. Data viitoare vom vedea ce figură rezultă când un cub formează granița unei figuri cvadridimensionale.
Ce înseamnă să ne imaginăm șase curente și apoi să eliminăm două și așa mai departe?
Cele șase curente trebuie imaginate ca de două ori trei; trei dintre ele lucrează din centru spre exterior în direcțiile definite de cele trei axe, iar celelalte trei în direcție opusă, venind din infinit. Astfel pentru fiecare direcție axială exista două tipuri ‒ unul mergând dinăuntru spre înafară iar celălalt mișcându-se spre interior din afară. Dacă numim aceste două tipuri, pozitiv și negativ, rezultatul este următorul:
| +a +b +c |
‒a ‒b ‒c |
Pentru a intra în tărâmul astral trebuie să eliminăm un întreg cuplu, spre exemplu +a și ‒a.
