Rudolf Steiner

EVANGHELIA DUPĂ IOAN
în raport cu celelalte trei evanghelii, în special cu Evanghelia după Luca

GA 112

NOTE

La baza acestei ediții se află o muncă de revizuire a stenogramelor originale. Prin aceasta a fost posibilă o îmbunătățire a textului. Citatele din Evanghelii, aproape toate, sunt redate de Rudolf Steiner după traducerea lui Luther a Bibliei. În dreptul pasajelor din text unde în paranteză nu apar decât numele capitolului și versetului este vorba de pasaje din Evanghelia după Ioan.

Cuvântul introductiv al Mariei Steiner, aflat la începutul celorlalte ediții, este conținut acum în volumul I al Operelor ei: Antroposofia lui Rudolf Steiner. Cuvinte introductive la primele apariții ale operelor lui Rudolf Steiner, Dornach, 1967.

1. „Există niște vorbe ciudate ale marelui mistic Jakob Böhme”: În Mysterium magnum sau explicație referitoare la Cartea I a lui Moise (Facerea – n.t.) (1623), cap. 18: „Știu că aici, pe loc, sofistul mă va dojeni și îmi va imputa ca fiind un lucru imposibil de știut, asta fiindcă eu n-am fost acolo și n-am văzut cu ochii mei. Acestuia i se poate răspunde că eu am fost acolo, în esența mea sufletească și de viață, pe când încă nu eram un Eu ci esență adamică și mi-am irosit nechibzuit splendoarea mea în Adam însuși. Întrucât Christos mi-a redat-o iarăși, eu văd în spiritul lui Christos ceea ce am fost în Paradis și ceea ce am devenit prin păcat și va trebui să redevin în viitor; și nimeni n-ar trebui să ne eticheteze drept ignoranți, căci, dacă eu nu știu, știe Christos în mine, din a cărui știință urmează eu să scriu.” (Jakob Böhme, Opere complete, editate de K.W. Schiebler, vol. 5, Leipzig, 1843, p. 94).
2. „un fragment dintr-una din poeziile Nausica”: Schițele existente au fost tipărite în ediția de la Weimar (sau ediția Sofia) a operelor lui Goethe, secțiunea I, vol. 10, pp. 97 și urm. Compară aici și Nausikaa, lucrarea lui Wilhelm Scherer din Articole despre Goethe, Berlin, 1886, pp. 177-234.
3. Wilhelm Scherer, 1841-1886.
   Hermann Grimm, 1828-1901.
4. „Așa cum am mai spus chiar aici în urmă cu doi ani... ”: În ciclul de conferințe ținut la Kassel, „Teosofie și rosicrucianism”; tipărit în Evoluția omenirii și cunoașterea lui Christos. Teosofie și rosicrucianism. Evanghelia după Ioan, Număr bibl. 100, Opere complete, Dornach, 1967.
5. „... într-o stare planetară pe care știința spiritului o numește «vechea Lună» ”: Vezi aici și capitolul „Evoluția cosmică și omul”, în opera lui Rudolf Steiner Știința ocultă în rezumat, Număr bibl. 13, Opere complete, Domach, 1968, pp. 186 și urm.
6. „ Viața umană curge... ”: Textual: „O metamorfoză în sensul înalt al cuvântului, prin a lua și a da, a câștiga și a pierde, a fost zugrăvită deja cum nu se poate mai perfect de către Dante.” Maxime în proză, Număr bibl. 461 (Ediție de buzunar, cu introducere și comentarii de Rudolf Steiner, Stuttgart, 1967).
7. ,,... să pui o picătură de ulei în apă...”: Aici Rudolf Steiner descrie așa-numitul experiment Ploteau. A se vedea aici descrierea făcută de Vincenz Knauer în prelegerile sale despre Problemele capitale ale filosofiei (Viena și Leipzig, 1892): „Unul din cele mai nostime experimente din fizică este experimentul Ploteau. Se prepară un amestec de apă și alcool, având exact greutatea specifică a uleiului de măsline pur, iar în acest amestec se toarnă apoi o picătură de ulei ceva mai întărită. Aceasta nu plutește la suprafața fiuidului ci se afundă până la mijlocul ei, sub forma unei sfere. Pentru a o pune acum în mișcare, luăm un mic disc din carton în care am înțepat în mijloc un ac lung și-l coborâm cu grijă în centrul sferei de ulei, astfel încât marginea exterioară a micului disc de carton să formeze ecuatorul sferei. Acest disculeț de carton este rotit apoi, la început încet, apoi din ce în ce mai repede. Desigur, mișcarea se transmite sferei de ulei și, ca urmare a forței centrifuge, din aceasta se desprind mai multe părți, mai întâi cercuri, apoi sfere micuțe, care continuă să se învârtă încă mult timp și după ce s-au separat. În felul acesta ia naștere o configurație adesea surprinzător de asemănătoare sistemului nostru planetar: în speță, în centru sfera cea mai mare, corespunzătoare Soarelui nostru, și în jurul ei, rotindu-se, sfere mai mici și inele ce ne pot duce cu gândul la planete împreună cu lunile lor.” (Prelegeri din timpul semestrului de vară, conferința a noua, p. 281 din lucrarea amintită mai sus.)
8. „Lumea nu-l bănuie pe diavol... ”: Faust I/Pivnița lui Auerbach.
9. „Mai bine cerșetor... ”: După Odiseea lui Homer. Cântul 11, unde Ulise vizitează lumea subpământeană.
10. Vladimir Sergheievici Soloviov, 1853-1900.
11. „Crestinismul este cel care trebuie să facă din noi un singur popor... ”: Până în prezent nu s-a putut stabili cu certitudine cine a făcut această afirmație.


12. Lev Nicolaevici Tolstoi, 1828-1910, scriitor rus; cartea sa Despre viață a apărut pentru prima dată în limba germană la Leipzig, în 1829, în traducerea Sophiei Behr.
13. William James, 1842-1910; afirmația pomenită se găsește în cartea sa Principles of Psychology (2 vol., 1890, în limba germană, 1909).
14. Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității, GA 8, Opere complete, Dornach, 1959.
15. ,,... nu vă lăsați ispitiți de acei teologi bizari... ”: Printre „acei teologi bizari” se numără, de exemplu, Theodor von Mopsuestia, 350-428, cel mai mare exeget din Școala din Antiohia; printre cei mai noi se află Frédéric Gadet, 1812-1900, teolog reformat-evanghelic elvețian, profesor la Universitatea din Neuchâtel, și Theodor von Zohn, 1838-1933, teolog evanghelic, profesor în Göttingen, Kiel, Erlangen etc.
16. ... „patru simboluri care vi se prezintă dumneavoastră aici la capitelurile coloanelor de pe partea dreaptă și stângă...”: Aceste două coloane împodobeau sala bibliotecii Murhard, Weinbergspark 6, din Kassel, în care s-au ținut conferințele. Cele patru simboluri fac trimitere la cele patru simboluri apocaliptice.
17. Friederich Theodor Vischer, 1807--1887.
18. August Griedrich Gfrörer, 1803-1861, istoric german; cartea sa Geschichte des Urchristentums (Istoria crestinismului originar) a apărut în 1838, în trei volume.
19. ,,... nu era acolo decât o corabie...”: „o corabie” în sensul de „unica”.
20. Goethe spune pe bună dreptate: Dacă n-ar fi existat lumina, niciodată n-ar fi apărut un organ sensibil la lumină, un ochi”. Textual: „Ochiul își datorează existența luminii. Dintr-un organ animal auxiliar oarecare lumina își creează un organ pe măsura ei, și așa se formează ochiul din lumină pentru lumină, pentru ca lumina interioară să întâmpine lumina exterioară” (Schiță a unei teorii a culorilor). Scrierile de stiințe naturale ale lui Goethe, editate de Rudolf Steiner, vol. 3, p. 88 (ed. a 3-a, Berna, 1947).
21. „De la tată am statura... ”: Xenii blânde, VI, 32, din Poezii, vol. 3, cap. 1, editate de H. Düntzer (= Deutsche National-Literatur, Kürschner, Goethe, Opere, III, I).
22. ,,... această veche legendă...”: Legenda lui Oedip.
23. „Există o legendă...”: A se vedea aici descrierea legendei lui Iuda redată în capitolul „Despre Sfântul Matei apostolul”, din Legenda aurea de Jacobus de Voragine.
24. „Blestemul faptei rele este... ”: În drama lui Schiller Piccolomini, actul cinci, scena întâi.
25. Parmenide din Eleea, aproximativ 540-480 î.Ch., filosof grec.
    Heraclit din Efes, aproximativ 540-480 sau 483 î.Ch., filosof grec.
    Platon, 427-347 î.Ch.
    Aristotel, 384-322 î.Ch.
26. Celsus, filosof roman, în anul 178 d.Ch. a scris Cuvântul adevărat, prima scriere împotriva creștinismului (fragmente aflate în opera lui Origene Contra Celsum, în germană de Keim, 1873).
27. Galileo Galilei, 1564-1642, cercetător al naturii, italian.
28. Johannes Tauler, 1300-1361, călugăr dominican și predicator, discipol al lui Meister Eckhart, unul dintre cei mai importanți mistici germani.
29. „În alte conferințe am descris deseori treptele pregătitoare... ”: De exemplu, în conferința a 13-a din ciclul La porțile teosofiei, GA 95, ediție completă, Dornach, 1964, și în conferința a 14-a din ciclul Teosofia rosicrucienilor, GA 99, ediție completă, Dornach, 1962.

AcasăLucrări OnlineIndex GA112Precedenta