Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA126Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
ISTORIE OCULTĂ

GA 126

NOTE


Relativ la această ediție

Relativ la conferințe: Conferințele au fost ținute în fața membrilor Societății Teosofice de atunci, a cărei Secțiune germană a fost condusă de Rudolf Steiner, până când aceasta a devenit autonomă în 1912/13 sub numele de Societatea Antroposofică. Vezi în această privință volumul Istoria și condițiile Mișcării antroposofice în raport cu Societatea Antroposofică, GA 258.

Suportul textului: La baza textului se află singura ediție de format mare din 1912. Nu se cunoaște persoana care a redactat acest text. Este posibil ca textul să fi luat ființă prin alăturarea notițelor diferiților ascultători, aspect care a fost practicat în diverse ocazii în anii de dinaintea Primului Război Mondial.

Titlul volumului a fost dat de Rudolf Steiner (respectiv anunțat în «Comunicări pentru membrii Secțiunii Germane a Societății Teosofice» [cu sediul la Adyar], editate de Mathilde Scholl Nr. XI, decembrie 1910: «Istorie ocultă. Personalități și evenimente ale istoriei lumii în lumina științei spirituale.»

Începând de la cea de-a patra ediție din 1975, subtitlul a devenit «Considerații esoterice ale corelațiilor karmice dintre personalitățile și evenimentele istoriei lumii», deoarece în timpul conferințelor ținute la Congresul de Crăciun din 1923 Istoria lumii în lumina Antroposofiei (GA 233) face legătura cu aceste conferințe, ținute cu paisprezece ani în urmă.


Referitoare la text

Lucrările lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Complete (GA) sunt indicate în Note prin numărul de bibliografie.

  1. Conferințe în diverse grupe de lucru: Vezi Rudolf Steiner, Principiul economiei spirituale în legătură cu probleme de reîncarnare, GA 109, Fundamente ale Evangheliei după Marcu, GA 124.
  2. Conferința de Crăciun: «Sărbătoarea din luna iulie, simbolurile sărbătorii de Crăciun și dispoziția istorică a modului de reprezentare antroposofică» din Căi și țeluri ale omului spiritual, GA 125.
  3. Platon, 427-347 Î.Ch.
  4. Socrate, 469-399 î.Ch.
  5. Thales, circa 625-545 î.Ch.
  6. Pericle, circa 499-429 î.Ch.
  7. o scenă biblică din Evanghelia după Ioan: Ioan 8, 3-11, Iisus și femeia prinsă în adulter; epopeea lui Gilgamesh,Tăblița VI.
  8. Alexandru cel Mare, 356-323 î.Ch.
  9. Aristotel, 384-322 î.Ch.
  10. Teofil, 345-412, Patriarh al Alexandriei.
  11. Chiril, nepot al celui precedent, 412-444, Patriarh al Alexandriei.
  12. Pherekydes din Syros, circa 584-499 î.Ch.
  13. Theon: Matematician, a predat în cea de-a doua jumătate a secolului IV la «Muzeul» (Academia Filosofică) din Alexandria.
  14. Hypatia, circa 380-415, fiica lui Theon, matematiciană și filosofă. Vezi și Nota 39.
  15. Synesius, circa 370 până în aprox. 413. Filosof neoplatonician, discipol al Hypatiei, ulterior episcop la Ptolemais.
  16. Johann Gottfried Herder, 1744-1803. Evoluția istoriei omenirii: «Idei referitoare la filosofia istoriei omenirii», 1784-1791.
  17. Gotthold Ephraim Lessing, 1729-1781. «Educarea speciei umane», 1780.
  18. Hebbel în jurnalul său: „După peregrinarea sufletului este posibil ca Platon, aflat din nou pe băncile școlii, să mănânce bătaie pentru că nu-l înțelege pe Platon”. Friedrich Hebbel, 1813-1863, Jurnalul nr. 1335.
  19. Salomon Reinach: «Orpheus. Histoire generale des religions», Ed. XI, Paris 1909, «Istoria generală a religiilor», Ed. IV, Viena 1911.
  20. Fecioara din Orleans, 1412-1431.
  21. Charles al VII-lea al Franței, 1403-1461.
  22. Anatole France (Pseudonimul lui Jacques Anatole Thibault). 1844-1924. «Viața Jeannei d’Arc», Ed. 49 Paris 1927.
  23. August Friedrich Gfrörer, 1803-1861.
  24. o scrisoare: A lui Percival von Bonlamiulk (= Boulainvilliers) din 21 iunie 1429, redată aici după Gfrörer, «Istoria creștinismului inițial», Partea a III-a, pag. 286 ș.u. Stuttgart 1838.
  25. Carol cel Pleșuv, 823-877, fiu al lui Ludovic cel Evlavios; a domnit începând din 843.
  26. Scotus Erigena, circa 810-877, de fapt Johannes Scotus Erigena.
  27. Epopeea lui Gilgamesh: a fost descoperită pe douăsprezece tăblițe cu scriere cuneiformă în colina de la Kujundshick în ruinele unui palat al lui Assurbanipal. Provine dintr-un suport vechi sumerian, din care s-au găsit fragmente.
  28. Eabani: În textul de scriere cuneiformă este numit Enkidu.
  29. Immanuel Kant, 1724-1804.
  30. Erek: Orașul este numit în Biblie 1 Moise 10,10, Erek. Textul de scriere cuneiformă îl numește Urek.
  31. Sângele este o sevă absolut deosebită, Ed. 1, 1907. Acum se găsește în Cunoașterea suprasensibilului în timpul nostru și importanța sa pentru viața actuală, GA 55.
  32. Xisuthros: Așa a grecizat Berossos, un preot al lui Bel din Babilon, care a scris în jurul anului 280 î.Ch. o istorie caldeo-babiloniană în limba greacă, inspirată din arhivele templului din Babilon, numele sumerian de Ziusudra. În scrierea cuneiformă: Utnapishtim.
  33. Recent a apărut o carte: Autorul și titlul nu sunt cunoscute.
  34. Căci nu cu mult timp în urmă am vorbit cu un filosof: Nu se cunoaște numele.
  35. ciclul despre Apocalipsă: Apocalipsa după Ioan, GA 104.
  36. Richard Wagner, 1813-1883.
  37. Eduard Hanslick, 1825-1904. «Despre frumosul muzical. O contribuție la revizia esteticii artei sunetului.» Leipzig 1854.
  38. Albrecht Dürer, 1471-1528.
  39. Hypatia: Destinul tragic al filozoafei și retoricianei Hypatia, care a fost atacată în 515 în Alexandria pe stradă de hoarde de călugări creștini, și realmente îmbucătățită, a stârnit oroare încă din antichitate, și a constituit mereu obiectul unor expuneri de-a-lungul secolelor. Se bănuiește că instigatorul la acest atentat ar fi fost Chiril, Patriarhul din Alexandria. Există oameni care confirmă această bănuială, și alții care caută să-l dezvinovățească pe Chiril. Este sigur că venerata Hypatia, care a fost stimată și de mulți creștini importanți, și care reprezenta în Alexandria vechea înțelepciune greacă, a fost considerată drept dușman de creștinismul care se înălța și devenea tot mai puternic. Pe vremea aceea, reprezentantul creștinismului la Alexandria a fost Patriarhul Chiril. Din numeroasa bibliografie indicăm expunerea cuprinzătoare a lui Richard Hoche din revista «Philologus», al 15-lea an de apariție, 1860. Într-un carnet de notițe (Arhiva nr. 523) Rudolf Steiner a alăturat numelui de Hypatia, într-un context referitor, în mod evident la reîncarnare, pe cel al lui Albertus Magnus, ceea ce aruncă o lumină deosebită asupra afirmațiilor din prima conferință referitoare la Hypatia.
  40. Helena Petrowna Blavatsky, 1831-1891. «Doctrina secretă», Vol. III, Leipzig. Pasajul redat aici se regăsește la pag. 370, cu mici modificări, care nu îi afectează conținutul.
  41. Citiți la Platon: Învățătura lui Platon despre preexistența sufletului, de care-și amintește omul («Anamnesis») este expusă în «Phaidros».
  42. Fritz Mauthner, 1849-1923, scriitor, jurnalist. Autor de lucrări filosofice, în special în privința limbajului. Este menționat adesea de Rudolf Steiner, printre altele, în Întâmplare, necesitate și providență, GA 163.
  43. „Uită-te la un om care merge...”: Sursa acestui text nu a putut fi evidențiată.
  44. medicul berlinez: Wilhelm Fließ, 1858-1928. A scris, printre altele, «Parcursul vieții», Leipzig 1906, și «Despre viață și despre moarte», Iena, 1909.
  45. discipolul său: Hans Schlieper, «Ritmul viului», Iena 1909.
  46. „Intervale temporale de cea mai evidentă structură matematică…”: Citatul nu a fost redat integral în text. Citatul integral ar fi: „Intervale temporale de cea mai evidentă structură matematică sunt preluate aici din natură, și astfel de lucruri au fost întotdeauna inaccesibile capetelor mai înzestrate din toate timpurile, obișnuite cu probleme mult mai dificile. Cu câtă fervoare religioasă ar fi făcut aici cercetări babilonienii, și cu câtă magie ar fi învăluit ei aceste probleme, pe care noi le abordăm în public, și fără premize!” op. cit. Pag. 7.
  47. Iulian Apostatul, 332-363, împărat roman 361-363.
  48. Tycho Brahe, 1546-1601.
  49. Johannes Kepler, 1571-1630.
  50. Amshaspands, Izads, (scris și Izards, Izarads): vezi și Rudolf Steiner Mituri și legende – Semne și simboluri oculte, conferințe ținute la Berlin în octombrie 1907, GA 101; ca și «Zarathustra», conferință ținută la Berlin pe 19 ianuarie 1911 în Răspunsuri ale științei spirituale la marile întrebări existențiale, GA 60.
  51. Desenul conținut în toate edițiile începând de la prima ediție în format mare, este introdus și aici, deși în text nu se face referire la el. Este vorba, evident, de o ilustrare a modului de acțiune a Spiritelor formei. Suportul explicativ lipsește.
  52. anul 1250: Vezi și Rudolf Steiner, Conducerea spirituală a omului și a omenirii, GA 15; ca și Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
  53. Agrippa von Nettesheim, 1486-1535, medic, filosof, astrolog. Lucrări: «De occulta philosophia», «De incertitudine et vanitate scientiuvium». Lucrările sale magice au fost tipărite în limba germană în cinci volume, în 1925.
  54. Nikolaus Cusanus, 1401-1464, a scris în 1444 lucrarea sa «De docta ignorantia». Vezi și Rudolf Steiner Viața între moarte și o nouă naștere în raport cu realitățile cosmice, GA 141, conferința a 5-a; conferința la care se referă Rudolf Steiner a fost ținută la Adunarea generală a Secțiunii germane a Societății Teosofice de la Berlin din 18 octombrie 1903; vezi și Revista teosofică «Der Vahan», anul de apariție 5, Nr. 5, noiembrie 1903.
  55. Misteriul rosicrucian: Rudolf Steiner, Poarta inițierii, un misteriu rosicrucian, apărut în 1910, conținut în Patru drame-mister, GA 14. Vezi în această privință și Rudolf Steiner, Evenimentul apariției lui Christos în lumea eterică, GA 118.
  56. Johann Friedrich Oberlin, 1740-1826, pastor, filantrop, mistic.
  57. Gotthilf Heinrich von Schubert, 1780-1860. «Trăsături din viața lui Joh. Friedr. Oberlin, fost pastor la Steinthal», Nürnberg 1832.
  58. Romanul de Fritz Lienhard: «Oberlin», Ed. 84. Stuttgart 1920.
  59. Eschil, 525-456 î.Ch.
  60. Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf, Tragediile grecești, 4 volume, 1923-1926.
  61. Heraclit, aprox. 540-480 î.Cr.
  62. vezi Rudolf Steiner, Minuni ale lumii, încercări ale sufletelor și revelații ale spiritului, GA 129, conferința 6.
  63. Anaxagoras, 500-428 î.Ch.
  64. Kant: „A trebuit să anulez cunoașterea, ca să fac loc religiei...” – Din Cuvântul înainte la cea de-a doua ediție a cărții «Critica rațiunii pure», 1787.
  65. Novalis, Profetul Ilie: Vezi în această privință și Rudolf Steiner Considerații esoterice asupra corelațiilor karmice, vol. IV, GA 238. Ultima alocuțiune.
  66. Raffael Santi, 483-1520.
  67. Unora dintre dumneavoastră le-am spus deja...: Vezi Rudolf Steiner, «Spiritul omului și spiritul animal», Berlin 17 noiembrie 1910, în Răspunsuri ale științei spirituale la marile întrebări existențiale, GA 60.
  68. Michelangelo Buonarroti, 1475-1564.
  69. Galileo Galilei, 1564-1642.
  70. Heinrich Natter, 1846-1892, sculptor.
  71. Conferința universitară a lui Müllner. Laurenz Müllner, «Importanța lui Galilei pentru filosofie», Viena 1894, retipărită în «Antroposofie», anul 16 de apariție, Cartea I, pag. 29 ș.u., Stuttgart 1933.


AcasăLucrări OnlineIndex GA126Precedenta