Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA148PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
DIN CRONICA ACAȘA. EVANGHELIA A CINCEA

GA 148

TRIMITERI

Volumul de față, din Ediția Operelor Complete (Op. Compl.) ale lui Rudolf Steiner, cuprinde toate conferințele prezentate de Rudolf Steiner sub titlul „Evanghelia a Cincea”, cu excepția conferințelor prezentate la Nürnberg, în zilele de 9 și 11 nov. 1913, și la Bremen, în 11 ian. 1914, de la care nu există stenograma; n-a fost inclusă nici conferința prezentată la Hanovra, 7 febr. 1914, de la care nu există decât niște notițe incomplete.

În diferitele conferințe ale acestui ciclu, Rudolf Steiner atrage atenția asupra faptului că de „Evanghelia a Cincea” mai țin și alte rezultate ale cercetării [spiritual-științifice], care au fost comunicate în alte localități.

Un fel de privire de ansamblu asupra diferitelor părți din cercetarea Cronicii Acașe care intră aici în discuție este oferită în conferința prezentată la Paris, 27 mai 1914, GA 152, Trepte pregătitoare ale Misterului de pe Golgota, Op. Compl., Dornach 1964.

Referitor la modificările operate în textele diferitelor serii de conferințe, comparativ cu edițiile anterioare:

Kristiania: Această serie de conferințe are la bază stenograma luată de Fritz Mitscher. Îmbunătățirile textului oferit de actuala ediție au putut fi aduse prin compararea făcută cu diverse alte stenograme și notițe care, de atunci, aparțin Arhivei Institutului pentru Administrarea operei lui Rudolf Steiner [Rudolf Steiner Nachlaßverwaltung]. În ediția din 1963, conferințele a patra și a cincea au fost în mod greșit datate la 4 și 5 oct., în loc de 5 și 6 oct. 1913.

Berlin: Această serie de conferințe a fost tipărită după stenograma luată de Walter Vegelahn, Berlin. Modificări în text s-au dovedit necesare la prima conferință, pentru care nu exista, la ediția din 1963, decât o altă stenogramă, mai puțin amănunțită. Dar odată cu această ediție există și pentru prima conferință posibilitatea ca ea să fie tipărită pe baza stenogramei lui Walter Vegelahn

Hamburg: Nu s-au făcut modificări.

Stuttgart: În ediția de față au putut fi incluse și niște notițe luate la cea de a doua conferință prezentată la Stuttgart, care au ajuns în posesia Arhivei Institutului pentru Administrarea operei lui Rudolf Steiner numai la câțiva ani după apariția ediției din 1963.

München: Noua ediție a avut la dispoziție și pentru aceste două conferințe stenograme mai bune decât cele folosite anterior.

Köln: Nu s-au făcut modificări. Stenograma lui Rudolf Hahn, Reinach.

Numele celor care au luat stenogramele la conferințele din Hamburg, Stuttgart și München nu sunt cunoscute.

Lucrările scrise ale lui Rudolf Steiner care sunt amintite în cursul conferințelor au apărut în cadrul Op. Compl. Vezi tabloul general de la sfârșitul volumului.


Referitor la textul rugăciunii „Tatăl Nostru”:

În edițiile 1 și 2 ale conferințelor prezentate la Kristiania rugăciunea a fost reprodusă începând de la cuvintele „AUM, Amin...”. Acest „AUM” nu se mai găsește în ediția de față, din cauză că din examinarea tuturor materialelor existente s-a constatat că ele nu se află nici în vreuna dintre numeroasele stenograme, nici în diversele notițe scrise (comp. reproducerea în facsimil de la pagina 263), și nici în textele notate de Rudolf Steiner în unele caiete de notițe.

Totuși, atunci când Rudolf Steiner și-a ținut cuvântarea la Punerea Pietrei Fundamentale pentru clădirea din Dornach, la 20 sept. 1913, rugăciunea a început, conform cu stenograma existentă, prin „AUM” și ea se găsește tipărită sub această formă și în cartea „Îndrumări pentru o școală esoteică”, Bibl. Nr. 42/243, Op. Compl., Dornach 1973. Astfel, „AUM” se află în legătură cu „Tatăl Nostru” cosmic și ea a fost rostită în această formă și de corul vorbit de la Goetheanum, sub conducerea Mariei Steiner, fiind adăugată de ea și primei ediții a conferințelor prezentate la Kristiania. Din motivele amintite, „AUM” n-a mai fost preluat în ediția de față.

Să mai amintim faptul că în notițele nepublicate, luate la conferința prezentată la Berlin, 28 ian. 1907, în legătură cu „Tatăl Nostru” se găsește următoarea observație: „Cuvântul Amen este forma denaturată a unui vechi cuvânt din misterii”. Acest cuvânt fie că n-a fost spus, fie că n-a fost notat. Dar nu poate fi vorba decât de cuvântul „AUM”, fiindcă: „Aum este cuvântul original pentru amin... amin însemna pentru un trecut extrem de îndepărtat aproape același lucru ca și Aum”, așa citim în „Doctrina ocultă” de H.P. Blavatsky, vol. 3, p. 450, ediția germană. Pe o fișă cu notițe (nr. 3177), Rudolf Steiner explică sensul cuvântului „AUM”:

Eu cred în mine:
Eu cred în omenire:
Eu cred în viață:		 a
u
m

  1. Homer sec. 9 î.Chr.. Operele sale poetice „Iliada” și „Odiseea” sunt cele mai vechi eposuri grecești, care și-au luat tematica din marele tezaur de legende țesut pe marginea marelui război troian.
  2. Socrate, 469-399 î.Chr.
    Platon, 427-347 î.Chr.
    Aristotel, 384-322 î.Chr.
    Comp. Rudolf Steiner Enigmele filosofiei în istoria lor, descrise sub formă de compendii, GA 18, Op. Compl., Dornach 1968, și Ediția format mic, Nr. 610 și 611, Dornach 1974.
  3. Celsus: sec. 2 d.Chr., platonician: „Învățătura adevărată” a fost prima cale de filosofie îndreptată împotriva creștinilor. Infirmată de Origen.
  4. Marcus Aurelius, 121-166 d.Chr., Cezar din 139. Și-a scris în limba greacă opera adeseori tradusă, „Cugetări despre mine însumi”.
  5. Tertullian, între 160-220 d.Chr. în Cartagina; pe la 190 se creștinează; din 205 conducător al montaniștilor din Africa. A creat limba latină bisericească, în cadrul unor scrieri polemice, apologetice și disciplinare.
  6. Origen, aprox. între 185-252 d.Chr. Scriitor al Bisericii din Alexandria. Întemeietor al gnosticii creștine, deschizător de drum în domeniile: exegeză, apologetică (împotriva lui Celsus) și dogmatică. La cel de-al 5-lea conciliu general de la Constantinopol doctrina lui a fost declarată eretică.
  7. Copernic ... la index: Nicolaus Copernicus, 1473-1543. Teoria sa, „De revolutionibus orbium coelestium libri VI”, concepută deja în 1507 și dedicată papei Paul al III-lea, tipărită în 1543, a fost trecută la index în 1615, unde a rămas și prin restricțiile din 1757. De-abia în 1822 lucrarea a fost scoasă de la index, când Sf. Oficiu a declarat că editarea lucrării ce tratează despre mișcarea Pământului și imobilitatea Soarelui nu e interzisă.
  8. Giordano Bruno, 1548-1600, călugăr dominican italian. A fost condamnat, după o detenție de 7 ani, la moarte, și ars pe rug.
  9. Ernst Haeckel, 1834-1919, naturalist german. A fost unul dintre primii care s-au alăturat teoriei darwiniste și a dezvoltat-o, dându-i forma unui sistem științific.
  10. că există un drum absolut consecvent de la Haeckel până la știința spirituală: Comp. conferința lui Rudolf Steiner „Haeckel, enigmele lumii și teosofia” în volumul Enigmele lumii și antroposofia, GA 54, Op. Compl., Dornach 1966.
  11. în mica mea scriere „Reîncarnare și Karma”: „Reîncarnarea și Karma – reprezentări necesare, din punctul de vedere al științelor moderne ale naturii”, în Luzifer – Gnosis. Articole fundamentale despre antroposofie și relatări din revistele ‹Luzifer› și ‹Lucifer – Gnosis› 1903-1908, GA 34, Op. Compl., Dornach 1960. Apărut și ca volum separat.

  12. Charles Darwin, 1809-1888 naturalist englez. Întemeietorul darwinismului, adică al teoriei despre descendență și selecție prin lupta pentru existență.
  13. Dar dacă un om e părăsit de spiritul său bun, el poate să creadă, dacă se întoarce în trecut și e un adept al ideii de reîncarnare, că a trăit cândva el însuși ca maimuță: Se referă la publicația Besant/Leadbeater, „Man: Whence, How and Whither”, Londra 1913.
  14. că un Ernest Renaun, care a scris ciudata carte „Viața lui Iisus”: comp. ErnestRenan, „Vie de Jésus”, 2 vol., Paris 1863, ediția germană Berlin 1863.
  15. un basm prostesc, idiot, cum că aș avea legături cu anumite curente catolice: În decembrie 1912, la Adunarea Generală a Societății Teosofice de la Adyar (India). Annie Besant făcuse afirmația că Rudolf Steiner „secretarul general al secției germane, care a fost educat de iezuiți, n-a fost în stare să se elibereze în suficientă măsură de această influență primejdioasă, pentru a lăsa ca în sânul secției sale să domnească libertatea opiniei”. (Comp. „The Theosophist”, Londra, febr. 1913.) Rudolf Steiner s-a simțit îndemnat, după aceasta, să dea o descriere a vieții sale. Comp. conferința de la Berlin din 4 febr. 1913, în „Scrisori I”, Dornach 1955.
  16. Știm, tocmai dintr-un ciclu pe care l-am prezentat aici: Rudolf Steiner Misiunea sufletelor diferitelor popoare, în legătură lor cu mitologia germano-nordică, Kristiania (Oslo) 1910, GA 121, Op. Compl., Dornach 1962, Ediție format mic, Nr. 613, Dornach 1974.
  17. Cuvântul lui Pavel: 1 Cor. 3.
  18. Mă refer la cartea lui Maurice Maeterlinck, „Despre moarte”: 1862-1949, scriitor belgian de limba franceză, dramaturg și eseist, premiul Nobel în 1911. „La mort” 1913, traducerea germană: „Despre moarte”, Jena 1913.
  19. alte ocazii când am comunicat deja mici părți din „Evanghelia a Cincea”: comp. trim. 29.
  20. Bat-col: Bat = fiică, Col = glas, comp., de ex.: Strack-Billerbeck, „Kommentar zum Neuen Testament”, 1922, I, p.129 ș.u.
  21. rabbi Elieser ben Hirkano: a trăit pe la 90 d.Chr.
  22. un copac karob carob: carob = Ceratonia Siliqua, roșcovul.
  23. ...pe care mi-a fost îngăduit să vi le comunic pentru prima oară atunci când, cu puțin timp în urmă, am pus piatra fundamentală pentru clădirea noastră din Dornach.: Comp. Îndrumări pentru o educație esoterică, GA 42/245, Op. Compl., Dornach 1973.
  24. bunul și bătrânul Hillel: 75 î.Chr.-4 d.Chr.
  25. „Foaia informativă”: Se referă la discuțiile cu Annie Besant și cu adepții ei, care erau dezbătute în acea vreme în gazeta de uz intern numită „Mitteilungen für die Mitgliederder Deutschen Sektion der Theosophischen Gesellschaft”.
  26. Cunoașteți, desigur, și faptul bizar: comp. trim. 29.
  27. învățătura noastră a fost falsificată din temelii: Rudolf Steiner se referă aici la Max Heindel, 1865-1919, care a audiat și a copiat, între anii 1907-1908, sub numele de Grashof, numeroase conferințe prezentate de Rudolf Steiner la Berlin, pe care le-a- prelucrat apoi în scrierea „Rosicrucian Cosmo-Conception or Christian Occult Science”.
  28. această literatură bizară: literatură care combate antroposofia, de Hans Freimark, Kuno v. d. Schalk, Ferdinand Maack.
  29. imediat după ce a ajuns la urechile publicului larg ceva despre misterul celor doi băieți Iisus, care ține și el de Evanghelia a Cincea: Rudolf Steiner a vorbit pentru prima dată despre cei doi copii Iisus în conferințele prezentate la Basel, între 15-26 sept. 1909, pe tema Evanghelia după Luca, GA 114, Op. Compl., Dornach 1968. Apoi în cadrul celor trei conferințe publice prezentate în iunie 1911 la Copenhaga, care au apărut sub formă de carte, într-o primă ediție, la Berlin, sub titlul Conducerea spirituală a omului și a menirii, GA 15, Op. Compl., Dornach 1974, Ed. format mic, Dornach 1974.
  30. Rudolf Eucken: 1876-1926, a primit în anul 1908 premiul Nobel pentru literatură, „Mai putem fi creștini?”, Leipzig 1911, p. 216, resp. 228, textual: „Ce prăpastie de netrecut între lumi simțim noi, oamenii moderni, când, în prezent, în unele decrete episcopale se mai vorbește despre ‹demoni› și se consideră că negarea acestora ar fi emanația unui mod de a gândi ateist”.
  31. teologii cei inteligenți le explică: De exemplu, assirologul Peter Jensen în: „Oare Iisus cel din Evanghelie a trăit cu adevărat?”, Conferință, Marburg 1910.
  32. Reprezentările obișnuite și ciclul de conferințe prezentat la München: se referă la reprezentațiile, care pe atunci aveau loc anual la München, cu Dramele Mistere. Întotdeauna ele erau asociate cu un ciclu de conferințe. În august 1913 acest ciclu era intitulat Misterele pragului, GA 147, Op. Compl., Dornach 1969.
  33. Punerea pietrei fundamentale pentru clădirea noastră: comp. trim. 23.
  34. pentru prima dată după o perioadă mai lungă: Din 10 aprilie 1913.
  35. ediția a 2-a a cărții: „Concepții despre lume și viață în secolul 19”, vol. 1, 1900, vol. 2, 1901. O ediție nouă, extinsă a apărut în 1914 sub titlul Enigmele filosofiei în istoria lor, descrise sub formă de compendiu, comp. trim. 2.
  36. arhiepiscopul de Canterbury, Anselmus: 1033-1109. Despre dovada existenței lui Dumnezeu, vezi lucrările sale, „Monologium” și „Prologion”.
  37. Din direcția teologiei: De exemplu, a teologului evanghelic Albert Kalthoff, 1850-1906, în „Problema Christos”, Linii fundamentale ale unei tologii sociale, Leipzig 1902.
  38. Într-o revistă săptămânală foarte cunoscută: Die Zukunft, anul XXI, Nr. 50/13 sept. 1913, în articolul lui Jakob Fromer „Reînnoirea filosofiei”.
  39. Baruch Spinoza: 1632-1677.
  40. Rudolf Euchen: comp. trim. 30.
  41. din cartea „Esența creștinismului” a lui Aldorf von Harnach, 1851-1930, 16 prelegeri la Universitatea din Berlin, Leipzig 1901. Aici la p. 102: „Indiferent ce va fi avut loc la mormânt și prin aparițiile [relatate în Evanghelii] – un lucru e sigur: de la acest mormânt a pornit credința indestructibilă în biruirea morții și în existența unei vieți veșnice.”
  42. Ernest Renan: comp. trim. 14.
  43. Hillel, comp. trim. 24.
  44. Când vor fi tipărite conferințele prezentate anul trecut la München: v. trim. 32.
  45. care le-am discutat deja în ciclul de conferințe prezentat la Leipzig: Rudolf Steiner Christos și lumea spirituală – Despre căutarea Sf. Graal. Șase conferințe, Leipzig, 28 dec. 1913 – 2 ian. 1914, GA 149, Op. Compl., Dornach 1960.
  46. Chrestien de Troyes, aproximativ 1143-1190; a trăit la curțile regale din Champagne și Flandra. Întemeietor și reprezentant de seamă al eposului creștinesc medieval, vol. „Perceval” ș.a. creații poetice.
  47. Wolfram von Eschenbach, aproximativ 1170-1220. Cel mai mare autor epic al creației cavalerești germane. Lucrarea principală „Parzival”.
  48. Richard Wagner, 1819-1883, ... „Parsifal”: comp. conferința lui Rudolf Steiner, Kassel, 16 ian 1907, „Muzica lui ‹Persifal› ca expresie a suprasensibilului”, în volumul Misterul creștin, GA 97, Op. Compl., Dornach 1968.
  49. Misterele istoriei biblice a creației, GA 122, Op. Compl., Dornach 1961.
  50. Am vorbit deseori despre această misiune a lui Pavel: comp., de ex., De la Iisus la Christos, GA 131, Op. Compl., Dornach 1974 și Bhagavad Gita și epistolele lui Pavel, GA 142, Op. Compl., Dornach 1960.
  51. Ciclul pe care l-am prezentat de curând la Leipzig: comp. trim. 45.
  52. Citate din Kepler: După Ludwig Günther, „Kepler și teologia”, Gießen 1905, p. 109-112, 116/117.
  53. „Dac-ale lucrurilor cópii în oglindă ...”: Filă dintr-un caiet de maxime și cuvântări, scrisă de Kepler și dedicată unui coleg din studenție, Jacob Roller, în momentul când se pregătea să plece în Steinermark, spre a ocupa locul vacant de profesor la Univ. din Graz. Fila a fost scrisă în primăvara anului 1594 și s-a aflat, ca original, în posesia răposatului profesor Moriz Carriere, la München. Citată de Rudolf Steiner după Ludwig Günther „Kepler și teologia”, Gießen 1905.
  54. Misterul de pe Gologota se alătură altor trei evenimente: comp. conferințele prezentate de Rudolf Steiner Trepte premergătoare Misterului de pe Golgota, GA 152, Op. Compl., Dornach 1964.
  55. Cei mai mulți dintre dvs. își mai amintesc, probabil, de acele conferințe: comp. Antroposofie – Phsihosofie – Pneumatosofie, GA 115, Op. Compl., Dornach 1965.
  56. ... am amintit acest lucru deja în ciclul prezentat la Karlsruhe: v. Rudolf Steiner De la Iisus la Christos, GA 131, Op. Compl., Dornach 1974.
  57. Există o carte care ar trebui citită din cauza caracterului ei paradoxal: comp. trim. 18.
  58. ... am descris acest lucru cu ocazia altor conferințe: În conferința a 5-a din ciclul Evanghelia lui Luca (15-26 sept. 1909), GA 114, Op. Compl., Dornach 1968.
  59. când am pus piatra fundamentală pentru clădirea noastră din Dornach: comp. trim. 23.
  60. D-ra Stinde: Sophie Stinde 1853-1915. Cu începere din 1902/03 conducătoare a Ramurii principale din München. Între 1907-1913 – organizator principal al festivalurilor artistice de la München, unul dintre întemeietorii și primul președinte (1911-1915) al Asociației pentru Construirea Primului Goetheanum. „Ei îi datorăm, pe lângă inițierea muncii [antroposofice] din München, reprezentarea pe scenă a dramelor mister de Rudolf Steiner. Și, în strânsă legătură cu aceasta, realizarea ideii de a construi Primul Goetheanum” (Marie Steiner). Comp. și: Rudolf Steiner despre Sophie Stinde în vol. Morții noștri, GA 261, Op. Compl., Dornach 1963.
  61. ceea ce a trebuit să fie dat publicității pe calea tiparului: comp. trim. 29.
  62. Giordano Bruno: comp. trim. 8.
  63. „Esența creștinismului” de Harnach: comp. trim. 41.
  64. Numele Eucken: comp. trim. 30.
  65. cartea „Critica limbajului”: Fritz Mauthner, 1849-1923, scriitor și filosof al culturii, austriac. „Contribuții la o critică a limbajului”, ediția 1-a, 1901/02, ediția 2-a 1909-1913.
  66. un mare dicționar de filosofie: Mauthner, „Dicționar de filosofie – Noi contribuții la o critică a limbajului”, 2 vol. 1910/1911.
  67. Citat din Mauthner: Textual: „Ar fi tragicomic acel clown care, la circ, s-ar cățăra până în partea cea mai de sus a unei scări care nu e proptită de nimic și ar încerca apoi să tragă scara spre el. Un asemenea clown ar împărtăși soarta filosofilor și ar cădea”. În: „Contribuții la o critică asupra a limbajului”, vol. 3, p. 632, ed. 3-a, Leipzig 1923.
  68. Ceea ce am spus cândva într-un ciclu de conferințe: v. Omul în lumina ocultismului, teosofiei și filosofiei, GA 137, Op. Compl., Dornach 1973.
  69. Maurice Maeterlinck: comp. trim. 18.
  70. În cadrul uneia din acele întruniri din annul 1910: comp. trim. 31.
  71. pe când țineam un scurt ciclu de conferințe la Stockholm: În iunie 1913.
  72. ceea ce am dat de înțeles deja o dată la Karlsruhe: comp. trim. 56.
  73. când am vorbit despre Evanghelia după Luca .... și despre Evanghelia după Matei: comp. Rudolf Steiner, Evanghelia după Luca, GA 114, Op. Compl., Dornach 1968; Evanghelia după Matei, GA 123, Op. Compl., Dornach 1971.
  74. din linia solomonică a casei lui David: Aici mai urmează, în stenogramă, cuvintele „Dacă vrem să folosim cuvintele lui Pavel”. În mod evident a fost notat în mod deformat ceea ce Rudolf Steiner spusese, de fapt.
  75. Hillel: comp. trim. 24.
  76. în articolele apărute în revista „Lucifer – Gnosis” sub titlul Din Cronica Acașă: Apărute pentru prima dată între 1904-1908. Sub formă de carte în Op. Compl., GA 11, Dornach 1969. Edițe format mic, Nr. 616, Dornach 1975.
  77. într-o altă carte care a apărut în vara aceasta: Rudolf Steiner, Paragul lumii spirituale, Expuneri sub formă aforistică, GA 17, Op. Compl., Dornach 1972.

AcasăLucrări OnlineIndex GA148PrecedentaUrmătoarea