Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
OMUL ÎN LUMINA OCULTISMULUI, TEOSOFIEI ȘI FILOSOFIEI

GA 137

Zece conferințe ținute la Kristiania (Oslo) în perioada 2-12 iunie 1912

Traducere Delia Popescu și Agenor Crișan

Traducere după
Rudolf Steiner
Der Mensch im Lichte von Okkultismus, Theosophie und Philosophie
GA 137

©Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 2022


coperta cartii

COLECȚIA INIȚIERI
Biblioteca antroposofică


Tehnoredactor: Monica MANOLACHE


Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
STEINER, RUDOLF

Omul în lumina ocultismului, teosofiei și filosofiei / Rudolf Steiner; trad.: Delia Popescu și Agenor Crișan.
— București: Univers Enciclopedic Gold, 2022

ISBN 978-606-096-131-4

I. Popescu, Delia (trad.)
II. Crișan, Agenor (trad.)

14

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro


Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro




CUPRINS

CONFERINȚA I — Kristiania (Oslo), 2 iunie 1912
Considerarea omului din punctul de vedere al ocultismului, teosofiei și filosofiei. Ocultism: dezvoltarea cunoașterii clarvăzătoare prin învingerea egoismului; formarea unui limbaj simbolic. Teosofia folosește limbajul obișnuit pentru răspândirea cunoștințelor oculte. Religia este cunoașterea credinței și a sentimentului. Filosofia: cunoaștere legată de creier și de simțuri. Răspândirea cunoștințelor oculte despre reîncarnare și karmă ca sarcină a teosofiei. Buddha și Christos.
CONFERINȚA a II-a — Kristiania (Oslo), 4 iunie 1912
Treptele pregătirii oculte în vechile misterii: concilierea cu propria karmă; renunțarea la urmărirea de avantaje în viața exterioară prin mijloace oculte; cultivarea rațiunii emancipată de voința egoistă; limitarea vieții sufletești lăuntrice la memorie și amintire și re-ștergerea lor; pacea sufletească lăuntrică. Tripla revelație a lumii spirituale ca lumină nerevelată, cuvânt inexprimabil, conștiență fără cunoașterea unui obiect. Despre contradicții.
CONFERINȚA a III-a — Kristiania (Oslo), 5 iunie 1912
Trăirea ocultă a luminii ne-revelabile. Ideile filosofice ca imagini de umbră ale forțelor pre-pământești din perioada Lunii, Soarelui și a lui Saturn. Înterdependența gândirii filosofice a creierului cu forțele lui Iehova. Un filosof este clarvăzător în mod inconștient. Filosofia poate pătrunde numai până la fundalul unitar al Universului, dar nu poate pătrunde până la Christos. Trăirea ocultă a cuvântului inexprimabil în legătură cu forțele pre-pământene ale inimii. Adevărurile teosofice ca ecou ale cuvântului inexprimabil. Teosofie și știință.
CONFERINȚA a IV-a — Kristiania (Oslo), 6 iunie 1912
Caracterizarea conștienței obișnuite de Eu. Inițiați ca întemeietori de religii (Buddha, Pitagora). Menținerea conștienței de Eu în religii; depășirea ei în misticism. Diferite tipuri de misticism. Mistici cu trăiri ale inimii și ale creierului: Jamblichos, Plotinos, Scotus Erigena, Meister Eckhart. Mistici cu simple trăiri ale inimii: Francisc de Assisi; cu simple trăiri cerebrale: Hegel. Experiența mistică a Sfintei Tereza, a Sfintei Hildegard, a Sfintei Mechthild din Magdeburg. Misticul care devine ocultist se străduiește să conștientizeze fără cunoașterea vreunui obiect.
CONFERINȚA a V-a — Kristiania (Oslo), 7 iunie 1912
Trăire mistică și conștiență ocultă. Esența reprezentării Eului. Statura umană ca expresie a Eului. Corespondența dintre forma umană și ființa umană. Dubla transformare a staturii omenești: prin mândrie și aroganță în partea superioară, prin pofte în partea inferioară. împărțirea staturii umane în douăsprezece părți în legătură cu cele douăsprezece semne ale Zodiacului.
CONFERINȚA a VI-a — Kristiania (Oslo), 8 iunie 1912
Unitatea doar aparentă a înfățișării exterioare a omului. Necesitatea împărțirii septuple a părții superioare, mediane și inferioare a omului. Legătura cu zodiacul. Cele două părți ale Mysteriului magnum: Unitatea dintre forma exterioară și natura de Eu a omului, care trebuie împărțit în trei principii; descompunerea naturii lăuntrice a Eului în sufletul gânditor, simțitor și voitor după trecerea pragului. Formula: Cei trei sunt unul și unul este trei – ca expresie a Mysteriului magnum.
CONFERINȚA a VII-a — Kristiania (Oslo), 9 iunie 1912
Influența omului median asupra omului superior în conștiență obișnuită, în conștiență de vis și în conștiență clarvăzătoare. Relația dintre omul median și Soare, dintre omul-cap și cerul înstelat. Vederea Soarelui la miezul nopții în vechile școli misteriale. Reflectarea experiențelor lăuntrice ale inițiaților în religii: Adorarea Soarelui la popoarele viteze, războinice, care configurau de preferință omul median; adorarea stelelor la popoarele având predispoziții la gândire; adorarea Lunii la popoarele care-și păstraseră vechea clarvedere. Slujirea Lunii sau a lui Iehova în cadrul vechiului popor ebraic, ca slujire spiritualizată a Lunii.
CONFERINȚA a VIII-a — Kristiania (Oslo), 10 iunie 1912
Statura umană ca punctul de pornire cel mai sigur al dezvoltării oculte, deoarece Lucifer și Ahriman au avut cea mai mică influență asupra ei. Viețuirea copiei staturii omenești în trupul eteric. Întâlnirea cu moartea și cu Lucifer. Experiența morții. Ispitirea prin Lucifer: Lucifer îi arată mai întâi omului fragilitatea formei umane, apoi ceea ce este nemuritor în el într-o statură animală împătrită: ca leu, taur, vultur și dragon sălbatic. Amintirea gândului de Eu și relație vie cu impulsul lui Christos înseamnă sprijin și ajutor. Istoria ispitirilor în Evanghelii. În cazul lui Christos nu se poate vorbi despre inițierea Lui; El a fost de la început un Inițiat.
CONFERINȚA a IX-a — Kristiania (Oslo), 11 iunie 1912
Punctul de pornire a primei trepte de inițiere: Cunoașterea omului tripartit. Asocierea omului superior cu Luna (Iahve), a omului median cu Soarele, a omului inferior cu Venus (Lucifer). Acțiunea forțelor Lunii, ale Soarelui și ale lui Venus asupra omului triplu. Relațiile dintre constelațiile stelare și interacțiunea elementelor individuale și ale forțelor din statura omenească. Esența adevăratei astrologii. Cel mai bun punct de pornire pentru a doua treaptă de inițiere: participarea lăuntrică a omului. Legătura dintre cele șapte tipuri de impresionări lăuntrice cu planetele. Întâlnirea cu cele șapte spirite ale planetelor. Familiarizarea cu Christos suprasensibil. Diferitele înfățișări ale lui Lucifer. Continuarea cosmică a activității lui Buddha. Noua sa misiune pe Marte.
CONFERINȚA a X-a — Kristiania (Oslo), 12 iunie 1912
Trepte superioare de conștiență. Trăiri pe prima treaptă de inițiere: întâlnirea cu moartea și Lucifer; transformarea morții prin Christos; raportul dintre Christos și Lucifer în istoria ispitirilor din Evanghelii; posibilitatea descrierii vechii stări lunare; istoria ispitirii pe vechea Lună. Trăiri pe cea de-a doua treaptă: Posibilitatea descrierii vechii stări a Soarelui; Lucifer și Christos ca frați pe vechiul Soare; deosebirea lor; cei doisprezece inițiatori ai Zodiacului; Christos este un spirit care evoluează înainte, iar Lucifer un spirit care evoluează înapoi. Trăirile pe cea de-a treia treaptă: Posibilitatea de a descrie vechea treaptă de Saturn; revelațiile exterioare ale acestor stări superioare de conștiență în conștiență de zi și cea de somn profund. Dezvoltarea elementelor ființiale componente ale omului începând de pe Saturn. Christos și Buddha. Ocultism, teosofie și filosofie în legătură cu stările schimbătoare de conștiență ale omenirii.

NOTE