Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA194Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
MISIUNEA LUI MIHAIL

GA 194

NOTE


  1. Paradisul pierdut a fost scris de J. Milton în anul 1667; John Milton poet englez, a trăit la Londra, 1608–1674.
    Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german 1724–1803.
  2. „...cel de al VIII-lea Conciliu ecumenic de la Constantinopol, în anul 869”. În acest conciliu organizat împotriva patriarhului Photius, la Can.11, se stabilește, în Canones contra Phlotius, că omul nu ar avea „două suflete”, ci „unam animam rationabilem et intellectualem”. Otto Willmann, filosoful catolic prețuit de R. Steiner, scrie în lucrarea sa Istoria idealismului (vol. II, p. 111): „Abuzul făcut de gnostici în explicarea deosebirii paulinice dintre omul pneumatic și cel psihic, prin aceea că ei îl prezentau pe primul ca expresie a desăvârșirii lor, iar pe celălalt ca reprezentant al creștinilor prinși în legea bisericii, a determinat biserica la respingerea expresă a trihotomiei”.
  3. „ ... în numărul din noiembrie al revistei „Stimmer der zeit” („Vocile timpului ”)...”. O. Zimmermann a scris în această revistă timp de mai mulți ani împotriva lui Rudolf Steiner și a antroposofiei. În numărul din luna noiembrie 1919, el a publicat articolul „Condamnarea de către biserică a teosofiei”, în care a extins hotărârea Oficiului de la Roma și asupra antroposofiei.
  4. „...este deja cunoscut de geologie...”. R. Steiner se referă aici la lucrarea cunoscutului geolog austriac Eduard Suess (1831–1914). Fața Pământului, 3 volume, Viena, 1883–1901.
  5. Adolf von Harnack,1851–1930, istoric german, protestant, al bisericii. A scris Esența creștinismului, Leipzig, 1901.
  6. Uimitoarea lucrare a lui Dante, De monarchia, a apărut prima oară la Basel, în 1559.
    Herman Grimm,1821–1901, istoric al artei, german: Despre Monarhia lui Dante, în Dante și ultimele lupte în Italia (Essays, prima serie).
  7. Johannes Calvin, 1509–1564, reformator din Geneva.
  8. „... imnul său în proză”: Imnul în proză al lui Goethe a apărut mai întâi în caietul 32 al revistei „Tiefurter Journal”.
  9. Theobald von Bethmann-Hollweg, 1856–1921, cancelar german între 1909–1917. Considerații asupra războiului mondial, partea I: Înainte de război; partea II-a: În timpul războiului, Berlin, 1919–1921.
    Gottlieb von Jagow,1863–1935, ministru de stat începând din 1914. Cauzele și izbucnirea războiului mondial, 1919.
    Georges Clemenceau,1841–1929, prim-ministru francez,1917–1920.
    Thomas Woodrow Wilson, 1856–1924, președinte al S.U.A. între 1913–1921. A oficializat la 8 ianuarie 1918, în calitate de șef al Antantei, cele „paisprezece puncte” pe baza dreptului autodeterminării popoarelor, în vederea remodelării lumii după primul război mondial.
    Alfred von Tirpitz, 1849–1930, mare amiral, organizator al flotei germane. Memorii, Leipzig, 1919.
    Erich Ludendorff, 1865–1937, general-șef al Hindenburgs, 1816. Memorii din război, 1914-1918, 1919.
  10. „... Goethe ... recunoștea fenomenul pur...”: „Ar trebui recunoscut, ca cel mai înalt fapt, că orice lucru concret, orice fenomen este deja teorie. Albastrul cerului ne revelează legea de bază a cromaticii. Dar să nu se caute nimic dincolo de fenomene: ele însele sunt învățătura”. În Scrierile de știinlă a naturii ale lui Goethe, vol. 5, Aforisme în proză, p. 376.
  11. „ Un autor scandinav a scris de curând o carte...”: Theodor Svedberg, 1884–1971, chimist suedez. Este vorba de scrierea Materia (1912), tradusă în germană în 1914.
  12. „Despre această aberație că ar exista nervi senzitivi și nervi motori...”: vezi Enigmele sufletului (capitolul „Dependențele fizice și spirituale ale entității umane”), GA 21.
  13. „...dr. Helphand, care-și spunea Parvus...”: Alexander Helphand (decedat în 1924) care-și spunea Parvus-Helphand, socialist rus, emigrat temporar în Germania, redactor-șef al „Ziarului muncitorilor din Saxonia”. A jucat un rol important în primul război mondial și în izbucnirea revoluției bolșevice, ca și în realizarea păcii de la Brest-Litovsk (1918).
  14. Ernst Mach, 1836–1916, fizician și filosof german.
  15. Eugen Kolisko, 1893–1939, medic și profesor la Şcoala liberă Waldorf din Stuttgart.
  16. „...amintiți-vă scena dintre Strader și Capesius...”: Poarta inițierii, tabloul 4.
  17. „ .. același profesor, despre care v-am vorbit nu de mult, a început să tune și să fulgere din nou...”. Este vorba de Friedrich Traub, Rudolf Steiner ca filosof și teosof, Tübingen 1919.
  18. „... teosofii au mers în ținutul indienilor supuși englezilor și au căutat acolo sursa pentru teosofia timpurilor noi”. Societatea teosofică întemeiată în 1875 la New York și-a mutat, câțiva ani mai târziu, sediul principal la Adyar în apropiere de Madras, India. Fondatoarea ei, H.P. Blavatsky, încă legată de ocultismul occidental în prima sa scriere Isis fără văluri, a urmat apoi tot mai mult înțelepciunea indiană.
  19. Asuras: vezi conferința de la Berlin, 22 martie 1909, publicată în Antropologie spiritual-științifică, GA 107.

AcasăLucrări OnlineIndex GA194Precedenta