Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner
OMUL ÎNTRE CREATURĂ ȘI CREATOR

GA 107

Coordonatorul colecției: dr. Gheorghe PAXINO
Redactor: Mariana MÎRZEA
Tehnoredactor: Silviu IORDACHE
Coperta: Gabriela DRĂGUȚ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STEINER, RUDOLF Omul între creatură și creator / Rudolf Steiner; trad.: Adrian Iliescu.  — București: Univers Enciclopedic Gold, 2020 ISBN 978-606-704-731-8 I. Iliescu, Adrian (trad.) 39

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro

COPERTA IV

„Să vorbim fără rezerve, putem spune chiar fără să ne facem niciun fel de scrupul despre un anumit capitol al lumilor superioare, care să ne introducă mai profund în înțelegerea caracterului omenesc și a personalității omenești. Căci, în fond, la ce servesc toate considerațiile noastre privitoare la lumile superioare? Când vorbim despre lumea astrală, despre lumea devahanică, ca unii ce aparținem lumii fizice, în ce sens vorbim noi despre acestea? Noi nu vorbim despre aceste lumi superioare ca și când ele ar fi niște lumi cu totul străine, ca și când ele nu ar avea nicio legătură cu lumea fizică, ci noi suntem conștienți că tot ceea ce numim lumi superioare se află împrejurul nostru, că noi trăim în ele și că aceste lumi superioare penetrează în lumea noastră fizică, iar originile și cauzele tuturor faptelor care se petrec în fața ochilor noștri fizici, care se desfășoară în fața simțurilor noastre fizice, se află în lumile superioare. Astfel, noi învățăm să cunoaștem această viață, așa cum există ea în jurul nostru, cu oamenii și fenomenele ei naturale, abia atunci când luăm în considerație acest ceva invizibil, dar care se revelează în vizibil, acest ceva ce aparține altor lumi, pentru a putea judeca unde intervine el aici în lumea noastră fizică. Fenomenele normale și anormale ale vieții fizice obișnuite ne devin clare abia atunci când cunoaștem viața spirituală aflată în spatele celei fizice, viață spirituală care este mult mai bogată și mai vastă decât viața fizică, care reprezintă doar un mic sector din aceasta.”

Rudolf Steiner

REFERITOR LA PUBLICAȚIILE DIN CADRUL OPEREI DE CONFERENȚIAR A LUI RUDOLF STEINER

Baza Științei spirituale de orientare antroposofică o formează operele scrise și tipărite de Rudolf Steiner (1861–1925). În afară de acestea el a ținut, între anii 1900 și 1924, numeroase conferințe și cursuri, atât public cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu Antroposofice. El însuși nu a dorit inițial ca aceste conferințe, ținute fără excepție liber, să fie reținute în scris, întrucât ele au fost concepute „drept comunicări orale, nedestinate tiparului0. După ce însă s-au fabricat și răspândit din ce în ce mai multe notițe incomplete și cu erori ale celor care au audiat conferințele, el s-a văzut nevoit să reglementeze luarea notițelor. El a încredințat această sarcină Mariei Steiner-von Sivers. Ei i-a revenit obligația de a stabili stenografii, de a administra notițele și de a revizui textele pentru editare, întrucât din lipsă de timp Rudolf Steiner nu a putut, decât în foarte puține cazuri, să corecteze el însuși textele, trebuie avută în vedere rezerva sa față de ceea ce s-a publicat drept conferințe: „Trebuie doar avut în vedere că în manuscrisele nerevăzute de mine se găsesc greșeli”.

În ce privește raportul conferințelor pentru membri, care la început erau accesibile doar ca manuscrise de tipar interne, față de scrierile sale publice, Rudolf Steiner se exprimă în autobiografia sa „Cursul vieții mele” (Capitolul 35) conform celor redate la sfârșitul acestui volum. Cele relatate acolo sunt valabile în egală măsură și pentru cursurile pentru diferite domenii de specialitate, destinate unui cerc de participanți familiarizat cu bazele Științei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867—1948) s-a început, conform liniilor sale directoare, editarea unei Ediții complete – Rudolf Steiner. Volumul de față constituie o componentă a acestei Ediții complete. În măsura în care a fost necesar, la începutul Notelor se găsesc și alte indicații referitoare la suporturile de text.

CUPRINS [Notă]

CONFERINȚA I — Berlin, 19 octombrie 1908

Lumea astrală

Lumea astrală. Curenții dintre oameni și diferitele ființe ale lumii astrale. Eul ca stăpân al multitudinii de curenți ce intră în om. Nebunia, ca urmare a pierderii stăpânirii asupra acestor curenți. Nebunia lui Friedrich Nietzsche. Legăturile dintre diferitele ființe astrale. Particularitățile lumii astrale: Penetrabilitatea materiei și fecunditatea ideilor, ca criteriu pentru cât de adevărate sunt ele. Cele două lumi astrale, cea a binelui și ce a răului, și lumea devachanică. Kamaloka.

CONFERINȚA a II-a — Berlin, 21 octombrie 1908

Câteva particularități ale lumii astrale

Principiul cel mai elementar al corpului eteric: repetarea. Corpurile eteric și astral la plante și animale. Particularități ale astralului: legătura între lucruri și ființe separate spațial (de exemplu: paralelismul la gemeni), convergența diferitelor forțe astrale (de exemplu: sifonoforele), dezvoltarea fizicului printr-o reversare/întoarcere pe dos a organelor (exemplu: organe la pește și la om).

CONFERINȚA a III-a — Berlin, 23 octombrie 1908

Istorie a planului fizic și istorie ocultă

Istorie pe planul fizic și istorie ocultă în lumea spirituală. Era atlanteeană. Istoria decăderii pentru lumea de dincolo și istoria ascensiunii pentru lumea de aici. Importanța inițierii și a Misterului de pe Golgota în cadrul istoriei de aici și a celei de dincolo (coborârea în infern a lui Christos).

CONFERINȚA a IV-a — Berlin, 26 octombrie 1908

Legea planului astral: renunțare. Legea planului devachanic: jertfa.

Gândire obiectivă, simțire și voire prin exerciții oculte. Sentiment, privire astrală și imaginație. Voință, auz devachanic (armonia sferelor) și inspirație. Lipsuri/ privațiuni în lumea astrală (Kamaloka). Resemnarea și renunțarea, ca pregătire pentru aceasta. Deosebirea dintre Devachan și lumea astrală. Fericirea din lumea devachanică. Jertfa ca pregătire pentru aceasta.

CONFERINȚA a V-a — Berlin, 27 octombrie 1908

Despre esența durerii, a suferinței, a plăcerii, a fericirii

Conlucrarea etericului și astralului. Sărăcire și activitate reprimată a corpului eteric în corpul fizic datorate rănirii fizice: durere pentru corpul astral. Forță acumulată și excedentară a corpului eteric prin mortificarea trupului și asceză: fericire pentru corpul astral. Acțiunea lui Savonarola ca exemplu pentru forțele dobândite prin mortificarea corpului fizic. Durere în Kamaloka, fericire în Devachan. Suportarea durerilor corporale ca un fel de cale a cunoașterii. „încoronarea cu spini” o treapta a căii de inițiere creștine, ca exemplu pentru aceasta.

CONFERINȚA a VI-a — Berlin, 29 octombrie 1908

Cele patru suflete-grup omenești: leu, taur, vultur și om

Suflete-grup și Euri-grup în erele atlanteeană și lemuriană. Cele patru suflete-grup, vultur, leu, taur și om și caracterele lor. Sexul corpului eteric, opus celui al corpului fizic. Natura de leu și corpul feminin, natura de taur și corpul masculin.

CONFERINȚA a VII-a — Berlin, 2 noiembrie 1908

Uitarea

Amintirea și uitarea. Memoria, în legătură cu corpul eteric. Corpul eteric ca principiu al repetării. Legitatea încheiată a corpului eteric al plantei. Componenta liberă, neconsumată, conservată pentru educație și dezvoltare a corpului eteric omenesc. Sănătate și boală și raportul lor față de componenta eterică liberă. Despre componenta eterică liberă ca premisă pentru dezvoltarea omenirii. Crearea permanentă de reprezentări uitate la componenta eterică liberă. Reprezentările care nu se uită, perturbatoare pentru dezvoltare și reprezentările care se uită, favorizante pentru dezvoltare. Marea binecuvântare a uitării pentru viața de zi cu zi și pentru viața etic-morală. Învățarea uitării amintirilor referitoare la lumea fizică în Kamaloka (trecerea prin „apa Lethei”). Despre valoarea uitării pentru binele omenirii.

CONFERINȚA a VIII-a — Berlin, 10 noiembrie 1908

Esența formelor maladive

Despre legătura interioară a acestor conferințe. Boală și vindecare. Medicină materialistă și medicină spiritual-științifică. Despre sânge ca expresie a Eului. Cinci forme diferite de îmbolnăviri și câteva metode de tratare: (1) Bolile cronice, în legătură cu sângele și Eul. Metoda terapeutică fizică. (2) Boli acute, în legătură cu sistemul nervos și corpul astral. Metoda de tratare dietetică. (3) Boli glandulare, în legătură cu caracterul poporului și corpul eteric. Despre tabes. Raporturile reciproce ale organelor omului și raporturile reciproce ale aștrilor. Metoda de tratare medicală, (4) Boli infecțioase, în legătură cu corpul fizic. (5) Boli legate de Karma omenească. – Paracelsus despre medicii materialiști.

CONFERINȚA a IX-a — Berlin, 16 noiembrie 1908

Esența și importanța celor Zece Porunci

O traducere a celor Zece Porunci după valoarea semantică a cuvântului și după întreaga valoare sufletească. Autonumirea lui Iahve „Eu sunt Eu sunt-ul și Eul poporului evreu. Ființa-Iahve ca un fel de ființă tranzitorie. Lenta revărsare a cunoașterii Eului în poporul evreu. Efectul celor Zece Porunci asupra sănătății corpurilor astral, eteric și fizic. Munca Zeilor inferiori la dezvoltarea corpurilor fizic, eteric și astral ale omului și venerarea prin imagini simbolice/figurative a acestor Zei la alte popoare. Munca lui Iahve la Eul omului și venerarea sa nefigurativă la poporul evreu. Puținii preoți-înțelepți conștienți de Eu la alte popoare și educarea întregului popor evreu, ca popor de preoți, prin cele Zece Porunci. Impulsul Eului în cele Zece Porunci și în Misterul de pe Golgota.

CONFERINȚA a X-a — Berlin, 8 decembrie 1908

Esența Păcatului originar

Separarea sexelor în era lemuriană și ființa androgină a perioadei anterioare. Conviețuirea omului cu mediul său înconjurător în timpurile de demult. Pierderea treptată a percepțiilor spirituale. Atracția reciprocă a sexelor și începutul iubirii senzoriale, pasionale la mijlocul erei atlanteene. Iubirea platonică a erei anterioare. Câștigul agonisit de om de-a lungul generațiilor și moștenirea de la părinți: Păcatul originar. Separarea sexelor, individualizarea omului și boala. Nedivinul corpului astral, ceva mai divinul corpului eteric, corpul fizic ca Templu al lui Dumnezeu. Medicamentele minerale și fantoma (dublul) omului creată prin acestea. Efecte pozitive ale acestor medicamente: independența corpului fizic de influențele vătămătoare ale corpului astral și ale corpului eteric. Efectele negative: slăbirea influențelor benefice ale corpului astral și corpului eteric asupra corpului fizic.

CONFERINȚA a XI-a — Berlin, 21 decembrie 1908

Despre ritmul corpurilor omenești

Cele patru mădulare ființiale ale omului în starea de veghe și de somn. Eul diurn și Eul cosmic. Variațiile ritmice ale Eului în douăzeci și patru de ore și relația lor cu rotația Pământului. Corpul astral și corpul astral cosmic. Variațiile ritmice ale corpului astral în șapte zile și relația lor cu vechea Lună și cu cele patru faze lunare. Variațiile ritmice ale corpului eteric în de patru ori șapte zile și relația lor cu mișcarea de revoluție a Lunii. Variațiile ritmice în de zece ori șapte ori patru zile la femeie și în de douăsprezece ori șapte ori patru zile la bărbat și relația lor cu vechiul Saturn și cu mișcarea de revoluție a Pământului. Relațiile reciproce ale mădularelor ființiale la boli. Febra în exemplul pneumoniei. Ritmurile mădularelor ființiale și libertatea omului. Treptata independizare a ritmurilor. Conștiența anterioară a acestor ritmuri. Abstractul din știința exterioară începând din secolul al XV-lea. Despre probarea fenacetinei în medicină.

CONFERINȚA a XII-a — Berlin, 1 ianuarie 1909

Mefistofel și cutremurele de pământ

Mefistofel și cutremurele de pământ. Mefistofel și „Mersul la Mume” al lui Faust. „Prologul în Cer” din „Faust” și cartea lui „Iov” din Vechiul Testament. Cine este Mefistofel? Influența lui Lucifer și a tovarășilor lui asupra omului. Zaratustra și cultura străveche persană. Influența lui Ahriman și a tovarășilor săi asupra oamenilor. Putere asupra forțelor focului și pământului, magia neagră. Apariția lui Christos în lumea de dincolo după evenimentul de pe Golgota (călătoria în Infern), încătușarea lui Ahriman de către Christos. Asurașii. O legătură continuă a întregii Karme a omenirii cu Karma lui Ahriman. Karma individuală și Karma comună a omenirii. Straturile Pământului. Al șaselea strat (Pământul de foc) ca centru de acțiune al lui Ahriman. Cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice, ca ecouri ale catastrofelor lemuriene și atlanteene. Posibilitate, dificultate și îndreptățire în a prevedea ocult cutremurele de pământ.

CONFERINȚA a XIII-a — Berlin, 12 ianuarie 1909

Ritmuri în natura omenească

Ritmurile Eului, corpului astral, corpului eteric și cor¬pului fizic în raportul 1 ; 7; (4 x 7); (10 x 4 x 7). Febra, ca apărare a organismului împotriva bolii. Despre plămâni. Raportul diferitelor ritmuri ale corpului eteric și corpului astral unul față de altul. Mișcările corpurilor cerești și ritmurile mădularelor ființiale omenești. Ritmul corpului fizic (10 x 28 zile = 10 luni siderale) și timpul dintre concepția și nașterea unui om. Deosebirea dintre ritmul omului și ritmurile îngerului, Arhanghelului și începătorilor (Arhailor). Independența omului față de ritmul exterior vechi și construcția cu un ritm nou, interior. Mădularele ființiale ale omului unul față de altul și încorporările pământești una față de alta în raportul 4:7.

CONFERINȚA a XIV-a — Berlin, 26 ianuarie 1909

Boală și Karmă

Boală și moarte. Perioada din Kamaloka. Obstacole și piedici în viață ca posibilitate de învingere și fortificare. Repararea în viețile următoare a unei dureri sau lezări pricinuite cândva. Inadecvarea forțelor ereditare (încarnare) la forțele și necesitățile karmice ale sufletului, ca motiv al dizarmoniei naturii omenești. Cauze karmice ale bolilor. Boală și însănătoșire, ca fortificare și pregătire pentru o compensare karmică ce nu poate fi efectuată deocamdată, ci abia mai târziu. Sănătate și boală înaintea și în timpul erei lemuriene. Slujba lui Esculap în mitologia greacă.

CONFERINȚA a XV-a — Berlin, 15 februarie 1909

Creștinismul în decursul evoluției omenirii noastre actuale. Individualități conducătoare și ființe-avatar

Dezvoltarea oamenilor prin diferite încorporări, spre deosebire de dezvoltarea ființelor avatarice. Christos ca cea mai mare ființă-avatar. Acțiunea ființelor-avatar pe Pământ. Unirea unei ființe-avatar cu corpul eteric al lui Sem, patriarhul/strămoșul semiților. Nenumăratele cópii ale acestui corp eteric, multiplicate în urmașii trupești ai lui Sem. Păstrarea propriului corp eteric al lui Sem în lumea spirituală pentru sarcina specială a lui Melchisedec în cadrul misiunii poporului ebraic. Impulsul lui Melchisedec dat lui Avraam. Multiplicarea corpului eteric, a corpului astral și a Eului lui Iisus din Nazaret prin intrarea ființei-avatar a lui Christos în Iisus. Păstrarea acestor corpuri eterice și astrale multiplicate în lumea spirituală și inserarea lor ulterioară în oameni maturi pentru aceasta. Istoria intimă a evoluției creștine legată de aceasta: Secolele I-V: Aprecierea deosebită a amintirii fizice a faptelor lui Christos și a Apostolilor. Exemple: Irineus, Papias, Augustin. – Secolele IV-XII: revelații clarvăzătoare privitoare la evenimentele din Palestina prin intermediul corpurilor eterice multiplicate ale lui Iisus din Nazaret, inoculate în mulți oameni. Exemplu: autorul poemului Heliand. – Secolele XI-XV: ardoarea religioasă și convingerea nemijlocită prin intermediul corpurilor astrale multiplicate ale lui Iisus din Nazaret, inserate celor mai importanți purtători ai Creștinismului. Exemple: pentru sufletul senzației: Francisc de Assisi, franciscanii, Elisabeta de Țuringia; pentru sufletul înțelegerii/intelectului: scolasticii; pentru sufletul conștienței: misticii, Johanns Tauler, Meister Eckhart. – Secolele XV/XVI: dezvoltarea Științelor naturale moderne din știința creștină a Evului Mediu. – Secolele XVI-XX: pregătirea Eului ca organ de receptare/primire a lui Christos prin Știința spirituală.

CONFERINȚA a XVI-a — Berlin, 22 martie 1909

Fapta lui Christos și puterile spirituale adverse: Lucifer, Ahriman, Asuras

Despre spiritele care fac să avanseze evoluția omenească și despre ființele spirituale adverse, care frânează evoluția. Influența ființelor luciferice în era lemuriană: pofte și dorințe senzoriale. Antidotul spiritelor aducătoare de progres: boala, suferința, durerea și moartea. Influența spiritelor ahrimanice în era atlanteeană: greșeala și păcatul. Antidotul: forțele Karmei ca posibilitate de a corecta greșeala și păcatul. Influența lui Lucifer și Ahriman în epoca actuală: Lucifer în sufletul senzației, Ahriman în sufletul rațiunii intelectului/omului. Forța mult mai puternică a răului, în curs de apariție prin influența Asurașilor asupra sufletului conștienței și a Eului. Despre dificultatea de a ispăși răul Asurașilor. Christos ca aducător al posibilității Karmei. Pierderea privirii nemijlocite în lumea spirituală prin influența lui Lucifer și Ahriman. Mântuirea/eliberarea ființelor luciferice prin cunoașterea lui Christos de către om. Spiritul luciferic înviat, limpezit și purificat, drept Spirit Sfânt. Însemnătatea Spiritului Sfânt în Loja Maeștrilor înțelepciunii și armoniei sentimentelor și în cunoașterea lui Christos de către omenire. Despre puterea pozitivă reală a Științei spirituale. Relativ la presupusa opoziție între ocultismul oriental și cel apusean.

CONFERINȚA a XVII-a — Berlin, 27 aprilie 1909

Râs și plâns. Fizionomia Divinului în om

Râsul și plânsul la om, rânjetul și urletul la animal. Plânsul, ca expresie a unei anumite dizarmonii cu lumea exterioară, ca o comprimare a corpului astral de către Eu. Râsul, ca expresie a dilatării corpului astral de către Eu. Individual la om, suflet-grup și Eu-grup la animal. Procese respiratorii inverse la râs și la plâns. Râsul și plânsul ca expresie a Egoității omenești. Râsul, ca a te simți superior asupra ceva. Plânsul, ca un gest de umilință, ca un gest de abandon și de retragere în tine însuți. Râsul și plânsul inutil și nejustificat. Măsura justă între bucurie și durere: nu într-o îngâmfare sau în a te strânge în tine, ci în raportul dintre Eu și mediul înconjurător. A plânge zâmbind și a râde plângând. Râsul și plânsul ca expresie a fizionomiei Divinului în om.

CONFERINȚA a XVII-a — Berlin, 3 mai 1909

Reliefarea Eului la diferite rase de oameni

Diferențe în rasele umane, în legătură cu evoluția pământească. Legătura dintre influența solară asupra Pământului și a evoluției omenirii. Oamenii în era lemuriană la Polul Nord: ființe eterice cu suflete-grup; în regiunile ecuatoriale: făpturi omenești extrem de dezvoltate fizic, cu suflete individuale. Emigrarea părților mai bune ale populației lemuriene către Atlantida. Oameni diferit evoluați în era atlanteeană: „uriași” și „pitici”. Oamenii normal dezvoltați, drept poporul cel mai apt pentru evoluție. Celelalte popoare migratoare și influența sentimentului lor de Eu asupra culorii pielii: Poporul emigrat spre Vest, cu un impuls prea dezvoltat al Eului și ultimele sale resturi în populația indiană roșie a Americii. Poporul emigrat spre Est, cu un sentiment de Eu prea slab dezvoltat și ultimele sale resturi în populația neagră a Africii. Marșul/drumul lui Manu și a mănunchiului de oameni normali, adunați în jurul lui, aleși anume pentru evoluția în continuare a Pământului. Populația Europei, cu un sentiment de Eu mai puternic și populația asiatică, cu o natură pasivă, devoțională. Diferitele reprezentări ale Dumnezeului. Reprezentarea străveche a lui Dumnezeu în „Ongod”. Efectele sentimentului de Eu în epoca prezentă. Impulsurile Maeștrilor înțelepciunii și armoniei sentimentelor.

CONFERINȚA a XIX-a — Berlin, 17 iunie 1909

Evoluție, involuție și creație din Nimic

Dezvoltarea omenească, spre deosebire de dezvoltarea animalului și a plantei. Moartea plantei după formarea și dezvoltarea corpului ei eteric, după atingerea matu¬rității sexuale. Moartea animalului după formarea și dezvoltarea corpului astral. Posibilitatea de dezvoltare a Eului omului de la o încarnare la alta prin educație. Un exemplu pentru stadii de evoluție: Bobul de sămânță și floarea ajunsă la maturitate, involuție și evoluție. Evoluție și involuție la om între naștere și moarte și între moarte și naștere. Deosebirea față de plantă: Posibilitatea creației din Nimic, a viețuirilor necondiționate prin Karmă. Recrearea ființei omenești pentru faza de evoluție-Venus prin crearea din Nimic. Eul omului se înalță prin: 1. Gândire logică, 2. Judecată estetică, 3. Judecată morală și împlinirea datoriei. Despre participarea Spiritelor personalității (Spiritele timpului) la această dezvoltare omenească. Crearea adevărului, frumosului și binelui din Nimic, drept creație din Spiritul Sfânt. Intrarea lui Christos în evoluția noastră, drept fundament al acesteia. Despre încorporarea lui Christos într-un corp omenesc drept faptă liberă, drept creație din Nimic.

Note

Rudolf Steiner despre stenogramele la conferințe

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea